Flacăra Iaşului, iulie 1971 (Anul 27, nr. 7708-7734)
1971-07-22 / nr. 7726
AMfiL XXIR I PAGINI 3BANI Proletari din toate țările, unifică! locurii Insului Să asigurăm adunărilor generale ale salariaţilor 0 pregătire temeinică, o largă participare, un profund caracter de lucru ncheierea primului semestru va marca un moment de mare însemnătate politică şi economică în viaţa întreprinderilor, a tuturor colectivelor muncitoreşti. Este vorba de adunările generale ale salariaţilor, care vor avea loc peste puţin timp, adevărate foruri muncitoreşti de conducere a întreprinderilor şi organizaţiilor economice. In cadrul lor se va dezbate profund şi multilateral întreaga activitate economică şi socială din întreprinderi. Analiza modului de îndeplinire a sarcinilor de plan, a angajamentelor şi a prevederilor din contractul colectiv pe acest an, sarcinile de plan pe anul 1972 şi măsurile pentru pregătirea condiţiilor de realizare ale acestora sunt problemele majore care vor polariza dezbaterile din cadrul adunărilor generale. Actualele adunări generale ale salariaţilor au o semnificaţie aparte, ele desfăşurîndu-se sub semnul deplinei adeziuni manifestate de întregul nostru popor faţă de programul propus de tovarăşul NICOLAE CEAUŞESCU pentru îmbunătăţirea activităţii politico-ideologice, de educare marxist-leninistă a membrilor de partid, a tuturor oamenilor muncii. Şi de această dată secretarul general al partidului a dat preţioase indicaţii pentru îmbunătăţirea activităţii în toate domeniile. »Este necesar — a arătat tovarăşul NICOLAE CEAUŞESCU — să acţionăm continuu pentru perfecţionarea organizării, conducerii şi planificării întregii activităţi sociale. Toate acestea trebuie legate strîns de participarea tot mai activă a clasei muncitoare şi a întregului popor la conducerea societăţii, deoarece numai astfel democraţia socialistă se va afirma drept cea mai avansată democraţie din lume... A fost introdus în toate domeniile de activitate şi la toate nivelele principiul muncii colective; s-a pus şi se pune un accent deosebit pe creşterea rolului clasei muncitoare, pe participarea reprezentanţilor clasei muncitoare la conducerea organelor economice, sociale şi de stat, la conducerea societăţii noastre. Au fost create comitetele de direcţie şi de administraţie, s-au instituţionalizat adunările generale în care oamenii muncii, clasa muncitoare au un cuvînt hotărîtor". In dubla calitate pe care o au salariații din întreprinderile noastre socialiste — de proprietari colectivi ai mijloacelor de producție și de producători — le conferă și datoria de a urmări stăruitor modul cum sînt gospodărite mijloacele ce le stau la îndemînă spre a asigura dezvoltarea continuă a societăţii. In viziunea partidului nostru, adunările generale ale salariaţilor trebuie să constituie o formă activă, un mijloc eficace de ridicare a conştiinţei şi responsabilităţii fiecărui muncitor, atît pentru propria activitate, cit şi pentru activitatea întregii întreprinderi. Adunările generale vor trebui să constituie un prilej de intensificare a activităţii de educare a oamenilor în spiritul cunoaşterii şi aplicării întocmai a legilor statutului, pentru creşterea conştiinţei socialiste, de sporire a vigilenţei politice şi a combativităţii revoluţionare faţă de neajunsuri, de dezvoltare şi întărire a atitudinii socialiste faţă de muncă şi avutul obştesc. Tocmai acestor imperative a preconizat