Flacăra Iaşului, mai 1966 (Anul 22, nr. 6109-6133)

1966-05-03 / nr. 6109

" MACARA IATIMI PAGINA 2* Scurte dialoguri cu cei din coloane Privit de sus, din Înălţimile albas­tre ale cerului, Iaşul are, în dimi­neaţa aceasta de 1 Mai, un farmec Inedit. Asemenea torenţilor de pri­măvară, care se unesc în puternice şuvoaie, coloanele intră în Piaţa Uni­rii cu plăci de marmoră într-un vi­guros rînd multicolor. Fiecare colec­tiv aduce roadele propriei lui munci, însufleţite şi pline de abnegaţie, pen­tru transpunerea în viaţă a planuri­lor desăvîrşirii construcţiei socialis­te elaborate de partid şi guvern. Chiotul locomotivei înseninează cerul ca, în dimineaţa acestei zile de 1 Mai, Piaţa Unirii a devenit o imen- să peluză înflorată, luminată de un soare aşa cum şi-l doresc toţi foto­reporterii şi operatorii cinematogra­fici. — Mi-ar fi părut tare rău dacă ploua astăzi, tocmai astăzi — ne spu­ne Gheorghe Popovici, mecanic pe locomotiva 231051 — Aseară am ve­nit în Iaşi cu 6317, dinspre Bucureşti. Mă uitam la cer şi mă întrebam da­că chiotul locomotivei îl poate înse­nina. Şi am dat drumul la semnal. Astăzi e frumos. Apropiatul eveni­ment, ziua de 8 Mai, cind vom săr­bători cea de a 45-a aniversare a partidului şi-a pus puternic ampren­ta pe întreaga demonstraţie de 1 Mai, sporindu-i strălucirea şi entuziasmul. Vedeţi cît entuziasm î­­ntr-adevăr mult entuziasm. Glasul mulţimii ce populează ma­rea Piaţă din Iaşi răsună cu putere. Păduri de drapele cu pînzele flutu­­rînd în bătaia vîntului primăvăratic. Şi coloane, nesfîrşite, coloane în care se află peste 60.000 de oameni ! A­­ceştia, în trecerea lor prin faţa tri­bunelor, dau glas sentimentelor lor de adîncă bucurie şi satisfacţie pen­tru măreţele realizări obţinute de poporul nostru sub conducerea înţe­leaptă a partidului. „Îmi plac florile şi notele mari !“ Ne apropiem de un trompetist cu cravata roşie la gît. Are 11 ani. II cheamă Ionel Florea şi-i elev în cla­sa a V-a la Liceul nr. 9. — E al doilea ! Mai de cinci cint la trompetă. Şi-mi place ! Mai ales că noi, trompetiştii, sintem­ in frunte. Şi lumea ne aplaudă ! E minunat de 1 Mai ! Mă scuzaţi, ne pleacă co­loana. N-am auzit trompeta lui Ionel pentru că erau zeci şi zeci de trom­pete. Toate s-au unit într-un singur glas care vestea un torent de munte. O unduire de nesfîrşite culori, de flori, ţinute în floarea gingaşă a pal­melor, de cravate roşii, de funde al­be la codiţe şi de priviri pline de bucurie şi limpezimi. Pe copiii aceş­tia i-au trimis în viaţă, înaintea lor, cei mari, părinţii şi fraţii, ca pe un semn, ca pe o solie de preţ, pe ei, care vor prelua mîine neîntreruptul schimb al făuririi socialismului şi co­munismului în patria noastră dragă. —­ Eşti radiofonist ? — Sunt ! Eu am făcut aparatul ăsta. Am făcut şi unul cu tranzistor­, dar nu prea mi-a reuşit. II voi face însă din nou ! Răspunsul de mai sus e dat de pio­nierul Dan Ungureanu, elev în clasa a ViI-a A, Liceul nr. 5. Iată şi pe Cristina Stanciu, elevă în clasa a Vil-a C, Liceul nr. 4. Are un tranda­fir galben în mînă. —• Da, îmi plac florile și notele mari. Am numai de zece ! — Eu construiesc aeromodele. Vă place ăsta ? — spune V. Sorin din clasa a Vl-a C, Liceul nr. 6. Pasiuni mari la cei mici. Au adus cu ei mostre de preocupări. Şi atîta voioşie ! Coloana lor unduitoare pa­re un caleidoscop viu. Universul co­piilor noştri, bogat în bucurii, variat şi senin e reprodus aici în tot ce are mai caracteristic. „Aşa sîntem, popor de făurari!