Făclia, aprilie-iunie 1973 (Anul 27, nr. 8206-8283)
1973-06-10 / 8266. szám
PAGINA 2 FĂCLIA Semnificativ pentru dezvoltarea pe care a cunoscut-o industria județului nostru la un sfert de veac de la istoricul act al naționalizării principalelor mijloace de producție din țara noastră, este faptul că nivelul producției globale industriale a anului 1973 întrece de 28 de ori pe cel din 1948. In condițiile acestui an, întregul volum de producție globală industrială a anului 1948 se obține în numai 13 zile. Ritmul rapid de dezvoltare a industriei a determinat importante schimbări în structura economică a județului. încă de la finele anului 1963 industria a devenit ramura preponderentă, ponderea producției industriale crescînd de la aproximativ 30 la sută — cît reprezenta în vechiul regim, la 70 la sută în prezent. Modificările în structura producției materiale au avut la bază creșterea cu prioritate a industriei grele, paralel cu dezvoltarea și modernizarea industriei ușoare, alimentare și a celorlalte ramuri ale economiei. Producția industriei construcțiilor de mașini și a prelucrării metalelor, de exemplu, prevăzută pentru acest an depășește pe cea a anului 1948 de circa 100 de ori, industria chimică de circa 60 de ori, industria materialelor de construcții de 34 de ori, industria sticlei și porțelanului de 27 de ori, industria alimentară de 12 ori. Dacă ne referim la creșterea producției în expresie fizică putem arăta că producția de oțel prevăzută a se produce în acest an întrece de 35 de ori producția anului 1948, producția de laminate finite de 14 ori, de sodă caustică de peste 18 ori, de încălțăminte cu fețe din piele de 8 ori, de ciment de peste 9 ori, iar producția de țesături din lână și tip lînă de 5 ori. Dezvoltarea în ansamblu a județului Cluj și mutațiile calitative care au avut loc în economia sa au devenit posibile datorită alocării de către statul nostru socialist a unor importante fonduri de investiții. Investițiile acordate județului nostru pentru industrializare se concretizează în numeroase întreprinderi noi puse în funcțiune în anii de la naționalizare încoace — peste 20 — printre care „Carbochim“, „Tehnofrig“, Fabrica de confecții „Flacăra“, întreprinderea de industrializare a laptelui, Antrepozitul frigorific, Fabrica de cazane mici și arzătoare, Combinatul pentru ceramică fină pentru construcții la Cluj, întreprinderea de prefabricate din beton, și Fabrica de produse refractare „9 Mai", la Turda, Complexul de prelucrare a lemnului la Gherla, Fabrica de mobilă și Combinatul de celuloză și hîrtie la Dej, Exploatarea minieră Căpuș etc. Numeroase sunt întreprinderile industriale din județ care au fost modernizate și dezvoltate. Nu poate fi trecută cu vederea puternica dezvoltare și modernizare a uzinei „Industria sîrmei“ din Cîmpia Turzii care va realiza în anul 1973 o producție globală de circa 5 ori mai mare decît întreaga producție globală a județului din 1948, a dezvoltării Fabricii de ciment, a „Electroceramicii“, a Uzinelor chimice din Turda, a Fabricii de pielărie și încălțăminte „Clujeana“, „Armătura“, „Unirea“. Pentru a ne da mai bine seama de eforturile industrializării în județul nostru, trebuie arătat că numai în perioada 1965—1972 din fondurile statului au fost alocate industriei din județul Cluj peste 7,8 miliarde lei, reprezentînd aproape 58 la sută din totalul investițiilor alocate de stat județului în această perioadă. Dezvoltarea rapidă și complexă a județului, ca urmare a procesului continuu de industrializare, a dezvoltării și perfecționării agriculturii și a celorlalte ramuri, a dus la creșterea gradului de urbanizare și la importante schimbări