Evenimentul, octombrie-decembrie 1915 - ianuarie-februarie 1916 (Anul 23, nr. 188-285)

1915-10-28 / nr. 209

ANUL XXII! No. 209 MERCUR! 28 OCTOMBRIE 1915 5 BAN! ABONAMENTE Pe un an . . Lei 20 Pe jumătate an . »10 Pe trei luni... »5 in străinătate un an » 30 Un număr vechi 30 bani 5 BAN! A­N­U­N C­­O­R­I 1st sorții! și Rms Immo In pagina a 2-a rîndul 1 leu la pagina a 3-a rindul 50 b. In pagina a 4-a rindul 30 b. 7 ELEFON M ®, S3 O­fț 6 â­tl âL PARTID­U ! O ! COHSEAHT O­R = Redacția și Administrația Iași PlAȚA UNIREA irmTifi'rwmwwniiwwwumn it imiwimn^iwm■iimwi mnniMrwTniirir|iir~Tmiimniprariiilanrhiii'iiiiiTi nwurotiiT inni tutui Twnniirirni«m rnnintinninirrm-~r nnrmnPTurrnii imiin NEMȚOFILI Tristă, nenorocită și periculoasă mentalitate Sângele apă nu se face, spune proverbul și e o gândire absolut ști­ințifică și adevărată. Avem—din ne­norocire—în­ mijlocul nostru, în țara noastră, un mare număr de persoane, de origină germană, născuți, crescuți, alăptați, educați și chiar fel de fel o­­norați la noi, și cu toate acestea as­tăzi, în vremuri așa de grele, dar și foarte însemnate cum n’au mai fost și nu au să mai fie, în loc si ne fie recunoscătoare, ne sunt dușmane. Nu văd binefacerile țarei care i-au înfiat și care—pentru a le face lor loc—a înlăturat și din școală și din func­țiuni și de la onoruri, pe ațâța alți fii de Români adevărați, și’n foc— cel puțin—să tacă (macar de modes­tie), își râdic glă’sul și ne insultă, ba chiar ne amenință, și prin gazete contribuesc la demoralizarea cea nu mai iertată. Cel puțin—mintea Moldovanului cea de pe ulmi—dacă ne am învăța ca’n viitor­ime să nu mai dăm în școlile noastre, întăitatea străinilor și să lă­săm ca fiii da Români să se folosas­­că da învățătura Românească, iar o­­­norurile de ori­ce fel, să le păstrăm pentru ai noștri. Cu toate acestea — în urma atâtor experiențe—puțină sparanță, că vom prinde minte. Tot stăinii vor avea pânea cea caldă și tot Românii nea­oși, vor avea disprețul. In tot cazul, noi oamenii de știință constatăm­­ că ereditatea (moștenirea din sânge) este mai presus de educa­ție. Evreul, evreu rămâne. Neamțul, neamț rămâne. Din nenorocire, nu ași putea afirma acelaș lucru cu tot Ro­mânul și cu tot Francezul. Du Bois Raymond, marele fiziolog din Ger­mania, de origină franceză (Hughe­­not), era un german din cei mai în­focați. Iar la noi—fără cea mai mică rușine—o serie întreagă de Români, care’și au făcut educația Universitară la Germani, sunt cu sufletul nemțofili! Dacă acestora, avem dreptul a le spune : „ce rușine ce trebue să spu­nem acelora, care n’au nici macar a­­cea scuză, a educației nemțești? Merg mai departe, cu căutarea u­­nor împrejurări ugurătoare pentru a­­cești nemțofili. Nu sunt din aceia, care merg până acolo să le arunc în față epitetul de vânduți. Nu admit așa ceva, pentru acei ce sunt ieșeni. Atunci, care e motivul că scriu în­­contra găndirei curate a tuturor Ro­mânilor ? Ce îi împinge a fi nemțofili și încă amenințători, iar unii chiar necuviincioși ? Aci e partea tristă, nenorocită și periculoasă ! Motivul sau mai bine motivele, le găsim în cele ce scriu, în cele ce vo­ciferează prin localurile publice. Au o judecată strâmtă, rezultanta unei stări fizice și sufletești decăzute. Sunt unul care am scris și susți­nut, că acuma e momentul să ne în­deplinim idealul „de la Tissa până la Nistru“. Nu mi să poate spune dară, că nu am cerut și nu