Evenimentul, octombrie-decembrie 1912 - ianuarie-februarie 1913 (Anul 20, nr. 172-271)
1912-10-26 / nr. 193
ANUL XX No. 193 5 BANI ABONAMENTE IV nn au . sau 20 I1 .juuiălak' au .. 10 IV“ trei luni . In străinătate un an „ 30 lin v/oplii Q11 h«iiî iOJiik: ,';vi { b In;. In sortii« MW 1 V jl \ V ț M VX* fi. SIV fi ,\ fi : Ufl» / ondino&eCI ipad fu TiJD ni I bii iog ai teia'JUiî r.ab moi B0 Iex, CC?f Wntc ’» EVENIMENTUL Redacția și Administrația Iași Strada Lăpușneanuu No. 44 ORGAN AL PARTIDULUI CONSERVATOR = VINERI 26 OCTOMBRIE 1912 5 BANI ANUNCIUR Insuril și Rada*. In pagina a 2-a rândul 1 Ini In pagina a. J-a rândul 50>. In pagina a 1n rândul 30 n. —6—TELEFON No. 88 MILOGIȚI ȘI PANGLICARI Se știe că atunci tre Carp a fost chemat cînd d. Pelua succesiunea ultimului pentru a guvern liberal, șeful partidului conservator pentru a evita frămîntările unei lupte electorale, a oferit partidului liberal 50 locuri în noul parlament. Se mai știe iarăși, că d. Ionel Brătianu și întregul său comitet executiv a respins cu gălăgie, oferta d-lui Petre Carp, sub motivul că partidul liberal n’are nevoe de milogenia guvernului, că dreptul de reprezentare națională aparține în mod exclusiv poporului și că liberalii consequenti principiilor lor, vor cere indicațiuni numai de la popor. Nici doi ani n’au trecut încă de la etalarea acestor teorii și vedem astăzi pe același d. Ionel Brătianu, cu același comitet executiv liberal, pretinzînd actualului guvern 32 locuri în parlament prin bună înțelegere, motivînd această pretențiune pe dreptul câștigat ce și l’au creat, prin faptul că în trecuta legislatură au fost nevoiți să se retragă din parlament. Un drept câștigat ? Dar în virtutea cărui principiu social, politic sau juridic se pot invoca drepturi ciștigate cînd e vorba de un mandat care prin esența lui trebue să emane de la națiune prin indicația colegiilor electorale ? întrebăm în baza cărui principiu, căci liberalii și mai ales neoliberalii cari au astăzi preponderența în partid sunt aceia cari jonglează cu principiile și cu cele mai democratice rețete sociale. Și chiar dacă după noua teorie de ocazie a liberalilor am admite că ar putea fi vorba de un drept cîștigat, dar față de cine pot invoca și valorifica acest drep ! Față de guvern sau față de colegiile electorale, singurele cari sunt indicate a desemna pe reprezentanții poporului! De ce atunci partidul liberal,— partid cu pretențiuni de tărie, de organizare și mai ales de popularitate, recurge la guvern, cerind să-i asigure alegerea unui număr de 32 fruntași și nu se adresează de a dreptul colegiilor electorale, făcând un gest de consequent cu teoria pe care cu atîta emfază o etala acum doi ani față de d. Petre Carp? Se adresează guvernului fiindcă n’au încredere sau mai bine zis fiindcă să tem de alegători ? Atunci să aibă măcar o clipă de franchețe și să-și recunoască situația de mandatari numiți. Și iarăși, dacă chiar am admite că dreptul acela care îl învoacă liberalii, cîștigat pe sub motiv că au fost nevoiți tragă din parlamentar să se reputea să și-l valorifice față de guvern, am înțelege ca să-l invoace foștii parlamentari liberali din camerile dizolvate. Dar atunci ce caută d. Stere pe lista celor cu „drepturi cîștigate" ? D. Stere nu numai că n’a făcut parte din trecutul parlament, dar a avut de înregistrat una din cele mai rușinoase înfrîngeri, tocmai la colegiul care susținea că-i aparține și că-l educase timp de 10 ani. Sub care formulă atunci pretinde d, Stere a fi numit de guvern. Poate pentru că face parte din comitetul executiv al partidului liberal ? Dar cum rămine atunci cu ideile sale „înaintate", cum rămîne cu teoria sufragiului universal, în jurul căreia a făcut și face atîta tapaj ? Cum ! D-sa teoretician și încă teoretician de catedră, găsește normal și logic să primească a i se substitui un mandat care trebue să emane de la printr’o numire făcută de națiune în urma cine știe a căror guvern insistențe și legături ? Și dacă îl numim, primească cu resemnare atunci să această situație, care îl pune într’o flagrantă contradicție cu rolul său de protagonist al „sufragiului universal" și să nu mai umble cu farsa unui simulacru de luptă, formulînd iarăși teorii de ocazie cu indicațiile colegiilor electorale. Ori numire, ori indicație, amîndouă nu se pot împăca și a face pe naivul în cazul de față e dovada celui mai desgustător cinism. Noi nu cerem altceva decât o situație clară și francă. Dacă se admite procedarea ca guvernul să numească pe deputații și senatorii liberali din viitorul parlament, atunci să nu mai umble cu panglicarii și luptă cu cartușe oarbe, ci să-și recunoască fiecare adevărata lui situație. In chestia apei ..Mișcarea" în numărul de aseară seanină, cu o îndrăzneală rară, de responsabilitățile în chestia apei. Și, ziarul în chestiune, își începe astfel critica : „Nu s’a împlinit încă o săptămână de când lașul a stat zece zile complecte fără apă, expuși mari primejdii, și iată că celor mai ivindu-se o nouă stricăciune a conductei de Timișești, orașul a rămas iarăși fără apă, amenințat de izbucnirea unor adevărate epidemii din cauza insalubrităței ce se produce în proporții destul de îngrijitoare“. Și mai încolo : „Fără a aduce învinuiri celor în drept, cari ar putea supraveghea cu mai multă bună-voință întregul aparat de aducție, socotim totuși nimerit a atrage atențiunea autorităților în drept asupra acestei calamități cerându-li să ia măsuri. Cu aceasta înțelegem că până vom avea cândva deplina siguranță că conducta de la Timișești nu va mai putea suferi nici o stricăciune și va alimenta astfel orașul cu apa potabilă fără întrerupere credem că ar fi nimerit și mai ales prevăzător, pentru orice eventualitate, ca vechile conducte să fie întreținute în stare bună, așa cum funcționau mai înainte. Astfel vom putea preîntâmpina accidentele ce ar mai putea surveni în viitor, evitându-se calamitatea la care e expusă azi întregul oraș. Deasemenea se va restabili credem ca îndată ce conducta, să se facă analiza apei, spre a se vedea dacă ea poate fi pusă în consumație". Și acum vă închipuiți, de ce „Mișcarea 1 nu se grăbește să aducă învinuiri celor în drept, adică administrației comunale ? Toată vina cu apa aceasta, e a liberalilor. Am auzit multă, lume care țipă cu drept cuvânt că, de mai multe ori a venit perceptorul în casa lor, cu somațiunea pentru plata apei, decât a venit apa la casa lor, căci așa este. Liberalii și numai dânșii sânt vinovați, că apa de Timișești face dar de dese popasuri, că cetățenii din Iași nu o au când au nevoe de dânsa și că, Dumnezeu știe, ce se va mai întâmpla și de acum înainte cu apa aceasta, întrunirea provocată pe Duminecă de către d. inginer Hălăceanu, este bine venită deoarece trebue să se limpezească odată pentru totdeauna, asupra cui cad responsabilitățile grele că nu avem apă zilnic în Iași și că liberalii sânt peste măsură de vinovați, din cauza neglijenței și a nepriceperei de care au dat dovadă, când st au început lucrările de aducere a apei. Dar, asupra acestei importante chestiuni, care a stârnit o adâncă indignare în toate straturile societăței, vom reveni pe larg. Pentru astăzi am ținut să arătăm că, m ar fi ajuns comuna să apeleze la săcule despre care vorbește ziarul liberal, și la care a trebuit să apeleze negreșit, dacă administrația comunală liberală nu și-ar fi bătut joc, de la început, de când au început deci lucrările, de cetățenii acestui oraș. COTIDIANE Moartea unui