Flacăra Iaşului, februarie 1959 (Anul 15, nr. 3864-3887)
1959-02-01 / nr. 3864
fragt. 2-a ALEXEI SURKOV In Dinţii noastră, totu-i nou şi Socoate, viaţa rău nu ne-am trăit-o Nemaivăzute fapte împlinind Ci vectifi ne-a croit altă măsură Şi pentru bucurii şi pentru fină. Tu dir trecut ca dintr-o hr.bă strimtă Te-ri.., smuls în largul vieţii înălţat Şi-a rit sunat întinsul lumii, cintec Al sufletului teu eliberat. Toţi descoperitorii de pg nînturi De-abia-au trecut prin lutu-nţelsnit A ‘ 1 ' f ■ inrf. lămtnturi Pe cdre nici Colu.nb nu le-a gînăit. In rţa noastră totu-i nou şi tu. fr jt- ' rr zeu . Cîîv; tul ezre : numi ~ene~^ Din fit -a - clipă il făscum. Le te- .re--- •* t eşti în lumea Ir care scrii tainele şi °schia Din tot c- este-al tău şi tu îl aperi Şi — ăstăş îi eşti ne-nvinsului Partid. Noi am descoperit inti drumul, Izbînzite in noi sîn dimpozite Şi miifie vom aduce lumii vestea emn- "I • deplin înfăptuite. In romineşte ăc NICHITA STANESCU Din plastica sovietică Pimkm cașului Talonul de pensie In biroul modest al secţiei miorlăie D.C.A. se ţine şedinţa decadală a achizitorilor de la subsecţii. Fruntaşii texftaU metode de lucirii cu rezultate frumoase şi se silesc sa pară cu irtai naturali, dar le răzbate în jslas şi în gesturi mîndria omului care ştie că şi-a făcut datoria. Cei rămaşi iu din urmă stau sfioşi, cu privirile in podele; cite unul încearcă vreo justificare timidă, gîtlită însă repede de dezaprobarea celorlalţi. Ceea ce mă atrage privind acest mănunchi de oameni e conştiinţa lor, simţul de răspundere. Dacă ar intra acum cineva pe uşă şi l-ar auzi pe Vasile Savin cum îşi frăţ mintă limbă să explice cum s-a făcut că n-a realizat plattul la piei ovine şi vînat, poate că ar zîmbi. Dar, apoi, cîrtd l-ar vedea pe acest achizitor cu părul sur şi uşor adus de spate, cum sincer nu se poate împăca cu ideea că n-a ajuns, decit la 78 la sută din plan, cînd industria ţării aşteaptă atît de mult de la fel, ar simţi un fior de înţelegere şi de prreţuire a sincerităţii lui. Mişcată, se vede, de frămîntarea lui, o bătrînică din fund, pe care aproape n-o observasem, a izbucnit cu glas a frercită. - Iraa... măi Vasile, bărbat eşti sau Cie haiba ? Cite profente zici că ăi, de te sclifoseşti aşa ? - Asta-i tovarăşa Maria Groapă de la Stoicani, îmi şopteşte directorul. Cel mai vechi achizitor din taioh. Straşnic Operativ avem ih ea ! II aScult pe direttor, dar în acelaşi timp urmărise cu innteres lecţia practică pe care bătrîna i-o serveşte lui Savin. La sfîrşitul şedinţei, am ţinut să stau de vorbă cu bătrîna. Ochi incă vioi sub spuza anilor şi obraz smead ca un tăblou patinat de vreme. îmi povesteşte că „nu o mai ţin balamalele“ ca altădată şi ar vrea să pregătească un cadru tînăr pentru subsecţia ei. A pus ochii pe un tînăr care i se pare mai de ispravă. „Să fie muncitor cinstit şi atunci are asigurat un salar frumos la stat“, îmi spune Maria Groapă cu convingere. - Vrei să-ți aranjezi retragerea la pensie ? - Se vede că dumneata fuguești, ripostează zîmbind femeia. Cine să-mi dea pensie şi pentru ce ? - Statul. Pentru anii serviţi ca salariat. - Statul mi-a dat pentru muncă leafă şi primari, cit am meritat. Cit de ani, n-am aşa mulţi ca slujbaşă la stat , numai unşpe. - Nu făce nimic. Şi pentru unsprezece, ţi-a rămas dator cu pensie de bătrîneţe, încerc s-o lămuresc. Apoi, chiar de lepădat nu-s. Abia am împlinit unul peste.. şaizeci, se