Evenimentul, octombrie-decembrie 1912 - ianuarie-februarie 1913 (Anul 20, nr. 172-271)
1912-10-28 / nr. 194
f P> ♦ x * ANUL XX No. 1945 BANI «BONUMENTE Pe un an . . Lei 20 Pe jumătate an . * 10 Pe trei luni . . „ 5 In străinătate un an „ 30 Un număr vechi 30 bani ORGAN AL PARTIDULUI CONSERVET Redacția și Administrația Iași Strada Lăpușneanu No. 44 — DUMINICĂ 28 OCTOMBRIE 1912 -5 BANI ANUNOIURI Inserții și Reclame In pagina a 2-a rândul 1 leu In pagina a 3-a rândul 50 b. In pagina a 4-a rândul 30 b. —o— TELEFON NO. 88 O R — Era iluștrilor necunoscuți citîndu-te la lista candidaturilor liberale fixate în vederea noilor alegeri, nici nu știi ce să crezi. Oamenii aceștia ori își bat joc de dînșii, ori țin cu orice preț să-și bată joc de alegători. In afară de cîțiva vechi liberali expuși mai dinainte la o rușinoasă cădere, restul listei este alcătuit dintr’un întreg pomelnic de iluștri necunoscuți, cari n’au avut vreodată și n’au nici acuma, nici în plin nici în mînecă cu politica și interesele județului Iași. O întreagă serie de imberbi sau bărboși precoci, dintre cari grosul îl alcătuesc șobolanii de la „Viața Romînească“, o puzderie de rozătoare de subvenții și maculatură, suplinitori și piseri, din carie. Stere voește să scoată cu orice preț bărbați de stat. Intr’adevăr dacă vrea cineva să-și dea seama de halul de decadență în care a ajuns pseudoorganizarea liberală din Iași, n’are decît să-și arunce ochii pe lista apărută în fruntea ziarului „Mișcarea“, și va vedea spre marea lui stupefacție pe un Grigore Demetrescu (?) cerînd să fie ales la colegiul I-iu, pe un Chilimogulos și Botez-englezu luptînd contra d-lor Bădărău și Scorțescu la colegiul al II-lea și pe un Mihai Carp desemnat ca mandatar al țărănimei. Iată personagiile și figurile ilustre, cari alcătuesc crema liberalismului ieșean ! Dacă-i cunoaște lașul sau îi cunosc alegătorii aceasta prea puțin importă , pot foarte bine la vizite să se prezinte unul în locul celuilalt, căci cetățenii tot habar nu vor avea cu cine au de a face. Ni se va spune poate că nu importă persoanele și că alegătorii trebue să aibă în vedere ideile și programul pe care-l reprezintă candidații liberali. Dar cu ce program se prezintă partidul liberal în actualele alegeri și ce idei reprezintă candidații mascați ai d-lui Stere ? Salvgardarea intereselor noastre naționale față de conflagrațiunea din Balcani ? Dar dacă s’a realizat colaborarea conservatoare și partidul conservator a făcut atîtea sacrificii, aceasta a fost tocmai pentru a se înlătura posibilitatea unei guvernări liberale în actualele împrejurări, pentru că oamenii cari au vîndut Basarabia n’aveau ce căuta în situația aceasta excepțional de gravă la cîrma țărei. Le rămâne atunci lupta de persoane și nu e numai ridicol dar e și îndrăzneț să ni se opună atari candidaturi. Se știe că nu odată am afirmat că la Iași nu mai poate fi astăzi vorba de un partid liberal, ale cărui ultime resturi le-a sfărâmat cu desăvârșire de Stere. Ei bine, prima dovadă o face astăzi e însăși prin lista pe care ne-o opune, iar dovada definitivă o va face rezultatul apropiatelor alegeri. Atunci se va vedea ce sunt și pe ce pot conta liberalii la Iași. -----------DOO---------- „Masuri aristocratice“ „ Voința Națională" are un violent acces de... democratism împotriva d-lui Bădărău. Se șie că, în urma propunerei actualului ministru de lucrări publice, consiliul de miniștri a admis o reducere de 50 la sută pe C. F. funcționarilor publici. Ei bine, democratica „ Voință “ nu se împacă deloc cu aceasta măsură pe care o numește aristocratică, pentru că ar a era un privelegiu pentru o singură categorie de cetățeni. Și „ Voința“ nu se aștepta la acest gest din partea d-lui Bădărău, pe care pană acum îl credea „realmente democrat". Teoria „ Voinței" e pur și simplu caraghioază. Nu e vorba aci de nici un privilegiu medieval sau aristocratic, ci de o măsură justificată, menită să ușureze traiul funcționarilor publici, ale căror apartamente n’au crescut, deși traiul s’a scumpit în galop. Pe când proprietarii rurali și urbani măresc arenzill și chiriile, pe când comercianții ridică prețurile mărfurilor, pe când meseriașii și lucrătorii sunt plătiți mai mult ca un trecut,—numai funcționarii remei cu aceleași salarii, atunci când viața s’a scumpit îndoit și întreit decât atunci când legile au fixat acele salarii. E drept deci săi ti se facă o înlesnire, măcar în ceea ce privește transportul pe C. F. Toata lumea a aplaudat această măsură a consiliului