Evenimentul, octombrie-decembrie 1913 - ianuarie-februarie 1914 (Anul 21, nr. 185-273)
1913-10-26 / nr. 206
- ANUL XXI No. 206 ~ 5-rr?rr“ABONAMENTE Pe un an . Lei Pe jumătate an Pe trei luni In străinătate un an , Un număr vechi 30 bani 2010 30 SAMBATA 26 OCTOMBRIE 1913 5 BANI — 6 — ANUNCIURi însorții și fleatonto In pagina a 2-a rândul 1 leu In pagina a 3-a rândul 50 b. In pagina a 4-a rândul 30 b. —o — TELEFON No. 83 ORGAN AL PARTIDULUI CONSERVATOR Redacția și Administrația Iași Strada Lapușneanu No. 44 O lăture a colaborării Este un lucru prea mult adeverit, și recunoscut de întreaga noastră lume politică,—cum că alcătuirea de acum un an guvernului de tovărășie cu tachiștii, a fost o greșală, un desastru chiar, pentru partidul conservator. Lăsăm la o parte toate câte s’au vorbit despre afacerile de la Ministerul lucrărilor publice, —despre modul bizar cum s’a cheltuit fondurile ministerului de interne, despre modul cum a fost cazat Barbu Păltineanu, despre comenzile făcute la șartierele navale din Italia, în fine despre o sumă de întocmiri rentabile care au adus profituri grase lotului tachist. . Ceea ce a fost dureros însă pentru partidul conservator, și ceea ce a trebuit el se îndure de pe urma înhămării sale cu gruparea tachistâ, a fost și este rușinele ce au suferit, și continuă a le suferi și astăzi, din cauza lipsei de pricepere și de bun simț al șefului grupărei tachiste, care captivat de grandomanie și uluit de înălțimea în care se credea ajuns,—au grămădit gafe peste gafe, care au făcut România de rușine în fața statelor streine. Despre care se vorbim, întâi ? Nu mai știi, care dintre rușini poate se fie mai puțin dureroasă pentru noi. Asigurarea dată lui Daneff la Londra că România ar renunța la Silistra, — sau avansurile făcute Bulgariei în vederea unei alianțe contra Turciei ? Glorificarea prin discursul de la Caracal a deciziunei conferenței de la Petersburg sau intervievurile acordate ziarelor streine prin care șeful tachiștilor poza în cel mai mare barbat de stat al României ? Intervențiile particulare făcute pe cale semi-oficioase pe lângă miniștrii streini ca se fie poftit pe la mesele și dejunutele lor, —ori laudele ce șeful tachiștilor își făcea prin presa streină ca și prin cea din țară, — cum că grație mancei d-lui Tache Ionescu în colaborare cu d. Maiorescu s’a putut ajunge la rezultatul conferinței de pace de la București ! Nu te pricepi ce se mai crezi. Și boala aceasta a grandomaniei, se agravează din ce în ce mai mult la șeful grupării democrate. Acum în urmă, a recurs la o altă reclamă care dovedește că omul cu beteșug, întră în faza incurabililor. După toate criticile provocate de intervievuri, declarațiuni și tratative neautorizate,—un alt om s’ar fi astâmpărat macar un timp ca să’i mai uite lumea. Ei bine nu. Celebrul șef takist abia ajuns în țară, au și pus la cale o nouă escapadă externă. S’a făcut poftit de dl. Venizellos la Atena,iar gazetelor democrate li s’a dat ordin să arunce 'n public știrea, că ministrul de Interne pleacă fe în Grecia învestit cu o mare misiune politică. Ziarele conservatoare și acele independente bine informate, s-au grăbit să desmintă faptul—în zadar însă, Ministrul de Interne, tocmai ca se confirme caracterul politic atribuit de presa democrată călătoriei la Atena,—și-a luat cu d-sa un secretar și doi ziariști, de care sigur că n’ar fi avut nevoie pentru cazul când n’ar fi voit să mistifice lumea. Pe lângă asta, Adevărul de astăzi cu litere cât gândacii de bucătărie dă pe piață următoarea notă semnificativă : Știrile din Athena menționează din nou conferințe îndelungate între ministrul plenipotențiar român Filodor și regele George și Venizelos, atribuindu-le mare însemnătate. Aceste conferințe ar fi ajuns la un rezultat și d. Take Iooescu este așteptat pentru a concretiza acordurile intervenite. 