cer și scumpa noastră Basarabie. Și am susținut că Bucovina și fir­­dealul să le luăm voinicește, cu ar­mele in mână, căci așa e bărbătesc, iar Basarabia, diplomaticește, căci așa cere judecata luminată iar nu acea întunecată, fie de o dușmănie nevindecată, fie de o lipsă de educație serioasă. Apoi așa sunt împrejurările. Din nefericire—și am curajul a stri­ga în gura mare—nu avem Diplomați. Miniștrii noștri plenipotențiari, sunt în majoritatea cazurilor niște înfumu­rați și niște păpuși. Să ni să arăte un singur caz, de o adevărată muncă diplomatică, prin care să se fi făcut legături sufletești dacă nu și econo­­micești, cu Franța și Anglia. Parodii numai. Din cauza acestor lipsuri de conlucrări diplomatice, aproape toate jurnalele franceze ne batjocoreau cu ocazia mobilizărei din 1913 și rădi­cau în înaltul cerului pe Bulgari. Ceva mai grav. Dacă’n Franța să cu­noaște întrucâtva că există Români, și că suntem ceva, aceasta are loc nu­mai în cercul oamenilor de știință. In 1913 însă, chiar aceste persoane culte, nu că mai uitau la noi cu ochi­­ buni. Incepută a nu mai avea încre­­­­dere în stările noastre sufletești. Cele­­ ce afirm aci, sunt adevăruri care nu­­ pot fi puse la îndoială și nu sunt cu­­­­noscute de mulțimea de la noi. In aceste momente grele, deasemi­­nea n’am avut acea conlucrare înaltă din partea Miniștrilor noștri di­plomați. Totul săi legă, să tragă în București, iar la Paris, la Londra, la Petrograd să făcea numai înregistrări și înmânări. Da aceia, lipsă de energie, pierdere de timp, trăgând­ și nenoro­citele încurcături în care­­ o găsim înlănțuiți astăzi. Să uită „că unde’s doi puterea crește“. Nu-i vorbă, că dacă factorul răspunzător n’are cu drept cuvânt încredere în trimeșii noștri, atuncea rămâne tot izolat ; iar dacă ambiția de a face totul sin­gur, este pricina adevărată, atuncea să schimbă lucrurile și țara e în drept, nu numai de a-i cere imediat socoteală, dar chiar de a-1 alunga de la oorana Statului. Dara nemțofilii noștri astfel judecă și tot astfel cer îndeplinirea idealului nostru ? Absolut contrar. Ei zic: mai întâi Basarabia și apoi Ardealul. Pentru ce ? 1. Pentru că avem alianță de 30 ani cu Germania și cu Ungurii (Aus­­tro-Ungaria) și deci nu e cavaleresc să te răsboești cu dânșii, iar Basarabia ne-a fost răpită mișălește de Ruși. 2. Pentru că—ascultați Românilor, acei care aveți sânge de Român—să­ vădă că Germania va fi biruitoare și trebue să mergem cu cai mai tari ! In cazul întâi, acești nemțofili, ne vorbesc de moralitate—cavalerism, iar în cazul al doilea, ne vor­besc de lașitate, căci ne îndeamnă să sărim pe cei mai slabi, alăturea cu cei mai tari. Oare nu denotă, că sunt într’o stare fizică decăzută. In 1877, nu ne am alăturat celui slab—Rusului—bătut, chiar sfarmat și fizicește și moralicește și ’n ce stare eram încă atuncea și ca număr și ca armament și cu toate acestea am căpătat victorie. Oare alăturându-ne astăzi celui tare, dușmanul nostru ne­împăcat­ și isbutind, vom putea numi victorie ca ’n 1877, acea isbândă, sau infamie? Și dublă infamie: 1. că am sărit contra aceluia care luptă alăturea cu Franța, țară ce să sacrifică pentru triumful dreptăței și întemeierea na­țiunilor ; 2. că am lăsat pradă unui popor barbar, fără suflet și fără D-zeu —Ungurului—o pleiadă de Români, mai Români de­cât noi înșine. Dar dacă, credința și vedenia nem­­țofililor e greșită și nemții vor fi