Flacăra Iaşului, octombrie 1959 (Anul 15, nr. 4068-4094)

1959-10-01 / nr. 4068

E It 4 4 Mr. im Harca sárbftarc a poporolai tina (Urmare din pag. 1-a) dului Comunist Chinez a trasat o se­rie de obiective principale în înde­plinirea planului economiei naţionale pe anul 1939. Reglementarea planu­lui va permite îndeplinirea cu 3 ani înainte de termen a obiectivelor fi­xate de cel de al ll-lea plan cincinal în ceea ce priveşte unele produse industriale şi agricole importante. In timp ce Uniunea Sovietică şi-a fixat ca sarcină aceea de a ajunge şi de a întrece din punct de vedere eco­nomic Statele Unite, Republica Popu­lară Chineză şi-a pus ca ţel să a­­jungă din ur­mă şi să întreacă Anglia, una din cele mai puternice ţâri in­dustriale capitoliste, în ceea ce pri­veşte producţia principalelor produ­se industriale. Această sarcină va fi îndeplinită nu în termen de 15 ani, aşa cum fusese prevăzut iniţial, ci după cum a stabilit Plenara C.C. un P.C. Chinez în decurs de aproximativ 10 ani, începînd din 1958. Va fi, de asemenea, posibilă îndeplinirea cu mai înainte de termen a programu­lui de 12 ani (1956—1967) pentru dezvoltarea agriculturii. Marile victorii obţinute de poporul chinez în cei 19 ani de la eliberare se datorase în măsură hotărîtoare politicii juste a Partidului Comunist Chinez, în frunte cu tovarăşul Mao Tzs-dun. Lupta Partidului Comunist Chinez se bucură de sprijnul întregului po­por care se uneşte strîns în jurul partidului şi guvernului. Unitatea mo­­rcal-politică a marelui popor chinez îşi găseşte expresia în iniţiativa crea­toare a maselor în construcţia so­­cialismului. O mare însemnătate în obţinerea victoriilor poporului chinez o au prie­tenia şi colaborarea frăţească şi multilaterală sovieto-chineze, marele cititor frăţesc pe care Uniunea So­vietică îi acordă Republicii Populare Chineze. Prietenia sovieto-chineză re­prezintă o forţă uriaşă cum nu a mai cunoscut istoria omenirii. Această prietenie care uneşte populaţia de peste 859 de milioane a celor două ţări este bastionul de nădejde al pă­cii, democraţiei şi socialismului. Republica țară Chineză ocupă un loc de în comunitatea ţă­rilor sociofisice popoarele aces­tei comuni, întăresc permanent legăturile aiţie, se dezvoltă tot mai mult crarea şi ajutorul re­ciproc. Solirea Uniunii Sovietice, a tuturor­­ socialiste cu marea Chină eoni o stîncă de granit de care simt toate uneltirile duşmanilor lor socialiste. Republica Ciară Chineză este o mare pi mondială, al cărui glas este­­ de popoarele tuturor ţărilor. Chiiromovează o politică externă deirare a păcii în Asia şi în lumetreagă. Ea a adus o contribuţie portantă la stingerea focarelor diboi din Coreea şi In­dochina. In ciuda urcărilor cercurilor re­acţionare n­aliste de a izola ma­rea­­ Chină plan internaţional, 32 de ţări cu populaţie de peste 1 miliard demeni, recunosc şi în­treţin relaţilomatice cu P­­ P. Chi­neză. Unei de a împiedica China să-şi ocupiul ce-i revine pe drept în ONU ferm­ă an de an o re­zistenţă t­ai hotărită, întreaga omenire n­are de pace cere re­stabilirea Ier drepturi. O prieten strînsă, frăţească leagă poporul ro cu marele popor chi­nez. Deşi si­m­te la mii de ki­lometri de ore, popoarele român şi chinez se iate prin legături in­­destructibilPoporul romín urmăreşte cu bucurie­cesele pe care poporul chinez le gîndeşte în construirea socialismu­l în creşterea prestigiu­lui internat al R.P. Chineze. Vi­zitele în RChineză ale delegaţiei de partid juvemnementale din ţara noastră, soiurile de delegaţii par­lamentare contribuit la o mai bu­nă cunoaşt şi la o strîngere a prieteniei feti