Federatiunea, iulie 1873 (Anul 6, nr. 50-57)

1873-07-01 / nr. 50

tifiza pentru cetirea disertatiuniloru subster­­nute de tempuriu, la presidiulu comitetului. S ie d i n’t­i ’ a II. 1. Acfista siedintia se începe cu continu­area cetirei disertatiuniloru restante din sie­­dinti’a premergatoria. 2. Adunarea primesce si desbate repor­­tele comissiuniloru delegate in siedinti’a premergatoria 3. Se aducu si se desbatu proiectele si motiunile ce se făcu in privinti’a Associa­­tiunei. 4. Fiendu­ cu Trienniulu officiali­­loru si membriloru de comitetu ai Assoc., alessi si respective realessi la adunarea ge­­ner. din Naseudu, a espiratu, pentru aceea adunarea gener. procede la alegerea nouiloru membri de comitetu si officiale pen­tru cei trei a­n­­­i următori. 5. Se destina loculu si tempulu cellei mai apprope adunări generali. Sabiiu, in 10 Juniu 1873. ' Comitetulu Assoc, trans. pentru litera­­tur’a rom. si cultur’a poporului rom. Din vallea Sabesiului, 1873. Stricatios’a intluintia a notariloru străini este forte mare si osebita mai alessu in co­munităţile romanesci. Sunt, dorere, si d’aceia inca, cari nu se potu miră destullu, că intr’o­ comunitate absolutu romana, unu notariu neromanu de­­sî, omu do omenia, ce­reu, ce stricatiune pote face poporului acellui­a, communitătii si interesseloru ei. Adecă nu numai au fostu, ci si asta-di mai sunt astfolu de romani pretinsi intelligent­ si luminaţi, cari astfolu considera si judeca victima naţionala, cari au fostu si sunt vin’a, că in multe locuri curatu romane, străinii si alte veniture­­lipitori cu incetulu prnu s’eu’a pre grama­­dii romaniiloru si apoi ei se arrunca cu in­­gantare in sieua. In acesta privintia, dorere, neci noi romanii de pre vallea Sabesiului nu cademu sub rubric’a cseptiunii. La noi assemeno nu poto nime negă influinti’a stricatiosa a nota­riloru străini. Inse se luămu lucrulu mai do amenuntulu, câ­ci a mai continuă cu starea si mișcarea actuala ca romani nu numai nu ni este ertatu, ci continuandu comittemu crim’a contr’a poporului acelui­a, contr’a intereaseloru naţiunii. Este fapta, că asta-di romanii d’in scaun. Sabesiului sunt in maioritate si in representanti’a oppidana, si in cea scaunala. Deci romanii sunt in maioritate si in cetate si in tote satele, afara de Colnicu si Petridu, unde lupta de maioritate intre romani si sassi inca nu este decisa, inse speru că in cellu pucinu 20 anni va fi si finita. Cu tote aceste, notati romani, precumu amin­­tissem in rondulu trecutu, d’abifi sunt in communitătile Lancrămu, Reheu si Dealu. In Pianulu-infer. este interregnu svabescu; in Pianulu-super­ guvernare addeveratu svabesca, in Colnicu, Lomanu, Petridu, Re­­chit’a domnire sassesca a notariloru. Acumu se facemu parallela intre satele cu notari romani si intre celle cu notari străini. In communitătile, unde consciinti’a de­­sceptata a romaniloru a sciutu se allega no­tariu romanu, si se porte trebele salle in limb’a romana, si poporulu, si conditiunile salle d’assistentia sunt altele, sunt forte deo­­sebite. Poporulu este mai desceptu si mai energi­osu la lupta pentru essistenti­a sa na­ţionala. Scolele sunt in stare mai imbucurato­­ria, si părinții, capacitati despre folosulu scolii, tramittu copii­loru la scola nu numai, ci si la messerie, si­­ indemna pre toti la industria. Că­ci fără scola, messerie si in­dustria naţiunea nostra romana, neci candu nu se va potfi innaltia la loculu ce-i compete. Tote cele­lalte communităti d’in scaunu, afara de ceste trei amentite, cutediu a affir­­mi, că preste totu ca oieri sirguintiosi, se bucura de stare materiala multu mai imbu­­curatoria, deci dispunu de mediloce. Cu tote acestea despre aceste communitati nu fără multa sfifila potemu face amintire de celle intellectuale. Starea invetiamentului este acolo, unde a fostu si cu 20 anni mai innainte, docen­tii reu salarisati, deci si necualificati si ne­­interessati pentru innaintarea invetiamentu­lui. Pentru că in multe locuri chiaru preo­­tii nepreuti d’abifi sunt cualificati ca