în structura populației. Forța de muncă eliberată din agricultură ca urmare a creșterii gradului de mecanizare în această ramură, a fost atrasă în ramurile neagricole, cu prioritate în activitatea industrială Numai în perioada 1965—1971 ponderea populației ocupate în activitatea neagricolă crește de la 50,7 la sută la 62,2 la sută, iar a celei ocupate în industrie de la 22 la sută la 29 la sută. O modificare importantă în structura populației ocupate, cu rezultate asupra folosirii resurselor umane ale județului și a creșterii condițiilor de trai este creșterea numărului de salariați. In anul 1972 de exemplu numărul salariaților din județ a fost mai mare cu peste 96 mii decît în anul 1956. Atragerea masivă a forței de muncă în industrie și în alte ramuri neagricole, transformarea unor comune în localități urbane și suburbane, absorbirea de către, orașe a unor localități din jur au contribuit la ridicarea gradului de urbanizare al județului. Clujul se află astăzi printre județele cu un grad ridicat de urbanizare. Semnificativ în această privință este faptul că, dacă din anul 1930 pînă în anul 1948 proporția populației urbane a crescut doar cu 2 procente de la 31 la sută în 1930 la aproape 33 la sută în 1948, în perioada 1948—1972 proporția populației urbane a crescut cu 20 procente, ajungînd la începutul acestui an la o proporție de peste 52 la sută. Marile realizări de pînă acum, rod al politicii științifice a partidului de dezvoltare armonioasă a tuturor județelor țării, de creștere continuă a bunei stări a întregului nostru popor, perspectivele luminoase de viitor deschise de actualul cincinal, trebuie să constituie pentru toți oamenii muncii din județ îndemnul de a obține sitn tgși Ki importante succese în îndeplinirea planului și a angajamentelor asumate. Pompei OLTEAN Importante schimbări in structura economică a județului 1973 25 DE ANI DE LA NAȚIONALIZAREA PRINCIPALELOR MIJLOACE DE PRODUCȚIE Tinerețea unei vechi fabrici clujene Mulți din salariații întreprinderilor din țară își pun întrebarea firească: oare cum a arătat fabrica noastră cu 25 de ani în urmă? Această întrebare este cu atit mai justificată cu cît cel ce se interesează cunoaște poate numai prezentul locului său de muncă și într-o mai mică măsură trecutul acestuia. Muncitorii, tehnicienii și inginerii noștri tineri trebuie să cunoască istoricul locului lor de muncă, cu atit mai mult cu cît vîrsta lor medie este sub cea a perioadei care a trecut de la mărețul act al naționalizării. Fabrica de porțelan „Iris“ din Cluj, cu ocazia aniversării sale de o jumătate de veac, a fost distinsă cu Ordinul muncii clasa I-a, în special pentru rezultatele obținute în cei 25 de ani de la naționalizare. Dacă fabrica noastră este veșnic tînără se datorește făptului că cei ce au lucrat sau lucrează aici și-au păstrat în ceea ce au creat o tinerețe veșnică, că inima lor bate în același ritm ca și acum 25 de ani, că au fost și sunt în fabrică o serie de oameni minunați, care, prin munca și viața lor, au dat dovadă de o înaltă conștiință de clasă. Data de 11 iunie 1948 a marcat o cotitură importantă în activitatea întreprinderii noastre. Muncitorii, care pînă atunci lucrau pentru stăpîni, înțeleg că în continuare vor lucra pentru ei înșiși. La 13 iunie 1948 noul director numit din rîndul muncitorilor, Traian Popa, bun cunoscător al procesului tehnologic, preia conducerea fabricii. In urma acestui eveniment s-a trecut într-un ritm și mai rapid la reconstrucția fabricii, însă, au fost întâmpinate greutăți imense în realizarea sarcinilor de producție datorită uzurii înaintate a utilajului și în mod deosebit a cuptoarelor. Cu toate