partidul nostru să răspundă proiectul de lege privind organizarea şi conducerea unităţilor economice de stat, proiect care urmăreşte creşterea rolului adunărilor generale ale salariaţilor. Adunările generale ale salariaţilor trebuie să constituie momentul potrivit pentru a se analiza în ce măsură comitetele de direcţie au dat viaţă hotărîrilor, propunerilor şi sugestiilor adoptate în precedentele adunări generale, un bun prilej de a transforma aceste adunări generale în veritabile foruri în care muncitorii, tehnicienii, economiştii şi inginerii, toţi salariaţii să participe activ, organizat, cu deplină responsabilitate la conducerea întregii activităţi a întreprinderii. Este necesar ca în fiecare întreprindere să se arate limpede modul în care a decurs fructificarea ideilor colectivului de salariaţi, precum şi eventualele cauze ce au determinat tergiversarea aplicării în practică a unor propuneri. Salariaţii sunt chemaţi să dezbată cu răspundere, deschis, în spiritul exigenţei partinice, problemele cardinale ale înfăptuirii sarcinilor de plan şi ale gestiunii economico-financiare, să examineze cum s-au înfăptuit hotărîrile adunărilor precedente, deci atît problemele referitoare la realizarea sarcinilor planului de stat, cit şi cele care privesc condiţiilede muncă şi viaţă ale lucrătorilor. Pentru a asigura o cit mai activă participare la dezbateri, pentru a stimula un fructuos schimb de păreri şi formularea a cut mai multe propuneri de rezolvare a problemelor producţiei este necesar ca salariaţii să fie temeinic informaţi, cit mai veridic şi obiectiv asupra situaţiei economico-financiare, să cunoască bine problemele ce-şi aşteaptă soluţionarea ca şi sarcinile de perspectivă ale unităţii în care lucrează. Este un deziderat ce se va realiza numai dacă dările de seamă prezentate în faţa adunării salariaţilor de către comitetele de direcţie, vor examina intr-un spirit critic şi autocritic activitatea economică desfăşurată în primul semestru, dacă vor releva succesele obţinute, contribuţia fiecărei secţii sau atelier, dacă vor indica precis şi clar cauzele neajunsurilor şi ce trebuie făcut pentru înlăturarea lor, dacă vor expune concret şi bine fundamentate liniile directoare ale activităţii viitoare. Este necesar ca adunărilor generale ale salariaţilor să li se imprime un profund caracter de lucru. Participarea democratică a muncitorilor, tehnicienilor, economiştilor şi inginerilor, a tuturor specialiştilor să asigure atît exercitarea efectivă a controlului muncitoresc asupra activităţii comitetelor de direcţie, cit şi o mobilizare susţinută a rezervelor existente în fiecare unitate în vederea ridicării eficienţei economice şi realizării exemplare a planului şi angajamentelor suplimentare asumate ca răspuns la chemarea Consiliului Naţional al Frontului Unităţii Socialiste. Date fiind sarcinile ce stau în această etapă în faţa economiei noastre naţionale, pe agenda de lucru a adunărilor generale vor figura cu deosebire problemele care vizează în principal : reducerea cheltuielilor de producţie prin micşorarea consumurilor specifice şi valorificarea superioară a materiilor prime. (continuare in pag. a 3-a) Studenţi din anul II, Facultatea electrotehnică de la Institutul litehnic din Iaşi, în practică laUzina mecanică ,„Nicolina“. Foto: AURIAN în pagina a 2-a Activitatea agitatorilor — principala formă a muncii nemijlocite de la om la om Porţile de Fier | |||||2| de pe metal românesc al Dunării a fost dată in exploatare Corespondentul Agerpres, Marin Coandă, transmite: Miercuri, ecluza de pe malul românesc al Dunării a fost dată în exploatare în etapă definitivă. Vasele românești „Slatina“, „Porţile de Fier“ şi vasul bulgăresc de pasageri „Dimităr Blagoev“ au fost primele nave fluviale care au traversat, printr-o dublă ecluzare, dinspre Tr. Severin spre Orşova, imensul culoar din beton şi oţeli ce ,se întinde pe aproape 700 m. 4 milioane de lei producţie suplimentară Angajîndu-se mai ferm în întrecerea socialistă, colectivul de muncitori, ingineri, economişti şi tehnicieni al întreprinderii de utilaj şi transport, din cadrul Trustului de construcţii, a realizat în primul semestru al anului 50,3 la sută din planul anual, producţia suplimentară evaluîndu-se la aproape 4 milioane de lei. Depăşirea sus-amintită s-a concretizat în 4.400 m.g. betoane, 912 mc. prefabricate din beton armat, 94 tone confecţii metalice, precum şi alte sortimente necesare îndeplinirii vastului plan de investiţii prevăzut pentru judeţul Iaşi. Prin utilarea judicioasă a timpului de lucru, a întregului potenţial uman şi tehnic, s-a reuşit ca productivitatea muncii să crească cu 4,7 la sută. Datorită unei gospodăriri raţionale a materiilor şi materialelor, în special a oţelului beton şi cherestelei, precum şi a creşterii indicilor de folosire a maşinilor şi utilajelor, se prelimină a se realiza, în primele şase luni, economii la preţul de cost de peste 200.000 lei. C. POPA corespondenţ a m mmm ■ Belgrad Deschiderea Conferinţei mondiale privind Pacea mondiali prin drept . Scrisoarea Iul A. Gromîko trimisă Iul U Thant : In pagina a 4-a ! ■ ■ * ■ * * ■ ■ ■ * La Iaşi în Măsuplinirii a ISO de ani de la naşterea lnimai Ulmii Poporul nostru, manifestîndu-şi, ca întotdeauna, dragostea şi preţuirea pentru marile, valori ale culturii naţionale, sărbătoreşte în aceste zile pe marele nostru poet şi patriot Vasile Alecsandri de la naşterea căruia s-au împlinit 150 de ani. Iaşul care-i poartă numeroase amintiri pentru activitatea sa literară şi politică, îl omagiază pe bardul de la Mirceşti prin organizarea a numeroase manifestări. Intre acestea se înscrie şi adunarea festivă de la Teatrul Naţional ce a avut loc ieri în organizarea Comitetului pentru cultură şi artă al judeţului Iaşi şi a Asociaţiei scriitorilor. In prezidiul adunării au luat loc tovarăşii : conf. univ. Petre Malomete, secretar al Comitetului judeţean de partid, Ioan Manciuc, prim-secretar al Comitetului municipal de partid, primarul municipiului, conf. univ. Alexandru Husar, preşedintele Comitetului pentru cultură şi artă al Judeţului Iaşi, prof. univ. dr. docent Gavril Istrate, prof. univ. dr. Vasile Arvinte, decanul Facultăţii de filologie, prof. univ. dr. I. D. Lăudat, Cristian Chelaru, redactorşef al Studioului de radio Iaşi, conf. univ. Liviu Leonte, redactor-şef al revistei „Cronica“, poetul George Lesnea. Laadunare au participat oameni ai muncii din întreprinderi şi instituţii, activişti de partid şi de stat, reprezentanţi ai organizaţiilor de masă şi obşteşti, personalităţi ale vieţii culturale ,cadre didactice din învăţămîntul superior, scriitori, istorici, critici literari, muzeografi, elevi, studenţi. Cuvîntul de deschidere a fost rostit de conf. univ. Alexandru Husar, care a vorbit despre »Alecsandri — militant pe tărâm politic şi social“. Vorbitorul a