Evenimentul, iulie-septembrie 1920 (Anul 28, nr. 109-180)

1920-07-22 / nr. 126

~ ANUL AL XA VIII-LEA NO. 1W P­I­A Ș­I PRASA UNIRE! 50 Bani @r|sti iapirtlisk­i Mmmmî Cuvîntul de împăciuire Cu prilejul alegerilor și de a­­tunci încoace s’au pus in eviden­tă oare­cari asperități, oare­cari fricțiuni intre căpeteniile politice din vechi si regat și acei din pro­vinciile realipite. Am comentat la timp nealegerea in Ardeal a o seamă de fruntași ai vieței publi­ce de dincoace de Cârpiți. Bra­­șovul, care trebuia să’l aibă pe d. Take Ionescu ca icoană ținută in biserica Sf. Nicolae, cum sa exprimă un amic al nostru, fost deputat, n'a voit să’l aleagă de­putat. A ascultat de brașoavele — să ni se erte calamburul extin — d­lui Mihai Popovici, fostul ministru de lucrări publice, care e de prin partea locului. Ghimpele pus de rezultatul a­­legerilor in Ardeal n’a fost incă scos. Unele ziare au dus campa­nie acerbă împotriva politici din ținuturile noi, oamenilor arătînd că sa schimbat de atitudine, după interesele de moment. Așa s’su făcut extrase din discursurile d lor Vaida-Voevod, Gero Popp, ținute in Camera maghiară, în cari se protesta împotriva năvălirei arma­telor române in Transilvania și se făceau declarațiuni de lealitate față de „Drăguțul de împărat“. Scuza era ca să se salveze mul­te vieți românești din fosta mo­narhie habsburgică. Vorbind drept, războiul ne a surprins nepregătiți și mai ales nepregătiți sufletește, banții români au făcut când dor o­invazie in Ardeal, au găsit ciobani români, cu cari se sărutau și se h­aLrăți­șau. Ciobanii, stând de vorbă cu vre-o patrulă de vînători, o invita la o „rachie peste deal” și rachia era un detașament, maghiar care o făcea prizonieră. In trecătoarea Bran a murit Lt.-Colonelul Poe­­naru, grație tradărei călăuzelor ardelenești. Dar de aci nu putem generali­sa. Pe când populația străină fu­gea la hi*t dorobănțimei noastre, romînii rorâtneau la vetrele lor, pentru că știau că se vin libe­ratorii. Dam­äzi, la Cameră, un frun­taș ardelean spunea cu emls iă : »dacă nu ne am temut noi de ti­grii maghiari, cu atât mai puțin ne vom teme de niște... proști“. D. Ion Inculeț de asemenea s’a plâns 1a Cameră de atacurile al căror obiect a fost din partea unor ziare. Și cuvântul de împăciuire a venit de pe banca ministerială. S’a rostit d. Take Ionescu. Mi­nistrul de Externe n’a aprobat a­­semenea atacuri, pentru că noi nu cunoaștem bine împrejurările din noile provincii. Remâne in sarci­na viitorului să pusă pe fie­care la locul lui. Să sperăm că cuvântul acesta va domoli pasiunile, va netezi as­peritățile și că, in curând, Romî­nii de pretutindeni se vor prezen­ta ursu­i. Ambițiile și patimele sunt trecătoare ; interesele Neamului sunt permanente. Să uităm tot ce ne poate dez­bina și să nu ne amintim de­cât de tot ce ne poate uni. at la UtiKtanitra fiobalistil. Seria întrunirilor caraghioase ale opoziției continuă. Ultima a avut loc Duminica trecută in Capitală „pe o ploaie torențială și vânt puternic”, după cum a anunțat unul din ziarele Federației. Fiecare orator care a luat cuvin­tul a făcut decl­arații, mai mu­t sau mai puțin ridicole și amuzante. D. Vaida Voevod adresăndu se asistentei, sa desvinovațit că ar fi bolșevic, fiindcă și d-sa... „vrea sa die pământ tiranilor, fiindcă și d-si vrea să... fară dreptate muncitorilor de la orașe și de la țără, fiindcă și d sa vrea... să dea târei o consti­tuție bazată pe dreptate și adevăr, etc. etc. Un domn Petru Suciu a decla­rat că actualul guvern este:. „su­­prema ofensă ce se poate aduce țâ­rei și că ofensa de azi este ofensa triplă de eri, de azi și de mări.” Un alt domn Aurel Dobrescu a vorbit... contra „fanarului din gu­vern”. Numai vorbe goale, nimicuri, fra­se din piesele lui Caragiale, iată ce a fost