trezeşte o urmă de cochetărie feminină în ea. Pină la urmă, am convins-o totuşi că e mai bine să-şi facă formele pentru pensie şi a depus cerere. Şefa serviciului muncă şi salarii e atît de conştiincioasă incit nici la pensionarea ei n-o să uite să-şi scadă eventualele diferenţe de stagiu. A puricat statele de serviciu ale Măriei Groapă şi i-a trimis certificatul respectiv, pentru îndeplinirea fotisfelor de pensionare. Iată de ce am rămas irutat cîrtd; într-o dimineață frumoasă de la începutul toamnei m-am trezit cu Maria Groapă în birou. - Ce mai face tînăra noastră pensionară ? am intîmpinat-o bucuros, ca să-i alung umbrele tristeței ce întîrziau pe obrazul ei îngindurat. - Bine, mulțămim de întrebare, mi-a răspuns ea ceremonios şi a așezat o desagă vărgată pe scaunul ce i-1 pregătisem să şeadă. Apoi a scos de undeva unu ’ carnet și din el certificatul trimis de noi. - Nu-i bun, itii-a spUS bătrîna sertrt, desfășurîhd actul pe birou. - De ce ? - Nu-s bune datele din el. Gine l-a făcut, a greşit. Tovărăşa de la munca şi salarii arfe artăate citită şi a prins din zbor sensarea. - Nu se poate, tovarăşă Groapă, a sărit dînsa de pe scaun. Nu ai mai mult decit arată certificatul. Am calculat la centimă. Drept răspuns, Maria Groapă şi-a desfăcut desaga şi a depus pre masă, sub ochii uimiţi ai funcţionarei, o întreagă arhivă adunată în toată activitatea ei de achizitor. Le-am lăsat să verifice împreună. Intr-un tîrziu, şefa de la muncă şi dolarii s-a dat bătută şi a făcut alt certificat, ceea ce nu s-a întîmplat de mult la hol. Mafia Groapă a mulţumit cuviincios, şi-a luat desaga la subţioară şi a plecat. Extraordinar ! nu s-a putut abţine şefa cea conştiincioasă. Aşa eleva n-am întilnit încă de cînd lucrez. Ştiţi, cinste, ce mi-a pretins bătrîna ? Să-i modific certificatul cu două luni în minus, cînd - în adevăr - nu a avut salut, ti comision. Pentru asta a bătut drumul Iaşului. Zilele trecute, intoreîndu-mă de la Huşi, m-am oprit la poarta ei. Maria Groapă nu era acasă. Sare pornise într-un sat vecin, la gospodăria colectivă, să ridice nişte pici caracul. II însoţea pe tinăr, succesorul ei. Curînd însă, a irttrat pe poartă că-' ruţa încărcată cu saci, cu bătrîna pe capră și cu tînărul lingă cai, alunecînd pe polei. Cum a coborît și m-a recunoscut, înătuşa Maria a lăsat flăcăul să destrame şi trt-a poftit în casă Satuil arate ceva. Fără să-și scoată şalul gros, cu către era împachetată cruciș, m-a dus la o ramă din perete. Sub sticlă - o fotografie veche de militar. Mă prieşte indiferent, în poziție marțială. Intr-un colț ceVa mit. Cu o carte de vizită - un carton. Pe carton citesc scris la mașină : MARIA GH. GROAPA. - Vezi ce scrie acolo ? mă cercetează bătrîna cu ochi umezi de emoţie. - Ce e asta ? - Nu te mai face că nu ştii. E ţipişca mea de pensie. Prima pensie. Moşneagul şi fetele rîdeau de mine că n-o să-r ţii vite nimic şi că „paşte murgule iarbă verde“. Ziceau că statul nu ştiai grija mea oarte ? Iacă, după cum vezi, s-a dovedit că este cineva acolo sus care mă are şi pe mine în grijă. Vezi ce clar scrie ? Ba încă, îl trece şi pe moşneag , Gheorghe. Precum ca să se ştie că mai există şi el pe lume. Dacă nu , eram eu, cu munculiţă mrea cinstită, mai era şi pomenit cu tiparul, să citească toată comuna ? De asta am pus ţidula acolo, ca mărturie că statul nu-i uită pe oamenii care muncesc cinstit. Şi a ieşit pe prispă, să