Flacăra Iaşului, septembrie 1963 (Anul 19, nr. 5283-5307)

1963-09-01 / nr. 5283

pag.­z­a Aurel Leon MOŞ NÄSTASE Omul ridea nestingherit şi faptul că nu se jena să rîdă de unul singur, nu-i făcu deoda­tă simpatic tuturor din compar­­timent. Monotonia călătoriei poate fi învinsă prin metode diferite. Se părea că majoritatea eram ho­­tărîţi a o combate încercind să ne izolăm in­mica şi totuşi ne­mărginita sferă a gîndurilor proprii. Singur, bătrinelul de lingă geam, apela la sprijinul unei cărţi cu scoarţe cam pono­site, citind cu acea gravitate a omului nu prea deprins cu slo­va tipărită. Intîrzia mult asu­pra fiecărei pagini, probabil re­citea unele pasagii, îşi frămîn­­ta necontenit buzele şi, din cind în cînd, trecea palma peste tarusteaţa albă, tunsă scurt, ca şi cum ar fi vrut să şteargă dunga de spumă rămasă de la o halbă sorbită în grabă. Iar cînd te aşteptai cel mai puţin, bhicotea scurt, îşi ascundea pe Bit puţea obrazul rotund şi roş­­covan în filele cărţii şi rîdea deschis, copilăreşte, pînă ce os­tenea. Cu ochii plini de lacrimi, aşeza cartea deschisă cu faţa în jos de bancă şi scotea re­pede batista. După ce se calma, ne căuta privirea oarecum stingherit, ca o scuză pentru veselia anterioa­ră. Aveam impresiat că un im­bold lăuntric i-ar da ghies la explicaţii şi aşteptam. Se răz­­gindea însă de fiece dată şi se abandona tot mai pătimaş con­ţinutului cărţii. Redevenit serios, sprincenele­­ se încruntau stufoase, umbrind lumina ochilor deschişi, buzele reîncepeau silabisirea. Noi, restul călătorilor, nu prea credeam în această gravitate, abia aşteptînd să o vedem com­promisă de rîsul acela nestăvi­­lit, care ne intriga şi ne făcea să-l pizmuim pe lector. Cînd aşeză pentru a nu ştiu citea bară volumul pe­ bancă, vecinul lui nu mai putu rezista şi se a­­plecă să descifreze numele au­torului. — Cetlov, tovarășe’ ’dragă, îl lămuri binevoitor, bătrînul, prin­tre icniturile din batistă. E gro­zav ! Apoi, ceva miai tîrziu, că­tre noi: Mare scriitor, nu-i așa ? Şi cînd te gîndeşti că eu nici nu auzisem de dînsul pînă astă primăvară ! Cîţi or mai fi de care n-am habar, că­­ noi, ţăranii­­ nu ne-am prea stri­cat vederile pe buchii. Are el f](şi puse degetul pe numele au­torului) o bucată tare hăzoasă şi cu tîlc, încă ce tîlc ! Ne-a Citit-o la cămin un actor de la teatrul din Iaşi, venit în sat pentru instruirea brigăzii. E în­­tîmplarea ceea cu un poliţai şi plinele generalului, trebuie s-o cunoaşteţi, nu face să v-o mai povestesc, mai ales că nici n-aş avea meşteşugul actorului. El cînd citea, erai taman în piaţa orăşelului acela şi îl auzeai pe fiecare cum se înghesuie in ju­­rul bietului poliţai aflat la în­­curcătură : e sau nu e cîinele domnului general ? Amintindu-şi subiectul schiţei, bătrînul pare gata să rîdă din nou, dar se stăpîneşte. — Nouă, ne-a mers lai inimă istorioara asta şi tot satul o cunoaşte de-a fir-a-n păr, con­tinuă dînsul. Ca să vedeţi că am dreptate, o să vă povestesc o tărăşenie a mea, nu prea de­parte de încurcătura poliţaiu­lui. Aflaţi, mă rog dumneavoas­tră, că eu îs paznic de cîmp la colectivă, îmi fac zilele-muncă ferind de stricăciuni culturile de pe sute de hectare. De stri­căciunile vitelor, că de dăună­tori au grijă inginerii, socot că-ţi fi ştiind ce-s dăunătorii ? Am încuviinţat din cap tăcuţi şi nerăbdători. S­CHIŢA — Intr-o bună dimineaţa de duminică