bie­­tulu docinte necualificatu; pentru că inspec­­tiunea, direcţiunea scoleloru este amica nedes­părţită a negligentiei neertate, a nepesarii peccatose; pentru că, in fine, notariulu, care de communu se tiene de cicero­nele communei respective, fiindu sassu, seau unguru, seau svabu, seau nu are sentiu, seau nu are vointia d’a spli­­ca poporului, (după care se bucura de esistentia) folosulu instructiunii; neci nu lu­­indemna la sustienere onorifica de docenti cualificati, la innaintarea cu tote poterile a causei invetiamentului. Uniculu scopu allu notariului strainu este d’a se incarca după poteri. Concedui că notarii străini, ca omeni, potu fi de omenia, inse că funcţionari ai communii nu correspundu detorintiei si ch­ia­­măiii loru, portandu-se cu mare nemultia­­mire si nerecounoscintia facia de interes­­sele communitătii, facia de interessele vitali alle poporatiunii romane si a limbei ei. Pentru aceea dara este neincungiurata de lipsa, că romanii de pre vallea Sabesiu­lui de cu bunu tempu se se pregatesca la eventuale allegeri de notari communali, pre­cum si la imminent­a organisatiune generale definitiva a notariateloru. Se allega notari romani, cari nu numai voru lucră in lim­b’a officiale romana a communitatiloru, ci voru si nisui d’in anima si vointia curata la desceptarea poporului romanu si innain­tarea interesseloru lui. Era pre notarii communeloru romane, cari neci asta­ di nu observa si nu se acco­­modedia cond­useloru representantiei com­­munale d’a respectă deplinii limb’a si dre­pturile poporului in tote lucrările loru offi­­ciali, pre acei­a, romanii sé-i provoce la implinirea deforintiei loru, fira in casa de neascultare se li deo sacculu in spate si bâ­­ciulu in mana. Prin astfelu de suflul care credu, că ro­manii d’in vallea Sabesiului in­ pucinu tempu voru repară celle noglesse pana acum’a, si voru spelă pet’a do rusîne, ce sta pre spi­narea loru de atât’a amara de tempu; că­ci Romanulu in asta lume numai ca Romanu este demnu se traiesca! Si, in fine, sum firmu convinsu, că por­­nindu pre acesta caile, carlea Românismului addeveratu, pre venitoriu vomu fi feriţi de imbecilităţi si alunecări neertate si in vie­­ti’a nostra politica si in cea sociala, vomu inaintă si prosperă, de si la inceputu cu passi menuntiei, ca fraţii noştri d’in Sabe­­siu, si nu vomu ajunge scopulu primu : „scuturarea jugului sasse­­seu!“ Valleanu. Recea, Juniu 1873. „Desceptarea unei naţiuni e cellu mai sublimu spectacolu ce omenirea pote se arete Creatorelui“, asié dícea pre­ candu eroulu poe­­siei din 48, d. Lamantine, referitoriu la na­ţiunea romana; bi candu mladitiele unui po­­poru plugariu ajungu a-si manifestă iscu­­sinti’a loru in sciintia, melodeositate, in cântări si istetime in jocu nationalu; vinu a da semnu cumca au parasitu lumea vechia si este tredîta la o vietia noua; vinu a spune lumei si privitoriloru că s’a facutu unu passu mai departe, si de acelo se începe cursulu cultivării si perfecţiunii — treptatu — din generatiune in generatiune. Dîu’a de 15. Juniu a fostu o dî înse­mnata si de dulce memoria pentru tineri­mea scolara din Varsioltiu, Recea si Badonu (comitat. Crasnei), ma dî de bucuria si de spectaclu pentru intelliginti’a romana din giuru, carea a fostu norocosa d’a assiste ascultă si privi la cântece si jocuri nationale; dî de dulce memoria, că­ ce atunci celle trei truppe de scolari, in frunte cu bravii con­ducători si­ inchinara flamurele nationale un’a altei­a pentru eterna legătură fratiesca si romanesa, si acum pentru prim’a data se întruniră la maialulu (precum se vede a fo­stu jurnalu. Red.) arrangiatu in folosulu sco­tei gr. cat. din Varsiol­iu, primulu locu de convenire li fu in capetulu de cătra resaritu allu Varsioltiului, de unde, după salutările fratiesci ce le fecera intre dinsii, intre cân­tece si urări de bucuria plecara in susu la umbr’a stejariloru in pădure. Nu multu după acestea accursera si ospetii de prin giuru in numeru destullu de considerabilu, candu d. protop. tractualu Alessandru L e