Flacăra Iaşului, iulie 1954 (Anul 10, nr. 2443-2469)

1954-07-22 / nr. 2461

tag. 2 PLACAR­E IAȘULUI 10 ani de la eliberarea Poloniei Industria minieră în plin avînt In cinstea sărbătorii naţionale a renaşterii Poloniei, colectivele multor mine au îndeplinit înainte de termen planul la extracţia cărbunelui pe pri­­mul semestru, iar în prezent şi-au luat noi angajamente în cinstea acestei sărbători, dînd economiei naţionale cărbune peste plan. Industria carboniferă este una din ramurile de bază ale economiei polo­­neze. Planul, de şase ani prevede ca in 1955, ultimul an al planului de şase ani, extracţia cărbunelui să se ri­­dice pînă la ÎOO.OOO.OOO tone. Minerii polonezi sporesc an de an extracţia cărbunelui. Anul trecut ei au dat ţării 88.700.000 tone, adică a­­proape de 2,5 ori mai mult decît s-a extras în anul antebelic 1938. întrecerea socialistă constituie o pâra­ghie importantă a îndeplinirii planuri­­lor de stat. In prezent iau parte în întrecere peste 3.000 de brigăzi de mineri. Aproximativ 100 mineri frun­­taşi din R.P. Polonă au îndeplinit sar­­cinile planului de şase ani. Metodele înaintate in muncă şi îndeosebi expe­­rienţa minerilor sovietici—săparea ra­­pidă a galeriilor direcţionale, metoda rapidă de forare a gurilor de mină etc. sunt aplicate pe scară largă. Pe cînd înainte de război, minele din Polonia nu erau mecanizate, în momentul de faţă transportul cărbu­­nelui a fost mecanizat în proporţie de aproximativ 100%, iar extracţia în proporţie de 50%. In mine funcţionează cele mai mo­­derne maşini sovietice, ca de pildă, combine carbonifere „Donbas“, trans­­portoare şi altele, precum şi maşini şi mecanisme miniere fabricate în Polo­­nia. Toate acestea au făcut posibilă ridicarea productivităţii muncii miner­iilor cu peste 30 la sută în cursul ul­­timilor patru ani. In ţară se înfăptuieşte un vast prog­ram de lărgire şi reconstruire a minia­lelor existente precum şi de construcţii de mine noi. In cursul primilor patru ani ai planului de şase ani, în Polonia au fost construite şapte mine printre care « „Zemowit —2­ 1, „Wesela — 2“, „Kosciuszko»Nowa 2", „Nowy Wie­rek“, „Rokitnica—2“ și altele. Aceste mine au și început să producă căii bune. Noile mine sînt înzestrate cu utilaj minier modern. In anii viitori, astfel de mine ca „Zemowit—2“ și „Wesela—2“, vor produce anual cîte 2.000.000 tone cărbune. Statul alocă fonduri uriaşe pentru nevoile sociale culturale ale minerilor. In Silezia, precum şi în alte centre carbonifere se desfăşoară o mare con­­strucţie de locuinţe. In perioada de după război au fost construite noi a­­şezări miniere, printre care orăşelele «I. Marchlewski“ la Stalinograd, s a desfăşurat pe scară largă construcţia noului oraş socialist al minerilor Now Tyhy şi altele. In anii de după război au fost date în folosinţă pentru mineri zeci de mii de case de locuit. Anul acesta minerii din R.P. Polonă vor primi aproxima­­tiv 29.000 camere de locuit. Lucrătorii din industria carboniferă îşi petrec concediile în casele de o­­dihnă şi în sanatoriile situate în regiu­­nile pitoreşti ale ţării. In perioada din­­tre 1948-1953, în staţiunile balneo«cli­­materice din R.P. Polonă şi-au petre­­cut concediile peste 202.000 munci­­tori, ingineri şi tehnicieni din indus­­tria carboniferă. Minerii,fruntaşi în muncă obţin bilete gratuite pentru sta­­ţiunile balneoclimaterice. Minerii polonezi dispun de o reţea largă de instituţii