dintre popoarele noastre. Rele economice şi cultu­rale dintre­le noastre sînt an de an tot mairgi. Cu prilejul celei mai mari surori a R­ P. Chineze, poporul romi trec­ă gloriosului po­por chinez şi strălucita succese în dezvoltări economiei şi culturii sale, în oper de făurire a unei vieţi noi, socialist Construcţii capitale­i Şanhai In primul semestru a! acestui an la Şanhai, principalul centru indus­trial al R.P. Chineze, s-au investit pentru construcţii capitale sume cu peste 33 la sută mai mari decit în perioada corespunzătoare a anului trecut. Noile construcţii industriale termi­nate în această perioadă au contri­buit la creşterea capacităţii de pro­ducţie a industriei grele a oraşului Şanhai, unde înainte de eliberare era dezvoltată mai mult industria uşoară. Printre noile construcţii se numără primul cuptor cu un volum de 225 m.c., un mare bluming, o secţie de laminat tablă, şase furnale electrice pentru prelucrarea aliajelor de fier şi baterii de cocsificare pentru in­dustria siderurgică în continuă dez­voltare. In prezent se construieşte un al doilea cuptor de aceleaşi proporţii cu primul, precum şi o uzină de ţevi turnate. Printre principalele obiective ale industriei constructoare de maşini ter­minate in perioada ianuarie—iunie Principalul centru carbo­nifer al R. P. Chineze, bazi­nul Fushun, s-a transformat în ultimii ani intr-un puter­nic centru petrolifer. Pînă in anul 1960 producţia lui de petrol se va dubla. In clişeu: Vedere din Fushun, a.c., se num­ două noi secţii în­zestrate cu ie şi prese hidraulice uriaşa cu putere de 1200-2500 tone. Noile turle cu abur construite la Sanhai înrimul semestru a.c., au sporit cu 840 kW capacitatea e­­nergetică a asului. A crescut de asemenea calitatea de producţie a industriilor clică, textilă şi de ma­teriale de estrucţie. In ultimii 1 5 ani, producţia măr­furilor indus­e a crescut la Şan­hai mai rept decit aceea a bunu­rilor de cons. Astfel, cota parte a industriei gre din volumul global al producţiei instriale­ a Șanhaiului a crescut de­­13,6 la sută în 1949 la 45,6 la 9 în 1958. FLACARA IAŞULUI Creşte producţia bunurilor de consum Volumul producţiei globale a industriei uşoare a crescut în R. P. Chineză în primul semes­tru al acestui an în medie cu 30 la sută. In comparaţie cu pe­rioada corespunzătoare a anu­lui trecut, producţia a 14 im­portante bunuri de consum a crescut cu 10—30 la sută. Tot­odată s-a îmbogăţit considera­bil sortimentul şi s-a îmbună­tăţit calitatea bunurilor de larg consum. înainte de eliberarea ţării mulţi cetăţeni nu puteau să-şi procure nici măcar hrana sau îmbrăcămintea necesară. Foar­te puţini îşi puteau permite să cumpere articole de sticlărie, încălţăminte, lămpi sau stilo­uri. In prezent situaţia s-a schimbat radical. Cererea de bunuri de consum creşte conti­nuu, atît la oraşe, cit şi la sate. Pentru a putea satisface acea­stă cerere în semestrul II se va acorda o deosebită atenţie pro­ducţiei de materii prime şi de alte materiale, în vederea înde­plinirii şi depăşirii planului producţiei bunurilor de consum. Clişeul nostru reprezintă lucrările desfăşurate pentru lăr-­­ gir­ea Uzinei de energie electrică de la Fusun. (China de­­ nord-est). La terminarea celei de a cincea etape a lucrări- j lor de lărgire, se vor genera în plus 61 000 kW de electrici-­­ tate, care reprezintă un sfert din capacitatea totală a i~-­­ tregii uzine. Industria siderurgică în plin avînt Producţia anuală de oţel a R.P. Chineze a crescut de 75 de ori de la eliberare. De la 158.000 tone în 1949, producţia de oţel în R.P. Chi­neză va ajunge la 12.000.000 tone