Flacăra Iaşului, septembrie 1973 (Anul 29, nr. 8381-8406)
1973-09-01 / nr. 8381
* FLACĂRA IAŞULUI La sursele realităţiiAICI ’ Adresindu-se, în mod firesc, omului, literatura, exprimînd esenţa profund umană şi investi'ţînd pentru aceasta ineditul epocii, al spirituali- i taţii contemporanilor că- rora iniţial li se adresează, adică acelor care, împreună cu cel care scrie, / năzuiesc la rînduirea a-celoraşi scopuri sociale, ^ — literatura, repetăm, constituie prin excelen’ţă un act umanist. Cu alte cuvinte, avîndu-şi sursele totdeauna proaspete şi Inepuizabile în solul adSnc şi bogat al ^ faptelor celor ce muncesc ! Şi luptă cu pricepere şi rîvnă, cu abnegaţie patriotică şi, foarte adesea, cu eroism exemplar, pen~ ? tru transformarea mereu în mai bine a vieţii noas- tre, literatura se Intîl- I neşte organic cu revo- i lutia şi, ca atare, se inspiră sine qua non din realitate, selectând din aceasta ceea ce este mai I plin de semnificaţie, mai I esenţial. Din acest punct de vedere, pentru noi este esenţial astăzi ca I programul de acţiune al epocii noastre, program I definit prin noţiunea de extremă complexitate, I „construirea societăţii so- I cialiste multilateral dez- I voltate", să se transfor- I me, cum, de altfel, se I şi realizează, în idealul personal al vieţii noastre de fiece srf. A exprima acest proces complex I într-o literatură de in- I tensă vibraţie lăuntrică şi a reflecta puternic faptul că niciodată ambiţia noastră creatoare nu a ţintit mai sus, că niciodată în istorie poporul român nu a fost confruntat cu probleme de asemenea mare amploare ca cele ale prezentului ocialist : a conferi pregnanţă artistică frumuseţilor grandioase şi a nu ocoli conflictele, nu rareori, dramatice ale devenirii şi ale triumfurilor socialiste, iată o îndatorire patriotică a oricărui scriitor, iată Ion ISTRATI izvorul unei literaturi realiste pe măsura eforturilor constructive a înfăptuirilor şi a năzuinţelor României contemporane. Desigur, cele mai valoroase creaţii, scriitoriceşti, de pînâ acum, multe din ele distinse în primăvara aceasta cu însemnate premii literare, confirmă faptul că, într-adevăr, condiţionarea organică şi de propulsare reciprocă a tuturor activităţilor cultural-ideologice nu a putut şi nu poate scăpa ochiului atent al creatorului, fiecare poet, prozator, dramaturg dovedind, în tot mai apreciabilă măsură, responsabilitatea sa de a cuprinde realitatea în complexitatea ei, în concreteţea şi mişcarea ei dialectică, precum şi capacitatea fiecăruia de a înţelege şi a reda cît mai fidel şi mai complet realităţile obiective ale vieţii sociale în trăsăturile sale cele mai elocvente. Aşa stînd lucrurile, cînd tovarăşul Nicolae Ceauşescu arată că „libertatea înseamnă a înţelege necesităţile societăţii şi a acţiona în sensul interesului societăţii, al naţiunii tale“, — creatorii de literatură şi artă sunt invitaţi să înţeleagă în spiritul contemporan exemplul înalt al iluştrilor noştri clasici Eminescu, Caragiale, Creangă, Coşbuc, Rebreanu, Sadoveanu, Arghezi ş.a. care, prin geniul lor, au slujit întotdeauna aspiraţiile cele mai scumpe ale poporului. Mai mult decit atît, cînd secretarul general al partidului subliniază cu atîta forţă de convingere că : „Noi am criticat şi vom critica abuzurile, inechităţile sociale, ilegalităţile. Nu le vom admite şi vom acţiona cu hotărîre împotriva oricui ar