cultural-educative dintre care peste 320 cluburi şi colţ­­uri roşii, aproximativ 400 biblioteci, cu un fond de cărţi de aproximativ 360.000 volume. Copiii minerilor se bucură de grija părintească a statului. Pe lîngă mine au fost creeate aproximativ 220 creşe şi grădiniţe de copii. In timpul verii copiii minerilor se odihnesc în tabe­­rele de pionieri. (P.A.P.) Cinstesc ziua renaşterii Poloniei In întreprinderile industriale şi pe şantiere, în sate şi cooperative agricole de producţie, în S.M.T.’Uri şi în gospodăriile agricole de stat din R. P. Polonă se desfăşoară întrecerea socialistă în cinstea zilei de 22 iulie, cea de a zecea ani­­versare a eliberării Poloniei. Înfloreşte cultura în satele poloneze In cei 10 ani de pu­­tere populară, în satele din R. P. Polonă au avut loc transformări radicale în domeniul culturii. Dacă înainte de război în Polonia exista o şcoală la 17 sate, în prezent există o şcoală la patru sate. La sate există, a­­proximativ, de 5 ori mai multe şcoli cu 7 clase decît în perioada anter­belică. In ultimii ani a cres­cut considerabil procen­­tul de copii de ţărani care învaţă în şcolile pro­­fesionale, precum şi în şcolile medii şi în insti­­tuţiile de învăţămînt su­­perior. In instituţiile de învăţămînt superior din R. P. Polonă fiii şi fiicele de ţărani constituie peste 25 la sută din numărul total al studenţilor. 1 --------- 11 "» 11 1 ...........................................■-■■■■a '■■■! LA CASA CUVÎNTULUI POLONEZ Noile numere ale ziarului ,,Try­buna Ludu“ ziarul C.C. al P.M.U.P. ies din rotativa imprimeriei moderne a Casei cuvintului polonez din Var­șovia. Cooperativele agricole de producţie — o forţă tot mai puternică in R. P. Polonă creşte permanent numărul co­­operativelor agricole de producţie. De curînd, în voevo­­datul Rzseszow au fost înfiinţate opt noi coope­­rative agricole de pro­­ducţie, numărul total al cooperativelor din acest voevodat ajungînd la 337. In satul Raciborow a fost înfiinţată cea de a 302-a cooperativă agri­­colă de producţie din voevodatul Lodz. In voevodatul Gdansk, au fost înfiinţate alte zece cooperative agricole de p­oducţie, numărul total al acestora ajungînd la 368. Totodată, în cursul u­­nui singur trimestru, în cooperativele agricole de producţie din acest voe­­vodat au fost primiţi a­­proximativ 250 de noi membri. In cele 52 co­­operative agricole de pro­­ducţie existente în regiu­­nea Tczew au fost pri­­miţi 70 de ţărani săraci şi mijlocaşi. Intr-o singură lună, în Silezia inferioară au fost înfiinţate 23 noi coope­­rative agricole de pro­ducţie, numărul lor total ajungînd la 1.551. In voevodatul Kosza»­lin au fost înfiinţate în decurs de o lună 12 co­­operative agricole de pro­ducţie cu peste 200 membri. In voevodatul Craco­­via, ţăranii muncitori, care au vizitat adesea cooperativele existente, au creat comitete de or­­ganizare în vederea în­fiinţării a 25­ cooperative agricole de producţie. In primele zile ale lu­­nii iunie, în voevodatul Wroclaw, fruntaş în dez­voltarea mişcării coope­­ratiste la sate, au fost în­ fiinţate 20 noi coopera­­tive agricole de produc­ţie, numărul total al co­­operativelor din acest voevodat ajungînd la 1.571. Comitetele de organi­­zare din voevodatul Ol»­szlyn desfăşoară o acti­­vitate din ce în ce mai intensă în organizarea co­­operativelor agricole de producţie. In prima ju­­mătate a lunii iunie, au fost înfiinţate aici 12 noi cooperative agricole de