Flacăra Iaşului, septembrie 1963 (Anul 19, nr. 5283-5307)
1963-09-01 / nr. 5283
pag.za Aurel Leon MOŞ NÄSTASE Omul ridea nestingherit şi faptul că nu se jena să rîdă de unul singur, nu-i făcu deodată simpatic tuturor din compartiment. Monotonia călătoriei poate fi învinsă prin metode diferite. Se părea că majoritatea eram hotărîţi a o combate încercind să ne izolăm inmica şi totuşi nemărginita sferă a gîndurilor proprii. Singur, bătrinelul de lingă geam, apela la sprijinul unei cărţi cu scoarţe cam ponosite, citind cu acea gravitate a omului nu prea deprins cu slova tipărită. Intîrzia mult asupra fiecărei pagini, probabil recitea unele pasagii, îşi frămînta necontenit buzele şi, din cind în cînd, trecea palma peste tarusteaţa albă, tunsă scurt, ca şi cum ar fi vrut să şteargă dunga de spumă rămasă de la o halbă sorbită în grabă. Iar cînd te aşteptai cel mai puţin, bhicotea scurt, îşi ascundea pe Bit puţea obrazul rotund şi roşcovan în filele cărţii şi rîdea deschis, copilăreşte, pînă ce ostenea. Cu ochii plini de lacrimi, aşeza cartea deschisă cu faţa în jos de bancă şi scotea repede batista. După ce se calma, ne căuta privirea oarecum stingherit, ca o scuză pentru veselia anterioară. Aveam impresiat că un imbold lăuntric i-ar da ghies la explicaţii şi aşteptam. Se răzgindea însă de fiece dată şi se abandona tot mai pătimaş conţinutului cărţii. Redevenit serios, sprincenele se încruntau stufoase, umbrind lumina ochilor deschişi, buzele reîncepeau silabisirea. Noi, restul călătorilor, nu prea credeam în această gravitate, abia aşteptînd să o vedem compromisă de rîsul acela nestăvilit, care ne intriga şi ne făcea să-l pizmuim pe lector. Cînd aşeză pentru a nu ştiu citea bară volumul pe bancă, vecinul lui nu mai putu rezista şi se aplecă să descifreze numele autorului. — Cetlov, tovarășe’ ’dragă, îl lămuri binevoitor, bătrînul, printre icniturile din batistă. E grozav ! Apoi, ceva miai tîrziu, către noi: Mare scriitor, nu-i așa ? Şi cînd te gîndeşti că eu nici nu auzisem de dînsul pînă astă primăvară ! Cîţi or mai fi de care n-am habar, că noi, ţăranii nu ne-am prea stricat vederile pe buchii. Are el f](şi puse degetul pe numele autorului) o bucată tare hăzoasă şi cu tîlc, încă ce tîlc ! Ne-a Citit-o la cămin un actor de la teatrul din Iaşi, venit în sat pentru instruirea brigăzii. E întîmplarea ceea cu un poliţai şi plinele generalului, trebuie s-o cunoaşteţi, nu face să v-o mai povestesc, mai ales că nici n-aş avea meşteşugul actorului. El cînd citea, erai taman în piaţa orăşelului acela şi îl auzeai pe fiecare cum se înghesuie in jurul bietului poliţai aflat la încurcătură : e sau nu e cîinele domnului general ? Amintindu-şi subiectul schiţei, bătrînul pare gata să rîdă din nou, dar se stăpîneşte. — Nouă, ne-a mers lai inimă istorioara asta şi tot satul o cunoaşte de-a fir-a-n păr, continuă dînsul. Ca să vedeţi că am dreptate, o să vă povestesc o tărăşenie a mea, nu prea departe de încurcătura poliţaiului. Aflaţi, mă rog dumneavoastră, că eu îs paznic de cîmp la colectivă, îmi fac zilele-muncă ferind de stricăciuni culturile de pe sute de hectare. De stricăciunile vitelor, că de dăunători au grijă inginerii, socot că-ţi fi ştiind ce-s dăunătorii ? Am încuviinţat din cap tăcuţi şi nerăbdători. SCHIŢA — Intr-o bună dimineaţa de duminică