Evenimentul, octombrie-decembrie 1915 - ianuarie-februarie 1916 (Anul 23, nr. 188-285)
1915-10-28 / nr. 209
ANUL XXII! No. 209 MERCUR! 28 OCTOMBRIE 1915 5 BAN! ABONAMENTE Pe un an . . Lei 20 Pe jumătate an . »10 Pe trei luni... »5 in străinătate un an » 30 Un număr vechi 30 bani 5 BAN! ANUN CORI 1st sorții! și Rms Immo In pagina a 2-a rîndul 1 leu la pagina a 3-a rindul 50 b. In pagina a 4-a rindul 30 b. 7 ELEFON M ®, S3 Ofț 6 âtl âL PARTIDU ! O ! COHSEAHT OR = Redacția și Administrația Iași PlAȚA UNIREA irmTifi'rwmwwniiwwwumn it imiwimn^iwm■iimwi mnniMrwTniirir|iir~Tmiimniprariiilanrhiii'iiiiiTi nwurotiiT inni tutui Twnniirirni«m rnnintinninirrm-~r nnrmnPTurrnii imiin NEMȚOFILI Tristă, nenorocită și periculoasă mentalitate Sângele apă nu se face, spune proverbul și e o gândire absolut științifică și adevărată. Avem—din nenorocire—în mijlocul nostru, în țara noastră, un mare număr de persoane, de origină germană, născuți, crescuți, alăptați, educați și chiar fel de fel onorați la noi, și cu toate acestea astăzi, în vremuri așa de grele, dar și foarte însemnate cum n’au mai fost și nu au să mai fie, în loc si ne fie recunoscătoare, ne sunt dușmane. Nu văd binefacerile țarei care i-au înfiat și care—pentru a le face lor loc—a înlăturat și din școală și din funcțiuni și de la onoruri, pe ațâța alți fii de Români adevărați, și’n foc— cel puțin—să tacă (macar de modestie), își râdic glă’sul și ne insultă, ba chiar ne amenință, și prin gazete contribuesc la demoralizarea cea nu mai iertată. Cel puțin—mintea Moldovanului cea de pe ulmi—dacă ne am învăța ca’n viitorime să nu mai dăm în școlile noastre, întăitatea străinilor și să lăsăm ca fiii da Români să se folosască da învățătura Românească, iar onorurile de orice fel, să le păstrăm pentru ai noștri. Cu toate acestea — în urma atâtor experiențe—puțină sparanță, că vom prinde minte. Tot stăinii vor avea pânea cea caldă și tot Românii neaoși, vor avea disprețul. In tot cazul, noi oamenii de știință constatăm că ereditatea (moștenirea din sânge) este mai presus de educație. Evreul, evreu rămâne. Neamțul, neamț rămâne. Din nenorocire, nu ași putea afirma acelaș lucru cu tot Românul și cu tot Francezul. Du Bois Raymond, marele fiziolog din Germania, de origină franceză (Hughenot), era un german din cei mai înfocați. Iar la noi—fără cea mai mică rușine—o serie întreagă de Români, care’și au făcut educația Universitară la Germani, sunt cu sufletul nemțofili! Dacă acestora, avem dreptul a le spune : „ce rușine ce trebue să spunem acelora, care n’au nici macar acea scuză, a educației nemțești? Merg mai departe, cu căutarea unor împrejurări ugurătoare pentru acești nemțofili. Nu sunt din aceia, care merg până acolo să le arunc în față epitetul de vânduți. Nu admit așa ceva, pentru acei ce sunt ieșeni. Atunci, care e motivul că scriu încontra găndirei curate a tuturor Românilor ? Ce îi împinge a fi nemțofili și încă amenințători, iar unii chiar necuviincioși ? Aci e partea tristă, nenorocită și periculoasă ! Motivul sau mai bine motivele, le găsim în cele ce scriu, în cele ce vociferează prin localurile publice. Au o judecată strâmtă, rezultanta unei stări fizice și sufletești decăzute. Sunt unul care am scris și susținut, că acuma e momentul să ne îndeplinim idealul „de la Tissa până la Nistru“. Nu mi să poate spune dară, că nu am cerut și nu cer