Federatiunea, decembrie 1872 (Anul 5, nr. 114-125)
1872-12-08 / nr. 116
Anulu alu cincilea AinCCCLXXII. Peste», Domineca, 8. decemvre, 26. noemvre, 1872. Hr. 116—716. Tocninti’a Redactorului si P*Brel#ri’a ll"dae<iu»i? e in Strat’a tragatorialnl [1.8- vénzatoza], Nr. 6. Scrisorile nefrancate nu se vorn primi denatu numai de la corespundiutii regulari ai „Fed raţiunii.“ Arfiolii trami.‘u si nepublicati se vornarca. Oiurnalu politicu, literariu, comercialii si economicii. Ta est Here uria, Tineria si Dominec’a. Pietrolu att Prenameratftin« Pre trei lune . . . 3 fl. v. Pre nese lune. . . 6 „ „ Pre anula intregu . 12 „ „ Pentru iluiuani’n : prea. intregu 30 Fr. = 30 Lei n „ 6 lune 16 „ = 16 , „• ® ~ ® i» ===== 8 „ „ Pentru Insertion! : 10 or. de linia,si 30 or. taes’a timbi ale pentru tiespe care publicatiune separatii. In loculu daschisn 20 or. de linia. Unu esemplariu costa 10 er. Pest’a, J. de—1872. ’ 25*.noemv.4 Crisea ministeriale sir a aflatui' desiîijdamentul u asia precum se annunciasse. In siedintî’a de Joi (5. nov.) se cetiră decretele domnesci prin cari se numesce noulu ministru-presiedinte si se confirma fostii ministri in posturile loru. Indata după acesta formalitate, nouii-vechi ministri, condussi de questorulu camerei, intrara facundu adince complimente presiedintelui si corpului legislativu. Toti ministrii, afara de Kerkapoli si Tisza, pareau sumeti in umilinti’a loru, cesti doi inse ca tragsi de sila pre scen’a teatrale. — D. Szlávi ceru increderea si succursulu toturoru partiteloru camerei pentru ca ministeriulu sa-si pota baiula sarcin’a cea grea. In locu de programari, de care, firesce nu pote fi vorba, reciti scriea agendeloru, intre cari inchiarea împrumutului negotiatu mai d’inainte si imbucuratoriulu nunciu, ck spre acoperirea deficitului se voru urca dirile — frumose aspecte ! — mare parte a deputatiloru, mai alessu din oppositiune, incepu a se neodicbni si prin murmure dade espressiune desplacerii salle. In fine D. Szlávi dechiark in numele ministeriului ck acestua tiene la tote proiectele de lege presentate camerei inca sub presiedinti’a Dlui Lanyai. Astfelu, după marele scandalu, se inaugura nou in vechiu cabinetu in camer’a deputatiloru intr’unu modu simplu si stecu, era comedi’a sentimentale fu reservata pentru clubulu deachistitoru, a se petrece in familia. Joi ser’a in conferinti’a clubului, presiedintele (Pertielu) dede cuventulu Dlui Lonyai, care incepe a se lauda voinicesce. După d’insulu betianulu Deacu adeveri că laudele proprie alle lui Lonyai sunt adeverate si binemeritate, ba mai adausse si dea câte mai sciki, innaluandu patriotismulu, activitatea si intelligenti’a lui Lonyai pana in altu sieptele ceriu, câtu trebue sa se mire lumea, de istetîmea lui Deacu in facaria. Intru adeveru, la acestea se recere astutia tintiaresca, si betianulu cutiovlaca au datu mai adese ori probe invederate ca acest’a nu-i lipsesce. Dar’ moralea publica ? Acest’a sa taca, ea nare valore in politica. — Intregu clubulu mameluciloru era entusiasmatu de acesta scena familiare, domnita de spiritulu de reconciliatiune, plina de sentimentalitate si — de mare, profunda invetiatura. — Insusi D. Szlavi, adancu petrunsu, nu afla cuvinte de intruducere si presentare, ci amanandu pre alta de acesta formalitate d impreună cu desvoltarea programmului seu asceptatu, dîsse „acesta dîua este a lui Lonyai“ si se retrasse cu collegii sei, lassandu pre familiarii ski a gusta deplinu plăcerile dîrlei. Incapetînatulu, cerbicosulu, interritabilulu si nedisciplinabilulu Lonyay — precum duceau