“ Imaginea uriaşului covor înflorat pe care miile de copii l-au desfăşu­rat din mers în faţa tribunelor nu s-a şters încă din faţa ochilor noştri cind fanfara anunţa intrarea coloa­nei oamenilor muncii. Ei vin la săr­bătoreasca demonstraţie de 1 Mai să raporteze cu mîndrie despre realiză­rile repurtate în primele luni ale a­­nului, aduc emoţionante mărturii ale elanului activităţii lor în marea în­trecere ce se desfăşoară în cinstea zilei de 8 Mai, ziua de naştere a partidului nostru. — Felicitări pentru al doilea mem­bru al familiei ! Ce vîrstă are ? — Două săptămîni împlinite astăzi. Am numit-o Gabriela. Tatăl Gabrielei, de două săptămîni, este Constantin Geletu, montator la Atelierele „Nicolina". — Impresia dumitaie despre de­monstrația de azi ? — E splendidă! Sîntem bucuroși că putem vorbi de realizări mari în cin­stea aniversării partidului nostru. Eu am dat peste pian două pompe Du­plex și 60 de robineţi pentru depouri. ... Floarea asta o duc Gabrielei... Am terminat Liceul Ia seral. In vara asta dau examen la Facultatea de mecanică, Ia seral. Iată-l în coloana colectivului de la Uzina metalurgică pe Gheorghe Bo­­ciu, şef de agregat de la secţia ţevi sudate. — Ce ne puteţi spune despre... — Ştiu ce vrei să afli. Scrie: pe luna aprilie în loc de 2.800 de tone de ţevi sudate, am dat 3.200 de tone. Schimbul A, schimbul meu, e fruntaş pe secţia de ţevi sudate. Şi dacă vrei mai notează şi următoarea noutate : acum 20 de zile am devenit tată. Am un băiat, Gheorghe i-am pus numele. E o grozăvie de băiat! Mai am timp să notez cîteva cifre din graficul Uzinei metalurgice : pes­te plan 650 de tone ţevi ,• peste plan beneficii în valoare de 1.100.000 lei; 29 de sortimente noi — ţevi asam­blate. Un om face fotografii unui grup. E inginerul principal Gheorghe Ghidinici. Şi coloanele trec, trec. Intre de­monstranţi şi tribune e un continuu schimb de flori. Multe aparate de fo­tografiat s-au mai adus la demon­straţia aceasta! Aurel Moruz, meca­nic la I.C.E.T., Micu­ Budişteanu, me­canic la Direcţia regională C. F. R„ s-au transformat în fotoreporteri. Un acordeon a început o sîrbă şi flăcăi şi fete, în costume naţionale, s-au încins la joc. E echipa de dansuri a Fabricii „Ţesătura". — Cum te cheamă ? — Pe mine ? Aurica Mihăilă. Da, sunt ţesătoare. Fata iese din horă, îmi spune că In aprilie a dat 200 m. p. ţesături peste plan. Şi pe urmă îmi arată un panou al „Ţesăturii": „55.000 m. p. peste plan". Cucu Sevastiţa, filatoare la ringuri, la „Textila", are trei insigne de evi­denţiat în întrecerea socialistă. Asta înseamnă că de trei ani la rînd e fruntaşă. O întreb : •— Ce bucurie ţi-a adus 1 Mai ? — Un apartament în bloc, în car­tierul Tătăraşi. La astfel de sărbători vezi bărbaţi cu copii în circă şi cu flori în mină. Iată-l pe Constantin Mocanu, de la Fabrica de confecţii cu Marilena lui de cinci ani. Uite-l şi pe Constantin Hreapcă, magaziner, cu Elena lui de patru ani. Doar n-o să vreţi să vă înşirăm pe toţi taţii care au venit cu copiii la demonstraţie ! Mai bine să vedem cine-i tînărul acela cu trei insigne pe piept. — Vă rog, cum vă numiţi şi unde lucraţi... — Constantin Potcoviţă, operator, secţia I — Fabrica de antibiotice. — Am­ notat adineaori cîteva cifre de pe un panou al Fabricii de anti­biotice: „Exportăm în 14 ţări, 24 la sută din producţia marfă". Care este aportul dumneavoastră la depă­şirea planului ? — Aportul meu ? Păi, am depăşit randamentul la penicilina G şi V cu cîte 2 procente. închin realizările mele zilei de 8 Mai, cind vom sărbă­tori aniversarea partidului. Ieri, in ziar am citit o poezie. Ultimele ver­suri erau: „Aşa sîntem: popor de făurari". Şi aşa sîntem ! Poetul a spus-o bine ! Apariţia constructorilor de locu­inţe sugerează ideea unică specifică întregului ansamblu economic al re­giunii Iaşi, construim ! Aplauzele a­­cestea puternice sunt pentru cei care au plămădit din oţel şi beton car­tierele noi ale Iaşului şi viaţa a­­ceasta în care răsună acum uratele. Constructorii au în frunte un grup compact de steaguri. Numai de la Grupul 1 construcţii au venit 1.500 de oameni. Zărim printre ei pe zidarii Clim Haralambie şi Costache Rusu, pe parchetarul A­­lexandru Mocănaşu. Crainicul de la radio Iaşi anunţă: „numai în acest an se vor construi în oraşul Iaşi cir­ca 1.600 de apartamente". »*Mi-î dragă tinereţea!