1n Austria, Italia și Bulgaria ar lucrat în mod stăruitor la București, spre a împiedeca voiajul d-lui Take Ionescu, însă fără succes deoarece România e conștientă de interesele sale. Și ? Ce mai vreți? Puterile Europene să luptă ca să împedice un voiaj al ministrului nostru de interne, și nu pot! Șeful takist e mai tare decât Europa ! vă jucați ? Suntem cuprinși de mare curiositate să vedem dacă se revine asupra desmințirilor date caracterului voiajului de la Atena,—și care afirmau, că această călătorie, e o călătorie de plăcere. In orice caz, versiunea importanței politice ce ar avea voiajul in chestie,—este o mare rușine pentru țară, pentru partidul conservator și în special pentru bărbații iluștrii care represintă acest partid în guvern ! Ar însemna, că veneratul nostru monarh, nu a găsit pe cineva mai demn care să fie interpretul Coroanei pe lângă Casa Regală a Greciei, în o chestie ca acea care să presupune. Și de nu va fi așa, precum suntem convinși, atunci laturea cea mai rușinoasă a colaborării, continuă să strălucească în toată splendoarea ei, mare însemnătate comercială și strategică dar cari vor cere sume mari. De altfel reânoirea materialului căilor ferate este o chestiune arzătoare, deoarece se ivesc fără încetare stingeri relative la lipsa materialului de transport reclamat de o exploatare rațională. Se poate zice cu certitudine că totalul cheltuelilor va trece de 200 milioane, franci. In interesul valorificârrei ținuturilor, este de dorit ca aceste lucrări să se facă cât mai curând. Mulțumită acestor împrejurări, nu se pot face decât pronosticuri favorabile asupra viitorului acestei țări care a ținus în ultimii ani, două recolte bune și una extraordinar de bună. --------------oooo---------------- Economia fiii „Frankfurter Zeitung“ publică următoarea relațiune asupra situațiunei economice actuale a României : In România, campania militară propriu zisă n’a durat decât șase septămâni; așadar, ea n’ar fi cauzat cine știe ce cheltueli. Dar ea s’a prelungit timp de trei luni și jumătate, din cauza holerei care nu a permis să se facă demobilizarea decât foarte încet. Aceasta este cauza care a făcut ca cheltuelile să se ridice la minimum 200 milioane. Teritoriul cucerit, care măsoară 5600 kilometri pătrați, este, după cum arată toate informațiile, faniii și de o foarte mare valoare. Cum populațiunea care se hrănește de pe urma lui nu este decât de 250,000 locuitori, pământul acesta va produce mult mai mult cereale decât are nevoe ; va provoca deci, o creștere însemnată a exportului. Totuși, ca teritoriul să poată fi deservit, este nevoie de căi ferate cari dealtfel vor avea o Cugetări politice de P. P. Carp Magistratura pe toate treptele ei trebuie să devie inamovibilă, cu depărtea oricărei forme de eligibilitate. 1881. Ne-am cam deprins, națiune tânără cum suntem, a trata mai toate chestiunile mari în mijlocul emoțiunii populare. Am uitat că sunt oarecari chestiuni cari cer o liniște mai absolută, cari reclamă imperios să lăsăm deoparte pasiunile cari se pun înainte totdeauna prin emoțiunile populare și să căutăm cu cumpănire cari sunt acele mijloace ce trebuie să întrebuințeze țara față cu streinii. 1881. Nu cutare sau cutare apreciere este românească, ci a spune adevărul cum îl înțelegem, pe față și fără teamă, aceasta este românește. 1881. Primesc democratizarea, dar ca rezultat al muncii, nu ca rezultat al înrâuirilor politice pe tărâmul parlamentar. 