Federatiunea, iulie 1873 (Anul 6, nr. 50-57)
1873-07-01 / nr. 50
tifiza pentru cetirea disertatiuniloru substernute de tempuriu, la presidiulu comitetului. S ie d i n’ti ’ a II. 1. Acfista siedintia se începe cu continuarea cetirei disertatiuniloru restante din siedinti’a premergatoria. 2. Adunarea primesce si desbate reportele comissiuniloru delegate in siedinti’a premergatoria 3. Se aducu si se desbatu proiectele si motiunile ce se făcu in privinti’a Associatiunei. 4. Fiendu cu Trienniulu officialiloru si membriloru de comitetu ai Assoc., alessi si respective realessi la adunarea gener. din Naseudu, a espiratu, pentru aceea adunarea gener. procede la alegerea nouiloru membri de comitetu si officiale pentru cei trei ani următori. 5. Se destina loculu si tempulu cellei mai apprope adunări generali. Sabiiu, in 10 Juniu 1873. ' Comitetulu Assoc, trans. pentru literatur’a rom. si cultur’a poporului rom. Din vallea Sabesiului, 1873. Stricatios’a intluintia a notariloru străini este forte mare si osebita mai alessu in comunităţile romanesci. Sunt, dorere, si d’aceia inca, cari nu se potu miră destullu, că intr’o comunitate absolutu romana, unu notariu neromanu desî, omu do omenia, cereu, ce stricatiune pote face poporului acelluia, communitătii si interesseloru ei. Adecă nu numai au fostu, ci si asta-di mai sunt astfolu de romani pretinsi intelligent si luminaţi, cari astfolu considera si judeca victima naţionala, cari au fostu si sunt vin’a, că in multe locuri curatu romane, străinii si alte veniturelipitori cu incetulu prnu s’eu’a pre gramadii romaniiloru si apoi ei se arrunca cu ingantare in sieua. In acesta privintia, dorere, neci noi romanii de pre vallea Sabesiului nu cademu sub rubric’a cseptiunii. La noi assemeno nu poto nime negă influinti’a stricatiosa a notariloru străini. Inse se luămu lucrulu mai do amenuntulu, câci a mai continuă cu starea si mișcarea actuala ca romani nu numai nu ni este ertatu, ci continuandu comittemu crim’a contr’a poporului aceluia, contr’a intereaseloru naţiunii. Este fapta, că asta-di romanii d’in scaun. Sabesiului sunt in maioritate si in representanti’a oppidana, si in cea scaunala. Deci romanii sunt in maioritate si in cetate si in tote satele, afara de Colnicu si Petridu, unde lupta de maioritate intre romani si sassi inca nu este decisa, inse speru că in cellu pucinu 20 anni va fi si finita. Cu tote aceste, notati romani, precumu amintissem in rondulu trecutu, d’abifi sunt in communitătile Lancrămu, Reheu si Dealu. In Pianulu-infer. este interregnu svabescu; in Pianulu-super guvernare addeveratu svabesca, in Colnicu, Lomanu, Petridu, Rechit’a domnire sassesca a notariloru. Acumu se facemu parallela intre satele cu notari romani si intre celle cu notari străini. In communitătile, unde consciinti’a desceptata a romaniloru a sciutu se allega notariu romanu, si se porte trebele salle in limb’a romana, si poporulu, si conditiunile salle d’assistentia sunt altele, sunt forte deosebite. Poporulu este mai desceptu si mai energiosu la lupta pentru essistentia sa naţionala. Scolele sunt in stare mai imbucuratoria, si părinții, capacitati despre folosulu scolii, tramittu copiiloru la scola nu numai, ci si la messerie, si indemna pre toti la industria. Căci fără scola, messerie si industria naţiunea nostra romana, neci candu nu se va potfi innaltia la loculu ce-i compete. Tote celelalte communităti d’in scaunu, afara de ceste trei amentite, cutediu a affirmi, că preste totu ca oieri sirguintiosi, se bucura de stare materiala multu mai imbucuratoria, deci dispunu de mediloce. Cu tote acestea despre aceste communitati nu fără multa sfifila potemu face amintire de celle intellectuale. Starea invetiamentului este acolo, unde a fostu si cu 20 anni mai innainte, docentii reu salarisati, deci si necualificati si neinteressati pentru innaintarea invetiamentului. Pentru că in multe locuri chiaru preotii nepreuti d’abifi sunt cualificati ca bietulu docinte