găsesc, oameni buni, o blestemată de junică făcîndu-şi mendrele, unde credeţi ?! Ochii albaştri ai bătrînului ne privesc parcă speriaţi de întîmplare, mai ales că nimeni dintre noi nu bănuie unde-şi făcea mendrele junica. Taman în hibridul cel mai prima-ntăi, răspunde tot el, cu pauză între cuvinte, ca să ne dăm seama de gravitatea faptului. Făcuse leasă o roată de păpuşoi şi înfuleca de mama focului, desfăcînd ştiuleţii ca porcii mistreţi. Eram cu frînghia legată de coarne, se vede că scăpase din pripon şi se suprrise în lan. Am prins-o frumuşel de funie şi hai, mătăluţă, la sediu să vină cin-te are, şi să plătească stricăciunea după regulă. Numărasem şi ştiuleţii rupţi. Nu era cine ştie ce stricăciune, dar avutul obştesc e de neatins. Pe şosea oamenii începuseră a se aduna la un capăt de taifas, ca sărbătoarea. Fiecare mă oprea curios : unde-o duci moş Năstase ? Ai cumpărat-osau o vinzi ? — Ai găsit-o în ţarină ? Du o întins la sediu dacă-ţi dă mîna ! mă împunse cu vorba, unul mai aţos. — De ce, adică, ’dacă-mi ’dă mîna ? — Pentru că e vita preşedintelui, nu te mai preface că nu ştii. — IA' preşedintelui ? Eşti sigur ? — Pun şi rămăşag, după cum pun că n-ai curajul să-l pui la plată. Batem palma ? — Batem. Aici ai greşit-o, vericule. — Nu te potrivi, moş Năstase, se amestecă altul. E viţica Măriei lui Lăcăţel. — Aşa presupuneam şi eu. — O faci pe poliţaiul din povestea cu cîinele domnului general, nu se lăsă celălalt. Iţi dau şi scris că e a preşedintelui. Zi că te temi şi gata. Nu mai umbla cu fofîrlica ! Se stirni un rîs ca de duminică. Unii puneau şi rămăşag: o duce, n-o duce ? Am iuţit pasul şi am predat vita pentru taxă. Să vadă oamenii că un paznic trebuie să-şi facă datoria, oricine ar fi în greşală. — Ai procedat bine, îi aprobarăm şi noi. Şi, spune, preşedintele s-a supărat ? —De fel, că nu era vita lui. Cum avea să-şi lase preşedintele nostru vitica aşa liberă ? Tocmai el ! — Atunci era a Măriei lui Lăcăţel ? — Nici a ei. Aici vine frumuseţea cazului. Ştiţi cine a achitat taxa şi încă repede ? __ ? — Chiar subsemnatul. — De ce ? — Junica a fost, pînă la urmă, a unui fecior de-al meu. îşi trimisese băietul s-o mărginească lingă tarlale, zicîndu-şi că dacă paznicul e cine e, poate face trebuşoara asta ca un fel de favoare. Nepoţelul a mers’ şi mai departe, făcîndu-şi socoteala că nu-i bai dacă-o lega vita de vreun scaiete, ca să poată merge la scăldat. De-a face vreo stricăciune, bunicul e cel care dă peste ea, cum, de altfel, a şi fost. Tocmai din pricina socotelii ăsteia am numărat repede gologanii, să nu afle satul şi să creadă cine ştie ce. Bătrînul privi pe geam şi fee ridică. Strînse cartea cu grijă. — Iac-așa a fost, tovarăşi dragi. Apoi cu bine, că noi am ajuns acasă și coborîm. Credeţi că m-am supărat pe scriitor ? Ne-am împrietenit şi mai mult. I-am găsit o carte la biblioteca noastră şi ne petrecem vacul amîndoi prin cele ţarini, rîzînd de cite se pot întîmpla în lumea asta. RECENZII ftixnxnnt * snt. n \ In pragul stagiunii teatrale Teatrul Naţional din Iaşi se află In prejma deschiderii stagiunii 1963—64. Spectacolul de deschidere va fi „Răzvan şi Vidra“ de B. P. Haşdeu în regia lui Ion Olteanu. Din distribuţie fac parte: Teofil Vilcu (Răzvan), Angela Birsan (Vidra), Ion Lascar, artist emerit (Sberea), Nicolaie