Familia, 1883 (Anul 19, nr. 1-52)
1883-10-09 / nr. 41
490 FAMILIA, toate celelalte le lasă ca George se le spue prin viu graiu. Cantemir-Vodă poruncesce solului seu ca se pue câțiva omeni de încredere cari se ţie urmele lui George, după sosirea acestuia la Bucuresci, şi se afle la care boer va intra şi cât va petrece la dânsul. După acestea când Lupul Bogdan a sosit in Bucuresci, a fost dus cu mare pompă la Vodă şi şi-a făcut datoria de sol; a fost primit prietinesce şi tractat cu politeţă, or după şese zile a luat concediu. George vise, solul conjuraţilor, şi-a îndeplinit şi el periculoasa şi reaua lui misiune cu bărbăţie şi s’a intors dimpreună cu solul, dar urmarea n’a fost norocoasa pentru dânsul. După ce solul s’a intors, a spus Domnului seu tot ce a observat asupra lui George. Atunci Vodă poruncesce lui Miron și fratelui seu să se gătască de nuntă, căci postul Bascilor eră aproape de Crăciun. Ei cer voie să se ducă la satele lor, dar in faptă ca să-şi gătască armele și celelalte trebuincioase pentru fapta ce-şi propuseră. Multă vreme a stat Vodă la indoială: să-i lase ore până la nuntă, când vor veni cu armele ascunse la curte, ori se-i prindă mai înainte; s’a hotărît totuși in urmă, că este mai bine se-i prindă înainte, fiindcă erau mai mulţi şi erau imprăşciaţi pe la satele lor, decât la nuntă, ca nu cumva printre pahare şi arme să se întâmple ceva pe neaşteptate. Astfel Miron s’a dus acasă şi pe fiul seu mai mare, Nicolae, l’a trimis secretar la Constantinopol. Pe când Velicicu voia să plece la ţară, Vodă i-a poruncit să remâie la Iaşi până a treia a zi. Pe Vasilie, fiul lui Gavriliţă, care era mare Vornic de ţara de jos, l-a pus să descurce nişte afaceri încurcate de ale acelei ţeri. După ce aşa şi-a întocmit lucrurile, intr'o noapte înaintea cinei Vodă s’a dus la fiul seu Dimitrie şi i-a dis : »Dacă eu la mesă te voiu intrebă pentru ce n’a remas nici un boer se cine cu noi şi mai cu seama cumnatu-to Lupul, căruia chiar eu i-am poruncit se remâie, tu să-mi resimndi: »Pentru acea n’ai remas nici unul, pentru că sunt poftiţi la cină și după cină la joc de cărți de Stefan marele Comis*. Încă de cumi trimisese vorbă lui Lupu ca, luând cu sine pe George, să-1 ducă la cină la Stefan și când va fi chemat, să-1 aducă la curte. După cină Vodă dice lui Dimitrie : »Fiule, pentru ce nu-i nici un boer cu noi la masă ?* Dimitrie a respuns după cum a fost învăţat; atunci Vodă ca supărat, dar glumind, a poruncit să se scrie o poruncă ,ca pe toţi câţi se vor găsi in casa lui Stefan Cerchisli, ori la cină ori la joc de cărţi, indată să-i aducă la sine şi să iea de la fiecare câte doi galbeni drept, pedapsă*. Cu acest ordin a trimis pe marele Postelnic (căci casa lui Ştefan eră aproape de curtea domnâscă), şi pe toţi i află jucând cărţi;i salută şi le arată porunca domnâscă, pe care cetind-o : »Să mergem, fraţilor, — a dis Lupul, — cineva ne-a tradat pe noi că jucăm cărţi aici şi am lăsat pe Vodă singur la cina de astă sară*, şi îndată dă el mai viteiu Postelnicului crece galbeni de pedapsă, or pentru ceialalţi stă el bun până diminaţa. Aşa pe toţi câţi i-a găsit, Stolnicul i-a adus la palat. Intr’acest timp Vodă ordonă ca garda lui personală să închidă porţile şi se stea gata cu arcurile şi poruncesce păzitorilor să nu lase pe nimeni nici se ese nici se intre. După acâsta dă poruncă să intre boerii jucători de cărţi; mai inteiu intră Lupul, apoi Ştefan George a remas intr’altă odaie. Când au intrat cei doi, Vodă ca supărat incepe pe ei : »Şi pentru ce ai făcut asta, Lupule, pentru ce nu te-ai supus poruncei mele când am dis să remiţi la masă cu mine?