anul acesta. In prima jumătate a acestui an producţia de oţel a crescut cu 66 la sută în comparaţie cu perioada corespunzătoare a anului trecut, în timp ce producţia de oţel a Angliei, Franţei şi R.F. Germane a scăzut. înainte de eliberare, China impor­ta pînă şi cuie. Acum însă China produce peste 500 de varietăţi de aliaje de oţel şi oţel de calitate su­perioară, şi peste 6000 varietăţi de oţel laminat. Astăzi, China dispune de mari cen­tre industriale producătoare de fier şi oţel, ca Ansan, unul din primele zece mari centre siderurgice din lu­me, unde ce produce 4,2 milioane tone de oţel anual. Progresul rapid al industriei oţe­lului şi fierului din R.P. Chineză este o dovadă grăitoare a superiorităţii socialismului. Angliei i-au trebuit 67 de ani (1869—1936), Statelor Unite ale Americii — 29 de ani (1872— 1901), Germaniei — 65 de ani (1869— 1934), Franţei — 82 de ani (1873 — 1955), iar Japoniei — 47 de ani (1910-1957) pentru a realiza o ast­fel de creştere a producţiei anuale de oţel în comparaţie cu aceea rea­lizată în China în ultimii zece ani. Progresul rapid al R.P. Chineze în ce priveşte industria siderurgică se datoreşte în mare măsură ajutorului acordat de Uniunea Sovietică şi de alte ţâri socialiste. Realizări uimitoare în agricultură Schimbările care au avut loc în agricultu­ra Chinei în cei zece ani de la instaurarea Republicii Populare sunt cu adevărat uimi­toare. Recolta de cereale a Chinei a crescut de la 200 kg calculat pe cap de locuitor în a­­nul 1949, la 385 kg. a­­nul trecut. Trebuie a­­rătat că în această perioadă populaţia ţă­rii a crescut cu apro­ximativ 100 milioane. In anul 1958, pro­ducţia totală de cerea­le a atins 250 milioa­ne tone, depăşind pe aceea a anului 1949 de 1,3 ori şi pe aceea a anului 1957 cu 35 la sută. Ca termen de comparaţie trebuie a­­rătat că în SUA în perioada 1949—1958 producţia de cereale a crescut cu numai 23,2 la sută. Producţia totală de bumbac eg­reiat a fost în anul 1958 în China de 2,1 milioane tone, ceea ce reprezintă o creştere de 4,7 ori în comparaţie cu anul 1949. Aceasta depă­şeşte cu mult ritmul a­­nual de creştere a pro­ducţiei de bumbac în oricare dintre marile ţări capitaliste. In a­­ceastă perioadă pro­ducţia de bumbac a SUA chiar a scăzut cu 28,1 la sută. O creştere însemna­tă­ a producţiei s-a în­registrat în această pe­rioadă şi la alte pro­duse agricole princi­pale, ca de pildă: se­minţe oleaginoase, cul­turi pentru industria zahărului şi iută. In anul 1958 totalul pro­ducţiei agricole şi al produselor secundare a crescut de 2,3 ori în termeni valorici în comparaţie cu 1949. Anul acesta recoltele de grîu şi orez tim­puriu sînt mai mari decît anul trecut, în pofida calamităţilor na­turale şi a faptului că suprafaţa însămînţată a fost redusă,­­ planul pe anul acesta se pre­vede o creştere de 10 la sută a producţiei de cereale şi de bum­bac. Stagnarea şi înapo­ierea agriculturii care dăinuia în China de secole a fost comptet lichidată. A Cifre j ş i fapt­e\ * in noul ar. şcolar au j « fost încadraţi în şcolile de t | toate gradele din R.P. Chi- J 4 neză, aproape 100 000.000 t J de cursanţi. La sfîrşitul a- * 4 nului 1958, numărul elevi- « | lor încadraţi în şcolile e- J­­ lementare a crescut de la •­24 milioane, ciţi existau t în 1949, la 86 milioane. * * Anul acesta, China 4 ♦ a început producţa in se- * J rie a aparatelor de foto- 4 ♦ grafiat şi a ceasurilor de J mină. • * In întreaga ţară a J J fost creată o largă reţea • ♦ sanitară bazată atît pe 4 j medicina modernă cit şi • I Pe medicina chineză tra- 4 diţională. La sfîrşitul anu- ♦ lui 1958, centrele sanitare t ^ unde se practică medici- J ♦ na modernă dispuneau de t j 440.000 paturi, adică de * i 6,7 ori mai multe decit J 'înainte de eliberare; 1/4^ * din ele se află în spita- | lele rurale, ceea ce re- t prezintă o creștere de 6 J ori faţă de anul 1945. 