partisanii sei, cari fu si urmau si pismuiau pentru ca avea si capacitate si propria vointia — au trefefutu sa se duca, era agerii ski collegi, — cu cari — dîcea officiosale — traia in perfecta armonia, — remanu, geniulu financiariu, Kerkapoli inca renume, incorporat’a confusiune de communicatiune, Tissa, inca remane, ba si burccratî’a centralistica ir carnata in D. Tóth inca remane, Tote se desve- te cu in fine, si lumea vede cu disgustare si aversiune intrigele eunuchiloru spirituali, or’ oppositiunea pnvesce in tăcere. Dar’ asta i trebue si oppositiunii, pentru ca d’insa nu are concepte curate despre scopulu ce urmaresce, ba neci scopulu ei nu este curatu, a fars, d’acest’a este irresoluta si mai reu disciplinata decâtu deakistii, apoi caderea lui Lonyai, la care si d’ins’a au contribuitui, au suprinsu o nepregatita. Deakiassk bucurosu pre Lonyai sk cadia, luk pre preasuppusulu si preaascultatoriulu seu argatu Szlávi, in simbria, pre trei anni, promittendu-i a-lu sustiené si a-lu aperu de relle, dar sa se padiesca d’a cadé in gresiel’a de neascultare a predecessorului sku. (Betranulu Cutiovlacu crede ca va trai cu lumea) se dice cu Deacu, nu s’ar fi consultatu cu nimene altulu, decâtu numai cu favoritulu sku Cengheri. De aici mâhnire, internitare in mediuloculu mameluciloru, mai alessu intre junei, ce neci după affectat’a reconciliatiune sentiementale de foi sera, nu se pote alina. Este unu faptu necontestabile ca partit’a deaebiana este impareachiata. Porecitur’a si cleirea momentana nu vom poté impedeca ruptur’a, ca se va ivi acusi in tota goletatea sa. Universitatea fund. reg. De la reportulu nostru d’in urma, universitatea fundului regescu a mai trenutu vre-o câteva fsiedintie, unele chiaru de importantia. Despre obiectele mai insemnate, desbatute in aceste siedintie ulteriore d’in 18, 21 si 28 noem. assemene vomu presintâ unu scurtu estrassu, după putinele informatiuni, primite pre cale epistolaria, mai cu sema inse după cele aflate in dinariele străine ardelene si ungurene, caci d’in alte parti si organe competente si si mai interessate, dieu, până acum’a nu fusseramu năpădiţi inca. Bagu sema unii credu, ca asié este s a fi activu. Inse si acestea aru mai trece, daca publiculu aru vide, câ celu pucinu organele (romane) cari sunt acolo in locu, si cari nu numai aru poté, ci aru si trebui se fia cu urechile si cu ochii cu mintea si cu pen’a acolo, i reportedia despre siedintiele universității macaru unu lucru de dat domne, daca nu chiaru cum s’aru cuveni si aru merită, inse dorere, publiculu cetitoriu romanu neci acesta mangaiare parintiesca nu o pote află, deci, dorere, neci suppus’a scusa nu pote avé locu. E tristu, dara e asie. Aici era uniții sunt de vina, seu dora passivistii, cari chiaru in Săbiiu si-au resiedinti’a, in vecini cu palatulu universității. In siedinti’a de la 18. noem. se ceti resolutiunea guvernului, subscrissa de secretariulu de statu, Fest, prin care guvernului si-esprime bucuri’a, că la Bestritia si Brasiovu s’a infiintiatu institute de industria, d’in banii locuitoriloru d’in scaunele si cetăţile numite, si d’in averea fundului reg, inse celelalte extravursturi poltite, referitorie la sierbitiulu de honvedi a ascultatoriloru de la acele institute, guvernulu nu le pote concede. Partea prima a respunsului subscrissu de Fest, se precepe, sa luatu cu mare multiamita [sasesca] si cu multe cuvinte de lingusire (sasesca) la conoscientia ; partea a doua, negativa, cu adânca dorere, (era sasesce.) D’in acestu incidente Bedeus (deput. sasiloru sabiieni) numai