încerca să promoveze asemenea stări de lu- ^ cruri. Socialismul, demo- craţia socialistă presupune respectarea riguroasă a legilor, a legalității, par- | ticiparea activă, conşti- entă, a omului le condu- cerea societăţii, asigura- i rea condiţiilor ca cetă- ţenii să-şi spună păre- | rea in toate problemele. „ Dar problemele noastre sînt și problemele artei și literaturii, problemele ge- \ nerale ale culturii“. El este confirmat limpede, cu certă luciditate poli- | tică, conceptul adînc și atotcuprinzător de artă 1 mili'antă, de artă veri- tabilă, de artă activă a- propiată de viaţă, de so- cietatea contemporană, , de artă pusă, cu efi- cienţă estetică şi educa- tivă, în slujba poporului, a comunismului, a feri- * cirii omului. Ni se re- i zumă în toate acestea sensul călăuzitor al unei concepţii generoase care, ^ evident lucru, stimulea- iză creaţia literară şi ar- J tistică. Urmînd , îndemnurile ^ primite şi preţuind «de- l vârâtele valori ale spl- ritului universal, precum şi comorile artistice lă- ^ sate de geniile spiritu- ^ alităţii româneşti, conec- tăm toate acestea la cu- . noaşterea temeinică a fe- nomenelor noi ale con- ' temporaneităţii pentru dezvoltarea impetuoasă a societăţii socialiste în care trăim. Este, aşadar, ^ vorba de o concepţie ^ ştiinţifică ce are darul de a-i îndemna pe scrii- i tori la o cit mai intimă ’ înţelegere filozofică şi politică a acestor feno-mene, la o participare activă în viaţa cetăţii, la crearea unor opere origi- nale cît mai reuşite, şi ale căror izvoare vii şi sănătoase se află în mie- * zul realităţilor clocoti-toare şi impresionante ale vieţii pe care o trăim şi pe care, cu dragă iniță, o închinăm prezen- ^ tului și viitorului patriei noastre socialiste 1 ^ -t. In iuimănSi De curind au apărut in Editura „Junimea" următoarele lucrări: PROZA • Alexandru loan Cuza — Acte şi scrisori, 508 p., 13 lei. Ediţie îngrijită de D. Ivănescu şi V. Isac ; • Dragoş Vicol: Bătrînul şi livada, 312 P„ 9,50 lei; • Leonid Boicu : Adevărul despre un destin politic, 192 p„ 4,50 lei POEZIE 9 Daniela Caurea : Primejdii lirice, 108 p~ 8,75. Iei. ^////////<ww»w//w///////////»//////////»///«/////////«/jw////w///////////////////w////yww//rtt Ioanid ROMANESC! Aici In bucuria fiecărei zile ochiul lărgeşte orizontul, aici pasărea duce intre aripi un cîntec nou, aici pietrele vorbesc înainte de a fi statui. Cîmpia în leagănul vintului e cea mai naltă sărbătoare, aici fiecare din noi lingă pîine aşează o floare. La o fereastră ce se mișcă în cer soarele roșu e mai al nostru — aici în bucuria fiecărei zile ne sînt: libertatea, cîntecul, rostul. Wn,//OT////////////////////////////////Y////////////////////////////////////////////////wwTM//,:i Mircea Ispir i SPATIV UNIO Radu Cosaşu :„Supravieţuiri“ Cunoscut mai mult ca publicist, Radu Cosaşu s-a afirmat şi ca prozator şi dramaturg. Ultimul volum Supravieţuiri (Editura „Cartea Române asefi", 1973) se înscrie pe linia celor mai izbutite realizări ale autorului. Scrise la persoana Indi, nuvelele din Supravieţuiri rememorează acţiunea de formare a unui tinăr, ruperea relaţiilor cu familia afectată de concepţiile „mic burgheze", contactul cu noua lume ca abia se înfiripa, activitatea de redactor şi activist, toate sub semnul intransigenţei duse pina la fanatism care adeseori simplifică totul. Experienţele tinărului sínt dezvăluite, ori sinceritate