m e n i prin o vorbire, precâtu de meduosa, pre atâtu de lămurită, accentuă lips’a invetiamentului in generalu si specialu, dîcându că „de acum înainte nu arm’a, ci sciinti’a si cultur’a voru cutrieră popore, aceste le va innalu­a la culmea missiunei loru“, la ce scolarii, insu­­rati in truppe in giurulu ospetiloru, începură hore naţionali, fir ospesii parte se retraseră la alta arena, menita pentru densii, parte remasera la mesia ce eră assiediata intre arene, si petrecura fratiesce romanesce da la 1­8 ore p. m. candu d. protop. luandu fira si cuventulu, invită pre ospeti a contribui fia­ care după potintia spre scopulu mentiu­­natu, la ce contribuim DD. Juliu Coroianu 5 fl., Sigismundu Mărtoniu 3 fl, Emericu Popu, Aless. Lemeni, Simeonu Orosu, Do­­mn’a Dr. I. Nechita câte 2 fl., Emanuilu Mărtoniu, Ilie Tortisiu, Teodoru Nichita, Domn’a Teod. Nichita, Sim. Budisianu, Dan. Deleu, Andreiu Cosma, Gabr. Mesesianu? Domn’a Mesesianu, Dr. I. Nichita, Mateiu Silvani si Sam. Badescu câte 1 fl. Dn’a S. Badescu 1 fl. 11 cr., Dn’a Andreiu Cosm’a si Dsior’a Susan’a Lobontiu câte 50 cr., Ionu Aciu 40 cr., Ilie Dragosiu 3 cr. Dan. Lada­­riu 6 cr., Paulu Iacobu 10 cr., Michaile Aciu si I. Ladariu câte 20 cr., Nechita Popu si Aless. Ossianu câte 10 cr., si asie de totu s’a adunatu o summa de 31 fl. 30 cr., carea s’au si transpusu la loculu destinatiunii loru, si care summa pentru scol’a numita pre câtu a fostu de binevenita, pre atâtu a fostu cu multiumita primita. După tote aceste petre­cerea se inchiară, ospetii plecara fia­care la alte salle, era scolarii in ordenea cea mai buna se reintorsera la casele parintiesci, las­­sandu după sine onore si fala, fira cu densii dussera fia­ care câte unu suveniru si doru „de ar da Ddieu se fia si alta-data asié.“ G. Mesesianu. Caransebesiu, in 18. Juniu, 1873. st. v Rectificare la învinuirile publicate. In coloniele preastimatului diuariu „Fe­d­eratiunea“ nr. 32, cu dat’a 1. Maiu a. c. * s’a publicatu din Garansebisiu in contr’a mea si a collegului meu Iuonu Ionasiu una correspundintia columniatoria sub numele anonimu „mai multi membri ai societății rom. de lectura“, cari prin calcarea legii si moralei, in adunarea generala estraordinaria a societății rom. de lectura tienuta illegal— minte in 6/2s- Martiu a. c., au luatu parte activa la decisiunea oschiderii nostre din si­­nulu numitei societăți, in urmarea cărui actu de rusîne inse, dinsii intempinandu di­­spretiulu si ignoranti’a întregului publicu bine simtîtoriu, sunt condemnati a petrece dîllele loru in satulu germanu afara de orasiu. Fiindu eu convinsu, că corresp. citata nu s’a facutu — precum areta subscrierea anonima „de mai multi membri ai societăţii rom. de lectura“,*) ci de capii elicei de aici, cunoscuți calumnietori de professiune, naintea carora­ a tot a lumea binesîmtietoria se sfiosee a vorbi ce­va de taina, ne­voindu a fi spionată si calumniatâ, — astă nici că m’a suprinsu pre mine calumniele insîrate in contr’a nostra. Ca onorab publicu cetitoriu se vedia, câtu adeveru contiene correspundinti’a, după ducerea loru, basata pre dovedi si docu­mente, a veniu a respunde, ca tagaduescu vin’a nostra la aceea, că unii membri ai so­cietății au remasu cu finea annului 1872- datori cu aprope 100 fl. si documente din contrariulu cu contulu cassariului in mana, că acea summa au datoratu-o numai membrii elicei loru, adeca domnii autori singuri. Dechiaru de calumnia affirmatiunea fă­cută, că venitulu balului de 220 fl. ar fi fostu menitu numai pentru bibliotec­a socie­tăţii, si documentediu cu bugetulu societăţii din 1872, că din acellu venitu, s’a destinatu 100 fl. pentru biblioteca, fira restulu s’a preliminatu in folosulu cellorlalte spese cur­rente alle societății. Totu de calumnia dechiaru si aceea, că *) Ba, ve assecuramu că de mai multi, si a­nume sunt semnate siepte nume ono­rabili prin reputatiune si positiunea sociale. Correspundintre anonime neci candu n’am publicatu. Red, cu scirea nostra s’a spesatu unu cruceri illegalminte din averea