relevat preţuirea pe care o acordă partidul şi statul nostru celor care au militat pentru făurirea naţiunii române, pentru crearea unei culturi naţionale. El a reliefat personalitatea marelui scriitor şi patriot Vasile Alecsandri, care a închinat întreaga sa activitate scriitoricească şi cetăţenească poporului, libertăţii şi progresului, luptei pentru unire, pentru crearea unui stat naţional liber, independent şi suveran. In încheiere, a spus : ,Splendida-i carieră de om politic angajat în revoluţia de la 1848, în consolidarea Unirii Principatelor şi în asigurarea independenţei naţionale, se înscrie in analele istoriei noastre ca o contribuţie menită să afirme atit noi trăsături ale acestei personalităţi complexe şi atrăgătoare cît şi să dea glas năzuinţelor unui popor chemat să-şi ocupe locul său între naţiunile europene“. In continuare, prof. univ. dr. docent Gavril Istrate vorbind despre „Rolul lui Vasile Alecsandri în formarea limbii literare române“ a subliniat influenţa pe care bardul de la Mirceşti a exercitat-o asupra Luceafărului poeziei româneşti, Mihai Eminescu : „Vom menţiona faptul că în momentul de faţă nu există cercetător cît de cît serios, în domeniul literaturii ori în cel al limbii literare, care să nu vadă în influenţa lui Alecsandri un punct de rezistenţă dintre cele mai importante în întreaga activitate literară a lui Eminescu. Oricum, toată lumea trebuie să fie încredinţată că apariţia lui Eminescu n-ar fi fost posibilă în a doua jumătate a secolului al XIX-lea dacă n-ar fi existat, mai înainte, sfera poetică a lui Alecsandri, din care derivă nu numai toate curentele din literatura secolului trecut, ci şi îndemnul permanent de a ne întoarce, mereu la producţiile literare ale epocii pe care a dominat-o Alecsandri, ca la nişte adevărate izvoare ce curg, dinspre strămoşi, peste noi, spre viitorul cel mai îndepărtat“. Comunicarea »Vasile Alecsandri — evocator al trecutului nostru istoric“ a fost susţinută de prof. univ. dr. I. D. Lăudat, care, printre altele, a spus : »Trăinicia operei lui Alecsandri vine de la legătura ei strînsă cu idealurile sociale şi naţionale ale vremii. La orice răspîntie a istoriei şi a culturii româneşti din veacul trecut, îl găsim pe Alecsandri. De la 1839 cînd se întoarce în ţară de la Paris, unde trăise 5 ani în plină atmosferă democratică, şi pînă în ziua morţii sale, a luat parte la toate acţiunile care au ţintit „la libertatea dinăuntru şi cea din afară“. In aceste acţiuni el era convins că „mare cint de luptă se întinde înaintea noastră, dar lupta nu ne sperie, căci ea ne susţine şi ne animează speranţa izbîndei“. Anul 1848, epoca unirii, zbuciumatul an 1877, vizitele pe la marile cancelarii europene pentru recunoaşterea stărilor de fapt din Principatele Române, sunt etape din activitatea de militant politic a lui Alecsandri cu adînci şi rodnice repercusiuni asupra creaţiei sale poetice. Anul 1848 este prezent în creaţia sa prin „Deşteptarea României“, Hora Ardealului1, şi „Sentinela română“. „Hora Unirii“ cunoaşte o popularitate unică în perioada luptei pentru unirea Moldovei cu Muntenia. Ea a fost diapazonul întregii atmosfere de entuziasm din vremea unirii. Literatura din epoca renaşterii noastre naţionale şi în primul rînd poezia lui Alecsandri a izvorît din inima naţiunii şi S-a revărsat asupra ei“. In continuare a luat cuvîntul conf. univ. Liviu Leonte. Vorbitorul, prezentînd comunicarea : ,Alecsandri — creator al dramaturgiei româneşti“ a subliniat : »Intenţia de ctitorie, de pionierat este vizibilă în teatrul lui Alecsandri. Scriindu-şi opera dramatică pe parcursul a aproape 5 decenii, autorul Chiriţei a scris de fapt istoria începuturilor teatrului românesc pînă la constituirea formelor maturităţii. Parcurgîndu-i istoria, piesele, urmărim de fapt fondarea repertoriului dramatic-naţional cu toate fazele sale evolutive. Ca şi ceilalţi paşoptişti, ca şi ceilalţi scriitori, din preajma „Daciei literare“, şi la Alecsandri teatrul înseamnă, în primul rînd, un mijloc de educare civică, cu largă audienţă şi abia în al doilea rînd, distracţie, „desfătare“. De aceea spectacolele cu piesele lui Alecsandri au devenit de la bun început adevărate evenimente politice“. In încheiere, actorii Ion Schimbischi, Constantin Sava, Valeriu Burlacu şi Papii Panduru de la Teatrul Naţional ’„Vasile Alecsandri“ au susţinut un recital de poezie din creaţia marelui scriitor patriot, iar poetul ieşean George Lesnea a citit din poeziile proprii »Odă lui Vasile Alecsandri" şi »închinare la Mirceşti". . Aspect din sală în timpul adunării festive Foto: G. PAUL en Nu venim cu nimic nou cînd facem afirmaţia că la baza unor producţii ridicate de lapte, carne, lină stă asigurarea unor cantităţi îndestulătoare şi în sortimente variate de furaje. Totuşi, unor conduceri de cooperative agricole trebuie să le reamintim acestlucru. Şi-l facem acum, cînd încă nu e prea tîrziu. Deunăzi, ne-am oprit la cooperativa agricolă din Aroneanu. Unitatea deţine nu, mai puţin de 800 de taurine din care 364 de vaci cu lapte, precum şi animale de muncă, ovine, cărora atît în timpul verii, cit şi în perioada stabulaţiei trebuie să li se asigure o furajare raţională, corespunzătoare scopului pentru care aceste efective sunt crescute. Chiar de la intrarea în sectorul zoo- - tehnic îţi formezi imediat o impresie de loc bună despre cei care conduc treburile acestei unităţi. O primă impresie neplăcută ne-a fost lăsată de starea deplorabilă a adăposturilor, dintre care o parte mai stau în picioare datorită zecilor de proptele. Dar să revenim la baza furajeră care trebuie asigurată de către unitate. In afera suculentelor şi grosierelor, pentru iernarea în bune condiţii a animalelor sunt necesare cel puţin 900 de tone de fînuri, dintre care 588 de tone pentru ferma de vaci. Din discuţiilepurtate cu cei care conduc această cooperativă agricolă ,a rezultat că pînă acum s-ar■ fi depozitat în parcurile de furaje , circa . 200 de tone de fînuri. Exactitatea cifrei n-a putut fi garantată de nimeni deoarece la C.A.P. Aroneanu, de evidenţa furajelor se ocupă toţi şi totuşi nimeni. De exemplu, cei doi fermieri, de la zootehnie nu răspund direct de producerea şi conservarea furajelor, ajutorul fermierului de la ferma de vaci nu cunoaşte ce cantităţi de nutreţuri trebuie să asigure pentru efectivul fermei, preşedintele e total în afara problemelor sectorului zootehnic. Cu astfel de „gospodarii" borceagul de pe cele 21 de ha. era numai pe jumătate cosit şi necărat de pe cîmp, lucerna nouă cosită, dar în parte netransportată, coasa a doua la lucerna verde nedeclanşată, fîneaţa cam tot pe jumătate cosită, dar nimic transportat la parcul de furaje. Mai mult chiar, recolta de lucernă de pe 7 ha. rezultată de la coasa I stă şi ,acum pe cîmp, putrezită de ploi. Tovarăşul Dumitru Avădani, preşedintele