acestea, față de anul 1947, producția anului 1948 a crescut cu 73 la sută, iar a anului 1949 cu 200 la sută. Din aceste realizări deosebite se poate vedea că schimbarea de fond pe care a făcut-o naționalizarea, prin transformarea muncitorilor în proprietari, a însemnat începutul unui alt drum și pentru fabrica „Iris“. In perioada de la naționalizare și pînă în anul 1955 au fost făcute investiții în valoare de peste 260 milioane lei, care au făcut posibilă creșterea substanțială a capacităților și suprafețelor de producție, îmbunătățirea calității produselor, amenajarea laboratorului uzinal, introducerea apei potabile, racordarea la canalizarea orașului, baie pentru muncitori, achiziționarea de utilaje tehnologice. Toate aceste măsuri au dus la dezvoltarea și creșterea rapidă a producției fabricii. Față de 1949, în 1955 producția de porțelan înregistrează o creștere de 706,7 la sută, iar cea de produse refractare de 580,7 la sută, dublîndu-se și numărul de salariați, ceea ce ilustrează creșterea substanțială a productivității muncii. După anul 1955 sporul producției se realizează în special prin exploatarea intensivă a mijloacelor de producție. In perioada 1955— 1966 au mai fost alocate investiții însemnate. Subliniem faptul că, deși realizările obținute în anii aceștia au avut o importanță covîrșitoare, cu toate înzestrările dobindite dealungul anilor, totuși, fabrica noastră încă nu se situa la nivelul tehnicii mondiale de fabricare a porțelanului. In consecință, o reutilare și modernizare a întregii întreprinderi era pe deplin justificată. Ca urmare a directivelor Congresului al IX-lea al P.C.R., planul cincinal 1966—1970 a prevăzut creșteri deosebite ale producției industriei de porțelan. Astfel se creează noi capacități de producție, iar cele existente se dezvoltă și se modernizează. Progresele realizate de fabrica noastră urmează un curs ascendent: în anul 1967 s-a obținut dublarea capacității de producție, creșterea numărului de angajați, dotarea cu ceea ce oferă mai modern și mai productiv tehnica mondială. Creșterea valorii producției globale de la naționalizare înregistrează un salt spectaculos, reprezentînd azi 1422 la sută. Astăzi, avem o fabrică cu o capacitate mult mărită, care se poate mîndri cu tehnica, cu oamenii și cu produsele ei, o fabrică ce poate sta alături de cele mai moderne din Europa. Aprecierile elogioase la adresa produselor care poartă marca „Iris“ nu sunt făcute numai la expoziții și tîrguri internaționale, ci și la vînzarea lor în țară sau pe piețele străine. Exportul fabricii noastre a început abia în anul 1969, dar el s-a ridicat repede la valori însemnate. Acum, de ziua aniversarii a 25 de ani de la actul naționalizării principalelor mijloace de producție, gîndul tuturor se îndreaptă cu recunoștință spre conducerea superioară de partid și de stat, spre cei care ne-au îndrumat, ne-au ajutat și încurajat în toate acțiunile, spre cei care prin munca și strădania zilnică au contribuit la ridicarea prestigiului fabricii de porțelan „Iris“ Cluj. O. DEMIRGEAN, director adjunct, fabrica „Iris“ Cluj V, ÎNTR-O ZI FIERBINTE DE VARĂ (Urmare din pag. la) voluției, după clasa moșierimii, a înlăturat acum, burghezia industrială și financiară, eliminind cu ea o piedică fundamentală din calea progresului. S-a dat cale liberă dezvoltării accelerate a economiei României moderne, socialiste. Și dezvoltarea a fost uluitoare. Intr-un sfert de secol, pe întreg cuprinsul țării, mii și mii de construcții moderne s-au înălțat spre soare. Ce poate dovedi mai grăitor capacitatea creatoare a clasei noastre muncitoare, care acum 25 de ani în numele întregului popor a