necualificatu; pentru că inspectiunea, direcţiunea scoleloru este amica nedespărţită a negligentiei neertate, a nepesarii peccatose; pentru că, in fine, notariulu, care de communu se tiene de ciceronele communei respective, fiindu sassu, seau unguru, seau svabu, seau nu are sentiu, seau nu are vointia d’a splica poporului, (după care se bucura de esistentia) folosulu instructiunii; neci nu luindemna la sustienere onorifica de docenti cualificati, la innaintarea cu tote poterile a causei invetiamentului. Uniculu scopu allu notariului strainu este d’a se incarca după poteri. Concedui că notarii străini, ca omeni, potu fi de omenia, inse că funcţionari ai communii nu correspundu detorintiei si chiamăiii loru, portandu-se cu mare nemultiamire si nerecounoscintia facia de interessele communitătii, facia de interessele vitali alle poporatiunii romane si a limbei ei. Pentru aceea dara este neincungiurata de lipsa, că romanii de pre vallea Sabesiului de cu bunu tempu se se pregatesca la eventuale allegeri de notari communali, precum si la imminenta organisatiune generale definitiva a notariateloru. Se allega notari romani, cari nu numai voru lucră in limb’a officiale romana a communitatiloru, ci voru si nisui d’in anima si vointia curata la desceptarea poporului romanu si innaintarea interesseloru lui. Era pre notarii communeloru romane, cari neci asta di nu observa si nu se accomodedia conduseloru representantiei communale d’a respectă deplinii limb’a si drepturile poporului in tote lucrările loru officiali, pre aceia, romanii sé-i provoce la implinirea deforintiei loru, fira in casa de neascultare se li deo sacculu in spate si bâciulu in mana. Prin astfelu de suflul care credu, că romanii d’in vallea Sabesiului in pucinu tempu voru repară celle noglesse pana acum’a, si voru spelă pet’a do rusîne, ce sta pre spinarea loru de atât’a amara de tempu; căci Romanulu in asta lume numai ca Romanu este demnu se traiesca! Si, in fine, sum firmu convinsu, că pornindu pre acesta caile, carlea Românismului addeveratu, pre venitoriu vomu fi feriţi de imbecilităţi si alunecări neertate si in vieti’a nostra politica si in cea sociala, vomu inaintă si prosperă, de si la inceputu cu passi menuntiei, ca fraţii noştri d’in Sabesiu, si nu vomu ajunge scopulu primu : „scuturarea jugului sasseseu!“ Valleanu. Recea, Juniu 1873. „Desceptarea unei naţiuni e cellu mai sublimu spectacolu ce omenirea pote se arete Creatorelui“, asié dícea pre candu eroulu poesiei din 48, d. Lamantine, referitoriu la naţiunea romana; bi candu mladitiele unui poporu plugariu ajungu a-si manifestă iscusinti’a loru in sciintia, melodeositate, in cântări si istetime in jocu nationalu; vinu a da semnu cumca au parasitu lumea vechia si este tredîta la o vietia noua; vinu a spune lumei si privitoriloru că s’a facutu unu passu mai departe, si de acelo se începe cursulu cultivării si perfecţiunii — treptatu — din generatiune in generatiune. Dîu’a de 15. Juniu a fostu o dî însemnata si de dulce memoria pentru tinerimea scolara din Varsioltiu, Recea si Badonu (comitat. Crasnei), ma dî de bucuria si de spectaclu pentru intelliginti’a romana din giuru, carea a fostu norocosa d’a assiste ascultă si privi la cântece si jocuri nationale; dî de dulce memoria, că ce atunci celle trei truppe de scolari, in frunte cu bravii conducători si inchinara flamurele nationale un’a alteia pentru eterna legătură fratiesca si romanesa, si acum pentru prim’a data se întruniră la maialulu (precum se vede a fostu jurnalu. Red.) arrangiatu in folosulu scotei gr. cat. din Varsioliu, primulu locu de convenire li fu in capetulu de cătra resaritu allu Varsioltiului, de unde, după salutările fratiesci ce le fecera intre dinsii, intre cântece si urări de bucuria plecara in susu la umbr’a stejariloru in pădure. Nu multu după acestea accursera si ospetii de prin giuru in numeru destullu de considerabilu, candu d. protop. tractualu Alessandru L e m e n i prin o