Familia, 1897 (Anul 33, nr. 1-52)

1897-10-26 / nr. 43

Numerul 43. Qi?adea~rnape 26 octom­pe (7 rod.) 1897. Anul XXXIII. Ese dumineca. Abonament pe an 8 fi., pe ‘/a dean 4 f­i., pe trei luni 2 fi. Pentru România pe an 20 lei. Psichologie e­ ste în firea omului o părticică revolu-­ ţionară. Mică şi ne*­însemnată la apa­­rinţă, mare înse­şi puternică de câte­­ori se validitează, ea trece marginile răstrînse ale actualităţii, şi dincolo de aceste margini ea află un teren vast şi amăgi­tor, o câmpie cu flori de ilusii, cu atmosferă de visuri. Şi firea omului tinde într’una spre acest pa­radis al necunoscutului, la a cărui porţi stă de pază o simplă inscrip­ţie : „Intrarea nu e per­misă“. Nu e permisă ? Doar tocmai asta ne face să ne întrebăm oare pentru ce nu-i permisă ? Tocmai asta­­ dă farmecul şi atragerea necunoscu­tului. Nu e vorbă aici de legile moralităţii, ci des­pre tendinţa continuă a spiritului omenesc peste toate stavilele ce ce i se împun, care îţi presintă mai frumoaseCasa in care s’a născut Iancu, şi mai ideale toate lu­crurile, cari nu sânt ale tale — şi cari nici nu vor fi. O vecînică dovadă a­­ceasta, că omul e o mărginire a nemărgini­tului, o mărginire, ce tinde în nemărginit. * Cele doue fete pri­­viau zimbitoare de la geam lumea de pe stradă. E aşa de plăcut să stai la geam, să priveşti de sus mulţimea de oa­meni, să simţeşti mul­­ţămirea privirilor arun­cate pe furiş, şi să-ţi pleci graţioasă capul, re­­salutând vr’un cunoscut! Şi ochii celor două fete străluciau de lumina aceluiaş foc tâner, cu a­­ceeaş espresiune de ti­nereţe şi de fericire, în­cât vedlându-le ai fi crezut că-s surori. Şi cu toate aceste nu erau surori; erau prietene. Cât de bine îşi pe­treceau ele singure, când făceau haz de vr’un tre­cător, care remânea prea mult cu ochii la geam, sau de altul mai ambi­țios, care voia să-și dea aerul, că nu le-a veslut. 43

Next