Flacăra Iaşului, iulie 1972 (Anul 28, nr. 8019-8044)

1972-07-01 / nr. 8019

IN ITIMPLAREA CONFERITEI NATIONALE A PAPIHULUI SI A CELEI UM ANIVERSARI A REPUBLICII " . : M% ■ : • Slavă patrid­, partidului Texte pentru formaţiile artistice de amatori In cinstea Conferinţei Naţionale a partidului şi a celei de a XXV-a aniversări a Republicii, care vor fi întimpinate şi cu bogate programe artistice, prezentate de formaţiile de amatori, redacţia noastră şi-a propus publicarea unei pagini speciale de texte care să îmbogăţească repertoriile lor. Publicăm in acest număr poezii patriotice, un montaj li­terar, precum şi un cîntec destinate artiştilor amatori. Şi ţara-ntinereşte Şi Ţara-ntinereşte. Ne-nvrednicim pe schele Să ctitorim Frumosul sub cer de miozot. Din ape repezi tragem spre zare paralele Electrice, lumina s-o scriem peste tot. E clipa grea de vraja metaforei frumoase Com­oara Mioriţei noi ne-o purtăm in grai Pădurea de furnale, cîmpiile mănoase Ne amintesc balada şi gurile de rai. Nicolae TA­T­OM­IR V -aduc cinstire harnicele mini Înainte de ridicarea cortinei, se aud — mai intii in surdină, apoi din ce in ce mai puternic — acordurile unui cîntec despre partid (im­primat pe bandă de magnetofon sau pe disc). Cind se ridică cortina, cîntecul inundă sala. Interpreţii se află in scenă. Ascultă împreună cu publicul. După ce cîntecul se sfîrşeşte, prezentatorul se apropie de două panouri pe care stă scris : iniiiul panou — „19—21 iulie 1972 Conferinţa Naţională a Partidului Comunist Român"; al doilea pa­nou — „30 Decembrie 1972 — 25 de ani de la proclamarea Republicii“. Citeşte cu glas tare textele, după care se integrează grupului de in­ter­preţi. O VOCE : Măreţe clipe încrustate-n vreme Ca cercurile-n trunchiuri de stejar, Venim spre voi cu paşii dîrji şi mari Şi vă slăvim în cîntec şi-n poeme. RECITATOR­I : Întîi, partidul m-a-nvăţat să ard Mai viu ca focul răscolit de vînt. Să desluşesc realul de hazard Şi să cunosc aevea eine sînt. RECITATOR II : Ai răsădit pe-acest picior de plai Să­ninţa vie-a visurilor noastre Şi-alăture, cu frescele albastre Ai înălţat culorile de mai. RECITATOR I: întîia, ţara m-a-nvăţat să fiu Flămînd mereu de frumuseţea-i rară Şi ţara m-a-nvăţat apoi să ştiu Să-mi fac din suflet strune d­e vioară. RECITATOR II: Eu am să-mi torn iubirile de ţară Din sufletu-mi adine ca o flutună In glas de bucium »i obosit în sală, Cind dragostele cerbii îşi tngînă. PREZENTATORUL: — In cinstea celor două măreţe evenimente, la chema­rea partidului, întregul popor s-a angajat ! TOŢI : Cincinalul înainte de termen ! PREZENTATORUL: Iar noi, cei din judeţul Iaşi, Ne angajăm să fim mereu fruntaşi. O VOCE: Vom realise peste plan ! TOŢI : fi 500 tone ţevi şi profile îndoite din oţel. UN METALURGIST : Urcuşul nostru spre supremul ţel Cunoaşte ritmuri noi In cincinal ; Cu braţele acestea de oţel, Noi scriem ţării ritmuri In metal. O CHIMISTA : În vechea Capitală a Moldovei, Gătită-n alb 3-a-nscăunat chimia , Alăturea cu purtătorii slovei. Sintezele îşi cântă poezia. UN CONSTRUCTOR: Nutrim acela dintre idealuri Care se naşte în beton şi fier ! Străvechea urbe dintre şapte dealuri Sub braţul nostru suie către cer. © VOCE : — Vom produce . TOŢI : — 140 000 m.p. ţesături diverse şi confecţii în valoare de 6 milioane lei. © TEXTILISTA : Pe portativul firelor albastre Noi ţesem simfonie In culori ; Urzim în pînză gîndurile noastre Mult mai aprinse decît zece sori. UN ŢĂRAN: Noi am adus din larguri de cimpie Puterea gliei şi miros de grînă Şi-ţi mulţumim, partid puternic, ţie, Şi te slăvim, o, patrie străbună ! UN INTELECTUAL : Sîntem­ crescuţi de-aceeaşi rădăcină înfiptă train­ic un străbun pămlnt ; Sîntem chemaţi să răspîndim lumină Pe care să n-o stingă