de câtu interpelledia presidiulu, daca bistritienii si brasiovenii intru adeveru s’au adressatu cu suplicele loru de a dreptulu la ministerici, si nu medilocitu, prin universitate ? Presiedintele respunde câ : dă , vnse se face a mangaia pre Bedeus, cu respunsulu ministr a sositu la universitate, si prin ea se va comunică cu respectivii suplicanți. Bedeus vise propune, câ ambele cetâti numite se se admomiedie, că pre venitoriu numai prin universitate se dée facia cu ministeriulmiu ori si ce affacere a loru, si altu cum nu. Care propunere sasii o si primiră in sied, de la 21. noem. . La atest’a „Kelet,“ dinariu guvern, d’in Clusiu, face urmatoarele reflessiuni : „Asié dara astfelu lucra ministeriulu nostru, precandu juredictiunile sasesci d’in propria vointia se nisuescu a se emancipă de sub tirani’a universității si se adressedia câtra elu, ministeriulu, spre cea mai mare bucuria a sasiloru vechi, se vede a recunosce insusi universitatea de intermediatoriu si prin acést’a de pârtii biroucraticopatriciane [sasesci] unu altu documentu despre debilitatea sa si necunoscerea principiale a acestei fapte a salle.“ — Comentariu credemu, nu va mai fi de lipsa. Fiindu ca suntemu la scolele de industria proiectate, observamu, ca sasii nu numai, ca se opintescu d’in tote poterile a impedeca, dar a se făcu, ca nici prin minte nu li trece, că la aceste institute, infiintiate d’in sudoera crunta romanesca tocmai asie, că si d’in sasesca, studiele respective au sé se propună eleviloru romani in limb’a romana, acestia au sé pona romanesce esamenulu si se capete testimonia romanesci. Dara vnsulu urîtu i va amagi, inse sasii in vnsedia; ei vedu si sciu, vulpea vulpe romane. Ne provocamu de la fratii romani d’in S a b esu , unde inca are se se redice unu astfelu de institutu salutariu. Acolo romanii au pretinsu, ca la infientiend’a scola de industria, egal’a indreptatire sé se respectedie cu rigore, propunendo-se 3i studiele in tote trei limbele nationale, in cea romana, magiara si sasesca [seu pre cum se dice] nemtiesca. Atâtua a fostu destulu, pentru ca sé se dovedesca, ca sasii nu vnsédia ; ei numai de câtu incepura d’amberă si alarmă pana si mitterlandulu bismarciani, a insultă si calomniă pre romanii sabisieni, (omeni forte de pace) ca sunt tirani, selbateci, nedrepţi, intoleraeti si mai sole santulu Vilelmu câte tote, cari numai d’in gusi’a, nemai pomenitu impertinenta, sasesca potu infectă scumpu aerulu ardelenescu , tocmai precum făcură, la conscrierea alegatoriloru cetatienesci, si cu väterliche Regierung d’in Pestra. Romanii inse, innaintandu mai cu unu passu in conoscerea Culturvolcului ardeleanu, nu slăbiră, si stau neclatiti, tienendu de dreptu si dreptate, de adeveru si ecitate ; de si ei, fiindu la fete in majoritate preponderanta legala naturala , si daca aru avé si ei natura sasesca, usioru aru poté se puna peciorulu pre gutulu sasilora si se-i strivesca, că pre nesce pui de naparca, precum au facutu si s’au insuitu sasii; usioru aru poté asta-di se folosesca Doterea legala ajunsa, spre a resbună selavi’a corpului si a mintii, calomniarile si fara de legile nenumerate si varie, ce le-au sufferitu ei mai 600 anii de la insusi ospetii, de la masterii loru frati flandrensi. Cu tote acestea, acesti romani sabesieni colomniati si insultati, n’au facutu si nu voru face alta ce de câtu numai direptate si ecitate. Lupt’a intre romani si sassi pentru scol’a de industria n’a incetatu. Sassii, daca voru vidé cu neci cu lamentatiuni, neci cu instelatiuni nu voru poté aliate, nu voru poté elude pre