Federatiunea, iulie 1873 (Anul 6, nr. 67-78)

1872-07-03 / nr. 67

grăbiră a invita la mediloculu lom pre iubitulu nostru barbatu, carele primindu invitatiunea, indata si pleca spre Beiusiu, petrecutu de urările fratiloru sei! Candu intra conductulu in Beiusiu, inteliginti’a, poporulu si tenerimea studiósa nu mai incetau d’in urările de „Se traiésca representantii nostri,* * provenite d’in animi sincere romane! A dou’a dî sér’a intru onorea alesiloru nostri s’a arangiatu unu conductu imposantu de facte. Cu aceasta ocasiune vorbiră trei oratori : Domnulu Vasiliu Ignatu, advocatu, bineventâ pre ospele Alessandru Romanu, era sub judele Paulu Popu pre Parteniu Cosma, si dlu Vasiliu Damsia, preotu, spuse contrariloru nostri si fratiloru magiari, că in aceste 2 cercuri, desî nu li pare bine, vomu avea totu representanti naționali romani ! După acést’a s’a tienutu in casin’a romana unu banchetu splendidu. Era fraţi romani, cum ne bucurămu noi, cum salta sufletele nostre pentru triumfele secerate in o dî ! Mi pare că vedu cum voru rosî, cum i va mustră consciinti’a pre acei pusilanimi, cari in tocm’a animaleloru linseră man’a» carea i corbacesce, vendura pentru bani si beutura pre mum’a, care i-a nascutu si nutresee ! Da !voru plânge acum renegaţii, căci tredîndu-se d’in bucuri’a ce li-a causatu pre momentu banii si beutur’a primita de la contrari, se vedu ruşinaţi si paresiti de aceia carii cumperara ca pre caleii naţiunii, pera noi, cari nu iubimu națiunea, însuflețiți de invingerea neașteptata, cu indestulire si fruntea deschisa strigamu : Se traiesca aleșii noștri ! Se traiesca Parteniu Cosma ! Să traiesca Alessandru Romanu ! Beiusianulu. P e s c i i. (Urmare.) *) La Italieni pescele si polent’a sunt nu numai manierea obicinuita, ci si un’a d’intre cele mai favorite. In părțile vestu-nordice ale Europei locuitorii sermani si stampera poft’a de carne mai alesu ca carne de pesce saratu. Heringulu e pescele care se vineza si prinde cu sutele de milione, ba, după cum dice Brehm, cifr’a de raedilocu a heringiloru, ce se pescuescu in toti anii la marginile marei europene, se urca la sum’a de diece mii de milione. Mare e numerulu acelora familie cari numai prin eftinetatea heringului sunt in plăcută positiune de a mai schimbă nutrementulu loru vegetalu, carele in proportiune cu volumulu seu nu este prea nutritoru, era corpulu lu immoliesiedia, cu una bucata de carne, carea, desî nu e in sine o delicatetia, are inse o putere multu mai nutritoria si de vietia improspetoria. Nu numai de interesu, ci de mare importantia sunt Sardelele (Engraulis encrasicholus), acesti pescuti micuti cari vinu in enorme cuantitati, mai alesu in marea me*) A se vede nr. 65. alu „Federat.“ diterana si atlantica. Ele au o carne pre câtu de frageda si cu gustu, pre atâtu de nutritoriu. Anticiboiu erau necunoscute multe soiuri de pesci, intre acestea si heringulu, inse valorea sardeleloru o sciura si ei apretiut ; era pregătirea loru se faceă că in dîlele nostre. — Aelianus dice , cu pescuiii acestia se ivescu intru aste enorme cuantitâti, incâtu făcu munți, cari chiaru cu corabiele nu e cu potintia a-i ipetrunde; era pescuitulu nu se urméza că la alte specie, ci se scotu cu vasale, că si candu s’aru luă d’in o gramada de grauntie (grâu)cu baniti’a. Scriitorii mai intarescu acestu adeveru dîcandu, că intr’o tragere se scotu de la 280.000 păna la 320.000 de pescuit. Prea cunoscuta e bunetatea si gustulu acestoru pescuti, adaugându la acést’a si enorm’a cuantitate in care se afla, credu ca pre care cugetatoriu va poté se-si intipuesca