producţie. In iunie, în voevodatul Bydgoszcz au luat fiinţă 28 noi cooperative agri­­cole de producţie. In ra­­ionul Brodnica, unde e­­xistă în prezent 45 co­­operative agricole de pro­­ducţie, dezvoltarea miş­­cării cooperatiste la sate se datoreşte, în cea mai mare parte popularizării succeselor obţinute de vechile cooperative agri­­cole de producţie. Ţăranii muncitori din satele învecinate parti­­cipă la mitingurile orga­­nizate de membrii co­­operativelor agricole de producţie, iau parte la excur­sii organizate la co­­operativele fruntaşe şi cer sfaturi de la mem­­brii cooperativelor privi­­toar­e la diferite probleme. (P. A. P.) Pentru oamenii muncii • Minerii de la mina ,fruntaşă „Gottwald“, şi-au luat angajamentul să în­­deplinească cu o lună înainte de termen planul anual de extracţie a căr­­bunelui şi să dea econo­­miei naţionale 72.000 tone de cărbune peste preve­­derile planului. • Muncitorii de la u­­zina metalurgică „Dzerg­jinski“ şi­ au propus ca în al doilea semestru al a­nului acesta să livreze peste plan mii de tone de oţel, fontă ,­i laminate. Furnaliştii de la a­­ceastă uzină şi au luat angajamentul să producă Pe străzile Varşoviei, în orele de dimineaţă, trece un tramvai ciudat. In faţă nu are nici un număr, aşa cum au toate tramvaiele, se opreşte la staţii, dar adesea stă­­ între staţii. Pentru a-l face să se oprească, e deajuns să faci un nic semn cu mîna. Nu­­mai că... persoana care-l opreşte trebuie să fie o namă cu un copil. In clipa aceea, în uşa va­gonului apare o îngrijit­­oare îmbrăcată în alb, ia copilul din mîinile mamei şui duce în in­teriorul vagonului. Peste o clipă tramvaiul plin cu drumeţii cei mai mi­titei porneşte mai de­parte pe şinele lui de oţel.. Tramvaiul acesta este pur şi simplu o creşă, care în orele de dimi­peste plan 1.300 tone de fontă şi să economisească aproape 3.000 tone de cocs. • La sate, întrecerea a fost iniţiată de organi­zaţiile obşteşti din voe­ vodatul Lublin, care au chemat pe toţi ţăranii muncitori din Polonia să întîmpine sărbătoarea na­­ţională a renaşterii, cu noi succese în lupta pen» tr­u îndeplinirea hotărî­­rilor Congresului al ILlea al Partidului Muncitoresc Unit Polonez, pentru un avînt considerabil al pro­­ducţiei agricole în ţară. (P. A. P.) Cea­ţa îi stringe pe copii la creşă, eliberind ma­mele de obligaţia de a-i conduce pînă acolo.Tram­vaiele-creşe circulă în toate oraşele mai mari din Polonia, ca de pildă la Lodz, Wroclaw, Poz­nan, Szczecin. Ele nu-i adună pe toţi copiii care merg la creşă, ci numai pe aceia, ai căror pă­rinţi locuesc la distanţe mai mari şi au dificul­tăţi cu conducerea mi­cuţilor pînă la creşe. In felul acesta, zilnic mii de mici călători merg cu tramvaiul pînă la creşele lor şi înapoi piuă acasă. Grija statului pentru cetăţeanul cel mai tînăr — pentru copil — în­cepe în R. P. Polonă încă înainte ca el să se fi născut. Viitoarea ma­mă se bucură de ajutor medical gratuit şi este internată — tot în mod gratuit — într-una din maternităţile care există în fiecare oraş şi chiar în satele mai mari. Şi după naştere îngrijirea medicală a mamei şi co­pilului este gratuită. Mama­ muncitoare pri­meşte un concediu plătit de trei luni. In acelaşi timp, pentru ca părinţii să fie elibe­raţi de obligaţia de a-i supraveghea pe copii, o reţea deasă de creşe co­munale sau pe lîngă in­tr­eprinderi permite ma­mei muncitoare ca fără teamă de ocrotirea co­pilului să-şi poată ve­dea