dea ordine de descărcare a pieilor aduse. Maria Groapă călca mai dreaptă şi avea din glas o tărie care se sprijinea parcă şi pe talonul pus la loc de AUREL LEChi „IAŞUL LITERAR“ nr. 11 . Efortul redacţiei Iaşului literar de a lichida rămînerea în urmă în ceea ce priveşte apariţia, n-a înregirtrat deocamdată, rezultatele dorite. Suntem, de aceea, nevoiţi să comentăm numărul 11 pe noiembrie 1958 cu întîrziere. N-am consemna acest fapt dacă printre alte consecinţe ale sale, n-ar trebui să includem şi publicarea în numărul din ianuarie a unui fragment dintr-un roman apărut în intării în decembrie. Această, în afara făptuim că reportajul ,,Crescătoarea de păsări Ana Avcsalan", — pe care aiohit Vasile Călittico, n-a mai avut răbdare să-l vadă opărind în numărul pe noiembrie al faguriui literar şi l-a oferit în ianuarie altei publicaţii — îl mai putem găsi şi în numărul de joi, 15 ianuarie 1019 al Gazetei Holare". O altă consecinţă nedoriă este şi caracterul improvizat al mrhăriticii 1 al „Iaşului literar"1. Diferenţa de valoare a prozei cuprinse în sumar şi numărul restrîns de pagini rezervate sectorului de critică (în care de altfel, tm spaţiu oarecum disproporţionat cu cel acordat problemelor contemporane, îl ocupă studiul lui Dan Bădărău despre „Vechea comedie italiană1') diminuează meritele acestui număr de revistă. Sectorul de poezie vădeşte din u'In strădania redacţiei de a asigura acestuia o tematică majoră, militantă. ,,Cîntec'' şi ,Dupa vechi glasuri” de George lesnea deschid şirul finei poezii care tind să reflecte momente apoteotice ale luptei pentru comunism („Comunism" de Mihail Cosma) sau să sugereze amploarea şi avidul luptei în construcţia economcă desfăşurată în ţara noastră („Metan" de Darie Magheru, „Magistrala" de Gheorghe Scripeţi).Deţin de asemenea atenţia versurile intitulate „Atelier" şi , Lacul lebedelor” de Nicolae Tatomir, „Seva“ de Rusatin Mureşanui, ei". Exemplul maestrului George lesnea care cultivă stăruitor poezia agitatorică merită a îi relevat: „Merg umăr la umăr, La izbindă porniţi dam n' noi tară număr. Ca un clopot, octombrie taur. Peste lume sună cu dangăt de aur, lumina lui veşnică peste vremi se desface. Ca mii şi mii de porumbei de pace“. (După vechi glasuri) Firesc e apoi ca epocalele cu ceiri ale ştiinţei sovietice să-şi afle ecouri în poezia contemporană („Sputnicul de la o vreme, pe orbita de poeme" ,,Atelier" de Neaţomir). Dar, în general, în versurile acestui număr, unele din ele simple instantanee, prezenţa omului, a ciudut ironie vagă. Elanul către împlinirea năzuinţelor lumii noi este exprimat uneori prin exclamaţii retorice („O ! Cum ,, cahta-va visul spre comunism ureînd“), iar viaţa sufletească a eroului contratpollan nu este totdeauna reflectată în toată bogăţia ei. Mai mult decit atît, unele versuri, atunci cînd nu se pierd în abstracţiuni, se limitează să adaoge semne de exclamare după succinte descrieri ale fontei rare curge sau metanului rare nechează „din mii de herghelii !" (Metan — Darie Magheru). O falsă umanizare se realizează atunci cînd eroul poetului apare frămîntat de complexe rezolvate iar. In poezia „Flăcăul“ de Rusalin Mureșanu, de pildă, ajuns în mină, erou. „Scrîşni (!) c-a dat un cer de amelist /Şi—tin bărăgan întreg pe-o "Merje !.*.