și scumpa noastră Basarabie. Și am susținut că Bucovina și firdealul să le luăm voinicește, cu armele in mână, căci așa e bărbătesc, iar Basarabia, diplomaticește, căci așa cere judecata luminată iar nu acea întunecată, fie de o dușmănie nevindecată, fie de o lipsă de educație serioasă. Apoi așa sunt împrejurările. Din nefericire—și am curajul a striga în gura mare—nu avem Diplomați. Miniștrii noștri plenipotențiari, sunt în majoritatea cazurilor niște înfumurați și niște păpuși. Să ni să arăte un singur caz, de o adevărată muncă diplomatică, prin care să se fi făcut legături sufletești dacă nu și economicești, cu Franța și Anglia. Parodii numai. Din cauza acestor lipsuri de conlucrări diplomatice, aproape toate jurnalele franceze ne batjocoreau cu ocazia mobilizărei din 1913 și rădicau în înaltul cerului pe Bulgari. Ceva mai grav. Dacă’n Franța să cunoaște întrucâtva că există Români, și că suntem ceva, aceasta are loc numai în cercul oamenilor de știință. In 1913 însă, chiar aceste persoane culte, nu că mai uitau la noi cu ochi buni. Incepută a nu mai avea încredere în stările noastre sufletești. Cele ce afirm aci, sunt adevăruri care nu pot fi puse la îndoială și nu sunt cunoscute de mulțimea de la noi. In aceste momente grele, deaseminea n’am avut acea conlucrare înaltă din partea Miniștrilor noștri diplomați. Totul săi legă, să tragă în București, iar la Paris, la Londra, la Petrograd să făcea numai înregistrări și înmânări. Da aceia, lipsă de energie, pierdere de timp, trăgând și nenorocitele încurcături în care o găsim înlănțuiți astăzi. Să uită „că unde’s doi puterea crește“. Nu-i vorbă, că dacă factorul răspunzător n’are cu drept cuvânt încredere în trimeșii noștri, atuncea rămâne tot izolat ; iar dacă ambiția de a face totul singur, este pricina adevărată, atuncea să schimbă lucrurile și țara e în drept, nu numai de a-i cere imediat socoteală, dar chiar de a-1 alunga de la oorana Statului. Dara nemțofilii noștri astfel judecă și tot astfel cer îndeplinirea idealului nostru ? Absolut contrar. Ei zic: mai întâi Basarabia și apoi Ardealul. Pentru ce ? 1. Pentru că avem alianță de 30 ani cu Germania și cu Ungurii (Austro-Ungaria) și deci nu e cavaleresc să te răsboești cu dânșii, iar Basarabia ne-a fost răpită mișălește de Ruși. 2. Pentru că—ascultați Românilor, acei care aveți sânge de Român—să vădă că Germania va fi biruitoare și trebue să mergem cu cai mai tari ! In cazul întâi, acești nemțofili, ne vorbesc de moralitate—cavalerism, iar în cazul al doilea, ne vorbesc de lașitate, căci ne îndeamnă să sărim pe cei mai slabi, alăturea cu cei mai tari. Oare nu denotă, că sunt într’o stare fizică decăzută. In 1877, nu ne am alăturat celui slab—Rusului—bătut, chiar sfarmat și fizicește și moralicește și ’n ce stare eram încă atuncea și ca număr și ca armament și cu toate acestea am căpătat victorie. Oare alăturându-ne astăzi celui tare, dușmanul nostru neîmpăcat și isbutind, vom putea numi victorie ca ’n 1877, acea isbândă, sau infamie? Și dublă infamie: 1. că am sărit contra aceluia care luptă alăturea cu Franța, țară ce să sacrifică pentru triumful dreptăței și întemeierea națiunilor ; 2. că am lăsat pradă unui popor barbar, fără suflet și fără D-zeu —Ungurului—o pleiadă de Români, mai Români decât noi înșine. Dar dacă, credința și vedenia nemțofililor e greșită și nemții vor