1 * In jurul Pekinului s.a* creat un inel de lacuri al- * . UICU­r tificiale legate prin ca- î J nale şi conducte. Aceste ♦ * lacuri au fost amenajate 4 t in locul fostelor mlaştini şi ♦ * rîpi. Pe malurile lor se vor J , planta pomi şi flori. Noile lacuri vor îmbuna- 4 tăţi alimentarea cu apă a J Capitalei şi vor deveni ♦ locuri de recreere pentru |­­ locuitorii Pekinului. Conform 4 * planului urbanistic in anii 1­Q viitori în împrejurimile Pe- 4­e­kinului se vor crea alte 50­0 de lacuri artificiale. Relaţiile culturale ale Chinei se dezvoltă neîncetat Odată cu instaurarea regimului de democraţie populară, în China a luat naştere treptat o cultură naţională socialistă. Relaţiile culturale ale R.P. Chineze cu celelalte ţări s au dez­voltat pe baza principiilor prieteniei, egalităţii şi respectului reciproc. In cei zece ani care au trecut, oaspeţi dintr-un număr de 122 de ţări şi regiuni ale lumii au vizitat Republica Populară Chineză. In ace­laşi timp delegaţii artistice şi cul­turale din China au vizitat diferite ţări din Asia, Europa, America, A­frica şi Australia. In anii puterii populare R.P. Chi­neză a găzduit peste 1500 de dele­gaţii şi grupuri culturale din străi­nătate. Pe scenele teatrelor şi operelor din China s-au produs unii dintre cei mai buni dansatori, violonişti, pianişti şi cintăreţi din lume, cele mai bune orchestre. In ultimii trei ani, în fie­care lună China a fost vizitată de un grup de artişti străini. Peste 400 de grupuri de delegaţi chinezi au participat la întilniri spor­tive internaţionale, festivaluri de dra­mă şi film, concursuri muzicale, ex­poziţii, etc. In oraşele mai mari ale ţării se organizează în fiecare an întilniri comemorative în cinstea unor mari personalităţi, propuse de Consi­liul Mondial al Păcii. Sunt publicate operele acestora, se organizează ex­poziţii, concerte, conferinţe. In ediţii de zeci de mii de exemplare au fost publicate culegeri din operele lui Heine, Hans Andersen, Walt Wittman, Schill JL sssBKKăssms® Ia fie la­­ la Li Bin-i, în virstă de 50 de ani, este astăzi tehnician la uzina de maşini tex­tile din Şanhai. ... Avem acum o viaţă fericită, spune el, dar nici nu vă puteţi imagina cum era viaţa noastră înainte de eliberare. La vîrsta de 15 ani,­ în loc să înveţe la şcoală, Li Bin-i a intrat ucenic într-o fa­brică. Ucenicia in China dinainte de e­­liberare însemna ani de muncă grea, şi de multe ori foamete şi bătăi. In fabrică era tratat ca un servitor şi în primii doi ani nu a putut învăţa nimic. De diminea­ţa pînă noaptea era ţinut în bucătăria directorului său, sau îngrijea de copiii a­­cestuia. In fabrică nu existau mijloace de pro­tecţie a muncii şi dacă unul dintre mun­citori se accidenta nu primea nici un fel de ajutor material. După patru ani de ucenicie, Li a deve­nit fierar. El a fost unul dintre primii mun­citori care a lucrat în industria construc­toare de maşini din Sennan. Dar, în timpul ocupaţiei japoneze şi al regimului gomindanist el a fost supus celei mai crunte exploatări şi opresiuni. Cu sala­riul mizerabil pe care-l primea nu şi-a putut întreţine familia, astfel incit în cele din urmă, copiii au fost trimişi la un or­felinat, iar soţia lui, Li a plecat în alt o­­raş pentru a căuta de lucru. A doua zi după eliberare, cînd unită­ţile Armatei Populare de eliberare au preluat fabrica, Li