“ In dimineaţa aceasta, încă de la orele 7, Copoul era plin de tinereţe. Studenţii nu se îndreptau înspre U­­niversitate, nici spre Institutul po­litehnic. Erau în coloane. Mii de stu­denţi. In faţa Complexului studenţesc nr. 2 era locul de întîlnire al stu­dentelor sportive. Aveau toate eşarfe colorate în mîini. Printre ele, Elena Biîrleanu, anul I, Ştiinţe naturale. — Sărbătoresc primul 1 Mai, ca studentă, la Iaşi. E atîta sărbătoare ! Azi m-am sculat mai dimineaţă ca oricînd. Am vrut să fiu prima la lo­cul întilnirii, dar n-am reuşit. Note ? Cum să spun, zece, zece pe toată linia ! In fata Institutului politehnic stăm de vorbă cu Nicu Mihai, anul al V- lea, Chimie industrială. Iată ce ne spune • — Mi-i dragă tinerețea! Deși, eu în anul al V-lea s-ar părea că nu mai sínt­ , așa tînăr. Dar eu cred că nu voi îmbătrîni niciodată. Inima mi-o spune De cind sînt student, am luat parte la toate demonstraţiile de 1 Mai. — Şi eu la fel — ne spune Mări­­oara Bubulac, anul al IV-lea, aceeaşi facultate. Peste cîteva ore, am văzut studen­ţii trecînd în coloane prin faţa tribu­nelor. Cifre dintr-un panou : „8.579 de bursieri, 10.514 studenţi în că­mine, 24 de cămine". Din coloane ră­sună „Gaudeamus igitur"... Şi mai plini de voioşie tinerească sunt elevii. Elevii au şi două fan­­fare: una a Liceului de muzică şi alta a Liceului nr. 3. Printr­e frun­taşii Centrului şcolar agricol din Mi­roslava, elevii: Ana Bungeanu, Ion Popescu, Dumitru Hîrcă. Iar printre fruntaşii Şcolii de comerţ: Ilie Pa­­raschiva, Elena Aparaschiţei, Ion Ciobanu. Pe Ana Bungeanu am în­trebat-o : — Ce iubeşti mai mult în viaţă ? — Tinereţea ! E minunată ! Nu ? Tinereţe ! Fiecare din aceşti tineri ştie că are asigurate toate condiţiile ca să-şi vadă visul împlinit, devenind folositori societăţii noastre socialiste. De aceea freamătă de bucurie în a­­cest Mai însorit, de aceea rostesc cuvinte de mulţumire pentru partid, făurarul tinereţii lor fericite. Iată şi mărturisirile unuia din ti­nerii care şi-au văzut visul împlinit: actorul Costel Constantin. El sărbăto­reşte al doilea 1 Mai la Iaşi : — Am ajuns la al 13-lea rol. Se zice că 13 e număr cu ghinion. Văd că nu-i aşa. Mi-o spun aplauzele. Am îndrăgit Iaşul şi de fiecare dată cînd păşesc pe scena Naţionalului îmi bate puternic inima Nu, nu de emo­ţii, ci de bucurie ! Lingă mine, un zgomot de aparat de filmat. Privesc In jur, filmează tînărul Alexandru Winckler, de la cineclubul pionierilor. Din privirea lui observ că vrea să spună ceva : — De trei ani filmez. A fost un vis ce s-a împlinit. Ştiţi ce bucurie am de-al meu ! Măiestrie şi graţie Au trecut mai bine de două ore de cînd prin faţa tribunelor tălă­­zuiesc coloane după coloane, răsună urale, îşi iau zborul baloane multi­colore, se încing sîrbe şi hore. Popu­laţia Iaşului îşi manifestă încrederea pe care o are în politica înţeleaptă a partidului nostru, sentimentul de so­lidaritate frăţească ce o leagă de oamenii muncii de pe toate meridia­nele lumii. Pentru cîteva clipe în Piaţa Unirii s-a aşternut liniştea. Acum are cu­­vîntul măiestria şi graţia sportivilor. Coloana Centrului univer­sitar din Iaşi. Coloanele