fi bătuți (dorința cea mai sfântă a tot ce este suflet omenesc și nu suflet diavolesc), atuncea cum rămâne cu îndemnul lor ? Nu vom avea soarta cea mai rea și pe care vom fi meritat-o ? Oare așa gândeau străbunii noștri și așa au făptuit dânșii acele numeroase victorii, care ne-au asigurat existența ce o avem pănă astăzi? Prin lașitate, ori prin luptă au impus respect hordelor năvălitoare ? In tot cazul nemțofilii, nu spun nici un cuvânt, când și cum vom lua Ardealul. Ce mai la deal, ce mai la vale , nemțofilii au o mentalitate înjositoare. Propaganda lor este nenorocită și periculoasă. Ce ne rămâne ? Să ne solidarizăm noi ieșenii, și să punem la rezon pe acești decăzuți și fizicește și moralicește. Timpul trece, vremurile să îngroune, nenorocirii, să îngrămădesc și am curajul a striga: IEȘENI, voi care ați fost PILDA mișcărilor celor mai ÎNĂLȚĂTOARE, mai NAȚIONALE, treziți-vă din nou, înfierați pe cei BICISNICI, nu numai cu disprețul ci și cu cuvântul. Ceasul deștiptărei Naționale a sunat de un an de zile. Nu ațipiți ca să nu muriți pentru veșnicie, pentru mulțămirea decăzuților și sclăvia copiilor noștri. Nemțofilii Ieșeni, sunt un pericol național. Dr. Leon C. Cosmovici In jurul unui geam spart Duminică s’a spart un geam de fațadă la redacția unui ziar german din localitate. Dezaprobăm fapta, nu este în vederile partidului conservator de a premări anarhia, ori pe cine ar vătăma ea. Faptul nu ne miră însă. In starea de încordare și de zbucium sufletesc în care ne găsim de 16 luni, s' a închegat, totuși, o idee, care este steaua conducătoare a neamului. Semețul care cearcă să se pună în curmezișul drumului, va plăti amar temeritatea lui. Dușmanii noștri ce ne cer sufletul sunt, acum deocamdată, Ungurii și Bulgarii. Ori, pe geamul sus pomenit, un afiș anunța cu slove deșănțate o victorie bulgărească împotriva atât de nefericite și de brave Serbii. Ne-am zis atunci cu toții. Oamenii aceștia, dacă nenorocirea ar aduce mâne, ca noi să fim învinșii Bulgarilor, ar vorbi despre victoria lor la fel. Cei vânduți n’au jumătăți de măsură. Acest delir scandalos în care cad dușmanii obștești ai cauzei noastre, constitue cea mai sfruntată sfidare ce se poate aduce opiniei publice. Toate au un capăt, chiar și răbdarea moldovenească. Domnii aceștia trebue s-o știe. Apoi afișul imprudent mai găsise momentul să se premisească amânarea întrunirei din cauza fricei ce d-nui Filipescu și prietenii lui din „Federație“ ar fi avut de a da piept cu falanga nemțească din Iași. Ne pare rău că, afișul a zburat așa repede cu geam cu tot, căci ar fi trebuit să defileze tot lașul pe dinaintea lui, ca să afle cum Nicolai Filipescu se teme să dea piept cu „lista cea păgână“. -----cocoo----- Am fost biruiți Pe ziua de Duminică am înscris cea dintâi biruință, de când luptam împotriva hargalâcului unguresc din Iași, întrunirea noastră, cu atâta trudă organizată, nu s’a ținut. Până în ultimul moment n’am crezut, și cu atât mai mare ne-a fost nacazul. Succesul este a d-lui Kilimoglu și a hargaților de la consulatul unguresc. Zi cu zi perdem partizani. Dl. Kilimoglu i-am știut totdeauna un partizan al Qusdruplei dacă nu al țarei noastre. Dar de când a trecut la dușmani, a devenit aprig la ripostă. Ne-a luat singura sală unde am fi putut ține o întrunire convenabilă și a pus poliția la dispoziția marelui Român și Om de