Veniaş (Tănase), Constantin Sava (Răzaşul), Aanan Luca (vulpoi), Saul Tatşler (Başota), George Popovici, artist emerit (Hatmanul) şi alţii. încă din vară a intrat in repetiţie şi piesa lui Sergiu Fărcăşan . „Steaua PolarăRegia aparţine lui Crin Teodorescu, iar din distribuţie fac parte : Constantin Dinulescu, Adina Popa, Valeriu Burlacu, ştefan Dăncinescu, artist emerit,Marcel Finchelescu, Cornelia Gheorghiu, Carmen Barbu, Elena Foca, Alfons Radvanschi, Virginica Bălănescu, Dorin Varga, Virgiliu Costin, George Macovei și alții. .gav 3 g=="'; 11 =------ In liniştea nopţii... In liniştea nopţii, prin fintrntAud timpul urcind la suprafaţă. Uzinele cu uriaşi plămîni Emană ritmic incendii de viaţă. La arături oamenii lucrează Profunzi ca arborii urcind in april, Cînd ii salut, răspunsul e-o rază Şi mă redau, vlrstei mele, copil. Focarele lunii prin codru transpiră. Ochii pămintului işi măresc adincimile. O nouă dimineaţă in lucruri respiră Cu sensuri multiplicate in lumeA ION CRINGULEANU Cadru din filmul sovietic „Estrada, estrada“, care rulează pe ecranul cinematografului „Maxim Gorki“ din Iași. fír. 52 ft PRIETENI DE POEZIA In şedinţele de lucru ale cercului literar „Ion Creangă“ se citesc şi se discută poezii ale unor tineri care promit să realizeze lucruri din ce în ce mai bune. Critica destul de severă a membrilor cenaclului constituie un ajutor real pentru tinerii creatori. Numeroase sunt cazurile în care, după o discuţie bine susţinută şi condusă, autorii şi-au refăcut poeziile, prezentîndu-le a doua oară la mult mai izbutite. Unul dintre membrii ceimai activi ai cercului literar este tehnicianul Dumitru Grigoraş. Cenaclist de mai mulţi ani, el a crescut simţitor, şi-a perfecţionat metodele de lujoru, şi-a limpezit imaginile. Merită, de asemenea, subliniată varietatea tematică a poeziilor sale, ceea ce arată un univers larg de preocupări. Dintre poeziile realizate în ultima vreme de Dumitru Grigoraş şi prezentate în cercul literar am remarcat una intitulată „De toamnă“: „Tresare brazda pămintului/ Cînd sămînţa ii atinge obrazul/ ca două iubiri cină îşi împrumuta cuvintele/ Doar prin ntingerea caldă a mîinii/ Miaplec urechea şi îi înţeleg/ îngrijorarea brazdei doar de-o clipă./ Intr-adevăr , drumul lung prin gepi, Dar verile se aud/ Cum îşi rotesc aripile de aur/ un bobun care eu speranţele îmi pun/ Şi visele purtină văpaia plinii“. Cu destulă uşurinţă şi cu grijă pentru simplitatea stilului scrie şi studentul Stelian Oniga. Din a sa „Nuntă în colectivă“ reţinem portreitele celor doi miri, creionate în linii subţiri, dar precise, din care nu lipseşte oarecare fipeţe : ..Trestie mlădie, naibă./ Creangă de cais aleasă./ Aşai tinăra mireasă/ Vălul alb, rochia albă / Iar un mire mai voinic/ Şi mai harnic in brigadă/ Nimănui nuai dat să vadă/ Nici un sat, nici pe colnic“. Acestor două portrete (întregite încă în două strofe mai puţin izbutite) li se alătură alte cîteva, figuri de colectivişti energici — în inten-ţia autorului — a căror caracterizare este mai palidă. Nereuşită este, de asemenea, încercarea de a reda viaţa dintr-o gospodărie colectivă şi mai ales atmosfera sărbătorească, plină de veselie şi optimism molipsitor, prilejuită întotdeauna de o nuntă. Poezia dovedeşte că autorul ei nu cunoaşte suficient viaţa din gospodăria