Familia, 1981 (Anul 117, nr. 1-12)
1981-01-01 / nr. 1
tapiserie de Ileana BALOTĂ țelul ritului revoluționar .E în firea lucrurilor ca la început de an și, totodată, la început de cincinal, să privim în urmă, să descoperim, in fond, adevărata măsură a realizărilor noastre, să tem bilanțul întregii activități trecute, în scopul nobil de a fundamenta liniile de perspectivă ale noii activilor, de a jalona direcțiile prin care efortul nostru va trebui să se transforme în fapte, din ce în ce mai aproape de p p"erfecțiune. Pentru România socialistă, acest solemn rrtament de retrospectivă dar și de previziune l-a constituit Mesajul prezidențial adresat națiunii în pragul noului an, 1981, de către tovarășul Nicolae Ceaușescu — veritabil îndreptar sintetic de concepție și practică revoluționară, menit a garanta desăvîrșirea societății noastre socialiste multilateral dezvoltate și înaintarea ei spre comunism. Prin aceasta s-a confirmat încă odată puterea de sinteză, clarviziunea și spiritul dinamizator al celui mai iubit fiu al poporului, faptul că, dacă vorbim astăzi de o societate românească înfloritoare, aceasta se datorește în primul rînd personalității sale de excepție. Intr-adevăr, acum la cumpăna dintre cel de al șaselea și al șaptelea cincinal, putem vorbi cu deplină justificare și îndreptățită mîndrie de o nouă etapă istorică în dezvoltarea țării noastre: Era Ceaușescu. După cum se știe, în anii socialismului, și mai ales după Congresul al IX-lea al partidului, în România a avut loc o puternică creștere a forțelor de producție, s-au dezvoltat ramurile de vîrf purtătoare ale progresului tehnic, s-a modernizat agricultura, știința, învățămîntul, cultura au căpătat și ele un nou conținut, revoluționar, menit a edifica omul nou, cu o înaltă conștiință socialistă. In consecință, înșiși parametrii nivelului de trai s-au modificat radical în așa măsură încît pe drept cuvînt s-a vorbit și se vorbește tot mai mult de un miracol românesc, de un stat român modern, circumscris cu fermitate, dar în același timp cu superioară demnitate, contextului civilizației contemporane. Și toate acestea poartă amprenta politicii înțelepte a partidului și îndeosebi a secretarului său general, tovarășul Nicolae Ceaușescu. Căci, aproape nu există domeniu în care spiritul vizionar, temperamentul tumultuos dinamic și totodată lucid, virtuțile de eminent bărbat politic ale primului om al țării, să nu fie detectabile în cel mai înalt grad. Primul însemn al acestei prezențe imanente este însăși concepția despre lume și viață a secretarului general al partidului, care a contribuit esențial la transformarea învățăturii marxist-leniniste într-o praxiologie în care bazele teoretice și acțiunea concretă, specifică — și prin aceasta inimitabilă în toate articulațiile ei — alcătuiesc un binom indestructibil. „Socialismul și comunismul — arăta, în acest sens, tovarășul Nicolae Ceaușescu — nu sînt o schemă rigidă, un tipar în care trebuie constrînsă să între realitatea vieții sociale. Superioritatea orînduirii noi, socialiste stă în faptul că ea se construiește pe baza științei celei mai înaintate, care pornește de la cunoașterea legilor obiective ale dezvoltării societății, de la cerințele fiecărei etape a vieții sociale, de la particularitățile naționale ale fiecărui popor și fiecărei țări, ține seama de condițiile diferite în care s-a format și se dezvoltă fiecare națiune. Construirea socialismului și comunismului este expresia voinței fiecărui popor, a intereselor și aspirațiilor sale vitale — în aceasta constă invincibilitatea noii orînduiri, forța și trăinicia ei de granit". In pragul aniversării a 60 de ani de la crearea P.C.R., aceste cuvinte au o rezonanță și o semnificație deosebite: ele au fost rostite în Expunerea la aniversarea a 45 de ani de la crearea P.C.R. Noile forme de organizare a societății noastre socialiste multilateral dezvoltate din ultimii 15 ani, organismele autohtone create,să amintim numai Frontul Democrației și Unității Socialiste, Consiliul Național al Oamenilor Muncii sau „Tribuna democrației") principiile economice specific românești cum sunt autogestiunea, conducerea colectivă, autoconducerea muncitorească, fundamentele politicii externe a României, cunoscute și recunoscute în lumea întreagă sunt mărturia faptului că acele cuvinte n-au avut numai o valoare teoretică, ci au constituit însuși programul de acțiune a partidului nostru, mărturia activității unui spirit revoluționar, în cel mai înalt înțeles al cuvîntului care prin exemplu și dăruire, prin omenie, cinste, curaj, demnitate, spirit de dreptate și responsabilitate a reușit să ridice socialismul la rangul suprem de politică concretă și filozofie socială, cîștigîndu-și adeziunea și dragostea tuturor oamenilor muncii care trăiesc și năzuiesc spre mai bine, spre mai înalt, spre mai frumos, din această țară. Datorită conștiinței și militantismului ferm al tovarășului Nicolae Ceaușescu, rigorii clasice a gîndului său, dublat de avîntul romantic al faptei, în care se implică zi de zi, poporul s-a unit tot mai strîns în jurul Partidului Comunist Român, iar România și-a sporit considerabil prestigiul și demnitatea în lume, în rîndul popoarelor iubitoare de pace, progres și libertate. NUMELE LUI Numele lui este albastrul Limpede țesut pe rază Ce ne îmbrățișează casa Și cu iubire-o luminează Numele lui este galbenul In floarea soarelui scăldat Cămașă a bobului de griu întors în inimi vis curat Numele lui este roșul Vetrei în flacără încins Mesajul înțelept al luptei Pentru triumful păcii pe pămînt PRIN GLASUL PREȘEDINTELUI ȚĂRII Prin glasul ilui se-aurărește Liniștea gliei în străfund Pe care se va-și lasă zborul De dulce verb și vis rotund își scaldă bobul osul frunții In ochiu-i de-un albastru pur Ca-ntr-o odaie de lumină Reverberind pace-mprejur Noapte și zi se întretaie Inimă-n fruct nemuritor \ De patrie care respiră Adine sub steagul tricolor Ion MARGINEANU UNIRE Veneam cu același gînduri din părinți Același dor simțeam că ne ajunge Și s-a făcut din lacrime fierbinți Hotar de apă între frați de sînge. Dar lacrimile s-au schimbat în salbă de-argint și s-au mutat în calendar Cînd iarna ne întinse coala albă In acea candă zi de Ianuar’ Și-am scris pe ea cu inima cu pașii Cu luminoasa dintului rostire Cinstindu-ne străbunii și urmașii Cuvîntul de adevăr și foc, Unire De-atuncea înfrățindu-ne cu crinii Ne-am preschimbat popasul în grădini Uniți, sus, prin corolele luminii Și-n satul părintesc, prin rădăcini De-atunci, trecînd hotarele furtunii Pe treptele luminii am urcat Prin libera voință a națiunii Și prin îndemnu-ntîiului Bărbat. Și bem din steaca din izvorul nostru Și punem mesei brobote de nori Doar sevele adinei ce ne știu rostu’ Ne sîngeră ființa uneori Și-așa, din cîntu-aceleași ființe Prin vămile iubirilor purtați Ne-alcătuim în zboruri și-n credințe Egale cu noi, dar altfel repetați. la Viorel HORJ T