preluat principalele mijloace de producție, decit faptul că în răstimpul trecut industria românească socialistă a crescut de nu mai puțin de 21 ori, și comparată nu cu economia în starea ei haotică de după război, ci cu cel mai înalt nivel de producție atins de burghezie, în 1938. Nu poate exista o conștiință cinstită in această țară care să nu vibreze la apelul înflăcărat și emoționant, declanșator de energii creatoare la tensiunile cele mai înalte, al secretarului general al Partidului: „Suntem chemați ca in următorii țuni-15 ani, lichipam m. desăvârșire răsbunerea intimă pe care am moștenit-o, să ridicăm poporul român la un înalt nivel de dezvoltare economică, științifică, culturală, să-i asigurăm un nivel de trai superior. Problema se pune in felul următor: sau vom realiza acest obiectiv și ne vom înscrie pe orbita civilizației moderne, sau vom continua să răminem in urma țărilor dezvoltate, condamnind națiunea noastră să se mențină in această situație în decursul a mai multor generații". Poporul a răspuns și răspunde cotidian prin fapte, alegind unica alternativă posibilă: alternativa revoluționară. In acea zi fierbinte de vară, 11 iunie 1948, clasa muncitoare, condusă de comuniști, a accelerat istoria. Acum, intre fid popor condusă de comuniștii 'spre tirmeliile solide așezate cu 25 de ani in urmă, accelerează istoria la ritmuri superioare pentru a înscrie România socialistă, intr-o perioadă scurtă, pe orbita civilizației moderne. Salariați ocupați în industrie SEMNIFICAȚIILE NAȚIONALIZĂRII (Urmare din paglo) selor și așteptărilor firești ale fiecărei categorii de persoane — și mai mult, chiar a celor particulare — subordonată acelei funcții sociale fundamentale care constă în slujirea intereselor poporului. Acest lucru a fost posibil datorită faptului că aprecierile, cerințele, volițiunile clasei muncitoare — clasă conducătoare în societate — au fost identice cu cele ale majorității absolute a poporului: în sfîrșit, actul naționalizării a fost și este compatibil nu numai cu principiile și valorile de drept ale noii orânduiri, dar și cu cerințele și valorile general umane, reflectînd imperativele eticii și echității și urmărind ocrotirea omului împotriva oricăror manifestări de natură să-i afecteze libertatea și demnitatea. Relevarea naturii juridice a naționalizării, a semnificațiilor ei politice și juridice, a fost și este imperios necesară pentru spulberarea acelor opinii sau atitudini ce tind la contestarea legitimității acestui act. Naționalizarea este un act politic revoluționar, de „expropriere a expropriatorilor", în scopul punerii în concordanță a caracterului forțelor de producție cu relațiile de producție. Ea este un act de putere, un act de guvernămînt, prin care ia naștere, pentru prima dată, proprietatea socialistă de stat, o proprietate de esență istorică nouă. Naționalizarea are, implicit, un caracter personal dar nu pentru că ea vizează în sine persoana proprietarului privat — capitalist, ci pentru că vizînd proprietatea privat-capitalistă asupra mijloacelor de producție implică și persoana titularului acestui drept de proprietate. Act politic și juridic de o covîrșitoare însemnătate pentru înfăptuirea revoluției socialiste din țara noastră, naționalizarea a marcat începutul unei noi etape în statornicirea și consolidarea noilor relații de producție. Supuse de atunci și pînă azi prin politica constantă, decisivă și științifică a partidului nostru, unor profunde transformări calitative, relațiile de producție socialiste exprimă convingător și ireversibil un proces istoric complex și anevoios care, în cele din urmă, a culminat prin restabilirea unui adevăr