bă­tuți (dorința cea mai sfântă a tot ce este suflet omenesc și nu suflet dia­volesc), atuncea cum rămâne cu în­demnul lor ? Nu vom avea soarta cea mai rea și pe care vom fi meritat-o ? Oare așa gândeau străbunii noștri și așa au făptuit dânșii acele numeroase victorii, care ne-au asigurat existența ce o avem pănă astăzi? Prin lașitate, ori prin luptă au impus respect hor­­delor năvălitoare ? In tot cazul nemțofilii, nu spun nici un cuvânt, când și cum vom lua Ardealul. Ce mai la deal, ce mai la vale , nemțofilii au o mentalitate înjosi­toare. Propaganda lor este nenorocită și periculoasă. Ce ne rămâne ? Să ne solidarizăm noi ieșenii, și să punem la rezon pe acești decăzuți și fizicește și moralicește. Timpul trece, vremurile să îngroune, nenorocirii, să îngrămădesc și am curajul a striga: IEȘENI, voi care ați fost PILDA mișcărilor celor mai ÎNĂLȚĂTOARE, mai NAȚIONALE, treziți-vă din nou, înfierați pe cei BICISNICI, nu nu­mai cu disprețul ci și cu cuvântul. Ceasul deștiptărei Naționale a sunat de un an de zile. Nu ațipiți ca să nu muriți pentru veșnicie, pen­tru mulțămirea decăzuților și sclăvia copiilor noștri. Nemțofilii Ieșeni, sunt un pericol național. Dr. Leon C. Cosmovici In jurul unui geam spart Duminică s’a spart un geam de fațadă la redacția unui ziar ger­man din localitate. Dezaprobăm fapta, nu este în vederile partidu­lui conservator de a premări anar­hia, ori pe cine ar vătăma ea. Faptul nu ne miră însă. In starea de încordare și de zbucium sufle­tesc în care ne găsim de 16 luni, s' a închegat, totuși, o idee, care este steaua conducătoare a neamu­lui. Semețul care cearcă să se pună în curmezișul drumului, va plăti amar temeritatea lui. Dușmanii noștri ce ne cer sufle­tul sunt, acum deocamdată, Ungu­rii și­ Bulgarii. Ori, pe geamul sus pomenit, un afiș anunța cu slove deșănțate o victorie bulgărească împotriva atât de nefericite și de brave Serbii. Ne-am zis atunci cu toții. Oamenii aceștia, dacă nenoroci­rea ar aduce mâne, ca noi să fim învinșii Bulgarilor, ar vorbi des­pre victoria lor la fel. Cei vânduți n’au jumătăți de măsură. Acest delir scandalos în care cad dușmanii obștești ai cauzei noastre, constitue cea mai sfruntată sfidare ce se poate aduce opiniei publice. Toate au un capăt, chiar și răb­darea moldovenească. Domnii a­­ceștia trebue s-o știe. Apoi afișul imprudent mai găsise momentul să se premisească amâna­rea întrunirei din cauza fricei ce d-nui Filip­escu și prietenii lui din „Federație“ ar fi avut de a da piept cu falanga nemțească din Iași. Ne pare rău că, afișul a­ zburat așa repede cu geam cu tot, căci ar fi trebuit să defileze tot lașul pe dinaintea lui, ca să afle cum Ni­colai Filipescu se teme să dea piept cu „lista cea păgână“. -----cocoo-----­ Am fost biruiți Pe ziua de Duminică am în­scris cea dintâi biruință, de când luptam împotriva hargalâcului un­guresc din Iași, întrunirea noastră, cu atâta trudă organizată, nu s’a ținut. Până în ultimul moment n’am crezut, și cu atât mai mare ne-a fost nacazul. Succesul este a d-lui Kilimoglu și a hargaților de la consulatul unguresc. Zi cu zi perdem partizani. Dl. Kilimo­glu i-am știut tot­deauna un par­tizan al Qusdruplei dacă nu al țarei noastre. Dar de când a tre­cut la dușmani, a devenit aprig la ripostă. Ne-a luat singura sală unde am fi putut ține o întrunire convenabilă și a pus poliția la dispoziția marelui Român și Om de Stat C. Sterea. Acesta, politi­cian