societății, si dove­­descu contrariulu cu scotel’a cassariului care revediendu-se de comitetu si de adu­narea generala si afflandu-se in ordinea cea mai essacta, a trassu după sine absolutoriulu ratiotinicu si binemeritat la multiemita pu­blica. Tagaduescu, că vra unu membru ar fi incungiuratu societatea de reulu nostru, si do­cumentediu din contra, că de la eschiderea nostra, ne mai cercetandu nici unu romanu binesimtitoriu societatea, s’a essarendatu mai multu de jumatate din localităţile societăţii argintariului N­. D. Klees de aici­a, fira restulu de 2 chilie mice retienutu spre a orbi lumea, că societatea mai traiesce, ne­­fiindu cercetata chiaru nici de ei singuri. La adunarea generala ordinaria convo­cata pre 10. Juniu a. c. nu se infatisiara mai multu de 21 membri din 91, ne­lipsindu invitatiuni cu lista, comanda si rugăminte, si asiă s’a amanatu adunarea pana la finea am­ului cuv., socotindu, că pana atunci li­ se va da vre-o occasiuna a scapă din b­ama­­giulu in care se afla. Negu, ca presiedintele societății, pre care d’insi­ fără voi’a lui l’au attrassu in partea loru, că acestu­ a dîcu, de noi nu a potutu se tiena ordinea in comitetu, si do­cumente din contrariulu cu protocollulu sie­­dintiei comitetului din 7. Martiu a. c., că siedinti’a de atunci’a nu s’a redicatu de reulu nostru, ci din caus’a brutalitatii unui omu de clic’a loru care scotandu-se de la mes’a siedintiei cu lul’a in gura, si amenin­­tiandu cu pumnulu redicatu intru apperarea iesuitismului de care eră condussu, ne-au insultatu, ca pre nesce mâncători de omeni. La a efista occasiune unu neamu aprópe a conducatoriului elicei ne numi de rebelii si agitatori. Dechiaru de mincinosa affirmatiunea făcută, că presiedintele societăţii, nu a ab­­dîsu de funcţiunea sa, si dovedescu contra­riulu atâtu cu o scrisore officiosa din par­­te-i, câtu si cu D. Leontiu Simonescu, ca fostu substitutu protonotariu magistratualu, care scri, că presiedintele fu silitu prin ma­gistrata a-si retrage resignatiunea data. Nu mi adducu aminte, ca in siedinti’a din 13. Martiu, a. .c. se fiu datu cu pum­nulu in me­a, si sé fiu suduitu unguresce, ce nu sciu de felin, dar daca m’a fi scapatu aceea din gura si din mana, apoi se nu­mi­se iee in nume de reu, că­ci brutalitatile loru in acellu locu essecutate, au meritatu ce­va mai multu. Negu, că in cass’a societății nu au fostu nici unu banu, si documente din contrariulu cu instrumentulu de predare allu cassariului, că in cass’a societatii s’au aflatu in obliga­țiuni si libelle de cassa de păstrare mai multu de 160 fl. v. a. Ce se atinge de legalitatea adunării generale estraordinarie tienute in 25. Martiu a. c., apoi comparandu correspondinti’a Dom­­niatoru prin care se recunosce 1) că convoca­rea s’a facutu numai prin presiedintele so­cietății in contrellegere cu câți­va mem­bri de comitetu, 2) că membrii socie­tății nu s’au incunnoscintiatu prin diariele prescrîsse, cu o luna nainte de diu’a adu­nării, pentru că nu s’a afflatu de neincun­giuratu de lipsa, si 3) ca in acea siedintia estraordinaria afara de programa s’a deeisu eschiderea nostra din sinulu societății. Comparandu dîcu acestea recunoscintie a­le loru, cu dispusetiunile statutului societății privitorie la adunările generale, cari suna d’incuventu in cuventu estu modu. §. 12. alinea 4. adunarea generala este seu ordinaria seu estraordinaria. §. 13. alinea 3. adunarea generala ord. se tiene in totu am­ulu odata. Diu’a adunării se defige de comitetu, si se face de timpuriu cunnoscuta membriloru societății cellu pucinu cu o luna înainte prin un’a seu doue foi romanesci dintre celle mai cetite precumu si pre alta caile corres­­pundintietoria. §. 15. In casuri momento30, cari nu sufferu intardiare, comitetulu pote convocă si adunare generala estraordinaria. Obiectulu unei atari adunari nu pote fi altulu, decâtu numai acellu­a pentru carele s’au afflatu de lipsa conchiamarea adunării. Assemenandu in fine acelle­a recunnos­­cintie si cu decisiunea comitetului din 13. * 193

Next