Făclia, aprilie-iunie 1967 (Anul 21, nr. 6349-6425)
1967-05-26 / 6395. szám
LA C. A. S. ■ Lucrătorii gospodăriei agricole de stat Apahida au obținut în ultimii ani progrese însemnate în îmbunătățirea activității economico-financiare. In anul trecut unitatea a realizat în întregime producția globală planificată și a depășit producția marfă. La sfîrșitul anului însă a fost realizat un beneficiu de numai 412.000 lei față de 2.406.000 lei cît a fost prevăzut, datorită depășirii cheltuielilor de producție la unele produse, cauzate de deficiențe în organizarea muncii și nefolosirii cu randament ridicat a bazei tehnico-materiale existente. Pe baza măsurilor preconizate pentru îmbunătățirea activității economico-financiare era normal ca muncitorii, tehnicienii și inginerii din această unitate să se mobilizeze în acest an pentru a valorifica cît mai bine rezervele ce există în vederea sporirii și rentabilizării producției, astfel ca realizările să constituie o bază de plecare pentru obținerea unor rezultate superioare în noul cadru organizatoric ce se va crea pentru unitățile agricole de stat. Cu toate acestea activitatea economico-financiară a gospodăriei în primul trimestru al acestui an s-a încheiat cu o pierdere de 1.214.000 lei determinată îndeosebi de nerealizarea unor indicatori în sectorul creșterii animalelor. Din dezbaterile ce au avut loc în cadrul recentei ședințe lărgite a organizației de bază, care a analizat sarcinile ce revin unității pentru traducerea în viață a Hotărîrii C.C. al P.C.R. din 27—28 martie privind îmbunătățirea conducerii, planificării, finanțării și organizării gospodăriilor agricole de stat, a reieșit că rezultatele necorespunzătoare din prima parte a anului se datoresc faptului că au persistat o serie de lipsuri în organizarea muncii și a producției, care au dus la nerealizarea sarcinilor de plan în unele sectoare principale și la depășirea cheltuielilor. Datorită faptului că conducerea și inginerul zootehnist Grigore Șofron care răspunde direct de sectorul zootehnic nu au acordat suficientă atenție îndrumării și controlului, producția de lapte pe primul trimestru a fost de numai 2.585 hl față de 3.200 hl cît a fost prevăzut. In timp ce în anul trecut în primul trimestru producția de lapte obținută de la o vacă furajată a fost de 833 litri, în aceeași perioadă a acestui an s-au obținut abia 652 litri. Nu s-a realizat nici sporul zilnic de creștere în greutate planificat la unele categorii de tineret bovin, juninci și tineret porcin. Așa de exemplu, la vițeii din grupa 0—6 luni sporul a ajuns la numai 640 grame față de 730 grame cît a fost prevăzut, iar la juninci sporul zilnic planificat nu s-a realizat cu 112 grame. In același timp însă s-au depășit mult cheltuielile de producție, iar ca urmare prețul de cost al unui hectolitru de lapte a fost cu 50 lei mai mare decît cel prevăzut; de asemenea kilogramul de spor în greutate la vițeii de categoria 0,6 luni a costat 23 lei în loc de 12,04 lei planificat. Așa după cum arăta în cuvîntul său tovarășul inginer Ilie Harfaș, o cauză a rezultatelor nesatisfăcătoare ale unității o constituie nefolosirea eficientă a timpului de lucru de către unii lucrători și aceasta din lipsa unui control exigent la locul de muncă. De multe ori programul de lucru la grajduri nu a fost respectat, existînd numeroase cazuri cînd îngrijitorii au întîrziat sau chiar au absentat nemotivat. Totodată au existat și deficiențe în permanentizarea îngrijitorilor. Datorită insuficientei îndrumări a acestui sector și-au făcut loc neglijențe în privința bunei gospodăriri a furajelor. O mare risipă de furaje persistă și în momentul de