Familia, 1879 (Anul 15, nr. 1-99)
1879-11-25 / nr. 91
Anul XV dame dela o alta mesa, zări si dânsul pe Rinaldo, si asemene tresari. El nu recunoscu îndata pe Rinaldo, înse figur’a lui parea suspecta, si vedendu câ acesta vré se fuga, se întări în presupunerea sa, câ trebue se fia persoan’a pe care o gândesce el. Deci alerga spre usa, si stându înaintea lui Rinaldo, îl opri dicendu : — Stai locului, căci acuma nu mai poţi scapa! (Va urma.) Serenad’a, e du, cântare rătăcită Pe aripi de amoru, Și la ferest’a-i favorita Pătrundă ’ncetisoru! De-o vei găsi, dormindu în pace, Pe buze cu ’n surisu Și urmarindu pe-acela ce-i place în dulcele seu visu. Tu lângă dânsa te opresce, Ah ! numai unu minutu, Si tainicu, tainicu i sîoptesce Unu nume cunoscutu. Si-apoi suprema armonia A sufletului meu ! La ceru te ’naltîa cu mândria Si mori în Dumnedîeu! înse murindu colo ’ntre stele, Aprinde înc’ o stea, Se fia dorul vietîei mele Ce arde pentru ea ! Si când din visu-i deșteptată, La ceru ea s’a uita, Pe ceru se-si vedîa reflectata Divina facî’a sa. Se veda ’n cartea nesferșirei Sub tronu dumnedîeescu, înscrisu cu pen’a nemurirei Cuvântul : te iubescu! Ier dec’ acestu cuvântu din stele Nu-l va sîopti si ea, Se moara dorul vietîei mele Se-mi cada steau’a mea ! DIMITRIE PETRINO. Aerul cu nutrire pentru omu. — De dr. Brunetti. — (Urmare si fine.) Deca cerceteaza cineva elemintele cari compuna poporațiunea unui orasiu, va vedea ca diferitele persoane, cari locuiescu sub o aceeasi clima si se nutrescu în acelasi modu, se deosebescu forte multu în moravurile, deprinderile si obiceiurile lor. FAMILIA. 583 E bine, acesta diferintîa trebue se se atribuie modului cum simt asiediate casele, pentru câ într’ensele individul primesce lecțiunile vietîei sociale, pe cari are se le aplice ’n cursul carierei sale. In genere, progresele sciintîei, aplicate la victi’a colectiva a individelor, n’a mersu în proporțiune cu progresele igienei : cea din urma a remasu cu mai multe secte ’n urma, în privintî’a caselor. Construcțiunile moderne urmeaza legile economiei : oricine cauta se profite cât se va pute mai multu chiar de teremul caselor destinate locuintiei personale, si vrea se aiba cât mai multe camere. D’aci resulta, ca numerul despărțirilor împedeca aerul se circule liberu sau mai bine pune pedici. Apoi, afara de despărțirile din nauntru, mobilele ocupa unu spațiu considerabilu. Astfel o casa de moda se afla într’o stare demna de compătimire în privinti’a cantitati aerului necesariu pentru ’ntretînerea vietîei celor ce locuiescu în ea. Mai e si o alta deprindere rea , în genere, cu camere de culcatu, s’alegu cele mai mici, cele mai putîne spuse cuvintelui aerului si cari au mai putîne ferestre, apoi se punu într’ensele o multîme de mobile, pe cariusul le-a facutu neaparate. Astfel grămădită, camera se micsioréza forte, si prin urmare se micsioréza si cantitatea aerului ce are se serve alimentarea nopturna a plumanilor. Nu numai atât : seria cei mai multi obicânuescu a ’nchide ferestrele si usîele camerelor de culcare, astfel încât circulațiunea aerului devine cu totul imposibile în timpul somnului. Omul nu trebue se uite de locu, ca spre a trai, are necesitate, pe fiacare ora, de 8 până la 10 metrii cubici de aeru. O camera de culcata, în condiţiunile aretate mai sus, nu pote se cont de cantitatea de aeru neaparata pentru respiraţiune în timpul nopţii. Astfel, renoirea aerului ce serva la respiraţiune se face forte anevoie, prin oare-cari mici crepaturi de pe la usi sau ferestre, dar trebue se se faca, câci în casa contrariu, consecintî’a va fi asfirsiâ. Din cele ce precedu resulta, câ omul, în timpul somnului, respira unu aeru vitiosu si reu-facatoru, care, pe nesimtîte, otravesce sângele, fara câ cineva se se gândeasca la acesta, ca dobândesce bele mai multu sau mai putânu grave, pe cari le atribue unor cause recinte, pe când ele sânt capetate deja de multu si s’au produsu în timpul repausului de noapte. In genere, mai tuturor le e frica de aeru, se temu se lase ferestrele deschise în timpul somnului, si cu toate astea de câteori n’audîmu pe bolnavi dicendu c’au recitut ? Aerul nu poate bolnavi pe nimeni, precum nici ap’a marii nu bolnavesce pescii cari traiescu într’ens’a. Pescii morți, când ap’a marii nu mai e ’n starea-i normala, sau când, dintr’o causa oare-care, neputendu circulă libera, se strica si-si perde proprietățile fisiologice. Unu esemplu, a cărui esperintîa o poate face oricine, va fi d’ajunsu ca se probeze adeverul acestei aserțiuni : se se puie câțiva pesci într’o cantitate limitata de apa de mare, si, déca pe fiacareji nu se va premeni ap’a, pescii vor muri. Acelasi faptu se repeta si pentru animalele ce respira aeru, caci acestu fluidu se asémena cu licidul despre care vorbiramu, astfel ca, déca nu premenimu aerul din case, viati’a devine imposibila. Aerul si ap’a se strica când stau închise într’unu locu, cu deosebire, câ aerul se vitréza si mai multu de cât ap’a. Acésta fiindu proprietatea constitutiva a aerului, trebue se se ie precauțiunile cele mai minuțiose pentru sicur’a premenire a acestui fluidu în case, si mai cu deosebire ’n casele destinate pentru dormitu. Ca se cunoscemu deca aerul din casa e bunu, natur’a a datu omului unu aerometru specialii : simtiul mirosului. 91