Bin-i şi-a reluat lu­crul împreună cu ceilalţi muncitori şi a luat cu el şi pe fiul său Li Ci-in, în vîr­­stă de 15 ani, pentru a învăţa meseria. După doi ani, tînărul Ci-in îşi termina­se ucenicia şi absolvise cursurile şcolii medii organizate de fabrică. El a fost tri­­mis apoi la şcoala textilă din Şenian da către administraţia întreprinderii pentru a-şi continua studiile. Anul trecut, Ci-in s-a înscris la universitate. Fiul meu a devenit ca şi mine, ucenic la vîrsta de 15 ani, spune Li Bin-I. Dar între anii mei de uceni­cie şi anii lui este o distanţă ca de la cer la pămînt. Fiul meu va de­veni inginer. Fiica lui­ Li studiază la Institutul medical din Harbin. Nora sa este lucrătoare la fabrica textilă din Se-­ nian. întreaga familie locuiește în­­tr-o casă confortabilă, frumos mo* Vedere din Pekin. In cli­șeu : Clădirea Teatrului I­­ho-iuian. Intr-un refraj publicat în ziarul „Izvestia",­­ Andrianov relatează o parte din ipresiile sale culese cu prilejul vizita şantierului uneia din cete mai mi construcţii din Repu­blica Popula Chineză, unde se traduce în­­ţă planul de înfrinare a fluviului lanke şi de folosire a energiei lui pre binele omului. Defileul Smînsea este situat in provincia Hein, unde fluviul Huan­­he coteşte se est, croindu-şi drum prin ramificare nordice ale munţi­lor Tinlin. Al natura a creat con­diţii admirate pentru construcţia u­­nui mare ne­hidraulic Rocile vul­canice dure care formează albia stîncoasă a i­iului, pot servi drept fundaţie trăită pentru baraj. Lun­gimea lui nu este prea mare, întru­­cît în acest I, albia fluviului se în­gustează foar mult, iar pentru cre­area unui la de acumulare ar fi greu de imapat ceva mai potrivit decit depresiiea naturală de cici, înconjurată de munţi. Lucrările de construcţie a baraju­lui de pe Hunhe au început la 13 aprilie 1957. Constructorii au reuşit să facă multe din momentul cînd pe „Insula de oameni” a bubuit primele ex­plozii. In preznt, acolo se pot ve­dea pilonii înai ai estacadei aşeza­tă pe creasta prii­ deversoare a ba­rajului prin car în prezent îşi poar­tă apele fluviu Huanhe, îngrămădit spre malul sting de batardoul amon­te care, împreuna cu un perete des­părţitor din belon din mijlocul albi­­ei şi cu batadoul aval, îngrădeşte groapa de funcţie pentru construc­ţia barajului şi a clădirii hidrocen­tralei. Privind fluviul imblînzit, te cuprin­de fără să vrii un profund senti­ment de stimă faţă de oamenii care au silit stihia loelor să se supună voinţei lor. Şi au trebuit să biruie greutăţi destul de mari. O mare dificiltate , reprezentat de pildă, turnarea planşeului la „Porţile spiritelor“ unde torentul es­te cel mai adine şi deosebit de im­petuos. Potrivit proiectului, acest lu­cru se putea face numai în condi­ţiile unui debit al apei nu mai mare de 1.000 m.c. pe secundă. Dar luna noiembrie a­ anului trecut, cînd era prevâzută turnarea planşeului, s-a dovedit a fi luna cea mai bogată în ape din ultimii 50 de ani. Debi­tul de apă a depăşit de peste două ori datele pe care se bizuia proiec­tul. S-a pus problema - ce-i de făcut? Unii ingineri şi tehnicieni erau de părere că trebuie neapărat să se aş­tepte pînă cînd condiţiile vor deveni mai favorabile. Totuşi, scăderea de­bitului putea să se producă abia în ianuarie, odată cu îngheţarea apei. In această perioadă era însă impo­sibil să se toarne planşeul. Poziţia unora „de a aştepta pomeni de la natură” ar fi putut duce la tără­gănarea lucrărilor pe întregul şan­tier. Conducerea de partid, sprijinită de numerosul colectiv de mii de oa­meni, s-a situat pe o cu totul altă poziţie; sarcina poate fi