față, depășindu-se în acest fel consumul specific, ceea ce duce la ridicarea prețului de cost. Astfel, pentru producerea unui hectolitru de lapte în trimestrul I s-a consumat cu 12 U.N. mai mult decît era prevăzut; asemenea depășiri au fost înregistrate și la creșterea în greutate a tineretului bovin și la porcine. La acest consum ridicat de furaje a contribuit și faptul că în gospodărie nu au fost luate măsuri pentru pregătirea corespunzătoare a furajelor înainte de a fi administrate în hrana animalelor. Nu s-a realizat nici efectivul de bovine planificat, în bună parte datorită numeroaselor mortalități înregistrate. In această perioadă au pierit 19 animale, iar alte 5 au fost sacrificate de necesitate. Majoritatea acestor pierderi s-au înregistrat la vițel din cauza furajării necorespunzătoare a vacilor în timpul gestației și neasigurării unor condiții bune de adăpostire a vițeilor. Față de rezultatele dobîndite în anul trecut a regresat și combinatul avicol din cadrul acestei unități. In primul trimestru al anului producția totală de ouă a fost de numai 2.514.000 bucăți față de 2.860.000 buc. cît a fost prevăzut. Producția de ouă în primele trei luni a fost mai mică cu 911.000 buc. decît cea realizată în aceeași perioadă a anului trecut. Deși față de o producție de 48 bucăți ouă cît a fost planificat pe o găină s-a realizat numai 39 bucăți, consumul de furaje a fost depășit cu 83 grame pe fiecare ou obținut. După cum spunea tovarășul Ioan Cosma, contabilul șef al unității, în perioada la care ne referim, față de un beneficiu de 476.000 lei planificat la acest combinat s-a înregistrat o pierdere de 75.000 lei. In luna aprilie au fost obținute rezultate ceva mai bune, în sensul că a crescut producția de ouă și a scăzut consumul de furaje. Insă cu toate acestea ele nu se ridică la nivelul posibilităților. Inginerul Virgil Nemeș, conducătorul tehnic al combinatului, arăta că o cauză principală a nerealizării indicatorilor prevăzuți este faptul că în anul trecut nu s-a putut asigura înlocuirea efectivului de găini care depășesc vîrsta de 550 zile, cu altele tinere, deoarece combinatele avicole de la Sighișoara, Băicoi și Crevedia le-au livrat numai 37.838 păsări tinere din cele 72.700 cît era necesar. In mare parte la această situație au contribuit însă și furajele care în numeroase cazuri au fost deficitare în unele elemente nutritive ca: albumină digestibilă, săruri minerale și altele. Rezultatele economice și financiare slabe obținute de gospodăria de stat din Apahida în prima parte a acestui an, demonstrează că în unitate nu sunt folosite nici pe departe resursele existente pentru creșterea și rentabilizarea producției, că nu s-a urmărit cu perseverență nici măcar îndeplinirea măsurilor stabilite în acest scop. Deși producțiile prevăzute nu sunt realizate, se înregistrează serioase depășiri ale cheltuielilor din cauza neglijenței ce există la unele locuri de muncă și a slabului control făcut de către conducerea gospodăriei (director inginer Viorel Crăciun). Crearea condițiilor necesare pentru trecerea la noua formă de organizare și conducere a unităților agricole de stat impune ca și în această unitate să fie luate fără întîrziere măsuri care să ducă la folosirea judicioasă a bazei tehnico-materiale și a forței de muncă, valorificarea mai eficientă a rezervelor ce există pentru creșterea producției agricole, micșorarea cheltuielilor și creșterea rentabilității. Gh. RUDAREANU CARE -S SURSELE PIERDERILOR DIN PRIMUL TRIMESTRU ? ÎN RAIONUL GHERLA Mai multă atenție lucrărilor de întreținere! Ploile bogate și căldura au favorizat răsărirea și dezvoltarea plantelor de cultură dar și a