Familia, 1866 (Anul 2, nr. 1-44)
1866-10-23 / nr. 35
Faia enciclopedica si beletristica cu ilustratiuni. Cancelari’a redactiunei Strat’a morarilor Nr. 10. }s unde sunt a se adresă manuscriptele si banii de premiseratiune. | Epistolele nefrancate nu se primescn siopurile 5 anonime nu se publica. } eWVl'VWWWV II anuala, PEST A \ Ese in fiecare septemana odata, adeca dominec’a Jg1 contienendn o cala si dinmetate. Pretinl pentru Austria pe Jul. - Dec................................4 fl. — pe Jan.—Dec...............................8 fl. — cr. Pentru Kovinnia pe Jul.—Dec. unu galbenii si diumetate. III . Ce se făcu ? . repausu nu-mi aflu; totu me ’ntorcu cautandu cu gele, Dar’ odata mi-apare după ce oftezu cu doru. Când e diua cautu la sere, când e nópte cautu la stele, Nu sentiescu vr’o incaldîre, indesiertu a lor favoru; Nuorulu care me apasa, acelu nuoru desu de dorere E poternicu, nu se lasa la a radielor potere. Plangere-asia, dar’ nu potu plânge, si suspinele me ’neca, Dar’ se si potu ce-ar ajunge, nime nu m’ar asculta, Sum strainu si singuratecii ca si-o trista pipalaca, Ce 'n pustia e condemnata ne 'ncetatu de a striga. Am eu anime iubite: tata, mama, surori, fraţi Dara me despartu de ele, câmpuri lungi si munţi inalti. Cautu in laturi . . . nu e sperantia! mi plecu capulu eu ’ntristare; Inzedaru, Crisiana draga, inzedaru mne totu framentu, Fruntea ta cea maestosa nu-mi suride, nu-mi apare, Caci de mine esti departe, ca si ceriulu de pamentu. Ca si-a florei, ce-e la umbra, astfelu e a mea vietia, Ea invoca luminier’a, er’ eu patri’a maretia. I A E 1 1. Unde-e stanc’a cea superba, pe a careia petresa Culme ’n tempulu meu de auru asie desu me aventam ? Unde-e suav’a dupibraviora, cu-a sa haina verdîasa ? . . Unde-su fluturii cei mandri, după carii alergam? . . Unde-e falnic’a colina, unde-e campulu infloritu? . . Unde-e umbr’a recorosa? .... ah, de ce le-am pe- , rasitu ?! Sora e. Luminosa sera. Totu asteptu se sune odata Doin’a cea desmerdatoare, fluerulu pecurarescu : Husiime efemera! . . . fantasia ’nflacarata! . . . Nu-e aici valea cea frumosa, nu-e aici codrulu pitorescu, Nu-e aici stan’a cea iubita cu oitie, melustele, Nu-su aici cânii cei nezdraveni, cari bătu nóaptea pre stele. înapoi din aste valuri! Sgomotulu vne chinuesce. înapoi din ast’a lume la frumosulu, simplulu satu ! Aici neci când nu vedu auror’a, când din somnu-i se trediesce, Ale ei zimbiri plăcute aici la mine nu străbătu. Aice e cantulu pasericei melancolicu, dorerosu, Câci ea plânge libertatea: codrulu verde, mladiosu. 35