vorbire, precâtu de meduosa, pre atâtu de lămurită, accentuă lips’a invetiamentului in generalu si specialu, dîcându că „de acum înainte nu arm’a, ci sciinti’a si cultur’a voru cutrieră popore, aceste le va innalua la culmea missiunei loru“, la ce scolarii, insurati in truppe in giurulu ospetiloru, începură hore naţionali, fir ospesii parte se retraseră la alta arena, menita pentru densii, parte remasera la mesia ce eră assiediata intre arene, si petrecura fratiesce romanesce da la 18 ore p. m. candu d. protop. luandu fira si cuventulu, invită pre ospeti a contribui fia care după potintia spre scopulu mentiunatu, la ce contribuim DD. Juliu Coroianu 5 fl., Sigismundu Mărtoniu 3 fl, Emericu Popu, Aless. Lemeni, Simeonu Orosu, Domn’a Dr. I. Nechita câte 2 fl., Emanuilu Mărtoniu, Ilie Tortisiu, Teodoru Nichita, Domn’a Teod. Nichita, Sim. Budisianu, Dan. Deleu, Andreiu Cosma, Gabr. Mesesianu? Domn’a Mesesianu, Dr. I. Nichita, Mateiu Silvani si Sam. Badescu câte 1 fl. Dn’a S. Badescu 1 fl. 11 cr., Dn’a Andreiu Cosm’a si Dsior’a Susan’a Lobontiu câte 50 cr., Ionu Aciu 40 cr., Ilie Dragosiu 3 cr. Dan. Ladariu 6 cr., Paulu Iacobu 10 cr., Michaile Aciu si I. Ladariu câte 20 cr., Nechita Popu si Aless. Ossianu câte 10 cr., si asie de totu s’a adunatu o summa de 31 fl. 30 cr., carea s’au si transpusu la loculu destinatiunii loru, si care summa pentru scol’a numita pre câtu a fostu de binevenita, pre atâtu a fostu cu multiumita primita. După tote aceste petrecerea se inchiară, ospetii plecara fiacare la alte salle, era scolarii in ordenea cea mai buna se reintorsera la casele parintiesci, lassandu după sine onore si fala, fira cu densii dussera fia care câte unu suveniru si doru „de ar da Ddieu se fia si alta-data asié.“ G. Mesesianu. Caransebesiu, in 18. Juniu, 1873. st. v Rectificare la învinuirile publicate. In coloniele preastimatului diuariu „Federatiunea“ nr. 32, cu dat’a 1. Maiu a. c. * s’a publicatu din Garansebisiu in contr’a mea si a collegului meu Iuonu Ionasiu una correspundintia columniatoria sub numele anonimu „mai multi membri ai societății rom. de lectura“, cari prin calcarea legii si moralei, in adunarea generala estraordinaria a societății rom. de lectura tienuta illegal— minte in 6/2s- Martiu a. c., au luatu parte activa la decisiunea oschiderii nostre din sinulu numitei societăți, in urmarea cărui actu de rusîne inse, dinsii intempinandu dispretiulu si ignoranti’a întregului publicu bine simtîtoriu, sunt condemnati a petrece dîllele loru in satulu germanu afara de orasiu. Fiindu eu convinsu, că corresp. citata nu s’a facutu — precum areta subscrierea anonima „de mai multi membri ai societăţii rom. de lectura“,*) ci de capii elicei de aici, cunoscuți calumnietori de professiune, naintea carora a tot a lumea binesîmtietoria se sfiosee a vorbi ceva de taina, nevoindu a fi spionată si calumniatâ, — astă nici că m’a suprinsu pre mine calumniele insîrate in contr’a nostra. Ca onorab publicu cetitoriu se vedia, câtu adeveru contiene correspundinti’a, după ducerea loru, basata pre dovedi si documente, a veniu a respunde, ca tagaduescu vin’a nostra la aceea, că unii membri ai societății au remasu cu finea annului 1872- datori cu aprope 100 fl. si documente din contrariulu cu contulu cassariului in mana, că acea summa au datoratu-o numai membrii elicei loru, adeca domnii autori singuri. Dechiaru de calumnia affirmatiunea făcută, că venitulu balului de 220 fl. ar fi fostu menitu numai pentru biblioteca societăţii, si documentediu cu bugetulu societăţii din 1872, că din acellu venitu, s’a destinatu 100 fl. pentru biblioteca, fira restulu s’a preliminatu in folosulu cellorlalte spese currente alle societății. Totu de calumnia dechiaru si aceea, că *) Ba, ve assecuramu că de mai multi, si anume sunt semnate siepte nume onorabili prin reputatiune si positiunea sociale. Correspundintre anonime neci candu n’am publicatu. Red, cu scirea nostra s’a spesatu unu cruceri illegalminte din averea