fundamental al istoriei: toți oamenii sînt egali și Stăpîni pe propriile lor destine- Simpozion pe teme de circulație ieri dimineață, a avut loc în sala de festivități a Casei Armatei un interesant simpozion pe tema: „Accidente rutiere: cauze și măsuri de prevenire“. Au prezentat lucrări și referate numeroși specialiști și oameni cu munci de răspundere în cadrul acestui sector de activitate. Simpozionul a constituit o amplă investigare științifică a cauzelor accidentelor de circulație și a măsurilor menite să instaureze un climat de securitate în traficul rutier. .Toi, 7 iunie a.c., a avut loc ultimul examen de verificare din cadrul fazei județene a concursului „Cel mai bun agent de circulație“, în urma susținerii tuturor problemelor, la care au participat agenți din formațiunea circulație a Miliției județene, au fost declarați clasați pe primele locuri, în ordine: plutonier Gheorghe Bose, plutonier Ioan Macavei și plutonier-major Ștefan Gușoi. Alți zece agenți de circulație, clasați pe locurile 4—13, au primit recompense pentru nivelul bun de pregătire pe care l-au dovedit în cadrul concursului. MILITIALA A XXIV-A ANIVERSARE (Urmare din pag. lo) muncă și conducere, dotarea cu mijloace criminalistice și tehnice moderne, ridicarea nivelului de pregătire politică, profesională și militară a cadrelor noastre. Un factor essențial care stă la baza realizărilor obținute în lupta împotriva infracționismului l-a constituit și îl constituie sprijinul larg, deosebit de eficient, pe care organele de miliție îl primesc de la oamenii muncii. Sunt tot mai multe cazurile în care cetățenii aduc la cunoștința miliției fapte și aspecte care vizează încălcarea ordinii de drept și participă, alături de organele noastre, la acțiunile, împotriva elementelor certate cu legea. Colaborarea statornicită între aparatul de miliție și masele largi de cetățeni exprimă de fapt, în modul cel mai grăitor, legătura indisolubilă și comunitatea de interese care există între miliție și popor pentru apărarea legalității socialiste. Iată de ce, la cea de a 24-a aniversare a miliției, gînduile și recunoștința noastră se îndreaptă către oamenii muncii din uzine, ogoare și alte locuri de muncă, obligîndu-ne, totodată, la sporirea eforturilor în direcția perfecționării continue a activității noastre, pentru a ne situa la nivelul stimei și încrederii ce ne este acordată, dovedind în toate cazurile maximum de solicitudine și receptivitate față de sesizările și interesele legitime ale oamenilor. La cea de-a 24-a aniversare a creării instituției noastre ofițerii, subofițerii și angajații civili din Miliția județului Cluj își îndreaptă gîndurile și recunoștința lor fierbinte către Partidul Comunist Român, către Comitetul său Central in frunte cu tovarășul Nicolae Ceaușescu, pentru grija părintească și îndrumarea dată în toți acești ani, reafirmîndu-și hotărîrea de a lupta pentru înfăptuirea politicii partidului, pentru îndeplinirea exemplară a sarcinilor și misiunilor încredințate. ramai — Stau de vorbă cu un slujitor al miliției. Dați-mi voie să vă întreb, tovarășe maior Nicolae Predoiu, cine este cetățeanul în această uniformă? — De fapt, mi-ați și răspuns într-un fel, poate fără să vreți. Omul în uniforma miliției este un cetățean ca oricare altul, care-și slujește țara și poporul. — Care este misiunea lui, ce apără el? — Cetățean fiind, el contribuie efectiv, alături de toți semenii săi, de organele de partid și de stat, la respectarea legilor, a ordinei și a liniștii publice, la progresul material și spiritual al națiunii, ca militar, omul în haina miliției merge mai departe, el apără direct cuceririle revoluționare