de miniștri, afară de „ Voința Națională cea cu monopolul patriotismului și democratismului ! S'au mai găsit ziare de opoziție cari să afirme că dispoziția d-lui ministru de Lucrări publice e luată în vederea alegerilor. Se știe însă că toți alegătorii, deci și funcționarii publici, pot, numai pe temeiul căiței de alegător, să călătorească gratis pe C. F. în scopul de a-și exercita dreptul de vot. Critica gazetelor de opoziție cade deci de la sine, iar măsura d-lui Bădărău e binevenită. -------coco----- INTERMEZZO.... Liberalii vor să profite de actualele evenimente externe pentru a se face fabula rasa din faptele lor din trecut. Greșesc adversarii noștri. Dacă, în situația actuală, s’a convenit ca lupta electorală să se înlăture, pentru ca toată preocuparea noastră să fie numai la interesele superioare ale Țărei, totuși procesul dintre politica liberală și cea conservatoare e numai amînat, nu închis. La timpul oportun îl vom relua de acolo de unde l’am lăsat la suspensie. Să nu se bucure prea mult liberalii și mai ales înainte de vreme. Fierul roșu va rămâne. „Viitorul“, odată cu instalarea comisiei interimare a Capitalei, se apucase de acum, să jubileze, crezând că, afacerea tramvaelor s’a rezolvat. A trebuit însă să revină curând la simțul realității. Noi nu renunțăm la politica noastră de apărare a intereselor generale și vom duce lupta până atunci când vom sili pe liberali să renunțe la politica lor de afaceri. Evenimentele de astăzi sunt numai un intermezzo. ----------------------A OA——------------ st) manifest D. G. G. Mârzescu, candidat liberal la colegiul al 11-lea de Cameră, s’a grăbit să adreseze alegătorilor ieșeni un manifest electoral. Ne-am impus sarcina să citim și noi acest manifest, ornat cu portretul, dar fără iscălitura, candidatului liberal. Portretul e reușit, păcat că nu putem zice acelaș lucru și de textul manifestului. Cât despre iscălitura, d-lui Mârzescu, ea se găsește numai pe polițe. D. Georgel Mârzescu solicită voturile alegătorilor pe două temeiuri: 1) e fiul tatălui său și 2) e ieșean. E adevărat că regretatul Gh. Mârzescu a fost un om de seamă și un politician talentat. Decât talentul de multe ori sare o generație. Până acum, cel puțin, d. Georgel Mârzescu, care are o deosebită afecție pentru chelneri, nu s’a distins prin nimic în politică. E adevărat că d-sa figurează ca director la „Mișcarea“. Dar „Mișcarea” e unicul ziar din Iași, necunoscut dincolo de periferia orașului. Niciodată, un ziar din Capitală, chiar liberal, n’a relevat măcar un rând din forța colectivistă ieșeană. Așadar măcar ca scriitor politic nu s’a relevat candidatul liberal de astăzi. Că a susținut, ca deputat, opera legislativă a trecutului guvern liberal, nu e cine știe ce merit. A fi „mameluc“ în Cameră e o sarcină ușoară. Dar d. Georgel Mârzescu se mai laudă și cu caracterul său. Dar tocmai aceasta e caracteristica d-lui Mârzescu: lipsa de orice caracter. Atunci pentru ce V ar vota cetățenii pe d. Mârzescu? Pentru că „tunul bubuc în Balcani”, cum zice manifestul ?Pentru atitica lucru nu e nevoe de atâta osteneală. ------------------co----------------- Alegerile generale Candidații partidului conservator Colegiul I Cameră D. â. Grecianu Dr. Mie Stroici Colegiul II Cameră Constantin Meissner G. A. Scortzescu Colegiul III Cameră loan V. Praja Colegiul Senat Vasile Sculy Colegiul Senat loan Găvănescul Colegiul Universităței Matei B. Cantacuzino COTIDIANE Un erou sîrb Printre Sîrbii căzuți în lupta de la Kumanova, a fost și Vladeta Kovacevici, secretarul ministerului de externe și fiul unic al istoricului Liuba Kovacevici, fost ministru al instrucției publice. Pe mormântul lui de la Belgrad, bătrînul părinte a pronunțat următoarele vorbe, vrednice de Horațiu: Du-te, finde, odihnește-te în pace. Ți-ai plătit datoria către patrie. Nu plânge, căci ești cu eroii cari, după veacuri de suferințe, au salvat prin moartea lor viețele a mii de frați., Du-te fără teamă, finde, înaintea tronului celui Etern. Spune lui Dușan, lui Lazăr și tuturor martirilor de la Kossovo, că dezastrul de la Kossova a fost răzbunat /“ LECTURI GENIULU 1 NEBUNIA la scriitori Unul dintre scriitorii mondiali, populari, este și Edgar Poe, a cărei operă neașteptată a mișcat fibretele sensibilităței și ale inteligenței noastre. In opera lui gustăm amestecul de nebunie și de judecată, ceia ce place tendințelor noastre contradictorii, care se lasă repede cucerite de fantastic, se ostenesc de un realism prea pozitiv, care vizează să facă