şi luciditate, observaţia are acuitate, nu se neglijează nici măcar amănuntele inutile. In nuvele ca Sapho şi Schubert, Graniţi, Despre Max sínt surprinse căutările erotice, inRâspunzînd necesităţii imperioase de Informare într-o epocă marcată de mari transformări materiale şi spirituale, Editura ,,Ion Creangă“ pune la dispoziţia cititorilor săi, în colecţiile ABC, Alfa, sau în seria Lucrări practice, cărţi ce constituie un prim contact cu varii aspecte ale ştiinţelor, cu fenomenele naturii, cu flora, cu fauna, cu frumuseţea meseriilor practice, cu momente importante din istoria patriei etc. „Uzina Terra“ (Editura „Ion Creangă", 1973), aparţinind lui Aurel Lecca, cunoscut pentru activitatea sa de popularizare ştiinţifică, încearcă tocmai o astfel de iniţiere a micilor cititori. Cele mai însemnate teorii cosmogonice, însoţite de prezentarea succintă a biografiilor savanţilor reprezentativi, date privind formarea Pămîntului, evoluţia lui geologică, sînt cîteva dintre obiectivele lucrării de faţă. Precizînd concis bogăţiile mărilor şi oceanelor (în împărăţia lui Neptun) autorul rezervă majoritatea paginilor „avuţiilor“ subsolului planetei noastre, în capitole purtînd drept titlu adevărate metafore : Piatra cerului (fierul), Zorii dimineţii (aurul), Darul păcertitudinile, candoarea şi nonconformismul, citeva din ipostazele inerente unei vîrste. Tonul povestirii este cînd grav, melancolic, cînd ironic, merglnd ptnă la autopersiflare şi sarcasm, modalitate ce pune in valoare atitudinea critică a personajului principal faţă de faptele rememorate. Lipsurile şi scăderile epocii sunt totodată şi ale sale. Fiecare frază e subtil şlefuită, inteligent şi rafinat concepută, dind la iveală cu Radu Cosaşu bun cunoscător al artei cuvîntului. Portretul bunicii din Tandreţea ca un refuz al morţii este memorabil. Dacă nuvela Bombea are un caracter anecdotic, portretul verişoarei Bete din nuvela cu acelaşi titlu, este de-a dreptul grotesc, in timp ce in Cîteva zile povestite de Sapho, domină lirismul patetic. In ciuda diversităţii stilistice cartea are unitate muntului (argintul), Doi „pierda-vară" (nichelul şi cobaltul), Purtătorul luminii (fosforul), Nemuritorul (marmura), Uriaşul (uraniu) etc. Indicare® domeniilor pentru care „avuţiile“ Terrei sînt vitale, cu exemplificări uneori amănunţite, mergînd pînă la precizarea obiectelor din imediata apropiere a micului lector, reprezintă încă o calitate a valorosului volum. Conştient de riscurile stilului arid, specific adesea cărţilor cu caracter instructiv, autorul şi-a dozat cu discernămînt termenii ştiinţifici, păstrînd, în general, o frază clară, atrăgătoare. Nu putem încheia, înainte de a spune cîteva cuvinte despre sugestiva prezentare grafică, despre frumoasele ilustraţii semnate de Petre Hagiu. In linii suple, decise, desenul ştiinţific se alătură imaginilor ce evocă nemuritoare opere de artă, cultivarea permanentă a gustului estetic al viitorului consumator de artă dovedindu-se astfel o preocupare majoră a Editurii „Ion Creangă“. Rezerve avem însă asupra coloritului, uneori prea strident, alteori exagerat de sumbru. .. BURDUJA prin imaginea inedită a eroului narator. Sunt şi fragmente unde descripţia e exagerată. In concluzie subliniem că proza lui Radu Cosaşu e autentică şi originală, deşi materialul de viaţă e destul de uzitat. Carmen VERICEANU Aurel