ale statului nostru, apără avutul obștesc și particular, apără liniștea, acel climat de liniște și siguranță necesar muncii creatoare. Cu un cuvînt, lucrătorul de miliție apără integritatea morală a societății și pacea ei! — Exact! Emisiunea lui nobilă de fiecare clipă. — Nu vi se pare că munca dumneavoastră e prea puțin cunoscută?! De ce oare? — Da, așa este. In afară de noi, de cei apropiați nouă, de colaboratorii noștri, în general, activitatea noastră se cunoaște mai puțin, mai sumar. E o meserie care se desfășoară mai în umbră, mai in secret — iată o primă explicație. De aici, părerea unora că noi doar luăm măsuri, doar „tăiem și spînzurăm“, cum zice o vorbă. Suntem și noi oameni care ne bucurăm și suferim. Iar profesia noastră, deși interesantă, e grea, e periculoasă, nu e mereu frumoasă, ca altele. Și e normal, căci noi luptăm împotriva a ceea ce e rău, ostil, retrograd în societate. Doar presa mai scoate, din cind în cînd, la lumină este un crîmpei din munca noastră. —- Ce riscă un ofițer de miliție în munca lui? — Mult, ca să nu spun totul, în primul rînd, liniștea, sănătatea. Cînd trebuie îndeplinită o misiune, nu mai contează intemperiile, condițiile de lucru sau acțiune, oboseala, riscul chiar! Iar uneori, riscul este tocmai viața! Vii mereu în contact, prin natura meseriei, cu oameni decăzuți, imorali, de la periferia societății Unora le poți cîștiga încrederea, sinceritatea, omenia, altora nu. In altă ordine de idei, ofițerul de miliție își riscă timpul liber. El nu lucrează de la ora 7 la 15; el lucrează pînă la terminarea misiunii. — Ați trecut vreodată prin momente grele, cînd v-ați riscat viața? — Au fost, dar din fericire ele sînt acum simple amintiri, departe, în timp. Și nu o dată. In anii 1948—’54, cînd am urmărit bandele unor criminali, m-am întîlnit de cîteva ori cu moartea. Au fost clipe cumplite... — N-ați regretat atunci profesiunea aleasă? — Ei, parcă mai aveam atunci timp de regrete... Adevărul e că n-am regretat-o niciodată și n-o regret. — De ce? îmi puteți spune? — Bineînțeles, nu e un secret. N-am regretat pentru că am fost întotdeauna convins că mă aflam ca om și cetățean, de partea adevărului. Iar adevărul merită totul. Dacă e nevoie, și viața. — Ce știți despre copilăria dumneavoastră, ce vă amintiți? — A fost tristă. Pînă la 15 anii am lucrat pe moșiile boierilor. Mă gîndesc rar la copilăria mea. •— Care este marea dumneavoastră mulțumire? — Că am ajuns să trăiesc într-o lume dreaptă și demnă. Copiii mei, de fapt trei fete, n-au avut griji. Azi, una e farmacistă, alta inginer și cea mică va fi economistă. Viața lor, lipsită de griji, e cea mai mare mulțumire pentru mine. — Ce simțiți cînd aveți în față un infractor? — Există două situații. Cînd ai in față un infractor înrăit, care te sfidează, ai față de el oepulsie. Cînd e vorba de un tînăr aflat la prima abatere, cînd îl vezi curat și deștept dar decăzut moral, suferi pentru el. Te doare. Ne-am obișnuit cu ei și descifrăm rapid cauzele care i-au determinat deriva, greșelile în educație, încercăm să-i ajutăm, le dăm sfaturi, îi ajutăm să-și găsească servici. — Adică? — Infractorul, după ce se eliberează din penitenciar, trece pe la noi, îl ajutăm să se încadreze în cîmpul muncii. Noi vrem ca societatea să fie un organism sănătos. De aceea, nu o dată am „cules“ din cofetării pe acei tineri paraziți — fără servici, fără meserie, fără țel în viață, i-am chemat aici, am stat de vorbă, i-am ajutat. — Deci, este ceea ce se cheamă munca de prevenire! — Firește. Permanent facem o muncă de prevenire. Omul în uniformă albastră previne și educă, deci caută să evite răul, abia apoi, cînd nu mai e nimic