această ultimă nereușită în­trunire a opoziției. greva mp Toată opinia publică știe la ce fel de scandal s’au dedat membrii opoziției in parlament. Natural că războiul din Cameră, se putea vedea căt de cole cu ce scop era declarat. Insă, pe acel ce n’au fost in stare nu numai mulțimea dușmanilor țărei, dar nici chiar toate mașinăriile lor de a-l birui, și iu războiul din parlament ce n’ar trebui să existe-fiind înconju­rat de asemeni numai de oameni capa­bili și cari nu urmăresc decât punerea României întregite pe temelii sigure, a fost peste putință vitezei - din gură - a poziției, de a-și ajunge scopul. Și noi cești din restul țărei urmărim­­ din gazete și auzim de la oameni culți ceia ce se dezbate și se discută in par­lament și câte­odată — pe acei ce sunt adevărați români — pe lângă că pentru un moment se revoltă sufletește, dar mai mult deplănge starea și felul tim­pului care pentru neamul vntreg este foarte critic și mai presus de toate scump ! Și este și natural să te revolți și să deplăngi sau să condamni această stare de lucruri, cănd vezi că tocmai acolo unde ar trebui să existe liniște, înfră­țire desăvârșită și plămădiri de legi noui și solide, vezi: huidueli, amenințări cu pumnii, scrășnici, recurgând aproape la ciomege! Noi știm că in parlament numai oameni de înțelegere și se trimit care să facă treabă cu spor, iar nu hărțo­­gași și ciomăgari ?! Pentru asta a trimis poporul in par­lament pe cei mai de vază oam­eni? Asta ne îndreptățește să credem că intenționat se face de către cei buclu­ cași, pentru ca să aibă streinii ce rude, gazetarii ce scrie și să se adeverească și zicătoarea: „Ca la noi la nimeni“ ! Ei bine, asta e prea dureros, cănd vezi că intr’un loc așa de însemnat, se petrec asemenea fapte! Noi, cești mici și mai puțin culți de căt­re ei pe care tot noi i-am ales și i am trimis acolo, așteptăm dela ei fapte, iar nu vorbe și sfadă. Pănă cănd acest răsboiu intr’un par­lament cu un nume așa de frumos ? Râd desigur streinii, când văd ce se petrece in Parlamentul țarei noastre ! Și acum, când greva opoziției a eșu­at intocmai ca și a funcționarilor dela Poștă, credem și sperăm cu toții că în­suși membrii opoziției vor recunoaște că și majoritatea ca și a lor nu doresc de căt binele acestui neam care pănă azi a fost destul de necăjit și că nimeni in țara asta —­ afară de acei ce au fost prinși cu dinamită in casa de fier și banii furați din tezaurul țărei, —­ nu se roagă de­cât pentru întărirea și înflori­rea lui. Cine se poate indoi o clipă măcar de acest lucru ? Desigur că nici un bun român ! Cel mai de lăudat și frumos lucru ar fi ca opoziția să renunțe pe viitor la orice soi de greve, să se solidarizeze cu membrii guvernului, să conlacreze in înțelegere deplină împreună, pentru ca țara să poată zice că are un parlament cu care se poate mândri. Realizăndu­se aceasta, țara va merge fulgerător spre prosperare, dușmanii da prin prejur ce sunt numeroși incă, vor crăpa de necaz iar acei ce ne-au fost și ne sunt aliați cinstiți, nu se vor pu­tea abține a zice : „Cu adevărat Parla­mentul României, este alcătuit numai din bărbații ce corespund timpurilor de astă­zi“. Alexandru Gheorghiță Informații La Prefectura de Poliție a sosit de la Ministerele de Interne și Bes­­hai, textul dispositiunilor relativ la pa­șapoarte. Ziarele din Bucu­rești «nuntă că la ministerul de arte se lucrează la un proect de lege, prin care pos­tul de director al Teatrului National din­ București nu va imn fi sinonim cu acela de di­rector general și tea­trelor. Directorul hatrului national din Capitală va avea numai atribuțiunile oricărui director de teatru national din tară, fară site prerogative. In ce privește traducerile piese­lor, ele se vor acepta prin concurs. în Capitală a Însetat din viață