Lecca:„Uzina Terra ”i La Naţionalul ieşean Se pregăteşte un nou spectacol la Teatrul Naţional „Vasile Alecsandri" din Iaşi se pregăteşte spectacolul cu piesa „Oameni prin transfer" de Natalia Dărcilă. Regia aparţine lui Brandy Barasch, iar scenografia Hristofeniei Cazacu. Şantier literar în edituri şi pe de lucru Oamenii muncii sunt informaţi cu regularitate asupra unor aspecte de pe şantierele de construcţii, din industrie şi agricultură, dar mai rar află despre activitatea de pe „şantierele literare“, lucru intrucîtva explicabil, deoarece perioada de elaborare a creaţiilor artistice este mai îndelungată, în afară de faptul că surprizele ce apar uneori la masa de scris pot duce la metamorfoze neaşteptate. Şi totuşi sîntem în măsură să aducem la cunoştinţa iubitorilor cărţii o bogată recoltă literară şi proiecte la fel de interesante, care demonstrează că la Iaşi se desfăşoară o muncă asiduă în această direcţie. Am aflat, de exemplu, că scriitorul Mircea Radu Iacoban a pregătit pentru „Junimea“ volumul de însemnări de călătorie intitulat „Din Azore în Antife“ şi că are sub tipar, la Editura „Eminescu“ cartea de teatru „Stress“ ce cuprinde, printre altele, piesele : „Tango la Nissa“,„Fără cascadori“, „Stress“. De asemenea, a definitivat piesa „Sîmbătă la Veritass“ a cărei premieră va inaugura stagiunea 1973—1974 a Teatrului Giuleşti din Bucureşti. Prozatorul Corneliu Ştefanache are aproape gata pe masa de lucru romanul „Aşteptarea aproapelui“, a cărui acţiune se petrece între anii 1944—1970, dezvăluind trăirile intense ale unor intelectuali proveniţi din rîndurile ţărănimii. Pînă la 1 ianuarie, va trimite Editurii „Eminescu“ un alt roman „Speranţele care ne mai rămîn“, iar în momentul de faţă face ultimele retuşări la cartea sa „Ziua uitării“ ce va apare într-o nouă ediţie, în colecţia „Romane de ieri şi de astăzi“. După aceeaşi carte a realizat schiţa unui scenariu de film contractat pentru începutul anului viitor. Poetul Corneliu Sturzu ne-a declarat că foarte curînd va apare în Editura „Junimea“ volumul de poezii intitulat „Camera de recuzită- şi a predat la Editura „Eminescu“ o carte de versuri cu tematică cetăţenească şi patriotică, al cărei titlu este „Columna“. — In momentul de faţă — ne-a spus — definitivez manuscrisul de eseuri „Poetica“. Şi dramaturgul Andi Andrieş ne informează că la începutul acestei stagiuni, pe scena Teatrului Naţional din Iaşi, va vedea luminile rampei spectacolul coupé, ce cuprinde piesele sale „Interludiu“ şi „Vîrsta zero“. De asemenea a adunat foiletoanele care apar săptămînal în revista „Cronica“, la rubrica intitulată „Verb“, şi le-a predat Editurii „Eminescu“ unde urmează să apară sub acelaşi titlu. La „Junimea“, va înainta, în curînd, un volum de impresii de călătorie cu sugestivul titlu „Ochii şi lumea“, iar în această perioadă lucrează la o nouă piesă de actualitate. — Am oferit Teatrului pentru copii şi tineret din Iaşi — ne-a spus scriitorul Ştefan Oprea — o versiune liberă după „Un yankeu la curtea regelui Arthur“, de Mark Twain, iar cu Teatrul Naţional „Vasile Alecsandri“ am intrat în legătură pentru eventuala punere în scenă a piesei „Căderea păsării de seară“. Dar autorul nu s-a limitat la dramaturgie, ci — după cum ne-a informat — aşteaptă să-i apară la sfîrşitul anului, în Editura „Junimea“, romanul poliţist „Procesul manechinelor“. De asemenea, fidel