Familia, 1901 (Anul 37, nr. 1-52)
1901-11-25 / nr. 47
554 FAMILIA Anul XXXVII. Şi Deleanu gândia cu drag la vremurile acelea trecute, aşa de senine şi frumoase pentru el. Dar într’aceasta îşi întrerupse şirul gândurilor, căci trăsura se opri înaintea casei în care locuia prietinul lui, reporterul de la „Pacea“. Prietinul fusese bolnav de friguri şi-acum se mai restabilise. Stetea la masă şi cetia, într’o odaie scundă şi întunecoasă. Deleanu îi spuse causa care l-a făcut să-l cerceteze, deşi nici nu mai gândia că prietinul, bolnav cum fusese şi nu eşise o săptămână întreagă din casă, îi mai poate da vreun amănunt în privinţa scandalului. Dar spre mirarea lui, prietinul îi spuse că a audit de la proprietarul casei, despre un scandal întâmplat în seara trecută între domnul Nicu Georgescu şi o oarecare domnişoară Elisa Roşeanu şi că Nicu Georgescu a fost bătut rea de fratele domnişoarei Elisa, Georgică, sublocotenent la călăraşi. Alte amănunte nu mai şoiea nici el. Acestea înse erau destul, ca Deleanu să fie acum asigurat de mersul afacerii întregi şi să se înveselească, să se simtă încântat, gândind la avansarea lui, la visurile lui de mărire, cari îi formaseră obiectul principal de gândire, de când intrase în funcţia de reporter. Vreo jumătate de oră în urma venirei lui, pleca de la prietinul pe care-l visitase. Pe drum gândia la norocul avut in ziua aceea şi-şi făcea mulţime de planuri, pe cari le va realiza după ce directorul Ionescu ii va stringe mâna cu satisfacţie şi-î va zice : — Te felicit, domnule redactor ! Sunau cinci ore la orologiul unui liceu pe lângă care trecea. îşi gândi să meargă direct la redacţie, unde fără îndoială îl aşteaptarî toţi şi cu deosebire directorul. Câtăva vreme în urmă eră într’o sală a redacţiei, unde spre cea mai completă veselie a directorului, spuse caşul întreg şi cum era ameţit de fumurile măririi, vorbise cu o aşa vervă, că-i admirase sala întreagă. Tocmai cum îşi închipuise, directorul îl denumi în mod oficial, înaintea tuturor, redactor în locul demisionatului Nicu Georgescu, apoi merse la el, îl felicita şi-î ura noroc în noua sa funcţie. Apoi veniră ceilalţi redactori şi-î strinseră pe rând mână. Deleanu stetea drept, cu faţa roşie de emoţiune, cu ochii strălucitori de veselie, mulţămind şi zimbind la toţi, cari îl felicitau. Acum nu mai avea să umble ziua întreagă prin Bucureşti, să se arăte prietin şi să bea cu toţi agenţii de poliţie şi gardiştii de pe strade, singurii, de la cari putea să afle de cele mai multe ori cele mai multe amănunte în afacerile lui de reportaj. Acum era redactor şi într’adevăr, că în noua sa funcţie avea multe lucruri grele de făcut, mai grele cu mult decât în funcţia de reporter, dar totuş acum era avansat, avea vadă mai mare, leafă mai mare şi deasupra tuturor era mulţămirea sufletească ce-o simţia, vădendu-şi realitate dorinţele lui de-a fi redactor, visate de-atâta vreme. *** în numărul din patru septembre al marelui ziar „Gloria“, în ediţia de dimineaţă, apăru pe pagina întâia, cu titlul imprimat cu litere groase, următorul articol: „Pentru cetitorii noştrii! " Marele scandal din capitală : Georgescu—Roşeanu. „Având totdauna cea mai vie dorinţă de a servi cât se poate mai bine pe onoraţii noştri cetitori, cu cea mai mare plăcere dăm loc în ediţia aceasta a ziarului nostru următorului fapt, petrecut în capitala noastră alaltăeri seara, în ziua de doi septembre curent. „Domnul Nicu Georgescu fost redactor la ziarul nostru şi bine cunoscut în capitala întreagă şi, pe care am trebuit să-l demisionăm din causa purtării lui în morale, se pare că n’a învăţat nimic din trecut. Alaltăeri seara mergând în str. Sf. Spiridon cu o trăsură anume luată pentru scopurile sale, aştepta pe dşoara Elisa Roşeanu, singura fiică a onorabilului inginer Alesandru Roşeanu, până când zisa dşoară eşi din casa cu nr. 45 unde avea oră de pian în fiecare seară de la cinci până la şase ore. Cum o vegla eşind, dl Nicu Georgescu merse în urmă-i, o apuca fără de veste pe la spate. Dşoara Roşeanu dete un ţipet, dar atunci numitul domn îi astupa gura şi-o duse repede în trăsura cu care venise, având înţelegere ca birjarul să-l ducă în goana cea mare până la Chitila. Cum era atunci o ploaie mare, pe str. Sf. Spiridon, care şi de altfel are totdauna o circulaţie mică, nu mai era nimenea, așa încât nu se putu observă această întâmplare. Cu toate acestea doamna Eremie, profesoara de pian, audind țipetul merse repede la fereastră, care era deschisă și ajutată de lumina unui felinar din stradă, vegla tot ce se petrecu. Dar într’un moment disparu trăsura, pe stradă nu mai era nimeni aşa, că cu toate strigătele ei, n’o audi nimeni. Câteva minute în urmă înse, veni cu trăsura fratele dşoarei Roşeanu, „sublocotenent la călăraşi, voind să ia pe sora sa. înmediat fu anunţat de doamna Eremie despre cele petrecute şi dl sublocotenent pleca la moment, iritat, speriat, de cele audiate. „Cu multe greutăţi se putu ajunge trăsura, care se urmăria. Atunci dl sublocotenent prinse pe dl Georgescu, care voi să fuga şi-l batu cu cravaşa aşa de bine, încât dl Georgescu va fi nevoit să stea în casă cel puţin vreo doue septemâni, în urma rănilor primite în afacerile sale de onoare. Apoi dl Roşeanu se întoarse acasă cu sora lui, care eră leşinată de spaimă. „Şi nevoind ca lumea să de tragă ceva din numele bun al familiei Roşeanu, se făcu tot posibilul din partea membrilor ei, ca afacerea aceasta să rămână secretă pentru orice strein. Noi vise, graţie serviciului nostru de reportaj, totuş am aflat tot mersul afacerii, ceea ce nu împedecă înse pe nimeni să fie asigurat şi mai departe, de numele bun şi onorabil al distinsei familii Roşeanu. „Mai facem cunoscut an. noştrii cetitori, că dl N. Georgescu a concurat ca profesor la liceul Radu- Negru din capitală, întrebăm acum pe cetitorii noştrii, întrebăm pe dl director al liceului şi în sfârşit întrebăm pe toată lumea, cum va putea fi ales dl N. Georgescu cu o aşa reputaţie ? Nu liceul Radu- Negru, care trece ca cel dintâiu liceu din capitală, dar nici cea mai mică şcoală nu trebue să aibă în personalul său didactic un astfel de individ, care ar compromite-o în toate privinţele. „Sub un astfel de profesor să se facă morală, să se facă educaţie într’o şcoală, sub îngrijirea unui astfel de profesor să se facă instrucţia elevilor, cari mai târziu vor conduce afacerile statului nostru ? întreg liceul şi-ar perde renumele de care se bucură de-atâta vreme, ar fi un scandal in sfârşit această