de ocupaţiile ei zil­nice. Copilul in creşă se bucură de o bună îngri­jire medicală, este su­pravegheat îndeaproape de îngrijitoare şi hrănit. Taxele pentru înscrierea copilului la creşă au mai de­grabă o semni­ficaţie simbolică şi nu acoperă nici o mică­ parte din cheltuielile de între­ţinere, care se bazează în primul rind pe fon­durile alocate din buge­tul statului. In anul 1949 în Polonia au e­­xistat de abia 400 creşe; astăzi există peste 950 cu peste 40.000 locuri. La sate există creşe se­zoniere, care funcţio­nează în perioada lucră­rilor agricole intense. Astfel de creşe grădiniţe de copii există în clipa de faţă peste 1000, ceea ce permite să se dea îngrijire la cir­ca 70.000 de copii săteşti, în timp ce părinţii lor îşi pot vedea liniştit de muncile­­r agricole pe ci­mp. In fiecare cartier nou — şi în Polonia nu e­­xistă oraş sau orăşel care să nu-şi aibă car­tierul său nou — unul din elementele esenţiale ale noilor construcţii este casa cu parter — cu ferestre mari, lumi­noase — şi care consti­tuie sediul uneia dintre numeroasele grădiniţe de copii nou construite. Peste 325.000 de copii în vîrstă preşcolară pe­trec zilnic opt ore în aceste grădiniţe, sub conducerea unui personal calificat. De asemenea şi la grădiniţă copilul pri­meşte hrana completă (patru mese). Şi aici taxele sunt foarte reduse, iar cheltuielile sunt aco­perite din bugetul sta­tului. Prioritatea înscrierii copilului la creşă sau la grădiniţă o au familiile, ai căror părinţi lucrează amîndoi, sau familiile cu numeroşi copii. Pe măsură ce în fiecare an creşte mereu numărul creşelor şi al grădiniţe­lor, înscrierea copiilor devine o chestiune din ce în ce mai uşoară, încă în anul 1938 prin­cipiul învăţămînt­ului ge­neral era în Polonia — capitalistă pe vremea a­­ceea — doar o lozincă propagandistică, un vis, pe care guvernul de a­­tunci nu putea şi nici nu încerca să-l realizeze. Statisticile oficiale de dinainte de război in­formează că în fiecare an un milion de copii rămîneau în afara şco­lilor, mărind rîndurile de analfabeţi. Astăzi, în Republica Populară Po­lonă, nu există un sin­gur copil în vîrstă şco­lară, care să­ nu înveţe la şcoală. In timp ce înainte de război peste 60 la sută din şcolile e­­lementare erau şcoli cu două sau trei clase, as­tăzi numărul acestor şcoli este aeabia de 5 la sută, iar restul sunt cel puţin şcoli elementare cu şapte clase. Şi încă o cucerire a obţinut în Polonia Pom-In întreprinderile industriale din voe­vodă­ tul Lodz au fost înfiinţate numeroase centre sani­tare. • Anul acesta, în voi­evodatul Kielce au fost deschise peste 130 mar­gazine de diferite tipuri, iar pînă la sfîrşitul anu­­lui curent vor fi înfiin­­ţate alte aproximativ 150. • In oraşul Dzerzo­­niow din voevodatul Wroclaw s-a instalat o reţea suplimentară de ca­­nalizare. De asemenea, a fost construită o nouă staţiune de pompare. • In oraşele Lewin Br­zeski şi Baborow a în­­ce­put reconstruirea uzi­­nei de gaze. La termina­­rea lucrărilor această u»­zină va furniza o canti» tate dublă de gaze. • In primul trimestru al acestui an, în voevo»­datul Opole au fost re» parate-'peste 516­0 camere de locuit şi pînă la sfir»­şitul anului se vor efec» tua reparaţii la alte 18.000 camere de locuit. • In oraşele, satele şi cooperativele de produc­­ţie din întreaga R.P. Po­­lonă sunt date în folosin­­ţă diferite tipuri de cen­­tre de deservire a ne­­voilor de trai ale popu­­laţiei, instituţii