* pentru ca prezenţa unui alt flăcău venit din Bărăgan să-i redea brusc echilibrul sufletesc. gondind universul sufletesc al omului nou, poeţii „laşului literar” Hadu depăşit, după cîte se vede, cu toţii, zonele periferice. Romanul „Să nu mergi singur prin ploaie“ de Al. I. Ştefănescui «sa bucurat de atenţia cronicarilor opiniile afirmate nu pot fi, docil cu aproximaţie, controlate pe baza unui fragment. Trebuie totuşi să remarcând g. oreiunea naraţiunii şi mai cu seamă spontaneitatea dialogului precum faptul că lumea eroilor lui Al. I. Ştefănescu, deşi din aceeaşi familie cu cea a eroilor lui Nicuţă Tănase, este reflectată de astă dată — spre deosebire de lucrările care-l mimează pe cel ce „s-a făcut băiat mare“ — de un scriitor cu o evidentă şi distincă personalitate. Plină de emo-'ţie Şi căldură, evocarea lui Marin Iancu Nicolae („Cricun siberianul"), măi puţin realizat artistic reportajul lui Vasile Căbulea Notăm totuşi faptul că „laşul literar” dovedeşte consecvenţă în prezentarea unor figuri de oameni noi şi ne asociem dorinţei cititorilor de a întîlni şi pe viitor în paginile revistei portrete de-ale unor fruntaşi ai muncii, oameni înaintaţi, al zilelor noastre. După cum am mai spus, deşi studiul ..Vechea comedie italiană" rm este de fel lipsit de interes, a est fapt nucompensează anemica prezentă în actualitate a sectorului de critică, fiind regretabil tapint că, rertomemit literar coti temporan nu -şi găseşte ecou, în acest humăr, deci în două crbici şi cîteva recenzii. IH d-3. riha pe marginea vbhihtellor,thhp, thainte" de Kataev şi „Pe nerăsuflate de Ehrenbirg, sunt vestejite ridicatele încercări ale revihaliştilor de a defăima literatura sovietică, a cărei vitalitate este pe deplin afirmată de nenumărate şi unanim recunoscute creaţii de înaltă valoare cărora, cu cinste, li se pot alătura şi volumele mai sus citate. Preocupat excesiv de problemele tehnicii naratorului, M. Andriescu omite în cronica sa la („Cerul începe la etajul 3), aspecte importante ale creaţiei lui Francisc Munteanu. Mulţumindu-se să ilustreze procedee ale autorului, Al. Andriescuriu analizează faptul că, folosind aceste procedee, Ananciuc Munteanu nu urmăreşte întotdeauna relevarea unor laturi esenţiale ale vieţii sau ale caracterului personajului Sau dacă nu cumva, aşa cum se întîmplă, în fapt, se lasă uneori sedus de senzaţionalul de dragul căruia sacrifică sau abandonează ideea care stă, sau ar trebui să stea la baza Chiar și a unor lutrări literale cu caracter autobiografic. „Apropiindu-se de acest sfector primejdios (al senzației labilul n.h.) prozatorul are obligația — notează autorul cronicii — Să evite situațiile forţat sau de- a dreptul incredibile, cum sînt cîteva în cuprinsul povestirilor menţionate". De fapt, printre povestirile menţionate este şi ,,Kidmetrul 1314“. In aceasta, ca şi în altele privenite în cuprinsul cronicii, cum ar fi „Cerul începe la etajul 3‘‘, Se relatează fără discernămînt fapte ce nu servesc sau chiar deservesc mesajul scriitorului, situaţie faţă de care cronicarul „laşului literar“ ar îi trebuit să ia poziţie. In ansamblu nu putenî totuşi să ră remarcăm faptul că laşul literar“ vădeşte strădania de a se ancora în actualitate şi în ciuda unor insuficiențe temporare, avem convingerea că, spre satisfacerea deplină a cititorilor, viitoarele numere vor marcă sulese mai hotărîtoare în realizarea acestui obiectiv. ^ V. GRADINARU IN LIBRARII ANTON PANN: Povestea vorbei B. ST. DELAVRANCEA: Scrieri alese V. ALECSANDRI: Poezii M. KOGALNICEANU: Serien