pentru câta suma de omeni dă carnea acestoru pescuti unu nutrimentu pre placutu. T î r u u. Nu atât’a pentru carnea lui, carea nu e o delicatetia, ci mai multu pentru ca servesce greciloru si, in mare parte, romaniloru de nutrimentu, — vinu a duce câteva cuvinte despre tîru. Acestu pesciutu se ivesce că si cei mai înainte amintiţi cu mulţimea, si pre timpulu ivirii lui, iern’a, mulţi omeni pleca spre pescuirea loru. Asie in Angli’a pescarii essu pre mare cu câte 400—500 luntre si prindu sume insemnate. — Pre timpulu candu se ivescu multi e forte eftinu , nu se vinde cu bucat’a, ci cu mierti’a, si inca cu unu pretiu neiesemnatu, adeca cu 15 — 20 cr. mierti’a. Carnea de moronu, fia ea prospeta, sarata sau uscata, dă unu nutrimentu forte bunu, e plăcută si cu gustu, ba unele specie ni dau carne frageda si delicata si apropia la gustu cu carnea de vitielu. Acést’a e caus’a câ Romanii si Grecii puneau mare pretiu pre moronu ; acést’a e caus’a câ d’in vechime pescarii luvinéza fara crutiare. Meritulu camei de pesce si insemnetatea ei pentru omenime a fostu caus’a ca am facutu amintire de mai multe specie de pesci, pentru ca desî pucini se aflain apele nostre, totusi merita a fi cunoscute celu pucinu d’in punctulu de vedere alu folosului generalu. Si apele nostre contienu multîme de pesci, si credu ca nu va fi omu, care se nege finéti’a, dulcéti’a, gustulu si delicateti’a camei de păstrăvu, sialâu, imbréna, carocuda, s. a., câtu si de nu fineti’a, celu pupinu bunetatea carnei de somnu, crapu, stiuca, corcuti, tîpari, s. a. ; era alte specie sunt mai putinu cautate, nu pentru câ carnea loru e fâra gustu, ci mai multu câ au multe ossa, de esemplu cleanulu, era alti pesci pentru câ sunt mărunți, de es. plevusic’a, seu grindeile, s. a. — pre langa tote acestea credu câ nu ni pote fi de câtu numai de folosu amintindu si acești pesci, căci daca nu pentru avuți, de sigura pentru seracime si aceste specie dau unu ospetiu placutu si multiumitoriu. Carnea e principalulu folosu, care lu casciga omulu de la pesci ; era cugetandu maréti’a ingrijire a pré bunului strainu, si nu are asemenare nici cu unulu d’in alfabetele cunoscute. Se vede, că cele doue caiete d’antâin tratédia o materia, căci sunt impartîte cu numere consecente, incependu de la 1 până la 120, in numeru de 110 file. Caetulu ultimu, ce cuprinde 59 file scrise, se vede ca trateaza o alta materia diferita de cea precedenta. Acést’a inca este unu misteru alu scopetiloru, si se vede că acestu alfabetu este inventatu mai in urma ; căci câtu am cetitu la autorii ruși despre scopeti, n’am gasitu mențiune despre acestu modu de scriere. Me marginescu numai a alatură la urma unu făcusimile de acésta scrisore noua. C) In ast’a se cuprindu corespundintie particulare de ale scopetiloru aici in tiera si cu cei d’in Rusi’a , imnuri ce le cauta ei la adunările religiose ; si pasaporturi, înscrisuri pentru diferite daravere, si chartie oficiale in interesele loru. Corespundintiele dau orecare lumina asupr’a formarei societăţii scopetitoru in Ismailu ; de asemenea in ele se vede modulu loru de corespundintia, prevenirile ce si facu, fric’a cu care traiescu, că toti facutorii de rele , limbagiulu misteriosu si in multe neintielesu plăcerea, de a se esprime de persone. Dămu aici unu estractu d’in câteva corespundintie de aceste : 1. Scrisorea lui Vania cătra Stefanu Pavlovicu, 1859. Aprilie 28. D’in scrisore se vede, ca acesti duci scopeti erau d’in Galati. Celu d’antîiu — Vania sau Ivanu — a plecatu spre a caută altu locu mai indemenaticu de traitu. A voitu se caute