Stat C. Sterea. Acesta, politician avizat, a răscolit în drojdia partidului conservator, ce abia se depusese la fund, a scos la suprafață duhurile înveninate de care abia scăpasem și le-a năpustit, hamnul, asupra noastră. Decanul halelor, șeful mazilit de la prezidenția clubului, oaia rătăcită și avortonul filozof, au ținut sfat și au hotărât: 1) Să oprească cetățenii să asiste la întrunire și al 2-lea să ordone fruntașilor noștri din București să nu pornească la drum. Așa s’a și întâmplat : Pe dl. Filipescu l’a prins subit îutremur, de friguri zice el, de frică spun ei, dl. Mișu Cantacuzin a găsit prilej să se opereze de un abces, pe dl. T. Ionescu l’a prins o extracțiune de voce, iar Goga și Lucaci au fost expulzați în Ardeal. Deci întrunirea s’a amânat—vorba vine—pentru Duminica viitoare. Recunoștința publicului ieșan, pen tru cei ce l’au salvat de dezgustul unei întruniri pătimașe, n’a mai avut margini în manifestările ei. Decanul halelor, prezidentul exoflixt, oaia rătăcită și avortonul filozof pot fi satisfăcuți. Am fost biruiți. Badel Demnii membri ai clubului conservator local, sânt rugați a se întruni în localul clubului conservator, din Piața Unirea. Sâmbătă 31 Octombrie v. era Si 5 scara. mi» « și Informații Gheșeftarii« colectiviștilor " Așa s’au organizat liberalii de data aceasta pentru gheșeftari, încât au început să scandalizeze chiar pe ai lor. Așa, nu se spune că un mare liberal cu moșia pe graniță a cerut Ministerului să creeze unn punct de vamă pe ea, deoarece e situată nt?’o regiune foarte bogată \n grâne șiastfel s'ar înlesni mult exportul. Cu mare greutate a reușit a obține de la Ministru autorizația, oferindu se să facă pe propriul său cont cheltuelile necesare cu funcționarii și casă. Ajuns la Minister Insă i s’a pus în vedere că, dacă i s’a dat autorizația, aceasta nu poate fi valabilă decât construind un local de vamă. Ceia ce e frumos și această afacere, e că n’a apucat să între acasă proprietarul, de care vorbim, și i s’a înfățișat cu planul un antreprenor, care nu putea să afle decât din Minister despre această caravelă. Această procedare a scandalizat pe proprietarul liberal, un om de o rară corectitudine, care de necaz povestește tuturor pățania sa. Toate, secțiile Ligei Culturale din țară, vor lua parte la marea întrunire a Federației Unioniste, care va avea loc Duminică 1 Noembrie c. la Iași. Iată delegații din Bacău ai „Federației Unioniste“ și ai „Ligeii Culturale care vor asista la marea întrunire a Federației care va avea loc Duminecă 1 Noembrie la Iași. D-nii: P. G. Cantilli senator, Gh. Jovian, profesor, fost deputat, inginer C. Ianoli, M. Savel fost ajutor de primar, publicist, Neculai Tonuța fost primar Tg. Ocna, Ion Grigoriu, fost Revizor școlar, institutor, Toma Goilav avocare, Gr. Platon proprietar, colonel Baronescu, colonel Gârleanu, lt. col. Mirinescu, lt. col. Kirculeacu, N. Muscă profesor, căpitan Stoenescu, Gh. Bsrrea avocat, președinta al Ligei. Ziaul din Capitală vândut ungurinilor „Dreptatea“, se ocupă de noi într’un articol de reportaj privitor la amânarea întrunirei „Federației Unioniste“ la Iași. Nemții de la sus zinul ziar să aibă răbdare pănă Duminecă 1 Noembrie a. c. când are loc neapărat întrunirea Federației la Iași. Puțintică răbdare tuturor vânduților, fie ei din Capitala țarei, fie ei din celelalte orașe. Cu acceleratul