alese N. FILIMON: Scrieri alese ZAHARIA STANCU: Desculţ C. NEGRUZZl: Pagini alsse B. POLEVOI: Povestea unui om adevărat B. BRECHT : Teatru Viaţa teatrală Pe scena Teatrului de Stat din Reşiţa a fost prezentată de curînd în premieră piesa dramaturgului ceh Miloslav sterilik „Dragoste lă ţară“. IN CLISEU : O scad din spectacol. Foto: A. CONSTANTINESCU Repetiţiile cu pit Sa ,,Casa Bernulde Alba“ ce se desfăşoară pe sosira Teatrului Naţiotta!, se află într-uln Studiu avansat. Din colectivul de interprete fac parte artistele Eugenia protopnecu, Elena Foca, Fiorica Damian, Silvia Irinaşau, Aurorăporescu, Virginica Bă- Antescu, Gilda Marinescu, etc. Regia spectacolului ii aparţitte lui Dan Nastă. Concomitent cu a■vsţe pregătiri, vor continua repetiţiile la piesa „Aristocraţii“ de N.pogodih. In acelaşi timp, colectivul Teatrului Naţional se pregăteşte pentru turneul ce va fi întreprins luna aceasta priu Satele tăranului Negreşti CU piesă „Tugul inimilor“ de Tiberiu Vornic programul va fi completat cu poezii inspirate dirn transformarea socialistă a agfifetilturii. La Teatrul Naţional Se pregătesc noi premiere Pe scena Teatrului Evreiesc de Stat, spectacolul : „Lozul cel mare“ Cu ocazia Centenarului nașterii lui Salom Alexiem, care va avea loc curând, Teatrul Evreiesc de stat prezintă „Lozul cel mare“ una din cele mai populare comedii ale acestui scriitor clasic. Regia spectacolului este semnată de tov. Igd Schapira. Printre interpreții principali sunt: Marcel Finchelescu, Ruttele Heller Schapira, Nuşa Grup, Fani Zaider și altii . Nr. 3861 Săptărh.le viitoare va rulă la laţi de producţie a studiourilor R. P. Bulgare „Legea mării’’. IN CLIŞEU: cadru din film. ARIPA DIMINEŢII Aripa dimineţii se-Harţă peste lume Plutind mai sus, mai albă dcoit un steag de pace şi-n orice parte-a ţării Se-aUd ltesc la ecouri Unite în tumultul şi măreţia muncii. Minerii, în udî,icuri, sporesc lumina zilei Cu ficare tonă de minereu, cărbune, Din trenul bogăţiei zburînd spre viitor. Ca flacăra mai ta.. mai repezi, oţelari, Văpaia Hunedoarei o înteţesc mereu Şi-n fiecare clipă, betonîştii, Mai aprigi ca şuvoaiele de munte, Zidesc castelele luminii la Bicaz Uimind tăcerea stîncilor din preajmă. II dimineaţa asta, gîndul meu CU oamenii aceştia se ridică Pe culmile eforturilor drepte Şi de acolo, Zăreşte-n largul mării, marinari Şi III văzduh cum trec aviatorii, Scut neinfrint veghind, fără hectare Socialismul ce despică munţi Şi imblinzeşte apele-n turbine, Spre fericirea Patriei, noi punţi înfăptuind în dimineţi seninei FLORIN MIHAI PETRESCU POŞTA REDACŢIEI începuturi promiţătoare Diin numărul mare de poezii sosite la redacţie în ultima vreme, se vădeşte că majoritatea acestor încercări sînt închinate vieţii noastre noi, cîntă dragostea de ţară, munca avintată a oamenilor muncii din întreprinderi şi de pe ogoare într-un cuvînt — prezentul în toate aspectele lui. InChimînd un „frim“ patriei, strungarul Valeriu Beriţa spune: „Slăvită fii, tu, scumpă Romînie, Tu, brav popor, stăpîn pe soarta tă, Azi nu mai eşti robit de tiranie, Azi ai cu libertatea cununie Şi eşti conducător în ţara tal" Intr-o scrisoare Însoţită de o poezie, muncitorul Solomon V. Eliade scrie : „Nu sunt poet şi nici n-am încercat vreodată să scriu versuri, dar munca clocotitoare a forjorilor de la FRB, viaţa m-au îndemnat să scriu prezentele versuri, dedicate familiei forjorului Cozma