cu carac­­ter social şi sanitar. Pentru anul acesta se pre­­vede înfiinţarea a 11.000 centre de acest fel. Iată tineretul şcolar. Fiecare elev are cărţile sale de şcoală proprii. Fiecare tată sau fiecare mamă este în stare să cumpere copilului său ca­ietele şi cărţile necesare. Ele sunt foarte ieftine : de cele mai multe ori o carte de şcoală costă mai puţin decît un kilo­gram de pîine. Preţul manualelor de liceu şi chiar pentru şcolile su­perioare nu depăşeşte pre­ţul a 3-4 kg. pîine. Fi­reşte că preţul acesta nu acopere nici măcar cheltuielile de tipar, dar librăriile pot să vîndă în Polonia cărţile la un preţ atît de redus, de­oarece 27 la sută din buget este destinat pen­tru cultură, învăţămînt şi sănătate. Nic­iun copil din Po­lonia nu va rămîne în cursul arşiţei de vară în oraşele înăbuşitoare şi pline de fum. Peste 400.000 de copii şi tineri vor lua parte la colo­niile de vară, vor vedea marea, vor face excursii în munţi sau pe malul frumoaselor Lacuri Ma­­zuriene. La marginea pă-­­ durilor vor răsări cortu-­­ rile verzi ale taberelor de pionieri. Pămîntul Poloniei este fertil şi bogat. Freamătă lanurile de grîu, iar în interiorul său ascunde comori nepreţuite : cărţ­i­bune, zinc, fier şi multe­­ alte metale şi minerale preţioase. Dar comoara cea mai mare a Polo­niei — mîndria şi dra-­­ gostea poporului - este copilul. Copilul-mîndria şi dragostea poporului IN CLIŞEU: Clădirea noii şcoli elementare de 7, clase de la Poronia in apropierea de Zakopane. Nr. 2461 O consfătuire agrotehnică Zilele trecute, a avut loc la Şipote, raionul Iaşi o reuşită consfătuire agrotehnică pe tema „Foloasele dez­­miriştitului“, organizată de biblioteca centrală regională în colaborare cu secţia agricolă a sfatului popular raional Iaşi. Această consfătuire a fost pregătită din timp cu sprijinul colectivului bibliotecii săteşti, şi mai ales al bibliotecarului Virgil Rusu. Tov. R. Lagmantel, responsabila bibliotecii centrale regionale, ajutată şi de cadrele didactice, cum ar fi tov. Cordoneanu, directorul căminului cul­tural şi de tov. Azoiţei, directorul şcolii din Chişcăreni, a reuşit să facă din timp o largă popularizare a cărţii agrotehnice. In acest scop a fost difuzată în rindul ţăranilor muncitori broşura intitulată „Folosirea dezmi­­riştitului“, asupra căreia s-a discutat apoi cu cititorii. La consfătuirea care s-a ţinut în cadrul căminului cultural au partici­pat colectivişti din Chişcăreni, mem­bri ai întovărăşirilor din Iazul­ Nou şi Şipote, precum şi numeroşi ţărani muncitori cu gospodării individuale. In total au fost peste 150 de partici­panţi, ce au ascultat cu viu interes cuvîntul rostit de tov. Victor Bogoş, şeful secţiei agricole a sfatului popu­lar raional, care a vorbit despre me­todele agrotehnice avansate şi, în special, despre foloasele dezmirişti­­tului. Au urmat apoi discuţii vii şi inte­resante. Tov. Puiuţ secretarul organizaţiei de bază­­din Şipote a ţinut să-şi manifeste satisfacţia în legătură cu organizarea acestei consfătuiri, ară­­tînd foloasele­­aplicării pe scară largă a regulilor agrotehnice şi rezultatele bune pe care le-a obţinut, personal, prin aplicarea dezmiriştitului în vara anului trecut. Şi tov. .Vasile Isoveşteanu, briga­dier din gospodăria colectivă dif­ Chişcăreni a vorbit pe larg despre succesele dobindite de colectivişti prin aplicarea minimelor agrotehnice, iar tov. Mititelu a subliniat că, deoarece n-a executat