de făcut, trece la sancționarea lui conform legii. Satisfacția noastră nu este să dăm amenzi, să trimitem în judecată omul, ci să-l recuperăm. într-un grup de paraziți se afla și L.N. El era cel mai puțin vinovat L-am chemat aici de multe ori, am stat de vorbă cu el, l-am întrebat ce vrea să facă, ce meserie vrea să învețe. Azi e un meseriaș bun, priceput, trece uneori pe la mine, stă pe scaunul pe care stai dumneata, îmi povestește bucurii și necazuri. Sîntem ca niște prieteni. Pentru mine e o mare mulțumire. B.F. provenea dintr-o familie dezorganizată, tatăl alcoolic, infractor înrăit. După lungi discuții, după multe încercări, l-am scos pe minor din casa părinților și l-am recuperat. Azi e un bun muncitor strungar, apreciat pentru munca lui. Sincer să fiu, eu n-am crezut că aveam șanse de reușită în cazul lui. — Cît timp liber aveți? — Foarte puțin, asta ca să nu spun de loc. De obicei, duminica după-amiaza găsesc două-trei ore libere și atunci dacă nu mă frămîntă cine știe ce faptă sau misiune. — De citit poate fi vorba? — Trebuie să fie. Citesc noaptea. — Iertați-mă, nu sînteți prea mult al miliției și prea puțin al familiei? — Important este un lucru: nu s-a simțit că am fost prea puțin al familiei. Deși, uneori am fost teribil de puțin... — Ce vă doriți în profesie? — Să formez cîțiva băieți buni. — Cu ce nădejdi așteptați anii ce vin? — Ii aștept cu nădejdea că vom trăi mîine într-o lume mai bună, mai curată, mai senină, bucurîndu-ne pentru truda noastră de azi! Viorel CACOVEANU Maior Nicolae Predoiu: „Omul în uniforma miliției este un cetățean ca oricare altul, care-și slujește țara și poporul’ irr CONCERT DE CONCERTE Eveniment muzical așteptat cu interes de public prin ineditul prezentării unor elemente tinere, concertul dat de soliștii și orchestra Liceului de muzică la Casa Universitarilor, reprezintă un exemplu în acest sens. Școala muzicală clujeană dă în ultimul timp bune rezultate în domeniul pedagogiei instrumentale. Este îmbucurător la soliștii pe care i-am ascultat în program, seriozitatea și calitatea îndrumării. Deși numai timpul va verifica însemnele talentului lor, se cade a fi amintită conturarea unor personalități artistice. Programul a cuprins piese de mare anvergură, uneori abordarea lor dovedind :«A adevărat curaj, dac: .au fost tălmăcite cu muzicalitate” cu inteligență. Dirijorii Paul Stoica și Mihăi Guttman au depus eforturi meritorii pentru redarea cît mai expresivă și cît mai apropiată de stilul propriu, lucrărilor interpretate. Orchestra Liceului de Muzică a reușit un acompaniament suplu, discret. La cincisprezece ani, pianista Adriana Budea ne-a dovedit că are multă sensibilitate imaginativă, găsind modalități de exprimare inspirate a Concertului în Fa major pentru pian și orchestră de G. F. Händel. Cornistul Ioan Țîrlea din clasa a VIII-a, interpretând concertul pentru corn de Skroup, a dovedit o fluență de bună calitate în parcurgerea unor pagini, dificile chiar pentru un consacrat al instrumentulu. Cu momente, surprinzâtor de elevate ne-a apărut concertul în Re major pentru pian de Joseph Haydn, prezentat de Könczei Arpad, clasa a VII-a, o individualitate interesantă, demnă de urmărit în dezvoltarea ulterioară. Distingîndu-se printr-o manieră sobră, fără excese agogice și dinamice, printr-o tehnică ce pare naturală, tînărul pianist vădește premisele unei cariere muzicale sigure. O reușită versiune a concertului pentru trombon de Alschanski, ne-a fost oferită de Nistor Cornel, clasa a XII-a, dovedind sensibilitate și o plăcere de a cînta aparte. In final, cu multă îndrăzneală, a fost abordată o lucrare poate prea majoră pentru o tălmăcire