buruienilor. Pentru a asigura recolte sporite cooperatorii—fel pe cuprinsubrnitoRfliul sub îndrumare organelor și organizațiilor de partid af fosttnceput aplicarea lucrărilor de întreținere. In data de 23 mai prașila I la sfecla de zahăr era executată pe 1.936 ha (81 h/a din suprafață), iar prașila a II-a pe 240 ha. Au mai fost prășite întîia oară 254 ha cu floarea-soarelui și aproape 500 ha cu porumb. Anul acesta conducerea cooperativei agricole din Cămăraș dovedește că este preocupată mai mult decât în trecut de organizarea muncii și implicit de soarta recoltei. Astfel la cultura sfeclei de zahăr pe întreaga suprafață de 170 ha s-a aplicat îngrășarea suplimentară cu 50 kg uree la ha, pe 115 ha a fost încheiată prașila a II-a, rănitul și buchetatul. De asemenea cooperatorii au reușit să aplice prima prașila și pe 140 ha cu porumb și 30 ha cu soia. Suprafețele cele mai însemnate prășile le au cooperatorii din brigăzile conduse de Petru Cadar, Grigore Negru și Vasile Uțu. Astfel de lucrări au fost aplicate pe suprafețe însemnate și în alte unități. In unitatea vecină, din Cătina, sfecla de zahăr a fost prășită a doua oară pe 80 ha din 146 ha pe care s-a aplicat și îngrășarea suplimen. Uwil cu 100—150 kg.Azotat de amoniu ți'ița. Tot aici pe 150 kVa’Vu ponttflb s-a aplicat o lucrare cu sapa rotativă. Prașila a II-a la sfecla de zahăr și la cultura porumbului au început să fie aplicate cu forțe sporite și în cooperativele agricole din Gădălin, Crișeni, Mociu, Suatu și Bonțida. Totuși, ce s-a realizat în privința aplicării lucrărilor de întreținere la prăsitoare este destul de puțin, deoarece lanurile din multe unități arată destul de îmburuienate. Ne referim în special la lanurile de porumb și de sfeclă de zahăr ale cooperativelor agricole din Geaca, Sucutard, Borșa, Căian, Țaga și altele. Problema cea mai importantă a momentului de față este de a se trece cu toate mijloacele mecanice, cu tracțiune animală și manuale la aplicarea lucrărilor de întreținere pe toate suprafețele cultivate cu prășitoare care, făcute la timp, asigură premiza obținerii unor producții sporite la ha și venituri mai mari pentru cooperatori. Timpul să fie folosit cu eficiență maximă! Combinatul de celuloză și hirtie-Dej (Urmare din pag. I) teze — și au observat că este vorba de un număr mic de oameni — să curme învoirile care se solicită în general de aceeași categorie de muncitori sau funcționari, să nu mai admită întîrzieri ș.a.m.d. Oamenii combinatului au luat deci hotărîri care, după calculele conducerii, se vor solda cu 4 000 tone de celuloză, cu 1.500 tone de hîrtie și cu o economie importantă în plus. Cu ocazia ședinței în care au discutat modalitățile folosirii mai complete a timpului de lucru, inginerul Teofil Kotzer, șeful secției de celuloză, a mai adăugat încă 500 tone de celuloză la angajamentul colectivului. Pe baza întăririi disciplinei în muncă, bineînțeles. Acestea sunt rezervele care au putut fi evidențiate și calculate. Mulți și-au exprimat convingerea că in combinat sunt multiple rezerve „incalculabile“, dar care se văd, se simt și cauzează, de multe ori, dureri de cap. Concret, este vorba de modul cum este asigurat transportul muncitorilor la locul de muncă de către mijloacele de transport în comun, și cu trenul (se spune că sunt oameni, oaie .4Ln_cauza. 