avizat, a răscolit în drojdia partidului conservator, ce abia se depusese la fund, a scos la su­prafață duhurile înveninate de care abia scăpasem și le-a năpustit, hamnul, asupra noastră. Decanul halelor, șeful mazilit de la prezidenția clubului, oaia ră­tăcită și avortonul filozof, au ți­nut sfat și au hotărât: 1) Să o­­prească cetățenii să asiste la în­trunire și al 2-lea să ordone frun­tașilor noștri din București să nu pornească la drum. Așa s’a și întâmplat : Pe dl. Filipescu l’a prins subit îu­tremur, de friguri zice el, de frică spun ei, dl. Mișu Cantacuzin a găsit prilej să se opereze de un abces, pe dl. T. Ionescu l’a prins o ex­­tracțiune de voce, iar Goga și Lucaci au fost expulzați în Ardeal. Deci întrunirea s’a amânat—vor­ba­­ vine—pentru Duminica viitoare. Recunoștința publicului ieșan, pen­ tru cei ce l’au salvat de dezgus­tul unei întruniri pătimașe, n’a mai avut margini în manifestările ei. Decanul halelor, prezidentul exoflixt, oaia rătăcită și avorto­nul filozof pot fi satisfăcuți. Am fost biruiți. Bad­el Demnii­ membri ai clubului con­­servator local, sânt rugați a se în­truni în localul clubului conserva­tor, din Piața Unirea. Sâmbătă 31 Octombrie v. era Si 5 scara. m­i» «­­ și Informații Gheșeftarii« colectiviștilor " Așa s’au organizat liberalii de data aceasta pentru gheșef­tari, în­cât au început să scan­dalizeze chiar pe ai lor. Așa, nu se spune că un mare liberal cu moșia pe graniță a cerut Ministerului să creeze unn punct de vamă pe ea, de­oare­ce e situată­­ nt?’o regi­une foarte bogată \n gr­âne și­­astfel s'ar înlesni mult ex­portul. Cu mare greutate a reușit a obține de la Ministru auto­rizația, oferindu se să facă pe propriul său cont cheltuelile necesare cu f­uncționarii și casă. Ajuns la Minister Insă i s’a pus în vedere că, dacă i s’a dat autorizația, aceasta nu poate fi valabilă de­cât construind un local de vamă. Ceia ce e frumos și această afacere, e că n’a apucat să în­tre acasă proprietarul, de care vorbim, și i s’a înfățișat cu planul un antreprenor, care nu putea să afle de­cât din Minister despre această ca­­ravelă. Această procedare a scan­dalizat pe proprietarul liberal, un om de o rară corectitudi­ne, care de necaz povestește tuturor pățania sa. Toate, secțiile Ligei Culturale din țară, vor lua parte la marea în­trunire a Federației Unioniste, care va avea loc Duminică 1 Noem­brie c. la­ Iași. Iată delegații din Bacău ai „Fede­rației­ Unioniste“ și ai „Ligeii Cul­turale care vor asista la marea în­trunire a Federației care va avea loc Duminecă 1 Noem­brie la Iași. D-nii: P. G. Cantilli senator, Gh. Jovian, profesor, fost deputat, ingi­ner C. Ianoli, M. Savel fost ajutor de primar, publicist, Neculai Tonuța fost primar Tg. Ocna, Ion Grigoriu, fost Revizor școlar, institutor, Tom­a Goi­­lav avocare, Gr. Platon proprietar, colonel Baronescu, colonel Gârleanu, lt. col. Mirinescu, lt. col. Kirculeacu, N. Muscă profesor, căpitan Stoenes­­cu, Gh. Bsrrea avocat, președinta al Ligei. Ziaul din Capitală vândut unguri­­nilor „Dreptatea“, se ocupă de noi într’un articol de reportaj privitor la amânarea întrunirei „Federației U­­nioniste“ la Iași. Nemții de la sus zinul ziar să aibă răbdare pănă Duminecă 1 Noem­brie a. c. când are loc neapărat întrunirea Federației la Iași. Puțintică răbdare tuturor vânduți­lor, fie ei din Capitala țarei, fie ei din celelalte orașe. Cu acceleratul de