nici un vînt. UN PIONIER : Purtăm în inimi dragostea de Şi-n suflete iubirea de partid Şi inimile noastre se deschid Ca florile sub soarele de vară. TOŢI : Am dăltuit In sufletele noastre Iubiri aprinse ca un foc In sală Şi-am zămislit sub zările albastre Din doina veche, cîntec nou de ţară. PREZENTATORUL 1 — In cinstea Con­ferinţei Naţionale a Partidului Co­munist Român şi a celei de-a 25-a aniversări a proclamării Republicii, oamenii muncii din judeţul Iaşi s-au angajat­­ să obţină peste plan o pro­ducţie industrială marfă de 208 mi­lioane lei, produse agricole în valoa­re de 34 milioane lei ; să depăşeas­că prevederile la export cu 7,7 mi­lioane lei valută ; să reducă cheltuie­lile cu 15 milioane lei şi să obţină beneficii suplimentare în valoare de 80 milioane lei. RECITATOR II Partid ! Atunci, în mal, tu te-ai născut din Ca un copil venit din ideal, Ca soarele pe culmea unui deal, Ca primăvara caldă In zăvoi, noi Acum, fiinţa ţi-ai trecut-o-n noi — Izvor de apă vie, românesc — Şi visurile noastre cîte cresc Tu le prefaci în fapte de eroi. RECITATOR II : Republică ! Un sfert de veac — urcuş către lumină Din Iaşi pînă la Porţile de Fier. Un sfert de veac — încredere deplină In crezul nostru arcuit sub cer. RECITATOR I: Intrăm în lanuri ca-ntr-un fel de mare De aur greu turnat peste cîmpie Şi-ţi mulţumim, bogată Românie, Pentru belşug de pîine şi de sare. RECITATOR II : Suim mereu, ca păsările-n zbor, Şi ca plugarii ne culcăm pe glie Şi-ţi mulţumim, străbună Românie, Pentru prezent şi pentru viitor. PREZENTATORUL: .­­.Se desprinde de grup, apropiindui-se de cele două panouri. Citeşte cu glas puternic­ • „19—21 iulie 1972 — Conferinţa Na­ţională a Partidului Comunist Ro­mân“ ; „30 Decembrie 1972 — 25 de ani de la proclamarea Republicii“. O VOCE: Măreţe clipe încrustate-n vreme Şi-n sufletele noastre de români, V-aduc cinstire harnicele mini Şi vă slăvim în cîntec şi-n poeme. TOŢI: In faţa voastră inimi se deschid Ca florile pămîntului în zori ; E floarea cea mai sfîntă între fiori Credinţa noastră-n ţară şi-n partid. Final : Izbucneşte tumultuos (imprimat pe bandă sau pe disc) cîntecul „Trei cu­lori“. V. FILIP ţară Schiţă de decor Rîurile de azur, cîmpia verde... Gerul de stele şi cîmpie verde Şi libertatea mîinii şi a frunţii Şi rîurile de azur şi munţii Sînt lucruri ce ni­cici­noi nu se pot pierde, în lumea noastră, a fiinţei noastre, Sub pacea solară a zării albastre. Unde ochii simt orgă de dor, Unde apa nu-şi uită izvorul, Unde pasărea-n aripi îşi zideşte zborul In lumea noastră-n care credem sfîrvi, Lumina e legea în, cere trăim şi murira.. In legea aceasta din vaci locuim Un etern jurăm­int. in care iubim cerai fiinţei noastre de inimi şi pămînt — Etern şi neclintit ju­rămînt In care legea luminii o ştim. O, cum floarea griului deschisă-n vis Sărută ploaia, cura muzică-i atomul Gîndind la om, cum suflet nestins Oţelul­ prin lacrima tâmplei prelins Tresare ca omul, simte ca omul — O, tainic pămînt unde trăim şi murim Fulgerând viaţa pînă la fiinţa luminii. In această lege a luminii iubim Destinul în care ne ştim Istoria acasă, sfînt destin De a avea istoria în care să fim Fiinţă din fiinţa luminii — Cerul de stele şi cîmpia verde Şi libertatea mîinii şita frunţii Şi rîurile de azur şi munţii Sînt lucruri pe nicicînd nu se pot pierde. Nu se pot pierde, nu, nu se pot pierde. Vasile CONSTANTINESCÜ J. r Tu te-ai născu , Versuri de GEORGE LESNEA Din vrerea muncitorilor Tu te-ai născut, partid, în mai, cînd ochii florilor La soare se deschid. Tu-nfăptuieşti dreptăţile Ce veşnice rămîn Şi aperi libertăţile Poporului stăpîn. Te`nalţi deasupra plaiului De vis al tuturor, Dai frumuseţe traiului Şi inimilor dor. Duci ţara-n slava zborului Spre zîmbitoare