mai antâiu la Saccea, in Turci’a , dar’ nu fii admisu a trece acolo, si fu nevoitu a remane la unu cardonu ; s’a informatu inse particularminte câ acolo nu este nemica pentru capitall]11 * 20 loru, si ci sunt tote scumpe. Spune, câ la Tulcea nu s’si mai dusu, fiindu-i bine cunoscuta de mai înainte ; ca acolo tote s’ au scumpitu, d’in care causa multi omeni d’in Tulcea au trecutu in Ismailu si si-au cumperatu case. După aceea s’a dusu la Vasilievca, că se gasesca pre fraţii loru de aprope, pre Vasile Ivanoviciu, si pre Teodora Stefanoviciu, dar’ ei nefiindu acolo, i-a gasitu in Ismailu. Tramite complimente de la ei si de la dinsulu fratioriloru de la Galati, după detori’a crestinéasca. Li anuncia, ca Domnulu a ascultatu cererea loru si dorinti’a de a se uni cu frătiorii si a trai impreuna. I spune ca ei acum s’au intemeiatu in Ismailu, unde si-au cumperatu o casa si o mora de ventu cu pretiu micu de 100 galbeni ; casa are locu multu si curte mare ; ca alăturea cu ea mai este inca o bucata de locu, ce se vinde cu 200 carbove, in câtu voru poté acolo se traiesca bine trei familie la unu locu avendu-si esistintia cu îndestulare. In urmare indemna pre amicu a veni acolo cu totu bagagiulu, aducandu si pre alu lui. 2. Scopetii Kirilu Carpovu si Aculina Antonovna d’in saturn Osniki, „ guberni’a Riazanu, scriu altui scopetu d’in Romani’a — Ivanu Ivanoviciu. 1858. Martie 17. Scopetii de la Osniki numescu pre acelu d’in Romani’a „ bine-facutoriulu loru, i multiumescu pentru presentulu ce li-a tramisu cu scrisorea sa d’in 8 Fevruarie trecutu, la a careia primire toti fratii si surorile s’au strinsu gramada, o-au cetitu-o toti cu bucuria, au primitu presentulu, au plânsu cu amaru de dorulu lui dîcundu : net e vo! net e vo ! (nu-i elu intre noi), apoi toti s’a rogatu pentru elu dorindu-i se traiesca ani multi, se imperatiesca, se prospere in tote, se ajunga la mântuirea sufletului si se aiba sanetatea trupului. Toti i se închina păna la pamentu după detori’a si orenduiel’a crestinesca, adeca după obiceiulu scopetitoru de a se complimentă, facundu unulu altuia metanie. Lu insciintieza, cu scrisorea lui a venitu la ei cu asie repediune, că candu ar fi sburatu, si dorescu că si respunsulu loru se shore la elu cu aceeași grăbire, pentru care lu si menesce cu ducerile ritmate. (urmedia câteva cuvinte rusesci cu lit.ch.) Spune, câelu este acum asie de incantatu, că candu ar fi beitu ciaiu. Insciintiedia-lu despre intemplâri de ale sectei, despre unu Borisu ce fusese la ei si gătise cinci omeni pentru despărţire, (credu câ pentru scopire), dar’ lu luatu in mâni (adeca prinsu de politia) , câ s’a dusu de la ei si nu au nici o sciintia de dinsulu, câ impreuna cu elu eră inca doue veduviore, si doue feti si o re. Descrie positiunea loru cea trista, adeca lips’a de midiloce; incendiutu a mistuitu totu ce au avutu, dar’ spera la ajutoriulu lui Ivanu Ivanoviciu. Aculina Carpova s’a dusu de la dinsii in guberni’a Moscvei, si acolo plânge amaru. Tote aceste descrieri sunt amplificate si ritmate. Anuncia ca nu s’a primitu la dinsii scrisorea câtra Petru Leontievu, nici s’a audîtu de ea. Spunu câ sect’a acolo e in suferintia, fiindu persecutata de guvernu, câ ei doue septemâni au fostu in inchisore, si au scapatu prin ajutoriulu unui fostu secretariu. Urmeza apoi laude personei secretariului, fâra inse a-i spune numele directu: „dî numele, despre care ve rogâmu se-lu socotiţi de ospe pretîoau alu nostru, elu este de-aprope cunoscutu alu nostru, si inca potemu dîce câ este vrednicu de lauda; de la inceputulu vecului crestinescu