diplomat Printre miile și miile de morți cari au rămas pe urma războiului din Balcani, e unul care atrage toată atenția, deși mai puțin înduioșetor. E vorba de dl. Statu Quo, cunoscutul diplomat, care a murit pe cîmpiile însângerate ale Balcanilor. Un ziar parisian a reușit să-și procure biletul de faire port, prin care se anunță Sumei încetarea din viață a acestui diplomat celebru. Iată cuprinsul acestui bilet: Adânc întristatele Turcia, văduvă Austro-Ungaria, mamă Anglia, soacră au durerea de a vă aduce la cunoștință încetarea din viață a prea iubitului lor STATU QUO Diplomat mort în vârstă de 459 ani, înmormântarea va avea loc în cimitirul din Asia Mică. Rugați-vă pentru dânsul! ---------------AOX------------- Cine împrăștie criza în țară ? Se zice că Banca Națională ar fi intervenit prin Directorii ei de a avea o înțelegere cu Directorii Băncilor particulare din țară, ca, în comun acord, să găsească o soluție menită a lărgi creditul, salvând oarecum piața comercială a țarei de îngrozitoarea criză financiară, nu economică. Slavă Domnului, capitaluri sunt în abundență; enumerarul care lipsește. Agricultura, sursa de bogăție a țarei românești, cu tot anotimpul nefavorabil a dat rezultate peste medie . Hambarele stau pline de grâne ; magaziile negustorilor sunt pline de mărfuri. Bogăție peste tot locul și în acelaș timp miseria cea mai neagră. Să ai bogății considerabile, să te uiți la ele, să vezi cum se deprecia ză și să stai neputincios față de o astfel de stare de lucruri ! Agricultorul care bineî nțeles nu poate lucra numai cu banii săi proprii este strâns cu ușa pentru soldarea datoriilor lui, de către creditori, în schimb grânele lui putrezesc în hambar. Cine să le cumpere, când export nu se face mai deloc ? Prețurile extrem de reduse, lupta de concurență, desarmează pe producător, el calculându-și rendementul având ca bază renta ridicată a pământului. Pe de altă parte, negustorul, atât angrosistul cât chiar și detailistul, nu mai poate face față obligațiilor lui, au capitaluri însemnate, superioare cu mult datoriilor; totuși față de scadența angajamentelor lor se văd obligați a eși din luptă și a capitula în toiul vigoarei lor. A capitula în mod eroic. La urma urmei, ce poate face angrosistul când baza afecerilor lui, vorbesc de manufactură, micul negustor detailist, nu mai poate face plățile, țăranul debușeul fără de sfârșit al acestor fel de mărfuri fiind fără de resurse ? Spuneam mai sus că s’a propus și se propune. Toate acestea sunt numai niște simple svonuri, menite a salva aparențele și nimic mai mult. Cazurile concrete ce le vom cita mai la vale vor dovedi îndeajuns că departe de a apărea ca o salvatoare, cum de altfel ar fi de datoria ei, Instituția noastră fnanciară privilegiată de stat tinde a compromite și mai mult actuala stare de lucruri. Acum când toată suflarea comercială, de la agricultor și până la micul meseriaș, este stânjenită în operațiile ei, actul nechibzuit, fie el de o importanță minimă, poate avea urmări extrem de grave. Creditele au fost tăiate. Băncile cari au aruncat cu nemiluita creditul în dreapta și in stânga, strânse cu ușa de către străinătate, l’au restrâns în mod brusc. Oare aceste Bănci nu’și au partea lor de vină, în provocarea acestor triste situații ? Nu ele sunt acelea cari au împins la acordare de credite, stimulând astfel întreprinderile, cari, știut este, plasamente au adus după cățiva ani ? Ce sunt de vină debitorii, dacă în cazul de față nu pot face față obligațiunilor ? — Depozitele libere, zic domnii Bancheri, au fost retrase în întregime de către deponenți. Nimic mai natural, pshologia deponentului care la cea mai mică îngrijorare caută să-și salveze rezervele. Vina e tot a Băncilor, cari