anul trecut lucrările pregătitoare de toamnă, în primăvara aceasta, s-au ivit buruie­nile. El şi-a luat angajamentul să facă dezmiriştirea la timp şi în bune condiţiuni. Intovărăşitul Alex. Rotaru, de la Iazul-Nou, a recoman­dat ca după dezmiriştire imediat ce au apărut buruienile să se execute arătură adincă, iar Mihai Tofan, pre­şedintele întovărăşirii agricole­ din Şipote, a menţionat că pînă in pre­zent s-ă dezmiriştit în întovărăşire suprafaţa de 7 hectare, accentuînd asupra foloaselor acestei lucrări. Pentru o şi mai clară înţelegere a problemei, tov. Gh. Amarandei a pus o serie de întrebări în legătură cu aplicarea dezmiristitului, primind toate lămuririle necesare. Colecti­vistul Dumitru Rebei a ridicat de asemenea probleme interesante, iar tov. Cordoneanu, directorul căminu­lui cultural a demonstrat în mod practic că acolo unde s-a făcut dez­miriştirea la timp, pămîntul a fost afînat spre deosebire de terenurile nedezmiriştite. De asemenea­, el a dat drept exem­plu porumbul întovărăşirii agricole din Şipote, care este mai frumos, de­cît în alte părţi, fiindcă a fost se­mănat pe o suprafaţă dezmiriştită şi arată adînc din toamnă. Numeroşi participanţi au mai luat cuvîntul pentru­­a arăta avantajele lucrării pămîntului cu mijloace teh­nice avansate şi cu aplicarea celor mai înaintate metode. Ei şi-au mani­festat dorinţa de a mai participa la astfel de consfătuiri din care au po­sibilitatea de a-și însuși diferite pro­bleme din domeniul agrotehnicii.­ Organizează biblioteci volante la aiii Deşi muncile agricole sînt în toi, ţăranii muncitori din satul Ruginoasa găsesc timpul necesar pentru a trece pe la bibliotecă spre a împrumuta cărţi noi şi a citi revistele şi ziarele. Biblioteca are un număr de 212 ci­titori, majoritatea frecventînd cu re­gularitate această unitate culturală. In această perioadă tov. Gheorghe Bojdoacă, bibliotecarul sătesc, răspîn­­deşte cartea, deplasîndu-se pe la ca­sele cetăţenilor şi recomandîndu-se broşurile cele mai adecvate. Cu acest prilej el popularizează biblioteca ceea ce face ca tot mai mulţi cetăţeni să vină aici pentru a face lecturi în colectiv. Astfel în ziua­­de 11 iulie, un grup de 16 săteni au citit şi au discu­tat cu mult interes broşura intitulată „Cum să dezmiriştim“. Aceasta a fă­cut ca în satul Ruginoasa, cititorii fruntaşi să fie exemple şi în întreţi­nerea culturilor. Astfel, ţăranii mun­citori Alexandru Hormus, Alexandru Zăgari, Lucreţia Cojocăriţa şi alţii au aplicat întocmai minimele agrotehni­­ce în munca de întreţinere a culturi­lor. Cititoarea fruntaşă Axinia Cos­­tache a citit anul acesta peste 160 de cărţi dintre care 25 cu teme agri­cole. Tot printre cititorii fruntaşi nu numără şi tov. Gheorghe Bujor care a citit peste 30 de cărţi, iar tov. Con­stantin Ştirbu, impiegat la C.F.R., este de asemenea un cititor pasionat In momentul de faţă, preocuparea cea mai importantă a tov. bibliotecar Gheorghe Bojdoacă este de a organi­za munca cu cartea la arii. Pentru aceasta s-au selecţionat cărţile, bro­şurile şi revistele care să fie trimise la cele­ trei arii. S-au pregătit pano­uri şi lozinci şi s-au organizat lec­turi la locul de muncă, astfel încît aceasta să constituie un sprijin în campania de recoltare. TEREZA MIRONESCU bibliotecară șefă a Bibliotecii centrale raionale _ Pașcanii Manifestare cultural artistica Zilele trecute a avut loc în comuna Mănăstirea, comuna Hîrşova, raionul Vaslui o