1Bersu‘ lui trenurilor sunt nevoiți a veni la lucru cu mult înainte de ora stabilită sau a pleca spre domiciliu cu mult după orele de serviciu. Se pierde timp, uneori din cauza reparațiilor, din cauza imperfecțiunii sau lipsei aparatelor de control și de măsură, din cauza aprovizionării tehnico-materiale a locurilor de muncă etc. Este pozitiv că și aceste rezerve au fost depistate, se vorbește despre ele, iar conducerea întreprinderii și-a propus să le rezolve. Se întrevăd și efectele acestor măsuri. Cum am mai menționat, potrivit ultimului angajament, Combinatul va da în acest an în plus 4 500 tone de celuloză, 1 500 tone de hîrtie și 15.000.000 lei economii (mult mai mult decît prevedea angajamentul inițial). Modul cum a răspuns colectivul Combinatului de celuloză și hîrtie din Dej la Hotărîrea partidului cu privire la folosirea mai completă a timpului de lucru se poate califica — fără rezerve — drept o garanție că scopul principal pe care și l-a propus, atingerea parametrilor proiectați cu un an mai devreme, va fi transformat în fapte (Urmare din pag. 1) zile, dar trebuie să spun că nu prea găsesc timp să umblu prin secție, așa cum fac alții, îmi cunosc meseria și, cu toate acestea, mi se pare că cele 480 de minute sunt uneori scurte. Cred că noi, șefii de echipă, precum și maiștrii, ar trebui să aducem un aport și mai mare la supravegherea lucrului și organizarea muncii“ — ne spunea strungarul Törös Kelemen. De aceeași părere au fost maistrul Eresei Edmund și inginerul Zdrenghea Paul, șeful secției. Măsurile luate în ultimul timp de conducerea secției dovedesc că folosirea completă a timpului de producție a devenit o necesitate atît pentru creșterea cîștigului individual al muncitorilor, cît și pentru uzină. Cu cîtva timp în urmă se pierdea multă vreme cu programarea fabricației, cu ascuțitul sculelor, cu debitarea materialelor pe schimburi și p’epere, cu transportul în hale al forjatelor, laminatelor și al turnatelor, cu lipsa de asigurare a locurilor de muncă cu desene și S.D.V.-uri. Acum, aceste preocupări auxiliare au fost preluate în mare parte de o grupă de pregătire a fabricației, condusă de un inginer. Grupa are sarcina să pregătească fabricația pentru toate formațiile de lucru din secție cu 3—4 zile înainte de începerea lunii. S-au confecționat lăzi cu scule care se găsesc la fiecare șef de echipă, s-a înființat o ascuțitorie centralizată și cîte trei polizoare la fiecare secție. Pontajul muncitorilor se face direct la maistru, prin șeful de echipă. Deși aceste măsuri au fost luate nu de mult timp, primele rezultate au și început să se arate prin creșterea coeficientului de utilizare a timpului de lucru. Luarea acestor măsuri, precum și activitatea politică de masă vor fi eficiente — afirmă tov. Andrei Albu, secretarul organizației de bază, — numai dacă vom urmări în mod permanent ca lucrurile să fie duse pînă la capăt. Așa-zisa pierdere „fatală“ a unor ore destinate producției și-a dovedit lipsa de consistență tocmai prin efortul colectivului de a-și înlătura propriile neajunsuri. Acțiunea de recuperare a timpului pierdut a ridicat vălul sub care se ascundea comoditatea, chiuilul, inerția. Uzina Tehnofrig \ FĂCLIA PAGINA 3 Recoltarea sparcetei la C.A.P. Turda Nouă. Joia dupa-masa închis... Ne amintim din basmele din copilărie de sfînta Vineri, sfînta Sîmbătă, sfînta Duminică etc. Povestea a înzestrat aceste personaje cu multe calități. Intre altele, întrețineau gratuit (în poveste nu se precizează din ce venituri) cu mincare și apă diferite vietăți necăjite. Organele comerciale din Aiud, respectiv conducerea cooperativei „23 August“, responsabilii de magazine și vînzătorii venerează de un timp cu multă pietate ziua de joi, mai precis după-masa zilei. Ca să o înscrie în suita zilelor ce se bucură de mai multă considerație, trebuiau să-i găsească o calitate care NOTE să o distingă de predecesoarele sale. Fără prea multă frămîntare de minte, au găsit-o și au decretat: „Joia după-masă, toate magazinele vor