societății, si dovedescu contrariulu cu scotel’a cassariului care revediendu-se de comitetu si de adunarea generala si afflandu-se in ordinea cea mai essacta, a trassu după sine absolutoriulu ratiotinicu si binemeritat la multiemita publica. Tagaduescu, că vra unu membru ar fi incungiuratu societatea de reulu nostru, si documentediu din contra, că de la eschiderea nostra, ne mai cercetandu nici unu romanu binesimtitoriu societatea, s’a essarendatu mai multu de jumatate din localităţile societăţii argintariului N. D. Klees de aicia, fira restulu de 2 chilie mice retienutu spre a orbi lumea, că societatea mai traiesce, nefiindu cercetata chiaru nici de ei singuri. La adunarea generala ordinaria convocata pre 10. Juniu a. c. nu se infatisiara mai multu de 21 membri din 91, nelipsindu invitatiuni cu lista, comanda si rugăminte, si asiă s’a amanatu adunarea pana la finea amului cuv., socotindu, că pana atunci li se va da vre-o occasiuna a scapă din bamagiulu in care se afla. Negu, ca presiedintele societății, pre care d’insi fără voi’a lui l’au attrassu in partea loru, că acestu a dîcu, de noi nu a potutu se tiena ordinea in comitetu, si documente din contrariulu cu protocollulu siedintiei comitetului din 7. Martiu a. c., că siedinti’a de atunci’a nu s’a redicatu de reulu nostru, ci din caus’a brutalitatii unui omu de clic’a loru care scotandu-se de la mes’a siedintiei cu lul’a in gura, si amenintiandu cu pumnulu redicatu intru apperarea iesuitismului de care eră condussu, ne-au insultatu, ca pre nesce mâncători de omeni. La a efista occasiune unu neamu aprópe a conducatoriului elicei ne numi de rebelii si agitatori. Dechiaru de mincinosa affirmatiunea făcută, că presiedintele societăţii, nu a abdîsu de funcţiunea sa, si dovedescu contrariulu atâtu cu o scrisore officiosa din parte-i, câtu si cu D. Leontiu Simonescu, ca fostu substitutu protonotariu magistratualu, care scri, că presiedintele fu silitu prin magistrata a-si retrage resignatiunea data. Nu mi adducu aminte, ca in siedinti’a din 13. Martiu, a. .c. se fiu datu cu pumnulu in mea, si sé fiu suduitu unguresce, ce nu sciu de felin, dar daca m’a fi scapatu aceea din gura si din mana, apoi se numise iee in nume de reu, căci brutalitatile loru in acellu locu essecutate, au meritatu ceva mai multu. Negu, că in cass’a societății nu au fostu nici unu banu, si documente din contrariulu cu instrumentulu de predare allu cassariului, că in cass’a societatii s’au aflatu in obligațiuni si libelle de cassa de păstrare mai multu de 160 fl. v. a. Ce se atinge de legalitatea adunării generale estraordinarie tienute in 25. Martiu a. c., apoi comparandu correspondinti’a Domniatoru prin care se recunosce 1) că convocarea s’a facutu numai prin presiedintele societății in contrellegere cu câțiva membri de comitetu, 2) că membrii societății nu s’au incunnoscintiatu prin diariele prescrîsse, cu o luna nainte de diu’a adunării, pentru că nu s’a afflatu de neincungiuratu de lipsa, si 3) ca in acea siedintia estraordinaria afara de programa s’a deeisu eschiderea nostra din sinulu societății. Comparandu dîcu acestea recunoscintie ale loru, cu dispusetiunile statutului societății privitorie la adunările generale, cari suna d’incuventu in cuventu estu modu. §. 12. alinea 4. adunarea generala este seu ordinaria seu estraordinaria. §. 13. alinea 3. adunarea generala ord. se tiene in totu amulu odata. Diu’a adunării se defige de comitetu, si se face de timpuriu cunnoscuta membriloru societății cellu pucinu cu o luna înainte prin un’a seu doue foi romanesci dintre celle mai cetite precumu si pre alta caile correspundintietoria. §. 15. In casuri momento30, cari nu sufferu intardiare, comitetulu pote convocă si adunare generala estraordinaria. Obiectulu unei atari adunari nu pote fi altulu, decâtu numai acellua pentru carele s’au afflatu de lipsa conchiamarea adunării. Assemenandu in fine acellea recunnoscintie si cu decisiunea comitetului din 13. * 193