de aseară, a plecat în Capitală d. D. A. Orecianu. Pictorul Octav Băncilă (Iași) a deschis Expoziția sa de pictură la Ateneu (în Sala Bibliotecei), „Cartea Cântecelor“ de Heinrich Heine, versificate în românește de Emil Dorian, a apărut în editura „Librăriei Nouă“. Prețul unui volum lei 1.60. In „Biblioteca Lumina“ No. 39, a apărut o nouă serie de nuvele inedite, datorite regretatului scriitor Emil Gârleanu întitulate „VISUL LUI PILAT“. Prețul 30 bani și PUSTIUL de Guy de Maupassant, traducere de N. N. Beldiceanu. Prețul 30 ani la toate librăriile. El i s’a oficiat cu o deosebită solemnitate hramul bisericei Sf. Dumitru și parastasul pentru decedații Dumitru Suceveanu și Ecaterina Suceveanu. Serviciul religios a fost oficiat de Părintele I. Țincoca, protosreul orașului, de Preoții Șt. Alexandrescu, Floriscu și Arhidiaconul Chesarie Ștefinescu. Protoereul I. Țincoca a ținut o frumoasă cuvântare: mulțumire preotului Șt. Alexandrescu pentru activitatea «o depune în serviciul acestei biserici. D. G. Tabacovici, profesor de drept civil la Universitatea noastră, a cerut din nou transferarea la catedra similară din București. Consiliile facultăților de Drept și Litere, se vor întruni în ziua de 81 Octombrie a. c., pentru a proceda la alegererea decanilor acestor facultăți. E probabil că vor fi aleși din nou d-nii D. Alexandrescu și Philippine. La litere candidează și marele... slavist d. Ii © Birbulescu. A apărut în editura „Librăriei Școalelor“ C. Sfetea, București, dr. Maria Montessori Metoda pedagogiei științifice aplicată la Educația copiilor mici, traducere de Constantin V. Buțureanu. Prețul 2 lei. De vânzare la principalele librării din Capitală și provincie. TEATRUL NAȚIONAL Marcuri 28 Octombrie 1915: o singură reprezentație extraordinară dată de VICTOR EFTIMIU va juca „AKIM“ tragi-comedie în trei acte de Victor Eftimiu împreună cu trfipa sa. Actul I.—In cimitir, pe mormântul Soniei Wladimirowna.—Țăranul și bocitoarele vorbesc de binefacerile răposatei.—Tânărul Daniel Wiâcinlkov, venit de curând din Moscova, sosește în cimitir însoțit de preotul Niólae. Daniel e singur. — In cimitir, s’imd zgomote ciudate.—Akim vine și el sa se roage... — Cine ești tu, bătrâne ? Ce cauți pe mormântul mamei mele ? Groaznica descoperire. — Strigoii ! Strigoii ! Actul II. — La curtea boerească, Naum are ceasornic și argații îl admiră.—Doi cioplitori de cruci. — Țăranii vin la procopaeală.—Daniel pleacă și în locul său rămâne stăpân atotputernic, cerșetorul Akim. Actul III—Au trecut trei ani.—Logofătul Akim e pe moarte.— Și moartea nu vine !—Păcatele trecute, păcatele nespovedite. — Akim este afila pe țărani și le cere iertare—Un pui, un vițel, niște boi, case prădate, oameni uciși.—Și Akim tot nu poate sâ noară ! Contele Daniel se reîntoarce din Moscova.—Cei din urmă păcat.—Spovedania.— Moartea lui Akim. Biletele la Agenția „Thalia“ Maximovich Foametea amenință Germania in cursul unui interview acordat lui Gar Ackerman, corespondent al Presei Americane, d. Von Verimsin, primarul Berlinului admite cu privire la cestiunea alimentării, că înainte de a trece iarna va trebui sa se inaugureze. In Germania sistemul cartelelor pentru carne și unt, cum este deja în uz pentru patie. Recunoaște de asemenea că și alte măsuri vor fi de trebuință spre a asigura cea mai bună distribuire a merindelor disponibili.