Familia, 1875 (Anul 11, nr. 1-52)
1875-10-19 / nr. 42
490 este atacu pornitu contra singuraticului, cu membrulu acestei asociări; deci modiulu de fericire este numai in asociări nationale, in cari se concentréza mandri’a, securitatea si progresulu tuturoru. Acésta inse este numai acolo posibilu, unde s’a desceptatu consciinti’a de sine. Consciinti’a de sine, dice renumitulu socialistu Spencer (Einleitung in das Studium der Sociologie), si-are marginele sale, pe care calcandu-le descopta dorulu de ofensiva si vanitate. Pré pucina consciintia de sine indemanéza atacurile altor’a, si neglijéaza frumoasele insusîri si institutiunii proprii, cari descurajéaza indemnulu catra progresu. Acesta dureroasa sentintia o sentîmu noi Romanii mai tare de la străini, cari, profitandu de nensemnat’a noastra conseiintia de sine, ne lovescu fara crutiare, si ne intrebuintiéza de simple unelte scopuriloru lor desebisive, pe contra progresării nóstre nationale. De acesti reutaciosi vomu scapă numai prin desceptarea consciintiei de sine, legandu intre noi prin asociări santa legatura, că nici furiele infernului să nu pota rumpe legaturele amorului fratiescu, cu care ne vomu legă pentru asecurarea esistintiei nóastre natiunale, spre a deveni demni de respectulu altoru naţiuni de pe contingentu. Trebue inse să ne consacramu din tóta anima, cu tóata puterea si cu fidelitate acelui obiectu la care aspirămu. Noi trebue să lucrămu solidari, fiindu că spiritulu lucrului produce spiritulu libertăţii si libertatea produce marirea unitatei nationale, in care, lucrandu si invetiandu, vomu află unica nóastra mântuire. Careu celu mai mare economistu americanii adauge unu alu patrulea factoru, dícendu. Nu numerulu celu mare alu membriloru, nu inmultîrea mijlóaceloru materiale promoveza progresulu culturalu, ci puterea spirituala si morala rădică o societate la culmea chiamării sale. Ori care generatiune are datorinti’a a pune fundamentu la fericirea si înlesnirea prosperarei generatiunii venitorie, a dusu fericitulu Barnutiu in cuventarea sa epocala pe campulu libertății. Este inse întrebare de multa cerinta si radicata la valoare de principiu de catra toate natiunele culte, că fericirea si prosperarea in cultura a unei poporu nu poate să fia de câtu numai prin libertate adeverata nationala. Cine doresce a-si împlini datorinti’a impusa de provedintia a conlucra la fericirea si înlesnirea prosperarii generatiunii venitorie, este de obligatu a conlucra la consolidarea libertății nationale. Aici este petr’a din capulu unghiului pe carea trebue să o respecteze totu ziditoriulu. Aici este punctulu de manecare. Idei’a asociatiuniloru o vedemu nascundu-se la noi romanii incau din culmea ce desparte seclulu alu 18-lea de alu 19-lea si propagandise in tote partile romane prin unu numeru de barbati, adeverati apostoli ai libertăţii, cari, atinşi de suflarea epocei, strigau cu uni versu potinte: Desceptati-ve Romani, fii ai Romei, fraţi ai latiniloru de la apusu!“ »De atunci începură Romanii a reveni la consciinti’a de sine: idei’a Românismului de atunci renviâ in Oriinte.“ »Ei atinseră inca pe atunci toate ideile Românismului.“ »Pe la anulu 1795 se formeza in Transilvania planulu intemiarii unei societăți filosoficesci a neamului romanescu. »Asta societate avea“, precum ni spune Papiu Ilarianu in disertatiunea sa despre victima si operele lui Sincai, »să se ocupe cu tote sciintiele, si in deosebi cu istori’a Romaniloru, ea se pusese in relatiune directa cu Bucurescii.“ Acestei frumose încercări inse i-a lipsitu unu factoru principalu, i-a lipsitu sufletulu din corpu, i-a lipsitu libertatea, fiindu că inimicii progresului romanu au fostu destulu de tari spre a sugrumă acésta tinera feciora in fragedia ei viétia, atunci, candu i-a zimbitu primele diori. Da! ea a adormitu, si cu dins’a dormu si acei apostoli somnulu eternu, pe ei nu-i voru conturbă nici sieptele, nici suspinele nóstre. Ei au adormitu linu si linisciti in consciinti’a loru, că au lucratu destulu la fundamentulu fericirii si la înlesnirea prosperarii generatiunii urmatorie; dar ce vomu dice noi ? Să ascultămu vocea interiorului nostru, să ne intrebămu consciinti’a nóstra, si ea ni va dă respunsulu nimeritu. In seclulu nostru vedemu intre alte asociări sufidiendu-ne dulce si incantatoriu: »Asociatiunea Transilvaniei pentru literatur’a si cultur’a poporului romanu.“ Dar care dintre noi nu se simte transplantatu in regiuni inalte, privindu la : Societatea academica din Bucuresci, unde sunt concentrați veteranii literaturei romane, din toate eoltiurile lumei locuite de Romani, si constituiți in asociatiune literaria. FAMILIA. Anulu XI.