fi închise“. Așa că a încerca să cumperi ceva în această zi după-masa de la magazinele din centrul Aiudului înseamnă să-ți faci singur dureri de cap. Din circa 18 unități pe care le poți număra în centru, ușă lingă ușă și vitrină Ungă vitrină, 15 sînt închise. Rămîn deschise o alimentară cu autoservire, de cîțiva metri peo gară C.F.R. frumoasă. Clădire cochetă, zugrăvită proaspăt. In apropiere — bănci, ronduri de flori, verdeață, arbuști tunși migălos. Trecînd în revistă involuntar acest peisaj, te uiți la ceas: „La ce oră vine trenul? Poate mai am timp să dau o fugă pînă în apropiere“. Privești peretele din fața ta (de pe peron), pereții din sala de așteptare, din fața casei de bilete. Parcă în alte locuri există... Te oprești asupra unui anunț: „Informațiile se primesc de la casa de bilete. Condica de sutrați, o unitate a O.R.V.O.F. și una depline. Este vorba deci, de strictul necesar. Ea celelalte unități Alimentara (două), de confecții, parfumerie, încălțăminte, librărie, articole pentru copii, foto, anunțuri foarte frumos caligrafiate, ce-i drept, și așezate pe aceeași linie orizontală, te avertizează cinci apeși cu mina pe planța ușii, „închis“. Nu știm dacă această tradiție de dată relativ recentă va rezista mult timp, gestii și reclamații se găsește tot aici“. Dar, intre timp, casierul notează o lungă convorbire telefonică sau, pur și simplu, este plecat in alt birou și tu ești grăbit. Nu este, socotim, o muncă supraomenească afișarea mersului trenurilor și aici, așa cum se găsește in toate gările. Să ne ierte șeful gării din Aiud că, neavind posibilitatea să notăm această sugestie în condică, i-o transmitem pe această cale. V. CALOMFIR La ce era vine trenul ?! PINA ÂTIM LUCRAM ca m ACUM Fie-mi permis să încerc a zugrăvi cîteva tablouri vivante, cum se spune, care vor să înfățișeze aspecte din activitatea întreprinderii orășenești de transport în comun. — Ora 5.30 dimineața. De-a lungul liniei troleibuzului 2, în fiecare stație, așteaptă grupuri de oameni ai muncii care, pe drept cuvînt, speră să ajungă în jumătate de oră la „Spicul“, de pildă, sau la „Terapia“, sau cine știe la care întreprindere ori instituție. Cu scurgerea, de data aceasta cîtuși de puțin lentă, a minutelor, neliniștea oamenilor crește. Vehiculul nu se arată în zare. Oare vor întîrzia? Cîțiva pesimiști opresc un taxi și dispar în mare viteză. Dar se vede că s-au pripit. Se ivește troleibuzul. Insă pas de te urcă, are pur și simplu un aspect de strugure ... — Ora 24. Sosește în gară trenul accelerat 307. Cîteva sute de călători se ivesc în fața gării încărcați de bagaje, cum îi stă bine călătorului. Insă la această oră, în afară de trei-patru taxiuri, nu există nici un mijloc de transport. — Duminică dimineața. Autobuzul spre cabana Făget pleacă supraîncărcat, cu peste 100 de persoane (nici o exagerare) care, pînă ajung la camping, sînt sleite de forțe și li se face lehamite pînă și de frigăruile pe care le-au pregătit... Și așa mai departe. In urma Hotărîrii C.C. al P.C.R. și a Consiliului de Miniștri privind folosirea efectivă a celor 8 ore de lucru, hotărîre dezbătută în toate unitățile, a început și la I.O.T.C., cum se spune, o viață nouă. Incepînd cu tov. director V.