încă din anii de ucenicie muzicală. Concertul pentru vioară în Re major de P. I. Ceaikovski a rămas astfel o pagină bine exersată, interpretul Mihály Andrei, depășind net dificultățile tehnice numeroase, uneori realizind pagini de o reală frumusețe, dar pînă la o versiune capabilă să transmită, delicatețea, vigoarea și inerva melodică a lucrării există, un drum serios. Concertul de concerte a însemnat un prag necesar pentru interpreți poate cel mai important care îndeamnă spre o muncă intensă, garanția ulterioarei lor evoluții artistice. Mariana CRISTEA La munca patriotică In satul Sopor, aparținător comunei Frata, este in curs de construcție un local pentru școala generală de 10 clase, construcție care nu peste mult timp va constitui mîndria întregului sat. La această lucrare puteau fi văzuți oameni de cele mai diferite vîrste. Alături de pensionari ,ca Dănilă Daniș, Vasile Gherman, Iacob Bal, lucrau Vasile Daniș Cilica, Mihai Șamilea, Alexandru Tușa, Mihai Daniș, Vasile Constantea, Grigore Dîrlea, precum și tinerii Olivia Bal, Neli Trifan, Petru Todoruț, Petru și Maricica Trifan și alții. Zilele acestea se trece la zidirea etajului și la turnarea planșeului superior. Pînă la data de 23 August, în cinstea marii sărbători, soporenii vor reuși să-și termine construcția în roșu și să finiseze parterul, care la 15 septembrie va fi dat în folosință. Crăciun CRUCEAN scoresp.) CRONICA MĂRUNTĂ . Pe str. Pata, colț cu str. Arieșului, din Cluj, a funcționat pînă nu demult o unitate care desfăcea produse metalo-chimice. La cererea locuitorilor din această parte a Clujului în acest local va fi deschisă curînd o unitate tip Gospodina . In Piața Abator există o unitate pentru desfacerea brînzeturilor. Locuitorii din această zonă a Clujului propun, și pe această cale, ca în unitatea respectivă să fie deschis și un raion cu mezeluri. Sperăm că propunerea lor va găsi înțelegerea cuvenită . Ca urmare a lucrărilor de renovare, Clinica ginecologică II din Cluj arată acum ca o oglindă. Prin recompartimentarea încăperilor a fost creat aici și un salon cu cinci paturi pentru reanimare . Punem pe această cale o întrebare pentru întreprinderea Electromontaj din Cluj: Cînd va reface, la starea inițială, trotuarele și caldarîmul de pe străzile Oașului, Nădășel și Gării, unde a executat niște lucrări în cursul anului 1972? ® Pentru furt din avutul obștesc materiale de construcție de la întreprinderea unde lucrau, Kereki Gavril din satul Cheia a fost trimis în judecată. Instanța l-a condamnat la opt luni închisoare • colimator NEMULȚUMITUL Inginerul Székely István este un om liniștit, care nu-și iese niciodată din fire. Nu-și pierde controlul nici atunci cînd alții „explodează“ pur și simplu. Un lucru îl deranjează totuși: cînd un muncitor cu înaltă calificare își irosește timpul cu vreo trebușoară măruntă. Nu poate să admită nici , în ruptul capului ca un salariat de înalte categorii să-și piardă vremea manipulînd nu știu ce materiale sau efectuînd o lucrare pe care ar putea-o executa orice necalificat. Pornit împotriva risipei de muncă calificată, nu pierde niciodată ocazia de a interveni atunci cînd se poate face ceva. Văzîndu-i cum se frămîntă, cum se zbuciumă, cît de mult îl doare pe el acest lucru, unii s-ar putea să-l eticheteze drept un nemulțumit incurabil.. Cunoscîndu-1, l-am admirat. Ce bine ar fi — mi-am spus în sinea mea — dacă oriunde aș întîlni numai asemenea nemulțumiți. N-am mai putea discuta despre automulțumire, fiindcă atunci cînd în fabrică indicele de folosire a timpului de lucru depășește 93 la sută, cum e la Armătura, n-ar părea surprinzătoare nici mulțumirea. î. CONSTANTINESCU