romani ; atunci — după vechi’a loru datina — voru deschide éra misteriosulu loru .Rumpelkastenu de privilegie, voru cauta, si, ce mai dici, voru si află dora vreunu petecu cu sigilu regescu nedescifrabilu si subscriere domnénca assemene ieroglifica, prin care apriatu li se da sassiloru privilegiu, ca la institutele infiintiate din sudarea poporatiunii fundului reg. studiele nu se potu propune in alta limba de câtu numai in a iubitiloru si fideliloru „nostri“ sassi. Daca neci astfelu de strategia nu i-aru duce la victoria, fiindu ca asta di lumea nu se mai pre bate cu plăcinte, atunci voru parasi lupta directa si voru fauri si deci câte altele, caci nu d’acestea sunt neajunsi si neîntrecuti si cari romaniloru, poporu verde si cavalerescu, nu li potu fi cunoscute , seau apoi voru cede, si voru ajunge si ei, sasii, odata victim’a dreptătii. Si acéstea, credemu, ca in tempulu presiute, allu desceptârii, nesmintitu va si urmă. Cu tote acestea rmanii sabesieni, desi sunt la potere si dreptatea este cu ei, totusi numai prin constautia, energia si intieleptiune voru poté conduce adeverulu la învingere asupr’a iepuriloru gigantici , câci differinti’a rutinei si a poteriloru d’a lupt’a este însemnata intre aceste dupe castre, romane si sassesci. Nu potemu sé nu tragemu atențiunea toturoru romaniloru d’in fund, reg. asupr’a casului citatu, pentru ca aadelu de scole de industria se voru infiintiă mai in tote cetatile , d’in fund. reg. câ neci unu momentu se nu slabesca a luptă, fara dumerire si reserva, pentru pretensiunile si dreptulu lor, daru că lumin’a sorelui, importanti’a scoleloru te industria este nemesurata ; ea sta asta din cea mai strinsa legătură cu prosperarea si înflorirea natiuneloru. In siedinti’a de la 28, noem. Maurer, dep. scaun. Sedisiorei, că referințe comissiunei de 15, presinta urmatoriulu projectu de resolutiune, greu opumnatu de partit’a teologica : „ Considerandu, câ inca in acést’a sessiune dietale se va esecutâ reorganisatiunea scoleloru de medilocu de sub coron’a lui Stefanu; câ scolele de medilocu d’in fundulu reg. (Sachsenland, dîcu ei) inea are lipsa de urgenta reorganisatiune ; câ reorganisatiunea scoleloru nostre de medilocu se pote resolve numai in legătură cu scolele de midilocu ale statului; fiindu ca este detorinti’a nostra neamenata a organisă scolele nostre de medilocu după cum va pretinde legislatiunea statului , in interessulu sustienerei dreptului de publicitate a acestoru scole , inse fiindu ca este si dreptulu nostru nedisputatu, in interessulu susistentiei nationale a instituteloru nostre, a le organisă bine internamente, că se producă mai multu, că câtu pretinde statulu in genere si specialmente , considerandu mai departe, ca acestea se pote ajunge numai prin încordare si intrebuintarea raționala a toturoru poteriloru ; câ aceasta reorganisatiune nu se pote esecuta fara inbunatatirea starii materiale a statului invetiatorescu; câ aceasta inbunatatîre fara initiativ’a universității, dorere, amenintia a remané pia dorintia , considerandu in fine, ca, pre langa tota stim’a pentru activitatea desvoltata de consistoriulu besericei evangelice de confessiune augsburgica, totusi este nu numai de dorinti’a ci si dreptulu, celu mai fromosu si celu mai eminentu folositu dreptu, d’a veghiă asupr’a desvoltârii scoleloru nostre de medilocu, a celui mai insemnatu si dora unicu palladiu na. Itionale, si a suscepe indreptâri, pre cum se vede, ca fara indoiela concede acésta si punet. IX. d’in documentulu testamentariu de la 22. aug. 1850 ; d’in aceste considerante