colectivă şi că numai talentul l-a ajutat în realizarea cîtorva strofe mai izbutite. Aceasta însă nu-i de-ajuns; talentul trebuie ajutat de o documentare mai susţinută, de o mai profundă cunoaştere a vieţii. Se scrie foarte mult în ultima vreme despre constructori. Şi pe bună dreptate, ei înalţă oraşe noi, fabrici şi uzine, hidrocentrale şi şcoli, blocuri de locuinţe şi locaşe de cultură. Munca lor schimbă peisajele ţării, le dă dimensiuni nebănuite. De aceea şi versurile închinate constructorilor sunt înflăcărate ca elanurile lor. Este ceea ce încearcă şi muncitorul constructor Neculai Onofrei în poezia sa „Constructorii". Mai izbutită ni se pare — şi de aceea o şi reţinem — strofa : „Constructorii sunt vulturi ai inălţimii albastre/ Constructorii sunt oameni ca mine şi ca voi;/ Pe vetre mari ,de suflet el poartă focuri noi/Aprinse din văpaia avinturilor noastre“. In celelalte trei strofe abundă tonul declarativ, insuficient stăpînit, precum şi o aglomerare exagerată de imagini, unele din ele folosite deja de alţi poeţi, iar altele neinspirate. Cu mai multă exigenţă faţă de propria imuncă, Neculai Onofrei poate realiza poezii mai bune, pe care le aşteptăm1. Aceleaşi observaţii sunt valiabile şi pentru elevul Ion Leonte, căruia îi reproducem, bire încurajare, o strofă din „Tinereţe’’. ..Slăvită fii, aprinsă tinereţe Ce arzi în noi ca flacăra iubirii, Tu, virstă minunată a-mplinirii Şi a visurilor celor mai măreţe!“. Din Ţuţcani-Bîrlad, am primit poezii de la Stelian Vicol, un tînăr care face promisiuni interesante. Deocamdată însă — doar promisiuni. „Inima mea", „Portret de studentă“, „Voi veni la tine" şi „Noaptea lîngă tractorişti“ arată că autorul lor are îndemînarea versului, posibilitatea concentării ideilor şi uneori izbuteşte şi în imagini. Ne-au plăcut versuri ca acestea : „Copacii se întorc din arşiţa verii/ In răcoarea nopţii, să doarmă pînă-n zori“ „Drumul... cu plopii sunători ca nişte harpe verzi, vibrînd";/ „Tractoriştii aşteaptă fîntîna lunii de argint“. Aşteptăm cu interes ca aceste promisiuni să devină..a poezii. In sfirşit, avem în faţă citeva culegeri de folclor datorate lui Ion Alex. Angheluş din Huşi. Tasia Ţigănaşu din comuna Grumezoaia şi Costache Cîrdău din comuna Cîrligaţi sunt cei de la care au fost culese cîntecele şi strigăturile, majoritatea inspirate din viaţa nouă a satului: „Frunză verde mărgărit/ Rodul muncii e-nsutit/ Pe ogorul cel unit;/ Spornică ne este munca/ treme de bucate lunca;/ Pe tarla ară tractorul/ Mai bogat ne e ogorul;/ Piine alba-avem pe masă,/ Bucurieavem în casă“; „Frunzuliţă floare-albastră,/ Mindrăţ azi comuna, noastră;/ Toată-i ca, lectivizată/ Şi-i ca floarea de muşcată/ Se miră codrul şi rîull Cit de mare creşte griul/ Se miră şi mîndrul soare/ De mulţimea de tractoare./ Porumbu-i de ne-ntrecut/ Cu un codru a crescut,/ Azi,in sat, în orice casă/ E pline albă Pe masă./ Mult belşug şi voie bună/ De cină lucrăm împreună...