îndeplinită şi în condiţiile existente. Fireşte, e­­xistau multe greutăţi. Pregătirile în vederea turnării planşeului s-au des­făşurat cu o deosebită minuţiozitate. La Universitatea „Tziaotun” din Si­an s-au făcut probele de laborator, iar pe şantier s-a elaborat un plan detailat al ofensivei generale asu­pra fluviului Huanhe, s-au pregătit maşini, mecanisme, căi de acces, piatră brută. Turnarea planşeului a început în­tr-o dimineaţă de noiembrie. Şofe­rul Tan­­ui­ţi a fost primul care a descărcat în fluviu încărcătura auto­camionului său basculant. C­onform graficului elaborat , şase maşini pe secundă­­ după el au urmat şi celelalte autovehicule. Huanhe a început să freamăte. Timp de cinci zile şi jumătate el a opus o rezis­tenţă îndirjită, pentru ca în cele din urmă să cedeze. „Porţile spiritelor” au fost pentru totdeauna Încuiate cu lacătul. Iar în prima jumătate a lunii decembrie peste întreaga albie a fluviului, de la malul drept pînă la peretele despărţitor, a luat fiinţă batardoul. Apele îmblinzite ale lui Huanhe au pornit pe cafea nouă indicată de om. S-a terminat o pe­rioadă hotăritoare în construcţia în­tregului nod hidraulic. A început o nouă etapă a lucrărilor, centrul de greutate con­stituindu-l de astă dată construcţia părţii principale a bara­jului de presiune a apei şi a clă­dirii hidrocentralei. Pe sectorul unde se construieşte fundaţia hidrocentralei, unul dintre cei mai buni betonişti este Cijac Fu­tzian. In prezent, în brigada con­dusă de el turnarea betonului se ri­dică pe fiecare cap de muncitor la peste 55 m.c. pe schimb. Această realizare nu a fost obţinută însă dintr-o dată. Planul iniţial prevedea terminarea lucrărilor de construcţie la sfirşitul anului 1962. Muncitorii, inginerii şi tehnicienii au hotărit însă să lupte pentru ca încă la 1 octombrie 1960 să livreze prima cantitate de curent industrial, iar peste un an să ter­mine construcţia întregului complex al nodului hidraulic. Zilele de muncă ale constructori­lor sunt pline de numeroase exem­ple de eroism, iată unul dintre a­­cestea. La sfîrşitul lunii martie a anului curent se lucra la turnarea betonu­lui pe partea deversoare a baraju­lui. Lucrările trebuiau să se termi­ne înainte de începerea viiturii de primăvară. Acest lucru îl înţelegeau clar toţi cei ce lucrau pe acest sec­tor al şantierului şi de aceea fie­care depunea toate forţele pentru a scurta termenul de îndeplinire a sar­cinii. Cu toate că frontul lucrători­lor era îngust, fiind îngrădit de creasta deversorului, munca înainta repede. Oamenii se grăbeau. Dar nici stihia nu dormea In regiunea de pe cursul superior al fluviului au în­ceput să cadă ploi torenţiale, care se întimpla aici o dată la 40 de ani. Apele fluviului Huanhe începuseră să crească. Constructorii urmăreau emoţionaţi cum se umflă fluviul, care-şi propusese parcă să distrugă roadele muncii oamenilor Ce îndrăz­niseră să se ia la ţrintă cu natura. In dimineaţa zilei de 1 aprilie 1959 betoniştii reuşiseră să-şi termine partea lor de muncă. In răstimp în­să, apele crescuseră pînă la platfor­ma de lucru unde ei reuşiseră să strîngă cofrajul, conductele de apă şi cu­ utilaj. Pe creastă rămăsese­ră doar macaralele. Instalaţiile au­topropulsate ar fi putut să meargă pe drumul situat de-a lungul malu­lui drept, dificultatea o prezenta macaraua cu turn care trebuia de­montată și transportată la un loc ferit. De obicei, pentru demontarea unui asemenea mecanism sunt nece­sare 24 de ore. S-a hotărit ca el să fie demontat cu ajutorul unor ma­carale pe șenile. Huanhe a vrut însă să arate din nou ce poate. Presiunea apei a fost