frumoasă serbare alcătuită din coruri, recitări, şi piesa de teatru „O zi de mare zor“ de scriitorul so­vietic Crevcenco, piesă care arată cum luptă colhoznicii pentru buna întreţinere a culturilor. Serbarea a fost pregătită de către tov. Florica Dudău, cu concursul or­ganizaţiei U.T.M., a pionierilor şi elevilor. Programul artistic a fost pregătit după îndrumarea utemistei Adina Dudău care a sprijinit pe ti­nerii artişti amator­i în interpretarea rolurilor. S-au evidenţiat tovarăşii : Maricica Rotaru, Ioan Grosu, R. Dîmbu şi alţii. Ţăranii muncitori din satul Mănăs­tirea au plecat cu bogate învăţăminte dobîndite în cadrul acestei frumoase manifestări culturale. SMEU AUREL corespondent Realizările pionierilor şi şcolarilor din raionul Codăieşti In cele 49 de unităţi şcolare exis­tente în raionul Codăieşti s-au obţi­nut anul acesta rezultate cu mult mai bune decît în anii trecuţi. Aceste rea­lizări s-au datorat în cea mai mare parte cadrelor didactice care s-au străduit să aibă o frecvenţă de sută la sută, cum a fost la şcolile din Dă­­neşti, Protopopeşti, Ghergheleu, Bo­­hotin şi multe altele. Datorită frec­venţei bune­ şi predării lecţiilor în condiţii bune situaţia şcolară s-a îm­bunătăţit simţitor, iar procentajul de repetenţi­e scăzut faţă de anul tre­cut cu 30 la sută. Dar pionierii şi şcolarii­­ noştri pe lîngă că şi-au dat mult interes la în­văţătură, au dus la îndeplinire o serie de acţiuni de ordin obştesc. Aşa a fost plantatul puieţilor pe terenurile degradate. Astfel s-au cultivat anul acesta 86.000 de pomi. Pionierii care au plantat cel mai mare număr de puieţi au fost cei din Tăcuta, Codă­ieşti, Răducăneni, Ciorteşti şi alte comune. Ei şi-au făcut şi frumoase grădiniţe de flori înfrumuseţînd astfel curtea şcolii. Cea mai plăcută grădină au reuşit să şi-o­­ facă cei din satul Brădiceşti . Purtătorii cravatelor roşii din raio­nul Codăieşti au muncit cu mult spor şi în cadrul gospodăriilor anexe de pe lîngă şcolile de 7 ani. Alături de părinţii lor ei au plivit şi prăşit plantele obţinînd frumoase rezultate mai ales la gospodăria anexă de pe lîngă şcoala din Dobrovăţ—Ruşi. Cele 8 hectare care au fo­st reparti­zate şcolii au fost însămînţate după toate regulile agrotehnice. In afară de păioase şi leguminoase ei au mai însămînţat 2 hectare cu porumb. In munca de întreţinere a culturilor s-au evidenţiat pionierii Constantin Adochiei, fraţii Elena şi Constantin Cruceanu, fraţii Dumitru şi Victoria Cocea şi alţii. Dintre părinţii copiilor care şi-au dus la îndeplinire angaja­mentele luate fac parte tovarăşii Va­sile Rusu, Elena Nicolau, Isidor To­ma, Alexandru Pavlov şi mulţi alţii care au sprijinit prin muncă volun­tară gospodăria anexă a acestei şcoli. Dintre cadrele didactice care au în­drumat pionierii în muncă fac parte tovarăşii Dumitru Artenie, Tănase Artenie, precum şi instructorul supe­rior de pionieri Mircea Clapan. Din personalul administrativ a muncit mai mult tov. Constantin Ailenii şi Ioan Aştefanei. Rezultate bune s-au obţinut şi la gospodăriile anexe ale şcolilor din comunele Răducăneni, Tăcuta, Dăneşti şi altele. Pionierii au fost îndrumaţi şi în pregătirea unor frumoase programe artistice, pe care le-au prezentat atît în cadrul emisiunilor staţiei de radio­amplificare cît şi în faţa cetăţenilor din raion. S-au evidenţiat cu acest prilej elevii şcolii din:Codăieşti, Moş­­na, Bohotin şi Dobrovăţ, ELENA IBRIAN corespondenţi.

Next