“. Nu sunt încă’ edificatoarei poeziile trimise de I. Cotarcea, Al. Abalaşei, Const. Vlase, Gh. Stîncă, D. Pojoga, Vasile Topală (toţi din Iaşi), D. Gheorghiu (Sîrbi-Bîrlad), D. Mihăilă (Cepleniţa-Hîrlău),Maria Mocanu (Băseşti-Bîrlad), Gh. Blagoci (Pocreaca), Ion Rugină (Şcheia-Paşcani), Radu Nadejda (Mogoşeşti- Iaşi), Eugen Banţa (Galaţi). ŞT. O. MUGUR" Orchestra de muzicuţe de la Fabrica de antibiotice. Foto : G. PA,UE /VăAvvvaxaxvaAXUvavavaiAvvvavavvavivaxavravxvAvavavvvmv v\v\vv\u\vv\\\vvAV\v,\u\VAva\\v/tvavi,'vvvvAV\m\'vvvvv,vt'uv\vvx\vavarAV\\\v,\u\va twaAvvvtv/vvvvwtvV\/wvwvvvin/vvv\AVvvt/v/wim/vvvi/vvvvvv uvviA/M/VAVVi/vt/vvvvvi/vvtvvvvvvvvvvvv Mihai Gafita: CEZAR PETRESCU (studiu monografic) Inegală ca valoare, opera de dimensiuni impresionante a lui Cezar Petrescu numără pe lingă scrierile grăbite citeva volume durabile, care contribuie la definirea peisajului literar românesc dintre cele două războaie. Ne gîndim la întunecare, unul din primele romane europene consacrate războiului mondial din 1914-1918, la Comoara regelui Dromichet, la Aurul negru, la Oraş patriarhal, la Calea Victoriei şi alte cîteva. Să nu uităm că autorul întunecării a fost însufleţit, pe urmele lui Balzac, de ideea unei opere ciclice cu eroi numeroşi, în măsură să reflecte problemele contemporaneităţii. Ca la Balzac, proiectul fiind prea îndrăzneţ pentru a fi realizat, multe titluri n-au devenit cărţi. Cele câteva volume de schiţe şi nuvele şi mai ales romanele, peste patruzeci, denotă totuşi o mare fecunditate. Nu fără’dreptate un traducător al unuia din aceste romane în italieneşte, vedea în harnicul scriitor , un geograf al sensibilităţii romîneşti. Dar Cezar Petrescu a fost şi gazetar, conducător, de reviste literare, traducător. A lăsat mii de articole de ziar. Intreprinzînd sondaje sociale, căutînd explicaţii, luînd atitudine, scriitorul şi-a afirmat prezenţa necontenit, uneori cu claritate, alteori stăpînit de eroare. Pentru schiţarea portretului acestui creator activ,Mihai Gafiţa a cercetat cu răbdare presa vremii, documentede arhivă, beneficiind şi de informaţiile din partea scriitorului însuşi. Sub titlul Traiectorie literară seînt definite trăsăturile creatorului în raport cu societatea şi opera. Evoluţia e sinuoasă, contradictorie, pe o mare porţiune stăpânită de pesimism, căci pînă la contactul artistului cu realismul Socialist, mai exact cu ideologia marxistleninistă, perspectivele spre viitor îi erau restrînse. Examenul atent, cu ochi critic, demonstrează ce este valabil în ansamblul operei și ce este negativ. Cu alte cuvinte, studierea acestui scriitor căruia Mihai Gafiţa îi spune, cu drept cuvint, scriitor-gazetar, implică o migăloasă acţiune de degajare a filonului preţios de zăcămintele înconjurătoare impure. Interesează şi numeroasele date biografice puţin cunoscute, dar mai ales interpretarea, lor riguroasă. Scriitorul a debutat sub semnul semănătorismului, de care s-a debarasat, a întemeiat revista Gîndirea, dar n-a fost gîndirist, afirmînd o atitudine de esenţă democratică, a profesat realismul, totuşi a arătat mare slăbiciune pentru fantastic. In delimitarea acestor atitudini, autorul monografiei dovedeşte perspicacitate şi fineţe, mergînd spre miezul problemelor. Prima jumătate a monografiei, recompune într-o sinteză expresivă formarea şi dezvoltarea personalităţii unui om de litere de o mare mobilitate. Pagini substanţiale refac geneza unora dintre romanele reprezentative. Cezar Petrescu, apare apoi, in partea a doua, ca intelectual multă vreme solitar, comparat sub acest aspect cu eroii săi înfrînţi. Departe de lupta proletariatului revoluţionar, aceşti intelectuali rămîn în urma