găsesc, oameni buni, o blestemată de junică făcîn­­du-şi mendrele, unde credeţi ?! Ochii albaştri ai bătrînului ne privesc parcă speriaţi de întîm­­plar­e, mai ales că nimeni dintre noi nu bănuie unde-şi făcea men­drele junica. Taman în hibridul cel mai prima-ntăi, răspunde tot el, cu pauză între cuvinte, ca să ne dăm seama de gravitatea­ faptului. Făcuse leasă o roată­ de păpuşoi şi înfuleca de mama focului, desfăcînd ştiuleţii ca porcii mistreţi. Eram cu frînghia legată de coarne, se vede că scăpase din pripon şi se supr­rise în lan. Am prins-o frumu­şel de funie şi hai, mătăluţă, la sediu să vină cin-te are, şi să plătească stricăciunea după regulă. Numărasem şi ştiuleţii rupţi. Nu era cine ştie ce stri­căciune, dar avutul obştesc e de neatins. Pe şosea oamenii începuseră a se aduna la un capăt de taifas, ca sărbătoarea. Fiecare mă oprea curios : unde-o duci moş Năstase ? Ai cumpă­rat-o­­sau o vinzi ? — Ai găsit-o în ţarină ? Du o întins la sediu dacă-ţi dă mîna ! mă împunse cu vorba, unul mai aţos. — De ce, adică, ’dacă-mi ’dă mîna ? — Pentru că e vita preşedin­telui, nu te mai preface că nu ştii. — IA' preşedintelui ? Eşti si­gur ? — Pun şi rămăşag, după cum pun că n-ai curajul să-l pui la plată. Batem palma ? — Batem. Aici ai greşit-o, ve­ri­cule. — Nu te potrivi, moş Năstase, se amestecă altul. E viţica Mă­riei lui Lăcăţel. — Aşa presupuneam şi eu. — O faci pe poliţaiul din po­vestea cu cîinele domnului ge­neral, nu se lăsă celălalt. Iţi dau şi scris că e a preşedinte­lui. Zi că te temi şi gata. Nu mai umbla cu fofîrlica ! Se stir­ni un rîs ca de dumi­­nică. Unii puneau şi rămăşag: o duce, n-o duce ? Am iuţit pasul şi am predat vita pentru taxă. Să vadă oamenii că un paznic trebuie să-şi facă dato­ria, oricine ar fi în greşală. — Ai procedat bine, îi apro­barăm şi noi. Şi, spune, preşe­dintele s-a supărat ? —De fel, că nu era vita lui. Cum avea să-şi lase preşedin­tele nostru vitica aşa liberă ? Tocmai el ! — Atunci era a Măriei lui Lă­­căţel ? — Nici a ei. Aici vine frumu­­seţea cazului. Ştiţi cine a achi­­tat taxa şi încă repede ? __ ? — Chiar subsemnatul. — De ce ? — Junica a fost, pînă la ur­­mă, a unui fecior de-al meu. îşi trimisese băietul s-o mărgineas­că lingă tarlale, zicîndu-şi că dacă paznicul e cine e, poate face trebuşoara asta ca un fel de favoare. Nepoţelul a mers’ şi mai departe, făcîndu-şi socotea­la că nu-i bai dacă-o lega vita de vreun scaiete, ca să poată merge la scăldat. De-a face vreo stricăciune, bunicul e cel care dă peste ea, cum, de altfel, a şi fost. Tocmai din pricina so­cotelii ăsteia am numărat re­pede gologanii, să nu afle satul şi să creadă cine ştie ce. Bătrînul privi pe geam şi fee ridică. Strînse cartea cu grijă. — Iac-așa a fost, tovarăşi dragi. Apoi cu bine, că noi am ajuns acasă și coborîm. Credeţi că m-am supărat pe scriitor ? Ne-am împrietenit şi mai mult. I-am găsit o carte la biblioteca noastră şi ne petrecem vacul amîndoi prin cele ţarini, rîzînd de cite se pot întîmpla în lu­mea asta. R­E­C­E­N­Z­I­I ftixnxn­n­t * s­n­t. n \ In pragul stagiunii teatrale Teatrul Naţional din Iaşi se află In prejma deschiderii sta­giunii 1963—64. Spectacolul de deschidere va fi „Răzvan şi Vi­dra“ de B. P. Haşdeu în regia lui Ion Olteanu. Din distribuţie fac parte: Teo­­fil Vilcu (Răzvan), Angela Bir­­san (Vidra), Ion Lascar, artist emerit (Sberea), Nicolaie Veniaş (Tănase), Constantin Sava (Ră­­zaşul), Aanan Luca (vulpoi), Saul Tatşler (Başota), George Popovici, artist emerit (Hatma­nul) şi alţii. încă din vară a intrat in repe­­tiţie şi piesa lui Sergiu Fărcă­şan . „Steaua PolarăRegia aparţine lui Crin Teodorescu, iar din distribuţie fac parte : Con­stantin Dinulescu, Adina Popa, Valeriu Burlacu, ştefan Dănci­­nescu, artist emerit,­­Marcel Finchelescu, Cornelia Gheorghiu, Carmen Barbu, Elena Foca, Al­fons Radvanschi, Virginica Bă­­lănescu, Dorin Varga, Virgiliu Costin, George Macovei și alții. .gav 3 g=="'; 1­1 =------­ In liniştea nopţii... In liniştea nopţii, prin fintrnt­­Aud timpul urcind la suprafaţă. Uzinele cu uriaşi plămîni Emană ritmic incendii de viaţă. La arături oamenii lucrează Profunzi ca arborii urcind in april, Cînd ii salut, răspunsul e-o rază Şi mă redau, vlrstei mele, copil. Focarele lunii prin codru transpiră. Ochii pămintului işi măresc adincimile. O nouă dimineaţă in lucruri respiră Cu sensuri multiplicate in lumeA ION CRINGULEANU Cadru din filmul sovietic „Estrada, estrada“, care rulează pe ecranul cinematografului „Maxim Gorki“ din Iași. fír. 52 ft PRIETENI DE POEZIA In şedinţele de lucru ale cercului literar „Ion Crean­gă“ se citesc şi se discută poezii ale unor tineri care promit să realizeze lucruri din ce în ce m­ai bune. Cri­tica destul de severă a mem­brilor cenaclului constituie un ajutor real pentru tinerii creatori. Numeroase sunt ca­­zurile în care, după o discu­­ţie bine susţinută şi condusă, autorii şi-au refăcut poeziile, prezentîndu-le a doua oară l­a mult mai izbutite. Unul dintre membrii cei­­mai activi ai cercului literar este tehnicianul Dumitru Gri­­goraş. Cenaclist de mai mulţi ani, el a crescut simţitor, şi-a perfecţionat metodele de luj­oru, şi-a limpezit imaginile. Merită, de asemenea, subli­niată varietatea tematică a poeziilor sale, ceea ce arată un univers larg de preocu­pări. Dintre poeziile realizate în ultima vreme de Dumitru Grigoraş şi prezentate în cer­­cul literar am remarcat una­ intitulată „De toamnă“: „Tre­­­sare brazda pămintului/ Cînd sămînţa ii atinge obrazul/ ca două iubiri cină îşi împru­­muta cuvintele/ Doar prin n­­tingerea caldă a mîinii/ Mi­­aplec urechea şi îi înţeleg/ îngrijorarea brazdei doar de-o clipă./ Intr-adevăr , drumul lung prin gepi, Dar verile se­ aud/ Cum îşi rotesc aripile de au­r/ un bobu­n care eu speranţele îmi pun/ Şi vi­sele purtină văpaia plinii“. Cu destulă uşurinţă şi cu grijă pentru simplitatea sti­lului scrie şi studentul Ste­­lian Oniga. Din a sa „Nuntă în colectivă“ reţinem portre­i­tele celor doi miri, creionate în linii subţiri, dar precise, din care nu lipseşte oarecare fipeţe : ..Trestie mlădie, nai­­bă./ Creangă de cais aleasă./ Aşai tinăra mireasă/ Vălul alb, rochia albă / Iar un mire mai voinic/ Şi mai har­nic in brigadă/ Nimănui nuai dat să vadă/ Nici un sat, nici pe colnic“. Acestor două portrete (în­tregite încă în două strofe mai puţin izbutite) li se ală­tură alte cîteva, figuri de co­lectivişti energici — în inten-­­ţia autorului — a căror ca­racterizare este mai palidă. Nereuşită este, de asemenea, încercarea de a reda viaţa dintr-o gospodărie colectivă şi mai ales atmosfera sărbă­torească, plină de veselie şi optimism­ molipsitor, prileju­ită întotdeauna de o nuntă. Poezia dovedeşte că autorul ei nu cunoaşte suficient viaţa din gospodăria colectivă şi că