religia rezonabilă și misterul de pătruns. D. Lauvriere care a scris un volum despre Poe l-a iubit desigur, damnai cu seamă ca un subiect de studiu, ca o materie prețioasă pentru a umplea găurile unui sistem. D-sa conchide că Edg. Poe era nebun de nebunia degeneraților și că în general nebunia și geniul sunt două fețe ale aceluiași monstru: omul excesiv. D. S. a găsit în însăși scrierile lui Poe formula acestui paradox: „Oamenii mi-au spus nebun, dar știința n’a decis încă dacă nebunia este sau nu cea mai înaltă formă a inteligenței, dacă tot ceea ce este adincime nu vine din cauza unei boli de gândire“. Volumul d-lui Sauvriere aruncă o lumină vie asupra actelor vieței lui Poe și episoadele vieței sale, dar nu e nici o siguranță că geniul său să fie datorit nebuniei lui. E mai probabil că nebunia lui care nu mai e contestată i-a stricat în mod ciudat geniului său, cantonându-i spiritul într-o ordine de idei extravagante în care partea lucidă a facultăților sale a așezat cu mare greutate o simetrie rezonabilă. La fiecare pas pe care îl face Poe ridică o greutate, de câte ori agită brațul îndepărtează fantoma, el nu deschide ochii decât asupra viziunilor de oroare. înzestrat cu un curaj admirabil, Poe se retrage de sub mâna care-i strânge gâtul , lupta e perpetuă și la fiecare repriză el era învingător. Unde nu s-ar fi ridicat geniul lui dacă ar fi putut ca alți oameni să-l întrebe în pace și în liniște ? O teză care a fost susținută de dr. Blemond în ceia ce privește în special pe Flaubert. Ca și Poe, dar într’o măsură mai mică, Flaubert, în a doua perioadă a vieței lui a avut să lupte contra aăului care-i nimicea facultățile. El a fost un mare scriitor nu pentru că a fost epileptic; putea să fie și fără aceasta. De aci încetineala, relativă de altminteri a geniului maturităței sale, pe când geniul tinereței sale îndeplinea mari planuri literare. Nu e normal ca un om plin de idei cum era Flaubert să întrebuințeze cinci șase ani ca să-și refacă aceiași carte , geniul lui e stânjenit în opera aceasta. Viața lui Nietsche ilustrează aceasta. Nu nebunia i-a desvoltat inteligența, deoare când s’a manifestat, inteligența lui a sucombat. Sunt însă și exemple, de genii lucide și echilibrate încât a susține că orice geniu trebue să fie și nebun e de cele mai multe ori un paradox. De pildă Goethe, opusului Poe. Savanții și criticii acestei școli se lasă înșelați de câteva coincidențe. Prin faptul că geniul și nebunia pot să coincidă în acelaș creer, e o judecată rea să spui că coincid în mod necesar, deoarece sunt și probe contrare. Geniul nu-i un fenomen de degenerație, nici o monstruozitate. E o desvoltare mai perfectă aceia care are nevoe de a fi normală. Ceia ce nu înseamnă că geniul evoluiază în acelaș mod într-un creer complect sănătos și într’un creer în parte bolnav ; aceasta nu înseamnă că Edg.Poe n’a fost nebun sau cel puțin în parte nebun ; ei înseamnă că e o greșală a explica geniul oamenilor mari prin nebunia lor. Există amândouă, asta-i totul Cum aceste două stări așa de deosebite se acordă căci lucrează una asupra alteia, iată ce e interesant de studiat. Ceea ce face ca opera d-lui L, să fie interesantă, Snt nebuni stupizi; sunt unii inteligenți; e natural deci ea să fie și nebuni de geniu pe care însă îi întâlnești mai rar. Cunoaștem foarte prost organizația creerului și ne e cu neputință să înțelegem cum facultăți intelectuale pot să fie în acelaș timp atinse de nebunie și exaltate de geniu; cum pot să coincidă în aceiași ființă suprema rațiune și uneori suprema nebunie, așa că e mai bine să ne mărginim a constata efectele acestor două învecinări de neînțeles și influența pe care o pot avea una asupra alteia, D. L. ne .dă lămuri prețioase: Primul lucru ,care-i constată e imposibilitatea în care se găsește E. Pye de a concepe un personaj realmente obiectiv, ca Flaubert, ca Maupassant. Dar aceasta nu are nici ,yni .i;apoi i;1 cu nebunia; aceasta profeează că lege are un temperament de poet mai mult decât de romancier. El raportează totul la dânsul ca și copii, bolim,vii și femeile și concepe toate povestirile lui după o singură modă: Iijea și frica fizică B. d’Auravilly spunea: Poe alcoolic era condamnat fricei fizice și oroarei. Cum era un degenerat ereditar alcoolul făcea ravagii extreme în organismul lui slăbit. Frica era elementul normal al sensibilităței sale, de aceia povestirile lui cele mai fantastice par și cele mai naturale. In frică el e la dânsul acasă, se mișcă cu ușurință deși cu groază și