acestea aduc cu ele măr­turii ale progresului înregistrat de mişcarea sportivă în anii puterii populare. Vigoare, forţă, graţie, iată calificativele ce se pot da privind demonstraţia sportivilor. In frunte, un grup de fete în tricouri ca floarea liliacului. După ele, stegari îmbrăcaţi in alb. Cu trupurile lor, sportivii în­scriu cuvintele „P.C.R.", „R.S.R.", „1 Mai". Ai impresia că asişti la o pa­radă a culorilor. Tineri cu eşarfe al­bastre, tinere cu eşarfe roz, albe şi bleu. Sportivele de la Şcoala sani­tară au venit în tricouri galbene, studentele de la Institutul politehnic — în tricouri albastre. Elevele Liceu­lui nr. 2 execută, în ritmul muzicii, graţioase mişcări cu cercuri colo­rate. Şi tot în ritmul muzicii, grupate cîte patru, execută mişcări în ritm de dans. Tineri in alb, poartă pe braţe bare de metal. Exerciţiile lor se ter­mină cu un moment spectaculos : din vîrful barelor sportivi flutură eşarfe roşii şi tricolore. La această defilare a măiestriei şi graţiei au participat aproape 5.000 de sportivi din Iaşi. Au trecut circa trei ore de cina a început demonstraţia oamenilor mun­cii din oraşul Iaşi. Solemn, emoţio­nant, răsună in Piaţa Unirii imnul de luptă al clasei muncitoare de pretu­tindeni — „Internaţionala". Demonstraţia oamenilor muncii din oraşul Iaşi a constituit o caldă mani­festare a încrederii în politica înţe­leaptă a partidului nostru. Sub roşul stindard al gloriosului partid, oamenii muncii din Iaşi, alături de întregul popor, şi-au reafirmat hotărîrea fier­binte de a munci neobosit pentru continua înflorire a patriei noastre dragi. România socialistă ! TRAIAN CRAESCU * Cind fotoreporterul se află pe terasa unui bloc-turn. Entuziasm, mult entuziasm. Cifrele de pe panoul Atelierelor „Nicolina" sunt grăi­toare. Gratie si măiestrie, cind îmi urmăresc pe ecran un film Cîntece de primăvară După amiaza zilei de 1 Mai a oferit oamenilor muncii prilejul de a-şi exprima in continuare dragostea lor de viaţă, setea de cultură şi frumos. Entuziasmul tineresc al dimineţii a trecut par­că peste marginile oraşului, im­­primindu-se manifestărilor cultu­rale şi serbărilor cîmpeneşti în­chinate măreţei sărbători. In primele ore ale după-a­­miezii pădurile de la Repedea şi Ciric au răsunat de cîntecele formaţiilor artistice de amatori, de strigăturile care însoţeau dansu­rile, de voia bună a tuturor. Ciric, orele 15. Pe scena de la marginea pădurii mii de ie­şeni urmăresc cu satisfacţie evo­luţia formaţiei de muzică uşoară, taratului şi formaţiei de dansuri populare ale sindicatului Pabli­­cii ,,Ţesătura11, formaţiei de mu­zică populară şi echipei de dan­suri a sindicatului I.T.I., orches­trei de muzică uşoară şi fanfa­rei Atelierelor „Nicolina". Ser­barea câmpenească se încheie cu o adevărată horă românească în care se prind sute de oameni ai muncii, tineri şi bătrîni, com­­pletind în mod armonios tabloul dricului. Orele 19. Cintecul şi voia bună continuă. Versul po­etului Macedonski se rosteşte cu tărie în fiecare inimă: „Veniţi privighetoarea cîntă şi liliacul a înflorit". Chemarea aceasta a ge­nerat aceeaşi entuziastă insulte tire şi la Repedea unde Fanfara militară şi ansamblul de estradă al Casei armatei, ochestra de mu­zică populară a sindicatului Uzi­nei metalurgice şi A.C.G.B. şi for­­maţ­ia de dansuri a întreprinderii de panificaţie au prezentat fru­moase programe artistice. Spre seară, la Teatrul de vară s-au adunat sute de ieşeni pentru a participa la Întrecerea cîntecului şi jocului. Chemări, sute de chemări, toate îndreptate în scopul înălţării şi fericirii omului au răsunat în a­­ceastă măreaţă zi a celor ce mun­cesc din întreaga lume. 1.­3. A

Next