numai talentul l-a ajutat în realizarea cîtorva strofe mai izbutite. Aceasta însă nu-i de-ajuns; talentul trebuie ajutat de o documentare mai susţinută, de o mai profundă cunoaştere a vieţii. Se scrie foarte mult în ul­tima vreme despre construc­tori. Şi pe bună dreptate, ei înalţă oraşe noi, fabrici şi uzine, hidrocentrale şi şcoli, blocuri de locuinţe şi locaşe de cultură. Munca lor schimbă peisajele ţării, le dă dimensiuni nebănuite. De a­­ceea şi versurile închinate constructorilor sunt înflăcăra­te ca elanurile lor. Este ceea ce încearcă şi muncitorul constructor Neculai Onofrei în poezia sa „Constructorii". Mai izbutită ni se pare — şi de aceea o şi reţinem — stro­fa : „Constructorii sunt vul­turi ai inălţimii­ albastre/ Con­structorii sunt oameni ca mine şi ca voi;/ Pe vetre mari ,de suflet el poartă focuri noi/­­Aprinse din văpaia avinturi­­lor noastre“.­­ In celelalte trei strofe a­­bundă tonul declarativ, insu­ficient stăpînit, precum şi o aglomerare exagerată de imagini, unele din ele folosi­te deja de alţi poeţi, iar al­­tele neinspirate. Cu mai mul­tă exigenţă faţă de propria imuncă, Neculai Onofrei poa­te realiza poezii mai bune, pe care le aşteptăm1. Aceleaşi observaţii sunt val­­iabile şi pentru elevul Ion Leonte, căruia îi reproducem, bire încurajare, o strofă din „Tinereţe’’. ..Slăvită fii, aprinsă tinereţe Ce arzi în noi ca flacăra iubirii, Tu, virstă minunată a-mplinirii Şi­ a visurilor celor mai măreţe!“. Din Ţuţcani-Bîrlad, am pri­mit poezii de la Stelian Vi­­col, un tînăr care face pro­misiuni interesante. Deocam­dată însă — doar promisiuni. „Inima mea", „Portret de studentă“, „Voi veni la tine" şi „Noaptea lîngă tractorişti“ arată că autorul lor are în­­demînarea versului, posibili­tatea concentării ideilor şi u­­neori izbuteşte şi în imagini. Ne-au plăcut versuri ca aces­tea : „Copacii se întorc din arşiţa verii/ In răcoarea nop­ţii, să doarmă pînă-n zori“ „Drumul... cu plopii sunători ca nişte harpe verzi, vibrînd";/ „Tractoriştii aşteaptă fîntîna lunii de argint“. Aşteptăm cu interes ca a­­ceste promisiuni să devină..­a poezii. In sfirşit, avem în faţă ci­teva culegeri de folclor da­torate lui Ion Alex. Angheluş din Huşi. Tasia Ţigănaşu din comuna Grumezoaia şi Costa­­che Cîrdău din comuna Cîrli­­gaţi sunt cei de la care au fost culese cîntecele şi strigă­turile, majoritatea­ inspirate din viaţa nouă a satului: „Frunză verde mărgărit/ Ro­dul muncii e-nsutit/ Pe ogorul cel unit;/ Spornică ne este munca/ treme de bucate lun­ca;/ Pe tarla ară tractorul/ Mai bogat ne e ogorul;/ Piine alba-avem pe masă,/ Bucurie­­avem în casă“; „Frunzuliţă floare-albastră,/ Mindrăţ azi comuna, noastră;/ Toată-i ca­, lectivizată/ Şi-i ca floarea de muşcată/ Se miră codrul şi rîull Cit de mare creşte griul/ Se miră şi mîndrul soa­re/ De mulţimea de tractoare./ Porumbu-i de ne-ntrecut/ Cu­ un codru a crescut,/ Azi,­in sat, în orice casă/ E pline albă Pe masă./ Mult belşug şi voie bună/ De cină lucrăm împreună...