„Maksay și isprăvind cu impiegații, dispecerii și taxatoarele, toată lumea și-a spus cuvîntul și, în măsura posibilităților, s-a trecut la fapte. Iată cîteva spicuiri dintr-o discuție avută de curînd cu directorul întreprinderii. — Dacă sînteți amabil, comunicați cititorilor noștri unele dintre măsurile luate în urma dezbaterii Hotărîrii în întreprinderea Dvs. La început ni se arată o serie de complicate statistici... — Iar mai concret, ne spune directorul Maksay, am luat cîteva măsuri operative, cum ar fi: dotarea liniei 12 cu încă 5 autobuze și prescurtarea traseului totodată, ceea ce, de fapt, înseamnă creșterea numărului de autobuze cu 7! Am amenajat o stație modernă de degresare care permite un flux mai rapid de folosire rațională a parcului de vehicule. Pentru ca troleibuzele să nu mai circule „în gol“ de la garaj spre căpătul liniilor — și abia de acolo să intre în lucru, am luat măsuri ca la capătul liniei 3 și în curînd al liniei 1, să staționeze, noaptea, pite Iit troleibuze, pentru ca la ora 4.45 să intre direct în circuit... Pe anumite linii care deservesc marile unități industriale am luat măsuri să se prelungească orarul de retragere cu circa un sfert de oră. — Alte măsuri, mai importante, eventual? — Am făcut un sondaj în 100 de întreprinderi și instituții, rugind să ni se comunice orarele exacte ale începerii lucrului pe schimburi. — Adică ... — Un exemplu, Clujeanu ne-a comunicat că de la 1 iunie schimbul I va fi împărțit, ca să zic așa, în cinci subschimburi între orele 5—7, cu diferență de 30 de minute ... Și alte unități ne-au comunicat același lucru. Pentru că altfel, este, într-adevăr, o problemă (cam tîrziu descoperită, dar, vorba ceva, mai bine mai tîrziu decît niciodată — n.n.)! Piața 1 Mai, de pildă, un nucleu industrial puternic, necesită transportul a 5.510 salariați numai pentru schimbul I! Dacă nu s-ar eșalona pe mai multe ore intrarea în lucru, cu posibilitățile pe care le avem n-am putea face față ... — Ultima remarcă insinuează că aveți unele greutăți. — Exact. — Care ar fi? — Parcul de autobuze și troleibuze încă nu este suficient. Ducem, apoi, lipsă de conducători auto și de troleibuz. — Ați făcut în această privință vreun efort, pentru a remedia lipsurile? — Publicitate de angajare, școli de calificare și în prezent studiem și alte mijloace prin care am putea mulțumi cerințele publicului. După cum se vede, I.O.T.C., întreprindere pe care clujenii sunt mai supărați decît pe orice altă instituție, face eforturi, caută, experimentează, cere părerea oamenilor muncii. Am rămas însă cu impresia că se dă o prea mare atenție tabelelor, rapoartelor, situațiilor și o mai mică atenție efortului de a rezolva prompt, inteligent și eficace, pe teren, situația aceasta care nu este cîtuși de puțin senină. O adresă a unei întreprinderi a comunicat noul orar după care va începe lucrul și în încheiere „stilistul“ respectiv a notat cu candoare: „Pînă atunci (1 iunie — n.n.) vom lucra ca pînă acum“! Dorim I.O.T.C.-ului ca această laconică și mult grăitoare „perlă“ de stil să nu i se potrivească cîtuși de puțin. Pavel AIOANEI S-a încheiat campionatul regional de fotbal Seria Someș: Gloria Bistrița — Someșul Beclean 4—0, Progresul Răscruci — Vulturul Mintiul Gherlei 1—0, Energia Mănăstirea — Rapid Jibou 0—3, Steaua roșie Zălau — Victoria Uriu 2—1, C.I.L. Gherla — Tehnofrig Cluj 3—2, Progresul Năsăud — Hîrtia Prundul Bîrgăului 7—1. Moții Abrud — Arieșul Cîmpia Turzii 0—3 Cimentul Turda — Locomotiva „16 Februarie Cluj 0—1. Victoria Someșeni — Vlădeasa Huedin 3—5. CLASAMENTE Seniori Primul joc pentru desemnarea echipei campioane a regiunii Cluj (seniori) se va disputa duminică pe terenul C.F.R. din strada Mașiniștilor, la ora 11, între echipele C.F.R. Cluj și Gloria Bistrița. In deschidere, la ora 9,30, se vor întîlni formațiile de juniori C.F.R. Cluj și C.I.L. Gherla. CLASAMENTE Seniori 1. C.F.R. 22 14 6 2 60—10 3^ 2. Unirea 22 11 9 2 47—19 3] 3. Arieșul Cîmpeni 22 10 6 6 32—20 24. Arieșul C. Turzii 22 10 6 6 20—19 21 5. Minerul 22 10 5 7 27—28 2E 6. Olimpia 22 8 7 7 26—37 2 7. Locomotiva 22 9 3 