1881. Viitorul Bulgariei D. Ghenadieff, ministrul de externe al Bulgariei aflându-se la Paris, a făcut ziarului „Matin“ următoarele declarații: Bulgaria a trecut un an de răsboi. Nu cunosc în istorie un alt eveniment care ar putea fi comparat cu tragicele încercări la care a fost expusă națiunea bulgară. Acum un an s’a putut vedea un întreg popor, oameni valizi cu armele în mână, bătrâni conducând carul cu boi tradițional, aruncându-se asupra frontierei năvălind ca un val furios în câmpiile Traciei punând pe goană în trecerea sa armatele turcești, abătând puterea militară, mult timp temută, a unui imperiu, și ajungând într’o lună nu departe de zidurile Constantinopolului. Dușmanul cerea ertare, și se credea că pacea va fi imediat încheiată !... Dar atunci am văzut încetineala negocierilor de la Londra, al doilea răsboi turc și răsboiul contra aliaților. Acest răsboi de care suntem făcuți responsabili, era cu grije preparat de mult contra noastră, în momentul chiar când, numai noi dintre aliați mai luptam contra turcilor. In acest timp, cum a spus-o chiar d. Pasici fără nici o jenă, în ultimul său discurs, aliații scontau epuizarea noastră pentru a face răsboiul inevitabil, fatal și în condițiuni dezastroase pentru noi. Toată lumea s’a unit în contra noastră. Am cunoscut groaza situațiunilor dezesperate. Am fost despuiați de fructele victoriilor noastre, și s’a încercat chiar să ni se atingă onoarea, reprezentându-ne ca feroci barbari. Ei bine, cu toate acestea, nu se va putea niciodată șterge din istorie, victoriile care de aci încolo constituesc patrimoniul nostru moral. Turcii, când descriu ultima campanie, vorbesc de răsboiul „turcobulgar“, care singur comptează pentru ei, și de care depindea soarta armatelor sârbă și greacă. Alaltăeri a fost aniversarea victoriei de la Lule Burgas. Am asistat la ea ca simplu soldat. Bătălia a ținut trei zile și în timpul acesta aliații noștrii doreau, cu ardoare succesul armatei noastre, urmărind cu inima strânsă peripețiile luptei de care știau foarte bine că depinde soarta lor. Și timp de trei zile soldații bulgari, neobosiți, suportând suferințele, disprețuim moartea hotărâți să învingă, escaladau colinele decimați de mitralii, și scriau o pagină de istorie cu vârful baionetelor. Cine va putea vreodată să ne răpească amintirea lui Lule Burgas ? Dar dacă națiunea bulgară în unanimitatea ei, prin rapiditatea și vigoarea marșurilor sale, prin tăria trupelor sale ne-a dat o pildă memorabilă de silințe și de vitejie, sunt convins că a fost mai mare în înfrângere, decât în victorie. Transportarea a 400 mii de oameni pe câmpul de bătae, cu o rapiditate care nu a fost niciodată egalată, constitue desigur un fapt mare, ca și de a avea victorii pe care întreaga Europă nu mai contenea să le admire. Dar, când am fost asaltați de Serbia, Grecia, Muntenegru, România și Turcia, și cu jumătatea de nord a Bulgariei ocupată,—podurile de drum de fier aruncate în aer, principala linie de aprovizionare tăiată, telegrafele și poșta suprimate,—am luptat, unul contra cinci, pănă în ultima zi, pănă în ultima clipă. Am suspendat ostilitățile cu o isbândă, armata greacă fiind împresurată și găsindu-se într’o situație critică. Intr’o seară a uneia din aceste zile tragice, a fost constituit în cinci minute guvernul din care fac parte. Și în scurt timp, în Capitala amenințată de foame, în provincia călcată în picioare de străini, domnea cel mai complect calm și sânge rece, în fața celor mai îngrozitoare pericole. ' ea O națiune care a triumfat din toate aceste încercări, nu poate fi amenințată de un insucces prin pierderea teritoriilor cucerite. Astfel că s’a văzut cum bulgarii au început imediat să muncească. Desigur că există amărăciune, mâini surde, regrete dureroase. Dar bulgarii nu vorbesc și nu vor vorbi de ele. Noi reîncepem lucrul care ne-a reușit atât de bine în primii treizeci de ani de existență independentă a Bulgariei, munca pentru instrucție și pentru progresul economic transportând lupta noastră pe un alt teren, suntem ferm hotărâți să ne punem, prin desvoltarea materială și intelectuală, în fruntea popoarelor balcanice și cum cunosc poporul nostru, cu toată încăpățânarea rasei noastre, vă exprimim convingerea-mi nestrămutată că în puțini ani, ne vom ajunge scopul. Ne găseam încă în preparația păcei definitive, și guvernul bulgar trimetea în teritoriile cucerite, o echipă de ingineri. Și în adevăr, aceste nouă teritorii au mai mult