“. Nu sunt încă’ edificatoarei poeziile trimise de I. Cotar­­cea, Al. Abalaşei, Const. Vla­­se, Gh. Stîncă, D. Pojoga­, Va­­sile Topală (toţi din Iaşi), D. Gheorghiu (Sîrbi-Bîrlad), D. Mihăilă (Cepleniţa-Hîrlău),­­Maria Mocanu (Băseşti-Bîr­­lad), Gh. Blagoci (Pocreaca), Ion Rugină (Şcheia-Paşcani), Radu Nadejda (Mogoşeşti- Iaşi), Eugen Banţa (Galaţi). ŞT. O. MUGUR" Orchestra de muzicuţe de la Fabrica de antibiotice. Foto : G. PA,UE /VăAvvvaxaxvaAXUvavavaiAvvvavavvavivaxavravxvAvavavvvmv v\v\vv\u\vv\\\vvAV\v,\u\VAva\\v/tvavi,'vvvvAV\m\'vvvvv,vt'uv\vvx\vavarAV\\\v,\u\va twaAvvvtv/vvvvwtvV\/wvwvvvin/vvv\AVvvt/v/wim/vvvi/vvvvvv uvviA/M/VAVVi/vt/vvvvvi/vvtvvvvvvvvvvvv Mihai Gafita: CEZAR PETRESCU (studiu monografic) Inegală ca va­loare, opera de dimensiuni im­presionante a lui Cezar Petrescu numără pe lingă scrierile grăbite citeva volume durabile, care contribuie la de­finirea peisaju­lui literar româ­­nesc dintre cele două­ războaie. Ne gîndim la în­tunecare, unul din primele ro­mane europene consacrate răz­boiului mondial din 1914-1918, la Comoara regelui Dromichet, la Aurul negru, la Oraş patriarhal, la Calea Victo­riei şi alte cîte­­va. Să nu uităm că autorul întu­necării a fost însufleţit, pe ur­mele lui Balzac, de ideea unei o­­pere ciclice cu eroi numeroşi, în măsură să re­flecte probleme­le contempora­neităţii. Ca la Balzac, proiectul fiind prea în­drăzneţ pentru a fi realizat, mul­te titluri n-au devenit cărţi. Cele câteva volu­me de schiţe şi nuvele şi mai ales romanele,­­ peste patruzeci, denotă totuşi o mare fecundita­te. Nu fără’dreptate un tradu­cător al unuia din aceste roma­ne în italieneşte, vedea în har­nicul scriitor , un geograf al sen­sibilităţii romîneşti. Dar Cezar Petrescu a fost şi gazetar, conducător, de reviste literare, traducător. A lăsat mii de articole de ziar. Intreprinzînd sondaje sociale, căutînd explica­ţii, luînd atitudine, scriitorul şi-a afirmat prezenţa necontenit, uneori cu claritate, alteori stă­­pînit de eroare. Pentru schiţa­rea portretului acestui creator activ,­­Mihai Gafiţa a cercetat cu răbdare presa vremii, docu­mente­­de arhivă, beneficiind şi de informaţiile din partea scrii­torului însuşi. Sub titlul Traiec­torie literară seînt definite tră­săturile­ creatorului în raport cu societatea­ şi opera. Evoluţia e sinuoasă, contradictorie, pe o mare porţiune stăpânită de pe­simism, căci pînă la contactul artistului cu realismul Socialist, mai exact cu ideologia marxist­­leninistă, perspectivele spre­ vii­tor îi erau restrînse. Examenul atent, cu ochi critic, demon­strează ce este valabil în ansam­blul operei și ce este negativ. Cu alte cuvinte, studierea a­­cestui scriitor căruia Mihai Ga­­fiţa îi spune, cu drept cuvint, scriitor-gazetar, implică o mi­găloasă acţiune de degajare a filonului preţios de zăcămintele înconjurătoare impure. Intere­sează şi numeroasele date bio­grafice puţin cunoscute, dar mai ales interpretarea, lor riguroasă. Scriitorul a debutat sub semnul semănătorismului, de care s-a debarasat, a întemeiat revista Gîndirea, dar n-a fost gîndirist, afirmînd o atitudine de esenţă democratică, a profesat realis­mul, totuşi a arătat mare slăbi­ciune pentru fantastic. In deli­mitarea acestor atitudini, auto­rul monografiei dovedeşte pers­picacitate şi fineţe, mergînd spre miezul problemelor. Prima ju­mătate a monografiei, recompu­ne într-o sinteză expresivă for­marea şi dezvoltarea personali­tăţii unui om de litere de o ma­re mobilitate. Pagini substanţia­le refac geneza unora dintre ro­manele reprezentative. Cezar Petrescu, apare apoi, in partea a doua, ca intelectual multă vre­me solitar, comparat sub acest aspect cu eroii săi înfrînţi. De­parte de lupta proletariatului revoluţionar, aceşti intelectuali rămîn în urma evenimentelor, zdrobiţi