10 31—29 21 8. Victoria 22 7 6 9 25—26 2C 9. Chimia 22 6 7 9 36—38 ÎS 10. Cimentul 22 4 7 11 21—30 1£ 11. Vlădeasa 21 4 4 13 23—58 12 12. Moții 21 50 16 23—57 10 Juniori 1. C.F.R. 22 21 0 1 1 23—16 42 2. Unirea 22 16 15 79—22 33 3. Minerul 22 12 37 59—49 27 4. Locomotiva 22 12 1 9 41—42 25 5. Victoria 22 10 4 8 51—33 24 6. Olimpia 22 11 1 10 43—50 23 7. Arieșul C. Turzii 22 9 3 10 33—37 21 8. Cimentul 22 9 3 10 30—41 21 9. Chimia 22 55 12 23—59 15 10. Vlădeasa 21 5 3 13 23—58 13 11. Moții 21 5 2 14 19—67 12 12. Arieșul Cîmpeni 22 20 20 20—70 4 ULTIMA nim I <MT 4. . «l #**** n 4 *■»*- '* *M' - , ROBINSONADĂ (Urmare din pag. 1) dru de braț, saluta cu grație în stingă și în dreapta, cînd ne intîlneam cu diferite cunoștințe. Și era atît de proaspătă, mirosea atît de bine a primăvară — și eram atît de bucuros privindu-i bluza din mătase, nncit mi-a venit să mă aplec discret și elegant și să o sărut pe tîmplă. Dar știam și la acest gest replicat „Vai, dragă, fii serios! Pe stradă?“ Așa că am renunțat acrindu-mă din nou. La colț s-a oprit cu o colegă și a discutat zece minute. Să nu par nervos, m-am oprit în fața primei vitrine și am fixat cu încăpăținare un fier de călcat, alternativ cu o veioză verde, îngrozitoare. Dar pe semne că am început să tremur de enervare și să mă albesc la față, pentru că dumneaei și-a luat repede rămas bun și a revenit lingă mine. — Era ceva important, a ciripit. Nu i-am răspuns nimic. Dar, în gînd am văzut cum se cască o groapă adîncă în asfalt și am văzut-o și pe ea dispărînd în groapa aceea neagră, iar asfaltul închizîndu-se la loc. Mi-am spus că seamăn la fire cu Fefe din „Divorț italian dar asta în loc să mă calmeze m-a iritat și mai și Zmucind-o ușor de braț am pornit pe o stradă ceva mai lăturalnică. Era duminică dimineața, mai mult spre prînz și centrul gemea de lume voioasă, ceea ce, contrastînd cu dispoziția mea, pur și simplu îmi făcea rău! Nu am fost și nici nu sînt un om superstițios. Dar se vede că, totuși, tot ceasul rău m-a făcut să dau colțul. Pentru că se bosumflase, Rada a luat-o repede înainte și tocmai se pregătea să traverseze. Nu știu precis cum s-au întîmplat lucrurile, dar îmi închipui că în felul următor, camionul, venind dinspre șoseaua națională, neavind voie să traverseze centrul, ocolise pe stradela aceea nu prea aglomerată. Cum Rada zvîcnise de după colț, în următoarea clipă trebuia să ajungă sub roți. Pot să jur că n-am raționat nici o milionime de secundă. Oasele, mușchii, nervii au acționat mecanic, întocmai ca în anii mei de mare formă sportivă, cînd într-un sezon am apărat nu mai puțin de patru lovituri de la 11 m. Deși reflexele se leșiaseră, am făcut un salt cu rotire, am atins cu palmele înțepenite șoldurile Radei și cu o zvîcnire disperată am proiectat-o in trunchiul unui arbore tînăr pe care l-a îmbrățișat uluită. Frîna a guitat scurt, dar ceea ce mi-a răsunat în creier ca un trăsnet a fost propria-mi glesnă care a plesnit sub roata camionului. Și totuși, țin bine minte, ultimul meu gînd lucid a fost plin de satisfacție: „S-a dus dracului pulpa de batal! Din vina ei!“ Acum în salonul chirurgiei e liniște. Mă uit cu atenție la piciorul meu care zace în gips și cu toate că știu că Rada s-a strecurat în salon îmbrăcată în halat alb, că stă lingă ușă înlemnită și se uită la mine cu ochi măriți și umezi, mă prefac că habar nu am de toate astea. Și aplecîndu-mă peste gipsul ce-mi îmbracă piciorul, desenez pe acest ciudat ambalaj cu creionul chimic o inimă. Apoi îi fac inimii și o gură zîmbăreață în care, din cîteva linii, înfig o țigară fumegîndă. Și scriu dedesubt cu litere de tipar: „Dar apropie-te, o dată, nesuferit-o!“■