sorţi Ţii steaua viitorului în flamura ce-o porţi. Imbolzi avînturri straşnice Şi eşti fără răgaz Oştean al muncii paşnice Şi-ai vieţii noi viteaz. Muzica de VASILE POPOVICI P­atria mea Dragostea de ţară e izvor din munţi, Mină visătoare trecând peste frunţi, Zori de stea în rouă, albie de griu, Măr rotund de lună legănat în rîu. Dragostea de ţară vine de demult, Bate-n pieptul nostru şi cînd o ascult Mă prefac în ram, mă prefac în floare, In albastrul mării, freamăt lingă zare. Dragostea de ţară s-o masori nu poţi, E în noi, în singe de fii, de nepoţi în acest pe lume minunat pămînt, In bronz, în cuvinte, în limpede cint. Nume scris în suflet, nume scris în piatră, E jarul credinţei ocrotit pe vatră, Dragostea de ţară aici o trăiesc, Are-un singur nume, nume românesc. Aurel BUTNARU Urare partidului! De s-ar face aşa de-o dată Apele din ţara toată Şi-ar curge fără opreală Rîuri late de cerneală De s-ar face, măi bădie, Frunza-n codrii o hîrtie Tot nu ar putea să scrie (Culeasă de la Gît vrem noi să mulţumim Celui pe care-l iubim, Fratelui nostru mai mare Ge ne-a scos din supărare. Al nostrului partid, frate Care ne-a făcut dreptate ELENA APARASCHIVEI, cooperatoarea din Poiana Deleni) Şi tot cerul e cîntec Sub arcuri lungi de brad moldovenesc tu riuri arzătoare — cumpene de aur — , cum apele-n fîntini de stele clipocesc strămoşi in zalele rotunde se topesc, tezaur ... Privighetoare mindră peste spicul ei în horă răscolită de semnul baladesc corola florii din inimă crescută României cu stema-n singe, de-ncolţire, tineresc .« în cobortie nouă, deodată desfăcută-n seminţe tot cerul e cîntec, — cu­ zările-nchid. Infipte-n pămînt să rămlnă oglinzi, un smalţ de astru-n sărbătoarea ta . Partid. Cătălin BORDEIANU elev Imn tînăr Mărire ţie, spicule de griu şi vouă, ’nalte dealuri roditoare şi apei din beteala unui rîu din care muşcă lacomi dinţi de soare în ziua asta toate stat pe rod, femei se nasc în trupuri de fecioară şi fiece copil e-un voievod rotindu-şi ochii limpezi peste ţară iar din văzduh in ziua asta ploi un dans zglobiu vor ţese prin cetate in care vom intra pe rînd şi noi ca-ntr-un ev de rod şi puritate. Victor TEIŞANU student r —i Cald soare nou $ Ploi calme cad acuma paste I ţară •­ Fertile raze, însorite ploi, $ Cum s-a răsfrtnt tot ce-i mai­­ bun in noi In frumuseţea care ne-nconjoară. Şi nouri­-s izvor de-mpr­ospătar­e, înnobilat de-al vremilor ecou, Pe cerul inimii, cald soare, now Spre bucuria tuturor răsare. El bogăţii lăuntrice adună Şi din hotar în alt hotar-lumină Ploaie de aur, pururea senină. Amiaza fericirii-n spice sună. ^ O pasăre de foc din ramuri § zboară $ Arginturi limpezi ţese ploaia $ vie Ş Albastrul bolţii mai înalt­e să ţie 5 Se aude-n vis întinerită ţară Florin Mihai PETRESCU i La porţile viitorului Tandri şi puri ca brazii solemni din Garpaţi, batem în fiecare clipă la porţile viitorului cu bagheta de aur a dăruirii depline... Şi fiecare frunte parcă-i şopteşte pămîntului, soarelui : — Sîntem cîntecul ţării, înalt — coloana cea fără sfîrşit a virtuţilor ei, pacea şi dragostea, libertatea şi dorul ! împletind din speranţe şi trude noi armonii rămînem în ele zidiţi ca Ana lui Manole, să-i fie Ţării inima de veşnică trăinicie — ţara noastră, muma noastră cea dulce în ale cărei braţe legănaţi pururi ca-ntr-un vers de baladă doinim bucurii şi tristeţi cu tainică, sacră înfiorare. Şi iată-ne cu fiecare clipă mai înalţi şi mai frumoşi în coloana cea fără sfîrşit de oameni şi brazi ai Carpaţilor, fremătînd spre toate zările lumii : lumină de dragoste şi pace, lumină de libertate, cîntec de ţară nouă, vis împlinindu-se sub veghea ochilor noştri, cu truda braţelor noastre întru slava României eterne ... Haralambie ŢUGUI !

Next