de singurătate. Insă scriitorul cu părul alb a găsit, tîrziu, după eliberare, forţe noi, vibrînd la unison cu construc­torii socialismului şi dînd noi o­­pere cu perspective luminoase. Puncte de vedere interesante cuprinde şi partea consacrată analizei operei. Pe lîngă roma­nul războiului, văzut în corela­ţie cu romanul european, atrag atenţia capitolele Romanul cita­din şi Universul sătesc. Unele interpretări vechi sunt răsturna­te cu argumente judicioase. Ast­fel, Mihai Gafiţa, consideră că Radu Comşa din întunecare nu e un răzvrătit cu tendinţe socia­le pozitive, ci dimpotrivă un can­didat la parvenire, care, întîm­plător, îşi vede drumul barat. „Nu se poate nega începutul de îndîrjire împotriva clasei care-l repudia — dar se amestecă, în rebeliunea lui, tocmai nemulţu­mirea celui care regretă că nu mai e primit de ea şi doreşte în continuare să fie“. Mai mult de­cât alţi confraţi dintre cele două războaie, observă criticul, Cezar Petrescu a fost un scriitor cita­din. A descris cu vervă exodul din orăşelul de provincie spre Capitală­ (Calea Victoriei), dar şi drumul invers (Oraş pa­triarhal). A explorat sistematic şi peisaje străine, procedînd la Publicat, în Uniunea Sovietică, in urmă cu trei ani, romanul „Colegii”, a impus atenţiei un ti­­năr şi talentat prozator. Ecrani­zarea romanului a dus­­ la o şi mai largă popularizare a aces­tuia, filmul „Colegii“ reuşind, în general, să ofere imagini con­vingătoare a aspectelor de viaţă care concură la definirea fizio­nomiilor morale ale celor, trei eroi­, Karpov, Maximov, şi Zele­nin. Cartea lui Axionov (şi el ab­solvent al unei facultăţi de me­dicină, ca şi eroii romanului său) o citeşti cu aceeaşi pasiu­ne şi poate, cu o pasiune spori­tă ,după vizionarea filmului. Şi aceasta pentru că problematica romanului, conţinutul de viaţă înfăţişat, au o rară capacitate de a capta interesul şi partici­parea afectivă a cititorilor. Ca­racterul pronunţat contemporan al cărţii se însoţeşte, în acelaşi timp, cu originalitatea modali­tăţilor epice folosite de Axionov. Prezentării directe a diverselor episoade i se alătură diferite ai­ „investigarea unor teritorii geo­grafice şi spirituale noi“. Nici un alt scriitor contemporan n-a fost mai european, acest fapt nerămînînd fără consecinţe. „Eu­­ropenismul“ presupunea citadi­­nism, de aceea incursiunile în mediul rural sînt mai palide. Apoi, „europenismul“ duce, u­­neori, „la atenuarea, la şterge­rea particularităţilor de cadru, de conflict şi tipologie specifică etc., tinzînd deci către o imagi­ne cu valabilitate mai largă, ve­rificată pe dimensiunile conti­nentale, nu numai naţionale“. In legătură cu eroii lui Cezar de procedee, capitolele interca­­lind uneori fie scrisori de-ale e­­roilor cărţii, fie jurnale intime, monologuri interioare, digresiuni lirice, autocaracterizări ale ero­ilor. Naraţiunea se desfăşoară, astfel, cu naturaleţe şi sponta­neitate, în paginile cărţii auto­rul reuşind să surprindă şi să redea pulsaţia vieţii reale. Drept urmare, citind cartea, îţi apro­pii eroii acesteia, trăind în inti­mitatea lor şi descoperind în su­medenia de amănunte prilej de autentice delectări estetice. Şi aceasta nu numai în înfăţişarea relaţiilor dintre Maximov şi Ve­ra, episod absent pe ecran, dar şi în prezentarea unor momente cunoscute din film, dar care în carte capătă reliefuri noi. După cum ştim, romanul