evenimentelor, zdrobiţi de singurătate. Insă scriitorul cu părul alb a găsit, tîrziu, după eliberare, forţe noi, vibrînd la unison cu constructorii socialismului şi dînd noi opere cu perspective luminoase. Puncte de vedere interesante cuprinde şi partea consacrată analizei operei. Pe lîngă romanul războiului, văzut în corelaţie cu romanul european, atrag atenţia capitolele Romanul citadin şi Universul sătesc. Unele interpretări vechi sunt răsturnate cu argumente judicioase. Astfel, Mihai Gafiţa, consideră că Radu Comşa din întunecare nu e un răzvrătit cu tendinţe sociale pozitive, ci dimpotrivă un candidat la parvenire, care, întîmplător, îşi vede drumul barat. „Nu se poate nega începutul de îndîrjire împotriva clasei care-l repudia — dar se amestecă, în rebeliunea lui, tocmai nemulţumirea celui care regretă că nu mai e primit de ea şi doreşte în continuare să fie“. Mai mult decât alţi confraţi dintre cele două războaie, observă criticul, Cezar Petrescu a fost un scriitor citadin. A descris cu vervă exodul din orăşelul de provincie spre Capitală (Calea Victoriei), dar şi drumul invers (Oraş patriarhal). A explorat sistematic şi peisaje străine, procedînd la Publicat, în Uniunea Sovietică, in urmă cu trei ani, romanul „Colegii”, a impus atenţiei un tinăr şi talentat prozator. Ecranizarea romanului a dus la o şi mai largă popularizare a acestuia, filmul „Colegii“ reuşind, în general, să ofere imagini convingătoare a aspectelor de viaţă care concură la definirea fizionomiilor morale ale celor, trei eroi, Karpov, Maximov, şi Zelenin. Cartea lui Axionov (şi el absolvent al unei facultăţi de medicină, ca şi eroii romanului său) o citeşti cu aceeaşi pasiune şi poate, cu o pasiune sporită ,după vizionarea filmului. Şi aceasta pentru că problematica romanului, conţinutul de viaţă înfăţişat, au o rară capacitate de a capta interesul şi participarea afectivă a cititorilor. Caracterul pronunţat contemporan al cărţii se însoţeşte, în acelaşi timp, cu originalitatea modalităţilor epice folosite de Axionov. Prezentării directe a diverselor episoade i se alătură diferite ai „investigarea unor teritorii geografice şi spirituale noi“. Nici un alt scriitor contemporan n-a fost mai european, acest fapt nerămînînd fără consecinţe. „Europenismul“ presupunea citadinism, de aceea incursiunile în mediul rural sînt mai palide. Apoi, „europenismul“ duce, uneori, „la atenuarea, la ştergerea particularităţilor de cadru, de conflict şi tipologie specifică etc., tinzînd deci către o imagine cu valabilitate mai largă, verificată pe dimensiunile continentale, nu numai naţionale“. In legătură cu eroii lui Cezar de procedee, capitolele intercalind uneori fie scrisori de-ale eroilor cărţii, fie jurnale intime, monologuri interioare, digresiuni lirice, autocaracterizări ale eroilor. Naraţiunea se desfăşoară, astfel, cu naturaleţe şi spontaneitate, în paginile cărţii autorul reuşind să surprindă şi să redea pulsaţia vieţii reale. Drept urmare, citind cartea, îţi apropii eroii acesteia, trăind în intimitatea lor şi descoperind în sumedenia de amănunte prilej de autentice delectări estetice. Şi aceasta nu numai în înfăţişarea relaţiilor dintre Maximov şi Vera, episod absent pe ecran, dar şi în prezentarea unor momente cunoscute din film, dar care în carte capătă reliefuri noi. După