fos­tul prefect și deputat liberal Ion Th Chica. Părintele I. Ținpoca a fost numit cu titlu provizor pe ziua de 1 Sep­tembrie a. o, la catedra de religie la șa. secundară de fete din Iași. D­­r. C. Constantinescu a fost re­integrat pe șiua de 1 Ianuarie 1920, la cstedre de medicină operatorie de la facultatea de medicină din Iași. Extrasele hotărârilor de revizuire (casa centrală a cooperației și Împro­prietăriri) sunt in curs de publicare in Monitorul Oficial. Astăzi versuri ora 4 p. so. are loc inaugurarea celui de ai doilea dis­­pensariu­ pintru copii până la 2 ani, ce­­­ființează in Ieși Societatea Cer­curilor de gospodine in str. Sărărie No. 93, Moșiile Epitropiei Sf. Spiridon Casa Centrală de Împroprietărire a intervenit la organele respective spre a trimite dosarele în lucrările de ex­propriere ale moșiilor Epitropiei ca­sei Sf. Spiridon, La comisiunile cen­trale județene respective. legea ,timbrala! Unele organe administrative și ju­decătorești nu se conformeasă dispo­­zițiunilor legea timbrului, in privința anulirei timbrelor mobile Toate autoritățile au fost invitate să se conformeze diapozițiunilor, căci in est contrar, actul se va considera netimbrat. Cu privire la postul da poliție, in­u­nțat in piața Unirea, avem de dat unele amănunte noi Acest post, nu are numai menirea da a mări paza in acest centru prin­cipal al orașului, ci acela de a servi populația in toata împrejurările. După dispoyițiile luata da d. Eugen Petit,«Prefect da poliția, acest birou s­e dator a da ori­cui ori­ce informa­­țiuni și a da ajutor in caz de nevoie pentru u­hhemare de mediu. Pentru in­­partirnire Încă se vor putea seta lă­muriri de la acest birou. Informațiunile se pot cere telefonic prin scris sau verbal, funcționarii fiind datori a da in grabă și in mod gratuit toaste lămuririle. Notăm că ministrul de interne a aprobat un tocmai raportul documen­tar al d-lui Eugen Petit, cu privire la înființarea acestui birou de utilitate și interes public și care răspunde la o adevărată menire, față de avântul important ce a luat orașul. Pentru Vineri la orele 5 seara, au fost convocați la Primărie, delegații comitatelor școlare, autoritățile șco­lare și parohii, pentru a se proceda la constituirea comitetului școlar cen­tral comunal. După lege, acest comitet are con­trolul in ceia ce privește buna fun­­cț­onare a celorla­te comitete școlara Exportul fer­utal Vechi. Consiliul de miniștri a luat decisia ca expos­tr. 1 faruni­ vechi din intreg cuprinsul țărei să fie interzis. Toate autoritățile și institud­unile eu fost invitate să vândă uzinelor de fer și oțel, farul vechi ce posedă și care tre­ce peste trebuința de lor proprii. Farul vechi destinat uzine­lr de fer și oțel se va transporta pe căile fe­rate, cu drept de preferință. Publicul este înștiințat că Aci­ția fi­nanciară nu mai eliberează bonuri pentru țigări, chibrituri și foi de ți­gări. Aceste butuci se elicherează numai da Direcțiunea Regională R. M. S din stradela Albă. Aflăm cu plăcere că Duminică 19 Iulie s’a oficiat la Bârlad, căsătoria d­lui Anton Lupașcu proprietarul moșiei Miroslava ca d s­a Caterine Bercea. Felicitări. D ministru al Instrucțiunei mulțu­mește d­lui Th . Bădărău, directo­rul liceului Internat, pentru frumoa­sa reușită a excursiunii și producții­lor șco­are de la Chișinău și pentru îngrijirea și atențiunea cu care găsduit pe candidaț­i la examenul de a capac­tate de­­­mba germană și cos­mografia. * % — Toți fabricanții de apă gazoasă, au fost convocați la o consfătuire, de către d. Chibidache prim-ajutor de primar. E vorba de a bh constata de ce apa gazoasă e mai scumpă in locali­tate da­căt aiurea, decât chiar in co­munele rurale. D. dr. Flora, Inspector sanitar, a fost eri in localitate. »*■»“'*uvr» D. A­l. Ionescu a fost numit