Chiriac, inovator, decorat cu Ordinul Muncii, care împreună cu fiul său, fiica, ginerele Şi nora muncesc cu drag pentru îndeplinirea şi depăşirea normelor". Şi poezia, destul de modestă e drept cîntă hărnicia acestei familii de muncitori fruntaşi: „El e şeful de echipă „Cozma. — Na-i ştiut ? — „Cate nîciodată-n muncă „Nu se dă bătut. Tematica poeziilor amintite vădesc o prifestate justă. Dar să cercetăm şi altele . D. Srînceanu (Bârlad): Amîndouă poeziile sînt interesante. ,,Glasul unei tinere clădiri prezintă destul de ingenios două aspecte: construcţia paşnică, înălţarea de clădiri noi, locuinţe pentru oamenii muncii, şcoli, Cămine culturale etc şi în al doilea rînd, ura împotriva războiului, iv mai interesantă nu numai ca idee, dar chiar ca realizare — cea de a doua poezie, ,Etern omenesc". Aşteptăm de la dvs. şi poezii Valeriu Benţa (Iaşi): „Chemarea“ la luptă pen pace e însufleţită de un sentiment nobil. „Intrâ-n frontul păcii, frate. „Să dă mina cu noi toţii" încercaţi să concentraţi puţin ideile ; ar fi mai convingător. Destul de bine realizat „Imnul” din care am citat mai sus. Ovidiu Dragomirescu (Iaşi) , începuturi promiţătoare. Cele două poezii („Avertisment" şi „Retrospectivă”) sînt meritorii şi ca idee şi chiar dimn punct de vedere al realizării artistice. Mai multă insistenţă ett favoarea clarităţii. Mai trimiteţi! Ştefan Bucevski (Bârlad) : — Nimic deosebit, cu excepţia Ultimei strofe dirn prima polizie intitulată ,Pentru tei alti SUA”. Fabula „El” nu aduce nimic nou. Ingenioasă doar morala. March I. Cornteliu (studenta Iaşi) : Reţinem un singur Vers: „Copii, zimbiţi voi astăzi la razele de soare!", un rest afuis mic deosebit. Solomon Eliade (Bírlad) : — In cea de a doua poezie e meritorie sîrguinţa cu care vreţi să spuneţi tot ce simţiţi. Dar îngrămădindu-le pe toate la un loc, poezia devine greoaie ca o listă in care sunt doar pomenite lucrurile. Poezia dvs. e mai degrabă un proces verbal. E apreciabilă ultima parte a poeziei care devine caustică vorbind despre foştii asupritori ai poporului. Mai multă atenţie la gramatică : „fulgii de nea vesteşte”, „Ţara o conduce fiii din popor” ş.a. Apoi la rime: „frunte“ cu „unşpe” (forma aceasta a lui unsprezece nu-i prea literară), Ion străjerii (Dumeşti,Negreşti) — Cele două poezii trimise acum, ca şi altele de mai înainte dovedesc că aveţi reale posibilităţi de versificare. Claritatea şi corectitudinea versului, imagini uneori destul de reuşite iată ce vă caracterizează încercările. „In liniştea nopţii de vară, Nimfe nu mai curmă tăcerea Decit un bătrîn c-o Vioară". (Bătrînul din noapte) De ce ne trimiteţi, însă poezii scrise cu mulţi ani fii urmă? Acum nu mai scrieţi? E mai important de ştiut cum Şi ce scrieţi acum, chid real, îate din ţara noastră sînt altele decit în 1947 chid aţi scris poezia ..Pătrimii din noante". Trimiteţi încercări mai recentte la Constant Nicola (Vaslui) Traducerea nu-i rea. ideea poeziei e redată cu claritate ceea ce înscăriută ei aţi înţeles exact ce a vrut să spună Evgheni Kruglov: Asta e o Calitate. Mai sunt îrisă şi lipsuri. De pildă, de la prima la a doua strofă este o diferenţă de ritm. Ih strofa a pătră aţi uitat de rimă. Strofa a treia este insuficient lucrată. S ar putea scoate din ea o bijuterie. Mai lucraţi şi mai trimiteţi! Poezii mai slabe asupra cărora nu mai vnsităm au mai trimis Niga Petru, Teodor Haânaş, Mf Copăceanu şi alţii, m. MüGtrtt