aseară, a ple­cat în Capitală d. D. A. Orecianu. Pictorul Octav Băncilă (Iași) a des­chis Expoziția sa de pictură la Ate­neu (în Sala Bibliotecei), „Cartea Cântecelor“ de Heinrich Heine, versificate în românește de Emil Dorian, a apărut în editura „Li­brăriei Nouă“. Prețul unui volum lei 1.60. In „Biblioteca Lumina“ No. 39, a apărut­ o nouă serie de nuvele inedite, datorite regretatului scriitor Emil Gârleanu întitulate „VISUL LUI PILAT“. Prețul 30 bani și PUSTIUL de Guy de Maupassant, traducere de N. N. Beldiceanu. Prețul 30 ani la toate librăriile. El i s’a oficiat cu o deosebită so­lemnitate hramul bisericei Sf. Du­mitru și parastasul pentru decedații Dumitru Suceveanu și Ecaterina Su­ceveanu. Serviciul­­ religios a fost oficiat de Părintele I. Țincoca, protosreul ora­șului, de Preoții Șt. Alexandrescu, Floriscu și Arhidiaconul Chesarie Ștefinescu. Protoereul I. Țincoca a ținut o frumoasă cuvântare: mulțumire preo­tului Șt. Alexandrescu pentru activi­tatea «o depune în serviciul acestei biserici. D. G. Tabacovici, profesor de drept civil la Universitatea noastră, a cerut din nou transferarea la catedra si­milară din București. Consiliile facultăților de Drept și Litere, se vor întruni în­ ziua de 81 Octombrie a. c., pentru a proceda la alegererea decanilor acestor facultăți. E probabil că vor fi aleși din nou d-nii D. Alexandrescu și Philippine. La litere candidează și marele... slavist d. I­i © Birbulescu. A apărut în editura „Librăriei Școalelor“ C. Sfetea, București, dr. Maria Montessori Metoda pedago­giei științifice aplicată la Educația copiilor mici, traducere de Constan­tin V. Buțureanu. Prețul 2 lei. De vânzare la principalele librării din Capitală și provincie. TEATRUL NAȚIONAL Marcuri 28 Octombrie 1915: o sin­gură reprezentație extraordinară da­tă de VICTOR EFTIMIU va juca „AKIM“ tragi-comedie în trei acte de Victor Eftimiu împreună cu trfipa sa. Actul I.—In cimitir, pe mormântul Soniei Wladimirowna.—Țăranul și bo­citoarele vorbesc de binefacerile ră­posatei.—Tânărul Daniel Wiâci­nlk­ov, venit de curând din Moscova, sosește în cimitir însoțit de preotul N­i­ól­ae. Daniel e singur. — In cimitir, s’imd zgomote ciudate.—Akim vine­ și el sa se roage... — Cine ești tu, bătrâne ? Ce cauți pe mormântul mamei mele ? Groaznica descoperire. — Strigoii ! Strigoii ! Actul II. — La curtea boereas­că, Naum are ceasornic și argații îl ad­miră.—Doi cioplitori de cruci. — Ță­ranii vin la procopaeală.—Daniel plea­că și în locul său rămâne stăpân a­­totputernic, cerșetorul Akim. Actul III—Au trecut trei ani.—Lo­gofătul Akim e pe moarte.— Și moar­tea nu vine !—­Păcatele trecute, păca­tele nespovedite. — Akim este afila pe țărani și le cere iertare—Un pui, un vițel, niște boi, case prădate, oameni uciși.—Și Akim tot nu poate sâ­ n­oa­­ră ! Contele Daniel se reîntoarce din Moscova.—Cei din urmă păcat.—Spo­vedania.— Moartea lui Akim. Biletele la Agenția „Thalia“ Maxi­movich Foametea amenință Germania in cursul unui interview acordat lui Gar­ Ackerman, corespondent al Presei Americane, d. Von Verimsin, primarul Berlinului admite cu pri­vire la cestiunea alimentării, că înainte de a trece iarna va trebui sa se inaugureze. In Germania sis­temul cartelelor pentru carne și unt, cum este deja în uz pentru patie. Recunoaște de asemenea că și alte măsuri­ vor fi de trebuință spre a asigura cea mai bună dis­tribuire a merindelor disponibili.

Next