a­vocat al Statului pe lângă instanțele judecătorești din Iași, - 7 — JOI 22 IULIE 1920 GEORGE IGEII Joi dimineață s’a stins din viață la Cernăuți, cel mai de seamă frun­taș al mișcării culturale din această țară din ultimii două­zeci de ani. După nețărmuritele suferinți care­i chinuiau fără milă de mai bine de patru luni trupul și mintea, din care au scăpărat de ptătea ori gânduri de o seninătate rară, inevitabilul sfărșit a trebuit să se producă­—pen­­tru ei poate prea târziu, pentru noi prea de­vreme. George Tofan s’a dus pa drumul care nu mai are întoarcere, dar in urma sa rămân, pildă vii, faptele neperitoare, munca ea urieșă și doar cu atăta de ne putem străngăi» in nespusa noastră durere față de a» ceastă mare pierdere ce»o îndură țara noastră dimpreună cu intreg poporul românesc și despre care abia mai târziu ne vom putea da pa deplin seama. Nu-i nici locul, și lacrimele ne impăinjenesc ochii, pentru a putea înșira aici tot ce a fost in stare să producă această inteligență rară intr’un timp cănd conștiința națională a multora era intenecată de Ză­vorârile de cari dușmanii noștri et­nici înțelegeau să facă atăta risipă pentru a moleși sufletele celor ce ar fi avut dreptul și sfânta datorie că după fără șovăire lupta intru împlinirea vremurilor națională ce le trăim astăzi aevea Fio ne insă îngăduit să amintim in marginile acestui îngust articol, pe care, mai bine n’ar fi ,trebuit să-1 scriem atăt de aurănd, câteva momente din prodigioasa sa activita­­te pe care a desfășurat­o pe terenul școalei, in literatură și in vî&fa so­cială și aceasta numai pentru a re­împrospăta in memoria celor rămași in urmă cum a înțeles acest mare bărbat al țării noastre să treza a se fi mai intru­ conștiința națională a ge­­naraț­ei contimporane și a generației ce avea să vină după ei. După ce și-a sfârșit studiile la liceul din Suceava, ca fiu de țăran din părinți sărmani din satul Bilca, a simțit in el acea sfântă ivocațiune inerentă firei celor ce se dedică etărei dăscălești ș i s’a făcut pro­fesor. A înțeles de carănd că numai de la catedră se poate propaga cu deplin succes lumina care mai târ­ziu avea să călăuzească calea mul­tor rănduri de luptători cari aveau mmirea să isgonească întunericul din mijlocul poporului de țărani, din care după multa jertfe i-a fost dat să se ridice și el la locul de cinste ce l-a ocupat cu atăta demnita­te in epoca in care a trăit. Vorbind de activitatea sa ca pro­fesor, vom insista cu mai multă stăruință asupra activității sale de la Școala Normală, unde a știut să pregătească, in întregul înțeles al cuvântului, o nouă generație de În­vățători, cărora le-a infiltrat mai intăiu dragostea de limbă și neam și i­a trimia apoi d’o propovăduias­că in toate colțurile țării, dăndu se drept pildă pe un drum greu și spinos dragostea sa de moacă da­­s interesată pentru binele acestui neam, care pe­­ atunci nu ajunse incă pe culmea Golgotei suferințe­lor sale. Iată pentru ce­­i se vor fi umezit oci­si foștilor săi elevi la sosirea îngrozitoarei vești , a murit Tofan ! Dar a murit Tofan­ omul școalei, omul care a contribuit in cea mai largă măsură la naționalizarea in­­vățămăntului primar și secundar din Bucovina, omul care prin o abne­gație de sine fără margini a în­țeles să inchege rândurile corpului didactic de toate gradele, organi­zând congrese, cursuri de vară, con­ferințe, adunări­ și prin pierderea sa s’a deschis un gol pe para iu­ză dar se vor strădui să-l umple cu nimicul lor—urmașii. Dacă meritele acestui om de școa­lă s’ar mărgini numai la atăt, ar fi de ajuns ca postarioritatea să le e­­ternizeze pe pageri­e istoriei noastre culturale. Dar George Tofan a fost și cel mai de frunte mânuitor al condeiu­lui și scrisul său a făcut cinste nouă și celor mai de reimă reviste

Next