cum ştim, romanul lui Axionov prezintă „debutul“ în viaţă — în muncă şi în viaţa de toate zilele — a trei proaspeţi absolvenţi ai unei facultăţi de medicină. Cu toate pînzele aspiraţiilor lor larg desfăşurate, ei navighează necuprinzătorul ocean al vieţii, spre o deplină realizare a lor ca Petrescu sunt convingător studiate raporturile : individ — societate, sat-oraş, om-maşină. Vom sublinia, în sfîrşit, comentariile despre literatura fantastică, literatură mai puţin reuşită decit aceea cu baze sociale. Intr-un cuvînt monografia Cezar Petrescu oferă, în ciuda unor repetiţii, o imagine clară asupra acestui fecund scriitor. Cartea lui Mihai Gafiţa reprezintă rezultatul unei documentări temeinice şi al unei meditaţii critice serioase. CONST. CIOPRAGA oameni. Karpov şi Maximov vor naviga şi la propriu, pe oceanele lumii, după ce însă îşi vor face un temporar stagiu, în port, împrejurările cărora vor trebui să le facă faţă le vor ajuta să se cunoască mai bine pe sine, vor ajuta la afirmarea calităţilor morale fundamentale, proprii atît aparent cinicului Maximov, cit şi glumeţului Karpov. Aceştia vor înţelege ce orizont larg şi reale satisfacţii oferă viaţa, chiar şi în cazul unor condiţii de muncă mai puţin spectaculoase, sau — în ce-l priveşte pe Zelenin — în pofida unor inerente dar trecătoare asperităţi. Repartizat într-o localitate din regiunea lacului Onega, Zelenin manifestă din capul locului o remarcabilă integritate a caracterului, o neabătută probitate şi pasiune profesională, o impresionantă luminozitate şi elevaţie a vederilor sale asupra sensurilor vieţii, înfruntarea dintre Zelenin şi Feodor Bugrov, cu toată imasivitatea acestuia din urmă, nu-l pune nici o clipă pe „doctoraş“ într-o situaţie ridicolă, în favoarea sa acţiorînd nobleţea şi însufleţirea care-l caracterizează. Aşa se şi explică simpatia şi emoţia cu care întreaga populaţie a localităţii urmăreşte desfăşurarea operaţiei menite a-i readuce 13 viaţă pe cel grav rănit de abrutizantul Feodor. Momentul este redat şi în carte şi în film în-tr-o notă de un susţinut dramatism. Cu aceasta să revenim 13 afirmaţia făcută mai sus referiritoare la capacitatea scriitorului de a imprima o neobişnuită prospeţime naraţiunii sale. Se remarcă patetismul dialogurilor* care angajează întreaga perso- nalitate morală a fiecărui erou* fineţea observaţiilor în surprin- derea diverselor mişcări sufle- teşti, precum şi notaţia inteligentă capabilă a reconstitui atH moşiera, a da viaţă cadrului în care evoluează personajele. Vibraţia lirică este mereu prezentă în naraţiune, alăturîndu-sel uneori unor notaţii de un discret ’dat viguros optimism. Figura lui Egorov, preşedintele Sovietului sătesc, precum şi portrete alei unor personaje, mai mult sai mai puţin episodice,, cum ar fi Inna (a cărei întilnire cu Zelenin, în îndepărtata localitate Kroglogorie, este redată în roman cu o tulburătoare poezie) Se înscriu de asemenea, printre izbutirile acestui roman. „Colegii“ cuprinde memorabilei pagini de proză în care contemporaneitatea sovietică şi în primul rînd generaţia căreia îi aparţine şi Axionov (la apariţia cărţii el avea 27 de ani) se regăseşte cu frământările ei creatoare, cu aspiraţiile şi împlinirea pe drumul luminos al vieţii poporului sovietic. 6. TEODORogidt, V. Axionov: w Q O L E Q I I“