Familia, 1889 (Anul 25, nr. 1-53)
1889-06-11 / nr. 24
ORADEA-MARENAGYVÁRADJ 11 iuniu st. v. 2 S iuniu st. n. Ese in fiecare duminecă. Redacţiunea : Strada principala 375 a. Sr. 21 Urme de literatură şi desvoltare de viaţă naţională in periodul reacţiunei la poporul român din acesta monarchia. — Braş. Braşov.— reformele remase după emanciparea spirituală pro‘^»găjFvocată de cătră impăratul Iosif II nu s’au șters, ci din contră s’au aflat și dintre români, cari i le-au călcat şi cultivat, de și intre mari greutăți, sub toate impregiurările. Ca sclaviă spirituală cea mai crudă și mai apăsătore din toate domnise peste românii locuitori in comitatele Bănatului din causa predomnitei serbesci, după cum recunoscuse şi enunţiase ănsuş Iosif.1) Au trebuit să vie oameni ca Petru Maior, Cichindeal, Iorgovici, Diaconovici Loga cu scrierile lor, pentru ca să strige la urechile acelei părţi de popor şi aşă să mijloceasca cel puţin emanciparea diecesei Aradului cu aproape 1, milion de români din robia limbei slavone. Deschiderea preparandiei din Arad a fost un prea bun început, cărui dela 1837—9 îi venise in ajutor cu totul neaşteptat gimnasiul de la Bevis infiinţat de episcopul Samuil Vulcan. In Transilvania o societate de oameni literaţi se încercase încă dela 1789 să înfiinţeze o foaie periodică in Sibiiu, pentru care şi câştigaseră concesiunea, incât numai lipsa de fonduri i-a reţinut dela acea întreprindere, pe care guvernul nu numai o aprobase, dară a avut şi cuvinte de imburbatare pentru ea. Cultivarea limbei române s’aînceput in acestea ţări dintru odată cu a limbei maghiare şi a înaintat in anii resboielor, âncă şi după pace sub reacţiune. Nu vom reproduce aici un respectabil catalog de cărţi rituali, altele strict teologice, unele scolastice, altele economice din acelea timpuri; ne mărginim numai a reflectă la scrieri de gramatice, dicţionare şi de literatură uşoră destinată pentru oameni din popor câţi învăţaseră a citi. Aşă au apărut : In 1791 la Sibiiu câteva pagine relative la Aritmetica si Gramatica de Amfilochie. In 1797 Gramatica romaneasca de Radu Tempea, »cu cheltuiala lui Radu Verzea parocul Satului-lung din Secelea.« In 1799 Observații la limba română de Paul Iorgovici, in Buda. In 1803 Gramatica latină pentru români de Samuil Clain, in Blaș. In 1807 Ortografia română cu litere latine de protopopul Petru Maior, in Buda. In 1810 Gramatica română cu nemțesce de Ant. de Marki, in Czernowitz. In 1813 Gramatica macedo-vlachică de prof. Mich. Boiadji. Intre aceste apăruse in 1812 Istoria despre începutul Românilor in Dacia, era in 1813 Istoria bisericei Românilor, amendaue de Petru Maior. In 1818 Ortografia séu drépta scriere de Diaconovici Loga, in Buda. In 1820 Bucovna de normă cu slove româneşci și latine de Moisi Pulea, in Sibiiu. In 1821 Gramatica teoretică și practică de limba germană, de Zacharia Columb, in Buda. In 1822 Gramatica română, de Diaconovici Loga, care făcuse un apel in versuri, indemnător la tipărire de cărţi in limba română. In 1823 Dicţionar românesc, latinesc, şi unguresc in 2 tomuri de episcopul loan Bob, tip. in Cluş. Dicţionar german-român de popa luteran Andreas Clemens, in Buda. In 1825 Dicţionar in patru limbi, românesc, latinesc, unguresc şi nemţesc, lucrat de mai mulţ autori in curs de peste 30 de ani, tipărit in Buda. In 1826 Gramatica daco română cu tecst latin de Ioan Alexi, in Viena. Orthoepia latino-română nemţescă de Niculae Manu (pe atunci profesor in Blaş.) In 1828 apare Gramatica română a lui loan Eliad in Sibiiu. Cu aceasta şi cu apariţiunea diarelor »Curierul românesc* in Bucuresci şi »Albina românesca* in Iaşi, cultura limbei ajunge intr’un stadiu cu totul nou al desvoltârii sale. Intre acestea românii căror incepuse a le place lectura in limba lor maternă, pe lângă mulţimea de cărţi religiose, unele şi istorice, altele filosofice, mai aveau şi bucuria de a citi şi scrieri de distracţiune compuse in stil uşor de înţeles, cele mai multe in versuri, altele in presă, vise mai toate cu fond sănătos moral, precum erau de es, ale advocatului poet Vasilie Aron de la Sibiiu: Priam şi Tisbe, Patimile lui Isus Christos, Leonat beţivul şi Dorofata soţia sa, Anul cel mănos, Sofronim şi Hareti, tipărite succesive până la 1821 şi după aceea, cetite cu mare plăcere de tineri şi bătrâni, precum a fost câteva şi de ale lui loan Barac fost translator de limba română la magistratul din Braşov, ca Arghir şi Elena tip. in Sibiiu 1831, Til Buchoglinda ş. a. ANUL XXV. 1889. Preţul pe un an 10 fl. Pe Va de an 5 fl . pe l/t de an 2 fl. 70 cr. Pentru România pe an 25 lei . Védi Jacab Elek, Erdélyi Hírlapirodalom Története, pag. 112-114. 24