lui Axionov prezintă „debutul“ în viaţă — în muncă şi în viaţa de toate zile­le — a trei proaspeţi absolvenţi ai unei facultăţi de medicină. Cu toate pînzele aspiraţiilor lor larg desfăşurate, ei navighează ne­cuprinzătorul ocean al vieţii, spre o deplină realizare a lor ca Petrescu sunt convingător stu­diate raporturile : individ — so­cietate, sat-oraş, om-maşină. Vom sublinia, în sfîrşit, comen­tariile despre literatura fantas­tică, literatură mai puţin reuşi­tă decit aceea cu baze sociale. Intr-un cuvînt monografia Ce­zar Petrescu oferă, în ciuda u­­nor repetiţii, o imagine clară a­­supra acestui fecund scriitor. Cartea lui Mihai Gafiţa repre­zintă rezultatul unei documen­tări temeinice şi al unei medi­taţii critice serioase. CONST. CIOPRAGA oameni. Karpov şi Maximov vor­ naviga şi la propriu, pe oceane­le lumii, după ce însă îşi vor­ face un temporar stagiu, în port, împrejurările cărora vor trebui să le facă faţă le vor ajuta să se cunoască mai bine pe sine, vor ajuta la afirmarea calităţi­lor morale fundamentale, pro­prii atît aparent cinicului Maxi­mov, cit şi glumeţului Karpov. Aceştia vor înţelege ce orizont larg şi reale satisfacţii oferă viaţa, chiar şi în cazul unor con­diţii de muncă mai puţin spec­taculoase, sau — în ce-l priveş­te pe Zelenin — în pofida unor inerente dar trecătoare asperi­tăţi. Repartizat într-o localita­te din regiunea lacului Onega, Zelenin manifestă din capul lo­cului o remarcabilă integritate a caracterului, o neabătută pro­bitate şi pasiune profesională, o impresionantă luminozitate şi e­­levaţie a vederilor sale asupra sensurilor vieţii, înfruntarea dintre Zelenin şi Feodor Bugrov, cu toată imasivitatea acestuia din urmă, nu-l pune nici o­ cli­pă pe „doctoraş“ într-o situaţie ridicolă, în favoarea sa acţior­­înd nobleţea şi însufleţirea ca­re-l caracterizează. Aşa se şi explică simpatia şi emoţia cu care întreaga populaţie a loca­­­lităţii urmăreşte desfăşurarea­ operaţiei menite a-i readuce 13 viaţă pe cel grav rănit de abru­tizantul Feodor. Momentul este redat şi în carte şi în film în-­­tr-o notă de un susţinut drama­­tism. Cu aceasta să revenim 13 afirmaţia făcută mai sus referi­ritoare la capacitatea scriitorul­­ui de a imprima o neobişnuită prospeţime naraţiunii sale. Se­ remarcă patetismul dialogurilor* care angajează întreaga perso-­ nalitate morală a fiecărui erou* fineţea observaţiilor în surprin-­ derea diverselor mişcări sufle-­ teşti, precum şi notaţia inteli­gentă capabilă a reconstitui atH moşiera, a da viaţă cadrului în­ care evoluează personajele. Vi­braţia lirică este mereu prezen­­­tă în naraţiune, alăturîndu-sel uneori unor­ notaţii de un dis­cret ’dat­ viguros optimism. Figura lui Egorov, preşedintele­ Sovietului sătesc, precum şi por­trete alei unor personaje, mai mult sai­ mai puţin episodice,, cum ar fi Inna (a cărei întilnire cu Zelenin, în îndepărtata loca­litate Kroglogorie, este redată în roman cu o tulburătoare po­ezie) Se înscriu de asemenea, printre izbutirile acestui roman. „Colegii“ cuprinde memorabilei pagini de proză în care contem­poraneitatea sovietică şi în pri­mul rînd generaţia­ căreia îi a­­parţine şi Axionov (la apariţia cărţii el avea 27 de­ ani) se re­găseşte cu frământările ei crea­toare­, cu aspiraţiile şi împlinirea pe drumul luminos al vieţii po­porului sovietic. 6. TEODORogidt, V. Axionov: w Q O L E Q I I“

Next