trebuiau mai înainte de toate să bage bine de seamă în plasamentul Capitalurilor lor. Și lucrurile s’au întâmplat astfel cum s’au întâmplat în decursul veacurilor în ajunul crizelor, s’au văzut palate mărețe prăbușindu-se din cauza solului slab pe care erau zidite, altele din contra mult mai mici, menționârndu-se în echilibru. Dar să revenim. Banca Națională ar trebui să aibă deschiși ochii în patru, deoarece procedeul pe care dânsa îl întrebuințază, are răsunet puternic, dar descrescând în celelalte instituții financiare particulare! Să auzi că Banca Națională refuză să elibereze obligații particulare în sumă de Lei 10000, când aceasta e garantată prin depozite de Titluri cotate la Bursa dintre cele mai bune și în valoare de Lei 30000, e lucru nemaiauzit. Faptul absolut autentic s’a întâmplat astăzi chiar unui domn B. din localitate. Numitul domn voind a achita o poliță a unui prieten al seu, poliță în valoare de Lei 10000 ce se află la Banca Națională, a fost refuzat net. D-nul în chestiune avea în depozit la Banca Națională scrisuri Funciare Rurale în valoare de 30000 lei. Cu alte cuvinte Banca nu acorda acelor Titluri nici 30 la sută credit!—E de necrezut. Domnul în chestiune văzând că Banca nu are încredere în acele titluri, și-a retras și d-sa depozitul, nefiindu-i îndeajuns garanția Băncei. In situația actuală, acum când toate spiritele au ajuns la maximul de tensiune, un astfel de fapt ia proporții îngrijitoare, accentuându-se din ce în ce mai mult. Judecata fiecăruia e simplă și cât se poate de normală. Nu poți admite altfel, că dacă o Bancă Națională nu este acoperită cu 10000 lei, având depozit în titluri de 30000, ce să pretindă atunci un simplu particular, care nuu beneficiază de nici un privilegiu . Când o Instituție privilegiată de stat, în timpuri anormale, de restriște economică, are astfel de procedee (de o prudență exagerată) nu ne va prinde mirarea ca aceasta să aibă un răsunet dezastruos, începând de la Casa de Bancă de mare importanță și până la bararca micului taraf, care la rândul său va fi îndreptățit să nu bage’n seamă decât metalul sunător. E tristă, e sfâșietor de dureroasă o astfel de stare de lucruri, și va fi și mai înspământător când simplul particular va prinde de veste, și va vedea că economiile strânse cu atâta trudă, consolidate în vreun imobil vor putea fi schimbate maximum pentru o miserabilă existență de câteva luni de zile. Și cine e de vină ? Pol Alegerile generale :s<. stâmibi ilfc Dr.». Candidații partidului conservator Colegiul I Cameră D. Grecianu Dr. Mie Stroici Colegiul II Cameră Constantin Meissner G. A. Scortzescu Colegiul III Cameră loan V. Praja Colegiul Senat Vasile Sculy Colegiul II Senat loan Găvănescul Colegiul Universităței Matei B. Cantacuzino ____ LECTURI _ _ războiul in Calendarul Sătenilor din anul acesta (1912) s’au scris următoarele cuvinte Războiul se apropi [UNK] de htarele noastre. De la Plevna n’a fost război pe aproape de hotarele noaste. Numai într’un rând a fost un război între Turci și Greci dar s’a potolit în scurt. — S’a tot auzit de război pe dreptate. S’a războit Chinezul cu Japonul, apoi Rusul tot cu Japonul cel mic și iute care l-a biruit așa de strașnic. S’a războit Englezul cu Burii, departe la miazăzi, în Africa ; apoi Americanii cu Spaniolii, dar aici, pe la noi ai fost pace. Și chiar de se stârnea undeva vreun foc, repede săltau Craii și împărații și-l potoleau. Ba într’un rând, împăratul Rusului către toate fețele crăești și împărătești ca să mai împuțineze din armată că prea se ține cu cheltuială. Atunci multă lume tresărit de bucurie și a zis : „poate de a acum nu va mai curge sânge“. Și s’au strâns la sfat oamenii din toate țările și au hotărât să facă un mare tribu*