preocupărilor sale din domeniul cinematografiei, lucrează la o nouă carte intitulată : „Filmul — vocaţie şi rutină“, în legătură cu care a încheiat un contract cu editura ieşeană. O plăcută surpriză oferă iubitorilor celei de a şaptea arte scriitorul Aurel Leon care a realizat recent „Destinul unui artist“, o monografie referitoare la regretatul Ştefan Ciubotăraşu. Mai de mult, a predat tiparului şi cel de al treilea volum de evocări intitulat „Umbre“, care acum se află în curs de apariţie. Autorul lucrează, în prezent, la o carte ce va reuni schiţe şi nuvele publicate în mare parte în presa literară. Val Gheorghiu a realizat un volum de nuvele înmănuncheate sub titlul „Serbările naive“ şi se consacră acum unei cărţi de crochiuri literare, ce continuă volumul „Arlechin în Iarbă“, precum şi romanului intitulat „Mirarea“. Elena PIETRARo masa Puncte de vedere Dirijori şi solişti Am arătat intr-un articol precedent rolul primordial al repertoriului In viaţa unei instituţii muzicale. De modalitatea alcătuirii lui depinde succesul de fond al concertelor, adică realizarea acţiunii educativa a muzicii cîntate. Succesul imediat, efemer îl aduc însă vedetele — dirijorii şi soliştii. Nu rareori publicul vina la concert nu pentru ce se cintă, ci pentru cine interpretează muzica. E adevărat că, Orlett ar fi de valoroase piesele înscrise In program, conţinutul lor împreună cu emoţia artistică ni le transmit interpreţii. De calitatea acestora depinde împlinirea comunicării muzicale. In stagiunea expirată nu ne-am putut plînge de lipsa dirijorilor de calitate. Alături de dirijorii permanenţi ai Filarmonicii, concertele au beneficiat de prezenţa unor dirijori de Prestigiu, din ţară şi din străinătate. Aceasta a folosit şi orchestrei şi publicului. Concertul dirijat de Roberto Renzi a prilejuit nu numai o seară de elevată emoţie a publicului, ci şi un examen serios de maturitate artistică pe care orchestra l-a trecut cu strălucire. In general, dirijorii invitaţi s-au dovedit ai dintre artiştii care nu caută efecte facile, nici spectacularul, ci optează pentru realizarea artistică de adâncime, împreună cu cizelarea riguroasă a amănuntului. Z. Huradze (R.S.S. Gruzină), Z. Szosztak (R. P. Polonă), A. Sunshine (Anglia), Peter Richter de Rangenier (R.F.G.) sau Remus Tincoca (Canada) ne-au oferit concerte în care probitatea artistică şi fervoarea emoţională se îmbinau armonios. Ca şi la concertul lui Renzi, publicul a înţeles că toţi dirijorii citaţi mai sus „au servit muzica, nu s-au servit de ea", adică au dăruit interpretării In care au căutat să revele cit mai fidel universul spiritual al operei și nu exclusiv cel al propriilor viziuni. Atunci cînd temperamentul dirijoral este mai impetuos, cum e cazul lui Francisco de Mas! (Italia), repertoriul a fost ales 1» ■-* autósetese fel Inc. Gealkovski). Dintre dirijorii români am remarcat prezenţa talentaţilor I. Ionescu — Galaţi (Braşov), Remus Georgescu (Timişoara) şi G. Petrovici (Bucureşti), ale căror concerte ne-au dat reconfortantul sentiment al Încrederii In forţele artistice româneşti. Au fost desigur şi dirijori români sau străini, invitaţi conform uzanţelor „schimbului“, ceea ce a prilejuit fie concerta „şterse", fie sub nivelul cu care ne-a obişnuit Filarmonica. In privinţa soliştilor, abundenţa tinerilor artişti care au aplicat In concerte este un fapt