de 20 mii kilometri pătrați și constituesc pentru Bulgaria o considerabilă bogăție viitoare. Printre câmpiile care se întind de la Rhodolphe la Marea Egee, sunt unele de o fertilitate rară. Tutunul turc atât de apreciat, crește pe unele părți; duzii hrănesc miliarde de gândaci de mătase, care ne asigură o producție bogată. Și apoi, noi avem Marea Egee. Inginerii noștri studiază aruncarea unui pod peste Dunăre, crearea de linii ferate care vor duce la mare, stabilirea portului de la Porto Lagos, lucrări care se deschid natural, inițiativei marei industrii franceze. Ziua,—noi o voim foarte apropiată și vom coopera cu toată energia noastră—când acestea vor fi făcute, relațiunile noastre cu Europa vor deveni mai rapide ca oricând, produsele noastre vor sosi direct în porturile Europei. Și eu nu îmi fac de loc iluzii adăugând că în câțiva ani produsele nouilor noastre provincii vor egala munci eie, veniturile producțiunei noastre dinainte de răsboi.♦ Meditări despre Aurel Vlaicu A trecut o lună de când scumpul nostru prieten Aurel Vlaicu a căzut jertfă artei sale periculoase, căzând la Câmpina, în sborul său spre locul lui natal, cu aeroplanul Vlaicu II din cauze neprevăzute și încă nu destul de lămurite, astfel încât a rămas mort, întreg poporul românesc a fost cuprins de o profundă jale, care nici astăzi nu s’a micșorat și-și află expresia ei fidelă în dorința generală de a se ridica în mai multe locuri semne v zibile în memoria lui. Deși noi—„frații lui din Ardeal“ îl reclamăm pe Vlaicu ca „al nostru“, ne aplecăm înaintea dorinței generale a obștei românești și recunoaștem ca îndreptățită dorința, ca el să fie privit de „Vlaicu al nostru“ a „tuturor Românilor“ fără considerație la granițele politice. Sunt între oamenii noștri sceptici, iar între străini mulți răuvoitori ai neamului nostru, cari întreabă: merită oare Aurel Vlaicu sărbătorirea aceasta mare a unui popor întreg ? In următoarele voim să înșirăm unele observări ale noastre cu scopul de a contribui încâtva la clarificarea întrebării sus amintite. In vara anului 1912, înaintea sborurilor săvârșite pe câmpul de la Aspern au fost expuse în Rotunda Praterului din Viena peste 40 de aeroplane de diferite construcțiuni din întreaga Europă, între care și aeroplanul „Vlaicu II“. Se înțelege de sine, că membrii coloniei române, cât și alți Români din străinătate se opreau cu predilecție la acest aeroplan și ascultau cu plăcere explicările convingătoare, pline de temperament totodată simple și naturale a genialului constructor. Arhiduei, profesori de tehnică și ofițeri superiori se interesau mult de cel mai mic și cel mai ușor aparat dintre toate cele expuse. Toți cari am comparat aeroplanele din Rotundă, am constatat, cu certitudine, că aeroplanul „Vlaicu II“ se deosebește esențial de celelalte, atât prin punerea punctului de gravitațiune sub axă și întrebuințarea de 2 elice, cât și prin compunerea de tot originală a pânzelor de cârmă de dinainte și de dindărăt. Toți privitorii au fost convinși că stau înaintea unui aeroplan original, care nu s-a construit după formele celorlalte aeroplane existente, ci este productul unui creer genial, care numai din propria svirintee dumnezeească și-a făurit opera sa. Sunt mulți, cari admirau în Aurel Vlaicu pilotul îndrăsneț, care cu aeroplanul propriu a câștigat pe câmpia de la Aspern laur, neperitori, întrecând în formarea cercurilor, aterisarea bruscă, cât și bombe pe chiar și cei răvârlirea de mai iscusiți piloți francezi; alții , d nvrau sborurile succese din orașele Ardealului și Bucovinei, sborurile dela Cotroceni și peste capitala Țării, cât și sborurile pe câmpiile de operațiune din Bulgaria, prin care a făcut servicii bune armatei române, pentru care a fost decorat cu medalia „Virtutea militară“. Nu mai puțin de admirat e hotărârea lui Aurel Vlaicu dictată în prima linie de nemărginita lui iubire față de steajgul său de a șb«r* pp'-e