Familia, 1879 (Anul 15, nr. 1-99)
1879-10-18 / nr. 80
BUDAPESTA Va esî joi’a sidnininiee’a. Ir. 80. 1 '18 Octombre st. v. Redacţiunea: Strad'a *»■ 30 Octombre st. n. I arborelui verde nr. 12. Pretîul pe unu aim 10 fl. Pe */s de anu 5 fl.; pe l/t de anu 2 fl. 70 cr. Pentru Români’a 2 galbeni. I Barbu Strimbu în Evropa. — Romani originalii cu ilustraţiuni. — (Urmare.) In locul lui John vi se response dam’a : — Pentru Dumnedieu, iubitul meu barbatu, nu ataca pe (Inii acestia, ci n ici densii ne vor mântui din prinsoare. ^ — întocmai câ pe iubit’a-ti mama ! Dar nu vedi, câ densii sânt acei medici falsi, acei sîarlatani, cari au omorât'o prin recet’a cu totul străină belei de care patimiâ ?! Acesta păşire cutezatoare a husarului faşîa de profeţii dieului spre produse mare minune în omenii adunaţi. Desi ei nu întielegeau cuvintele, vedeau înse si din gesticulatiuni, cii acele, departe de a fi niste espresiuni ale devoţiunii, sunt niste atacuri cât de aspre. In mirarea lor, ei asteptau ce va face John si Rinaldo. Inse acestia nu cutezară sedica nici o vorba, căci se temeau, cii vediendu omenii cum ca densii sciu limb’a husarului, se vor destepta din pacalitur’a lor si vor afla ca au de a face cu niste simplii însîelatori, si atunci — vai de ei! Ei nu graba, înse John Jach semnu cu mânia oamenilor se iesa, si după ce aceia ieșiră, se adressâ catra husaru astfel: ■— Dl meu, n’am onoarea a te cunosce. Deci trebue se te însîeli facîa de noi. Ne-ai ofensatu cât de tare. E bine, dreptu respunsu, afla dara, ca viéti’a dtale se afla în manile mele. Unu semnu din partea mea, si dta nu vei trai. — Die, — esclama dam’a, — îndura-te de noi! Crutia viéti’a bărbatului meu ! — Nu me temu de dta! — respunse husarul, — si scoase iute unu pistolu spre a-1 descarcă asupra lui John. Inse Rinaldo, destern în astfel de afaceri, sari iute spre husaru si cu o apucatura i smoci pistolul din mâna. — Dl meu, — zise atunce John, — vedi ca totusi te afli în ntânile mele. E bine, la rugarea doamnei sotie nu voiu asa de puterea mea. Mai multa : ve voiu reda libertatea ! Mâne deminetia veti pute pleca unde voiți! — Multiamu, — esclamâ cu nespusa fericire dam’a tinera. — Si acuma, — încheiâ John, — noapte buna ! La o5r’a plecârii ve voiu avisa. Si după aceste John si Rinaldo eșira din odai’a aceea, lasându femei’a singura cu bărbatul ei, care se uitâ urâtulupa ei. Ajunși în odaia,John dise: — Si acuma la lucru, frate ! Acuma urmeaza partea a doua a aventurei noastre. Amu venitu cu norocu, trebue se ieșimu cu același succesu, adeca se ducemu cu noi totu ce putemu, obiecte și prețiose. — Si eu stim de părerea acesta. Aice multu timpu nu putemu remâne. Până deminétia trebue se fimu duși departe. Neblesnicul acesta de husaru era p'aci se ne faca o încurcătură. — încât pentru el, putemu se fimu linisciti. Sosi’a sa, care are toata speranti’a în noi, îl va tine de frâu. Ei vor sta în pace până la deminétia, așteptându semnalul mântuintiei. Putu se-l aștepte pana la înviere.^ într’aceste ei împachetam iute, si peste jumetate de ora ieșiră neobservați de nimene. — Timpul nu e forte favorabilii, — sopti John. — E întunericu, încât abia te vedu, — respunse Rinaldo. Cu toate aceste, dânșii însemnându-si bine pe unde veniră, găsiră ierasi calea aceea, si pe când diorile reversara, se aflau ierasi la locul unde lasara pe Barbu. Dar acesta nu mai era acolo. IV. Din gura morții. Ore unde a disparutu Barbu ? Ieta întrebarea ce de sigur îsi vor pune-o cetitorii nostrii. Vom grăbi dar a le da deslucirile în asta privintîa. Barbu, lasatu singuru în adăpostul unei casulii, astepta cu resignaţiune sortea de care avea se fiu partasiu. Necasitu spiritualminte si slabitu în corpu, dânsul nu era dispusu a nutri vr’o sperantia de mântuintia; lipsitu cu totul de orice ilusiuni, el stetea cu nepăsare în locul seu de așteptare. Trecu o ora, trecură doue, trecu si jumetate de aoi, înse mântuitorii lui, John si Rinaldo, nu mai viniau. ’ La începutu suportă cu rabdare acésta absentare a lor, înse încetul cu încetul lumea îl cuprinse totu mai multu, si slabitu ce era, îl coplesi o ametieala ce i întuneca vederea sislei si putinele puteri ce i mai remasera. (Va urma.)