n’amu aflatu unu aseminea omu virtuosu; noi suntemu (prin elu) acoperiţi pentru timpulu de e r n a, avemu ocrotire de venturile furtunose; elu are multe ocasiuni, fara de a pregetă in orice afaceri, traiesce aici de 6 ani ; numele lui insive lu poteti semui*. Areta adres’a si loculu unde se adreseze scrisorile: „In guberni’a Riazanu, in orasiulu Pronsisu, in satulu Osniki blagoronieî sale Ivanu Andreeviciu Glebovsky*), dar’ lor’ de-a, dreptulu se nu adreseze scrisorile, câci li se făcu perchisitiuni si mari sîcante si asupriri; si scrisorile de la ei sfatuescu, după cetire, a nu le păstră, ci a le rumpe. In fine insciintieza, câ la dinsii in Osniki s’a descoperitu unu complotu, si câ acolo vietiuescu multi străini; apoi adauge: poteti intielege.* *) Acestu Glebovsky se înțelege câ este secretariulu mentionatu, că protectoru alu scopetitoru. (D’in oper’a „Lipovinismulu,“ de episcopulu Dunareide josu.) Melhisedecu. „N. C. R.‘ 261 creatoriu, care a lasatu isvore nesecate pentru multiumirea si fericirea alesei sale fiintie, a omului, — trebue se-i admiramu poterea si se-i laudamu numele lui in veci. 2. Icrele, ouăle de pesce, caviarulu. Unu nutrimentu pre câtu de contienetoriu, pre atâtu de placutu. După analisele chimice icrele uscate contienu : unspre 35 percente, protecina 50 pere., estractu 2 pere, si 13 pere, cenusia. La gustu se pare a fi o compunere de sardele fine, de icre si brandia copta. Sunt icre uscate si tescuite, in butoie, si icre verdi sau prospete. D’intre tote icrele, cele prospete sunt preferite si servescu că delicatetia sunt bine cautate si scumpu plătite. Cele d’in butoie au mai asemenea cautare, au unu gustu placutu si contienu multa potere nutritoria. Icrele tescuite si nealese valoreza mai putinu. După tote asgiurârile, icrele cele mai bune si mai fine se cascipa de la soiurile de pesci numite Stîrletu (Acipenser Ruthenus) si Stellatus (unu feliu de moronu) Inse moronulu, cu a caruia carne se nutrescu itâtea mii si milione de omeni, are — asiu poté dîce — si mai mare insemnetate pentru icrele sale, câci pescarii ne asigura, câ se afla semeine de moronu de 28 centenari in greutate si acestea contienu8 cent. de oua. Am dîsu câ icrele sunt de calitâti diferite, si acéstea depinde de la pregătirea oueloru. Spre a se poté alege mai cu înlesnire ouele moronului d’in pielitrele in cari sunt invescute, se bătu cu nesce vergele până ce se separeza ouăle ; atunci ouăle se alega, se punu in vassa si se sara. Ouăle, mai copte si bine curatate se punu in saculetie de pandia de viu, cu acestea se lasa câtuva timpu in sare (saramura) ; după aceea se punu se se scurgă si se se usce. Pentru a dou’a calitate se face alegere d’in nou, si ouăle cascigate se sara, se lasa se fermenteze câtuva timpu, apoi se punu in butoie. Restulu ce mai romane contiene pucine oue, inse nu atâtu de multe pelitie, acestea se alegu câtu numai se pote de bine; mass’a alesa se sara, se usca ceva si se tescuesce. Icrele asie gatate sunt cele mai comune si pucinu cautate. De la multe specie de pesci se potu folosi ouăle c nutrimentulu celu mai bunu. Desî in genere pescii cei ma-* ri ne provedu cu cuantitati insemnate de icre totu si ouăle pesciloru mai mici, de es. de stiuea, sunt că icre verdi seu prospete de unu gustu superioru si pré delicate sunt cautate si bine plătite, cu 3—4 fl. si mai bine pundulu. Si crapulu, acestu pesce escelinte si pentru prăsirea in lacuri forte recomendabilu, ni de icre, cunoscute sub numirea de icre rosi, inse ele sunt pacini cautate si mai multu numai de omeni seraci. (Va urma.)