îmbucurător. In primul rînd se contribuie la diminuarea fetişizării „marilor vedete", care uneori decepţionează prin capriciozitate sau prin „momente neprielnice". Cînd am ascultat pe admirabilul violoncelist polonez Jablonski, pe profundul muzician Silvian Ingrec (Iţicovni), pe vigurosul pianist Dan Grigore sau pe strălucitoarea Cornelia Vasile (aş mai adăuga poate pe Insolitul contrabasist vv. Gothler, dacă n-ar fi căzut uneori un ridicol), am Înţeles că tlnăra generaţie poate rivaliza cu „consacraţii". Dintre aceştia din urmă, rafinatul Alexandru Demetriad, capriciosul Daniil Şafran, virtuosul Ion Voicu şi marele Valentin Gheorghiu au cinstit afişul Filarmonicii în această stagiune. Consemnăm cu bucurie prezenţa a numeroşi solişti ieşeni, care nu-şi dezmint calităţile — M. D. Răducanu, G. R. Foca, Anton Diaconu, alţii aflaţi Încă Pe băncile şcolii. In privinţa soliştilor de Peste hotare, In afara celor menţionaţi mai sus, trebuie arătat că nu totdeauna prezenţa lor justifică oboseala deplasării. Cazul violonistului Enzo Mastromattis (Italia), care se prezenta pentru prima oară în public (deşi la vârstă matură) cu un concert pueril, într-o interpretare plină de strigăcii, trebuia să dea de gindit celor care angajează şi programează soliştii. La fel cu tinerii interpreţi autohtoni care abordează piese prea grele sau rea pe scenă înainte de a căpăta siguranţa necesară. Experienţa făcută cu programarea tinerilor dirijori la Piatra Neamţ a fost revelatoare. Un concert la Iaşi dirijat de Bujor Horiic ne-a arătat că putem avea încredere in viitoarele baghete. De aceea nu greşim când emitem dorinţa de a-l vedea şi pe Victor Dumănescu dirijînd şi orchestra la Iaşi. Ori despre revelaţia „dirijorului" in virstă de cinci ani, se impune mai multă seriozitate şi mai mult respect pentru orchestra şi afişul Filarmonicii. Acţionind mai departe in sensul selecţionării judicioase a soliştilor şi dirijorilor, împreună cu o justă politică a repertoriului, Filarmonica Işi va ajunge scopul. G. PASGU Unde sunt spectacolele de „sunet şi lumină“ ale Iaşului? Iaşul a fost marcat mereu de bogata sa tradiţie patriotică, progresistă şi culturală. Ca ieşean, rău-mi stă bine să reamintesc ieşenilor căror figuri ilustre le-a fost leagăn oraşul nostru, atât la propriu, cit şi la figurat. Dar, dacă sîntem într-adevăr convinşi că sub fiecare piatră de aici, din inima Moldovei, sălăşluieşte istoria, de ce nu facem mai mult pentru a aminti şi a ne reaminti cine sîntem nu numai la momentele festive altfel generoase în esenţa lor ? Sîntem la sfîrşitul unui sezon estival în serile căruia am fi putut fi chemaţi, nu numai noi, ieşenii, dar şi oaspeţii care ne vizitează cotidian oraşul, la evocări ale istoriei acestui frămîntat, dar binecuvîntat pămînt. Cum ? Prin organizarea ingenioasă, cum se ştie că există nu în puţine locuri, şi cu maximum de entuziasm şi interes pentru destinul Iaşului a unor sugestive Un lăcaş locuitorii satului Blăgeşti, oraşul Paşcani, au dat o denumire destul de exactă căminului cultural din sat, lăcaş al tăcerii. In această instituţie nu se mai organizează nici conferinţe, nici spectacole, nu se prezintă filme, astfel îneît tinerii neavînd ce face se văd nevoiţi să cutreiere străzile oraşului spectacole de „sunet şi lumină" care cu puţine cheltuieli ar contribui efectiv la Individualizarea lui printre cetăţi. In