unităţii, ne oferă zeci de motive pentru care nu s-au cărat şi cosit furajele. „N-avem braţe de muncă, n-avem mijloace de transport, a plouat", iată cîteva din motivele expuse. Cînd una din fermiere a venit cu propunerea să se apeleze la ajutorul oferit de ferma de stat, tovarăşul Dumitru Avădănii a rostit un „NU“ hotârît., „Vasăzică mai bine să se strice furajele pe cîmp decit să plătim acolo ceva pentru transportul lor" a zis fermiera. La care preşedintele i-a răspuns : »Ce ştii dumneata!". Deşi se cunoaşte că nu se vor putea asigura integral cantităţile de furaje stabilite în plan, nu s-a însămînţat nici un hectar cu a doua cultură din cele 304 ha. sau 200 ha. (cine mai ştie care din cele două cifre declarate de interlocutorii noştri corespunde planului ?), cîtţ are în plan unitatea. Am fi dorit să discutăm şi cu inginerul şef Mihai Chiroşcă, dar în ziua de 20 iulie nimeni nu ştia de existenţa dumnealui în unitate. Propunem ca specialiştii de resort de la Direcţia generală agricolă judeţeană să viziteze cooperativa agricolă din Aroneanu şi să acorde ajutorul cuvenit. . La cooperativa agricolă din Tomeşti, problema furajelor nu mai constituie „o problemă“. Prin lichidarea fermei de vaci, unitatea a rămas cu numai 850 de ovine şi 168 de animale de tracţiune. Este oare acesta un motiv pentru a nu se mai acorda grija cuvenită strîngerii furajelor ? Pînă acum s-a cărat la locul Gh. STEJARU (continuare In pag. a 2 3) CARNET IEȘEAN IN TIMPUL NEFAVORABIL EXPLICĂ ! Ospitalitate... pe 4 roţi INTIRZIEREA LA STRINSUL FURAJELOR Şl ÎNSĂMÎNŢAREA CULTURILOR DUBLE ■ Cît a fost vremea frumoasă au stat. Acum caută cauze obiective ■ Fruntaşi la recoltatul păioaselor, dar nu şi la însămînţarea culturilor succesive — Poftiţi, Vă rog, staţi în locul meu! Un simplu gest, alteori, suplineşte aceeaşi o amabilă invitaţie. Cotidiană, mai ales în mijloacele de transport în comun, repetabilă in zeci de ipostaze, manifestarea rămîne la fel de generoasă, plăcută şi firească: un om oferă locul unui alt om. Am folosit pretextul politeţii pentru a vorbi însă de reversul acesteia, impoliteţea (evităm alte sinonime din motive lesne de înţeles). O găsim manifestată sub diferite forme. Dar ne oprim asupra aceluiaşi aspect .* „el“ sau „ea“ şed, nesimţitori pe scaune, în tramvai ori in autobuz, în timp ce alături un bătrîn, sau o femeie cu un copil în braţe, sau un infirm, sau o gravidă aşteaptă resemnaţi să se producă minunea. Numai că aceasta se produce rareori. Ne amintim că, nu cu multă vreme în urmă, aproape în fiecare tramvai existau nişte tăbliţe ce indicau clar că sunt rezervate anumite locuri pentru gravide, pentru bătrîni, infirmi, persoane cu copii în braţe etc. Dar aceste tăbliţe au cam dispărut. S-a scontat probabil pe faptul că toţi oamenii vor înţelege că toate locurile se bucură de acelaşi regim de rezervare. Eroare ! Auzi adeseori sfaturi „drăguţe" de genul acestuia : „Trebuia să mergeţi în faţă cu copilul iar în faţă, lipsa plăcuţelor cauzează replici şi mai „inteligente" : „Ce, eu n-am plătit bilet?!“. Pentru evitarea acestor incidente neplăcute, propunem ca o parte dintre scaunele autobuzelor şi tramvaielor să aibă tăbliţe de re- zervare. De altfel, am văzut în mij- toacele de transport în comun din ■■ alte localităţi, asemenea anunţuri de rezervare pentru majoritatea scaunelor. De ce nu şi la Iaşi o asemenea soluţie ? Sorin DAMIAN •V.V.V.V.V.Ví V.Vj V.V.Ví V.VíWí’í!