Familia, 1884 (Anul 20, nr. 1-53)
1884-07-22 / nr. 30
354 Corul Ielelor. Hîş surate, Treceţi, Mergeţi, Lucrul dară-l vom gătâ Pan’ cocoşul n’a cântă. Nicolae. Dă Domne, să cânte cocoşul, căci graba mi-am astupat urechile, totuş aud cântarea lor. Dă, Domne, dă, să nu asurzesc! (S’aude cântec de cocoş). Mulţămescu-ţi ţie Domne ! (Ielele se invârtesc in turbillon, la a doua cântare mai tare, la a treia şi mai tare, apoi pier.) Vedi câtă trecere am eu dinaintea lui Dumnedeu sfântul. Cică aşa şi trebue să fie, dar nu postesc degraba. SCENA II. Stan. Nicolae (in clopotniţă.) Stan. Inima mi se despică Când la tine me gândesc, Somnul nopţii mi se strică Şi de doru-ţi me sfârşesc. Te iubesc cum nici odată Om in lume n’a iubit; Te iubesc cu firea tată, Neclintit şi nesmintit. Nicolae (de pe clopotniţă): Hi, ce poznă, tocmai acum vedui! Primarul şi cu dăscăliţă, amândoi in clopotniţă. Stai să me pitesc, să nu me vadă care cumva ; numai de n’aş adormi, stând aşa cobză. Stan. Te iubesc cu cutezanţă, Şi me ’ncred in viitor, Şi me radem in speranţă, Să-mi ajung cerescul dor. Fii a mea, ah fi-mi soţie, Ca să-ţi fiu eu soţul teu; Să te am in vecinicie, Chiar in cer la Dumnedeu! Nicolae (sforăie tare.) Stan. Auzi cum strigă buha de pe clopotniţă! Numai de nu mi-ar fi semn de rău! Sboră cântec cu viers dulce, Unde dorul meu te-a duce ; Du-te sboră să sosesci, S’o încânţi, s’o desmerdesci. Pe aripi de vânturi line Şi pe rade purpurine, Ce se fură dintre nori, Drept la ea un sin să sbori. Să-i descoperi cu uimire, C’o doresc ca şi un mire, Şi că inima mi-i jar, Ce tot sting ... tot insă dar. SCENA III. Mórica. Chiva cu felinar. Precedenţii. Mórica (de după culise). Raza soarelui sărută Ramul cel de ger uscat; Vedi-o printre spini perdută, Urma celui sărutat. Este roza, florea dină, Cu profum imbetător; Este roza, cea regină Printre celelalte flori. Ochiul teu pe nesciute înspre mine a privit; Inima, să mi-o sărute, Nu sciu dacă a voit. Dară sciu c’atunci d’odată, A ’nflorit in peptul meu, Flore şi mai minunată, Printre spini o port şi eu. Nicolae (sforăie una tare.) O limbă de foc; parcă zării o limbă de foc. Vai ce noroc, de va luci a doua și a treia oră, voi află g Jeu o comora. Stan. Cucuvaua nu mai tace. Ce-o mai fi și asta, drace ! Chiva. Etă-l. Florica. El să fie ore ? Chiva. Stane! Stan. Florica mea, idolul meu. Bine-ai venit cu Dumnedeu ! Florica. Bine te-am găsit, iubitul meu. (Lumina din felinarul Chivei izbesce din nou ochii lui Nicolae, care sforăie arăș una.) Nicolae. A doua limbă a isbucnit. A doua oră eu o-am zărit! Florica. Vai, ce nóapte fiorosa! Stan. Ba, că-i nóapte prâ frumosă. Florica. N’audii buha tot cântând ? Chiva. Aş’, e numai glas de vânt. Stan. De ai da prin lumea totă, Dintr’un cap la altul iotă, Tote limbele de-ai sei, Şi pe toţi d’ai ispiti, Ca să afli, care nume, E mai scump in asta lume : Cu mirare ai află, Tot ce-ţi spuse inima. Florica. Cu mirare ai află Tot ce-ţi spuse inima. Chiva. Cu mirare ai află Tot ce-ţi spuse inima. Trio. Cu mirare ai află Tot ce-ţi spuse inima. Stan. Şi ai crede, că-ţi defaimă Limbile o mare taină. Când ţi-ar dice : nu-i odor. Scump, ca tainicul amor. Florica. Când ţi-ar zice: nu-i odor Scump, ca tainicul amor. Chiva. Când ţi-ar dice : nu-i odor Scump, ca tainicul amor. Trio. Când ţi-ar dice: nu-i odor Scump, ca tainicul amor. (Erăş lovesce o zară din lampa Chivei ochii lui Nicolae.) Nicolae (sforăie tare). Eră şi a treia oră, dar acum i-a mea comoara. (Să coboră din clopotniţă). Marica. Totă tremur, m’am speriat, Buha orăş a strigat. Stan. Tremură căci s’a speriat, Ore buha a strigat ? Chiva. Tremură şi s’a speriat, Ore buha a strigat ? Trio. Totă tremur m,am speriat, S 3, Buha orăş a strigat. Stan. Nu e buhă, cine e, Cine e acolo mai? FAMILIA. Anul XX.