Femeia, 1973 (Anul 26, nr. 1-12)
1973-01-01 / nr. 1
LOCURI E MUNCA Convorbire cu tovarăşul TRANDAFIR COCÎRLĂ prim-secretar al Comitetului judeţean al P.C.R. Caraş-Severin realizată de ELISABETA MORARU — La plenara C.C. al P.C.R. din noiembrie 1972, v-aţi referit, printre altele, la preocupările comitetului judeţean de partid în direcţia atragerii femeilor în activităţi economico-sociale V-am ruga să ne împărtăşiţi experienţa dv., cu atît mai mult cu cît ştim că structura industrială a judeţului oferă mai puţine posibilităţi pentru ocuparea femeilor. Credeţi că amplasarea unei industrii textile va rezolva definitiv problema ocupării femeilor apte de muncă din judeţul Caraş- Severin? — Există tendinţa de a li se da femeilor o pregătire profesională mai sumară. In studiul pe care mi l-aţi pus la dispoziţie sunt citate multe exemple în acest sens. — Pentru armonizarea roluri- rlor femeii — mă refer la rolul social şi la celfamilial — este nevoie să o degrevăm de unele munci casnice. Probabil că şi în judeţul dv. a luat fiinţă Consiliul pentru coordonarea şi îndrumarea activităţii de aprovizionare şi prestare de servicii către populaţie. Ce îşi propune să realizeze ? ►, — Cîte fete au intrat la Insti- Ltutul de subingineri şi în cei din construcţia de maşini, acesta e profilul institutului! Avem 40 de fete domenii se instruiesc? Concepţia, noastră despre «meserii masculine şi feminine» a fost afirmată de multe ori în paginile revistei. N-am negat niciodată handicapul femeii, respectiv forţa fizică mai scăzută. Am avansat însă ideea că el se reduce sau dispare complet în condiţiile mecanizării şi automatizării producţiei. Locuri accesibile femeii există deci în diferite ramuri industriale şi sectoare economice Totul e să fie descoperite şi să se dea femeilor prioritatea ocupării lor. Ne face deosebită plăcere să popularizăm--— în paginile revistei acţiuni cand Fmscriu pe această linie — Zonele noastre industriale sunt centre ale industriei grele. Predomină industria extractivă, siderurgia, construcţia de maşini — îndeosebi maşini grele —, exploatarea lemnului. Ce am gîndit noi ? 1. Chiar şi in ramurile amintite există numeroase locuri de muncă unde pot fi încadrate femeile. Mecanizarea, automatizarea, introducerea tehnicii noi în uzine fac ca în unele sectoare să nu mai predomine forţa fizică. Deci ne-am propus să le depistăm. In acest sens, biroul comitetului judeţean de partid a întreprins un studiu. Acesta a scos la iveală o seamă de posturi care se pretează pentru munca femeilor, dar sunt ocupate de bărbaţi. Desigur, nu a fost uşor să convingem conducerile întreprinderilor să facă mişcările necesare. Probabil nici pentru ele n-a fost simplu să mute oamenii de la o maşină la alta. Totuşi, acţiunea a dat roade. Peste 200 de femei au fost calificate m meseriile de strungar, frezor, bobinator, sudor, miezuitor, macaragiu 2. In toate oraşele avem unităţi de prestări de servicii pentru populaţie. S-au dat indicaţii ca in comerţ (inclusiv alimentaţia publică), cooperaţie etc. să fie încadrate cu prioritate femei. Cred că e o muncă mai potrivită pentru ele decit în industria grea. 3. Am insistat foarte mult pentru amplasarea unei industrii cu specific feminin. La Reşiţa vom avea o mare unitate textilă—filatură şi ţesătorie — , care va da de lucru la circa 2 500-3 000 de femei. V-aş ruga să reţineţi următoarele. După opinia mea, industria uşoară nu trebuie privită ca bază industrială în sine, ci ca industrie complementară, care să permită realizarea unor echilibre demografice. Eu apreciez negativ faptul că în Reşiţa sunt mai mulţi bărbaţi decât femei. Situaţia aceasta are multiple consecinţe sociale şi chiar morale. Băieţii din Reşiţa trebuie să plece sîmbătă la bal la Lugoj... in activitatea de planificare este neapărat necesar să se ţină seama şi de fenomenele sociale . Nu, desigur! Eu am vorbit numai de Reşiţa. Rămîn însă celelalte centre Anina, Bocşa, Moldova Nouă, Caransebeş, Oţelul Roşu. In propunerile noastre pentru cincinalele următoare figurează obiective care să ocupe forţa de muncă feminină, a căror amploare în aceste centre muncitoreşti ar fi ridicată Pînă atunci căutăm să dezvoltăm industria locală şi artizanatul. Ele nu solicita investiţii de la buget,îşi desfăşoară activitatea in spaţiile existente. S-a pus la punct producţia de covoare manuale, in 1972 au fost calificate 500 de ţesătoare de covoare, iar în 1973 vor învăţa această meserie alte 2 000 de femei. Noi am combătut tendinţa amintită. Au fost create clase speciale pentru fete de bobinatori, strungari, sudori. Dacă nu s-ar fi impus o asemenea măsură ne-am trezit în situaţia ca numărul fetelor din şcolile profesionale să fie aproape insesizabil. Am luptat, de asemenea, pentru crearea în judeţ a unor şcoli care să permită şi fetelor o instruire profesională complexă. Avem un liceu industrial, unul economic, un curs postliceal sanitar şi un institut de subingineri. „ Dezvoltăm foarte serios producţia de preparate şi semipreparate culinare, extindem comerţul prin autoservire, cantinele-restaurant, unde pot lua masa și familiile. Cred însă că efortul pe plan local nu este suficient. Unele probleme—mă refer la diversificarea sortimentelor și accesibilitatea lor—trebuie rezolvate de industria alimentară. In conceperea unor servicii trebuie avut în vedere nu numai realizarea de beneficii, ci, aş zice, în primul rînd, utilitatea lor socială, influenţa asupra familiei, asupra timpului liber al salariaţilor. Noi am organizat un sat de vacanţă pentru copii. Acest serviciu a fost total necomercial (10 lei pe zi costul mesei), în schimb a avut efecte care nu se pot socoti în bani. Acestea sunt, pe scurt, preocupările noastre. Ele nu au caracter de campanie, sunt permanente. Ele se înscriu în politica generală a partidului nostru, în orientările date de Conferinţa Naţională din iulie 1972 şi de plenara C.C. al P.C.R. din noiembrie 1972. ►»« 3