atît de puternică îneît torentele spu­­megînde, zmulgîndu-se din creasta deverso-uhii, cu început să spele malul sting pe care trecea drumul spre platforma de lucru, amenințînd­ să împiedice retragerea macaralelor pe șenile. A început o nouă luptă pentru păstrarea drumului. Au fost folosite crengi de copac, pietre, ro­gojini de paie. Constructorii au iz­butit pentru un timp să slăbească presiunea apei, să încetinească o­­fensiva ei impotriva malului sting. Comunistul Cen Bao­ si şi tînărul Jan Ciji, care lucraseră pe ma­caralele râmase pe creasta ba­rajului, au muncit fără odihnă pi­na și-au scos mecanismele din zona periculoasă. Cînd primele valuri au inundat creasta, ele nu au găsit a­­colo decît moloz. In mitologia chineză dragonul constituie simbolul stihiei apelor. Du­pă cum glăsuieşte o legendă, acest monstru locuia în Huanhe El putea să absoarbă toată apa fluviului şi atunci pâmînturile din jur erau lo­vite de secetă. Dacă dragonul se mî­­nia, se dezlănţuiţi furtuna, apele creşteau, se revărsau şi, în torente spumegînde, măturau totul din cale. Multe generaţii de oameni care au trăit pe malul Fluviului Galben, cum este denumit Huanhe, au încercat să îmbuneze monstrul adueîndu-i în jertfă cereale din noua recoltă, carne şi vin. Dragonul rămînea însă neîn­duplecat. Astăzi marele şi viteazul popor chinez, încrezător în forţele sale, s-a luat de piept cu stihia apelor, ho­­tărînd să biruie dragonul în bîrlo­gul lui. Mai jos de „Defileul celor trei porţi”, pe cursul mijlociu al lui Huanhe, se înalţă stînca Cijunliudh­­­iju, ceea ce înseamnă „Stînca de neînfrînt”. De mii de ani se înalţă ca deasupra torentului clocotitor, re­­zistînd ferm loviturilor puternicelor valuri ale fluviului. Această măreaţă stîncă a devenit în China simbolul voinţei de neînfrint a poporului. Peste puţin timp, alături de fai­moasa stîncă se va înălţa una din­tre cele mai mari construcţii hidro­tehnice. Ea va întruchipa eroismul nemuritor al poporului chinei, care in lupta sa pentru supunerea natu­rii, săvîrşeşte fapte de vitejie în nu­mele viitorului luminos al măreţei sale patrii- Bătălia în bîrlogul dragonului Pag. 3-0 Zeci de mii de muncitori s-au mutat în case noi De la eliberare d in Şanhai pesta 70.000 de muncitori şi-au părăsit co­cioabele şi barăcile vechi unde lo­cuiau şi s-au mutat în­­noile clădiri construite în anii puterii populare. Pînă la sfîrşitul anului trecut în Şanhai suprafaţa locuinţelor noi con­struite s-a ridicat la 4,68 milioane m.p. Majoritatea locuinţelor au fost construite în cartierele industriale da la marginea oraşului. Multe dintre aceste locuinţe au balcoane şi cai mere de baie, asigurînd condiţii op­time de locuit. In jurul clădirilor s-au amenajat grădini şi s-au pioni­­at pomi. Numeroase blocuri au grădiniţe, creşe, restaurante şi ma­gazine proprii. In multe clădiri se găsesc cluburi şi biblioteci, care a­­sigură locuitorilor o odihnă plăcută şi utilă.­­000- Pentru odihna oamenilor muncii In cunoscuta staţiune balneară Ben­­daiho, situată pe coasta Chinei de nord, au fost construite în ultimii ani case de odihnă şi sanatorii noi pen­tru oamenii muncii, pe o suprafaţă totală de peste 100.000 metri pătraţi. Anul acesta îşi vor petrece aici con­cediul un număr sporit de oameni ai malcii — mineri, metalurgişti, artişti, oameni de ştiinţă şi alţii. Prima se­­rie de peste 2000 de persoane a şi sosit odihnă In staţiunea Beidaiho au fost ame­­najate şapte parcuri noi şi a fost construită o faleză nouă. Aici, fun­cţionează 25 de sanatorii și case de odihnă dintre care 12 destinate lu-­ crătorilor din industriell

Next