* Lupul dice că a greşit şi se rugă de Vodă să-l ierte. Lui Ştefandice : »Tu nu numai că eşti in favorurile mele şi bine ai sciut că eu nici nu-mi petrec la masă cu lăutari, nici nu me mulţămesc cu mese întinse şi cu beuturi; pe lângă acea sânt acum doi-spre-dece ani de când sânt văduv şi petrec in acâsta domnie o viaţă aproape solitară, nici n’am pentru ce să-mi petrec in odaie mai cu samă in aceste lungi nopţi de ărnă ; bine scii aşa dară, că eu după masă n’am altă petrecere afară de a vorbi cu tine şi cu acesta (arătând pe fiul sei Dimitrie), care până la doue-spre-dece vrâ câte odată să-mi povestască istoriile celor vechi şi câte odată imi traduce cărţile sfinte din limba slavonă nu a nostră sau îmi recitază pro plăcutele cuvântări ale pre fericitului Chrisostom. Pentru ce aţi făcut asta? vane v’am poruncit să daţi Stolnicului fiecare câte doi galbeni ca pedepsă. Să-mi spuneţi şi cine a mai fost cu voi la lupta cărţilor ?* Ei spun, că a mai fost numai George Apostol (acesta luase de nevastă pe sora Lupului Hatman, dar ea a murit înainte cu câţiva ani fără copii). »Dar el unde-i?* — intrebă Vodă. — »E aici, respund ei, in sala cea mare*. »Să intre și el*, — dice Vodă. Intrând și George, Vodă poruncesce să gâfâscă masa, căci nu eră âncă sfirșită, și ei se stea la masă. După o mică întârziere cu cina, ei es in salonul cel mare, ca — după obiceiu — să salute pe Vodă şi aşteptă acolo îndatinata cafea. Intr’acea Vodă Zice lui Dimitrie ca cu porunci scrise să trimită pe capul străjuitorilor cu o trupă de Segbani ca să prindă pe Vasilie, fiul lui Gavriliţă şi pe Velici cu fratele lui Miron. După acâsta, poruncesce ca George să se ducă in odaie la el, şi aşa i-a vorbit : »George, bine ai ştiut ce cinste aveai înaintea mea, şi nu numai pe tine, dar şi pe toţi ceialalţi aveam in dragoste, ca şi când ar fi fiii mei ; dar acum care a fost causa unei inreutăţiri si blăstemăţii atât de mari, incât aţi făcut conspiraţiune asupra capului meu şi alor mei şi fără tarnă de Dumnedeu nici frică de omeni, ca nişte omei rei, v’aţi cugetat să me omorîţi pe mine, tatăl vostru ? Dar dacă acuma imi vei spune tot adevărul, fără torturele cari te aştaptă, pe vieţa fiului meu pe care il vecji aci lângă mine iţi voiu dărui viaţa şi-ţi voiu ierta crima ; pe lângă acea să nu intârdii a-mi arătă adevărul asupra soliei ce ai avut cătră Munteni, eu care ai fost însărcinat, de cătră tovarăşii tei, căci dacă voiu afla adevărul dela alţii, tu viu nu vei scăpă*. Când George a audit vorbele lui Vodă, l’a cuprins o aşa mare frică, incât a perdut puterea de a grăi şi i s’a încurcat mintea, intreg a devenit paralitic : nu putea nici se vorbască, nici să se mişce ; in fine a erupt cu aceste cuvinte: »Pre Milostive Domne ! Fiindcă văd, că indurarea Măriei tale cu mult întrece blăstămăţiile şi crimele mele şi spui că me vei iertă de nevrednica de iertare a mea greşală, cu nemărginita bunetate a Măriei tale iţi voiu descoperi tot adevărul şi iţi voiu arătă cu deamăruntul toate planurile şi scopurile noastre cele blăstemate*. Mai inteiu spune toate cele ce se făcură şi jurară la nunta lui Velicicu, precum le spusese mai inainte Cerescul; apoi povestesce cum a fost învăţat de Miron, de Velicicu, de Vasilie şi de ceialalţi tovarăşi, ca să spue lui Constantin Stolnicul Cantacuzen şi printr’ensul lui Brancovan, că dânşii sânt gata, că vor merge înarmaţi la ospăţul nunţii ce este a se serba cam pe la Crăciun şi că chiar pe acea masă vor ucide pe Vodă, pe fiul seu, pe ginerele seu Lupul, pe Georgi Protovestianul, pe Alesandru Postelnicul, pe Panaiot şi pe alţi sfetnici ai lui Vodă. Apoi se vor duce in Ţara românască la Brancovan şi de acolo vor merge la Portă, unde cu scrisori false, cu minciuni şi cu mărturii vor învinui pe cei morţi că ei au voit să inchine Domnia Anul XIX