acest sens, locuri de o acută rezonanţă istoricopatriotică cum ar fi: mănăstirea Golia, biserica Trei Ierarhi, treptele din faţa Teatrului Naţional străjuite de statuia bardului de la Miroeşti, teiul lui Eminescu din Grădina Copou, aleea statuilor voievodale din Parcul Clasei de cultură a tineretului şi studenţilor, monumentalele scări de la Rîpa Galbenă şi altele aşteaptă răbdătoare o acţiune concretă, de exemplu, poate a Comitetului judeţean de cultură şi educaţie socialistă, care, în ultimii ani, a înregistrat numeroase succese pe linia revalorificării impresionantei tradiţii culturale a Iaşului. VIRGIL ANDRIESCU referent literar la Teatrul Naţional din Iaşi al tăcerii • Paşcani de la un cap la celălalt. Şi aşa a ajuns căminul cultural un lăcaş al tăcerii, unde nu se aude nimic, nu se petrece şi, mai ales, nimic nu se schimbă... Cel ce se încumetă să treacă pragul căminului cultural găseşte o sală cu pereţii goi, doar citeva scaune şi pietriş pe jos. Se ştie că în statutul cooperativelor agricole de producţie, art. 28 lit. d, se prevede ca unităţile agricole să sprijine din punct de vedere material activităţile cultural-educative şi sportive. Mă întreb : cum se folosesc aceste fonduri destinate acţiunilor culturale ? De asemenea, de mai mulţi ani în sala căminului cultural se fac nunţi, baluri pentru care se încasează sume destul de mari. Aceste venituri Am citit articolul intitulat „Opera — un gen care nu şi-a epuizat resursele“ din ziarul apărut în 15 august anul curent şi o dată cu sincerele mele aprecieri pentru justeţea celor arătate, aş dori să vă sugerez următoarele : Ca iubitor al operei şi frecventator al teatrului liric, am constatat şi eu un număr mai redus de spectatori mai ales la spectacolele de operă. In schimb participarea este mai mare la spectacolele de operetă, deoarece muzica acestora e mult mai accesibilă maselor largi, iar libretele sunt mai atractive, mai pline de umor. Poate că n-ar fi rău dacă în repertoriul fiecărei stagiuni s-ar include ceva mai multe operete. Aş propune de exemplu „Plutaşul de pe Bistriţa“, „Vînzătorul de păsări“, „Voievodul ţiganilor“, „Contesa Marija“ etc. Mi-ar plăcea să revăd ‘„Ana Lugojana“ şi mă întreb dacă e firesc ca în urma pensionării nu se pot întrebuinţa pentru dotarea căminului cultural cu cele necesare desfăşurării activităţii culturale . Adresăm aceste întrebări Comitetului orăşenesc de cultură şi educaţie socialistă, în speranţa că se vor lua măsurile corespunzătoare. CONSTANTIN DURUMAN muncitor la I.M.M-R. Paşcani sau retragerii unui solist să nu mai vizionăm opereta „Liliacul“ atît de îndrăgită de public. Şi fiindcă tot am atins această problemă, în altă ordine de idei, pun o întrebare şi conducerii Teatrului Naţional: oare după moartea regretatului Miluţă Gheorghiu nu vom mai revedea pe „Coana Chiriţa“ ? Pe de altă parte, cred că numărul spectatorilor ar fi mult mai mare dacă s-ar crea condiţii elevilor şi mai ales celor proveniţi din mediul rural de a participa pe baza unor abonamente făcute de şcoală pentru întreaga stagiune, aşa cum se proceda în urmă cu cîţiva ani. In felul acesta se vor forma şi viitori iubitori de muzică, frecventatorii de mîine ai sălilor de spectacole. Ing. G. LEONIDA prof. la Şcoala profesională a întreprinderii mecanice „Nicolina" Pentru o mai largă accesibilitate i PAGINA A Mircea Angheluţă: LA DATORIE 1