Flacăra Moinestiului, 1964 (Anul 11, nr. 756-858)
1964-10-14 / nr. 836
Cum își petrec timpul liber fH 158 acțiuni cultural-educative cu cartea organizate de clubul comăneștean SH Rodnică activitate la cercul de pictură El în curînd punerea în scenă a unui nou program de estradă Fiecare muncitor, tînăr sau vîrstnic, după 8 ore de lucru își pune o întrebare firească: „Cum îmi voi petrece timpul liber Preferințe sunt multe. Unii se îndreaptă spre terenul de sport, alții sunt îndrăgostiți de muzică, pictură, sau preferă cinematograful, biblioteca etc. Să urmărim pe cîțiva tineri cu preferințe diferite pentru a vedea cum își petrec timpul liber. A Pierdut într-o mulțime de oameni tineri și vîrstnici care se îndreaptă spre clubul „1 Mai“ din orașul Comănești, mă opresc în sala de lectură a bibliotecii sindicale. Literatura întrunește aici toate virstele și profesiile : elevi, mineri, forestieri, constructori, profesori. Interlocutorul, Ioan Gheorghiu, bibliotecar, îmi arată cartea de vizită. Peste 20.100 de volume are biblioteca la care se mai adaugă încă trei biblioteci volante. Din fondul de cărți pînă in prezent peste 13.000 de volume au fost citite. Colectivul bibliotecii, cu sprijinul conducerii clubului, organizează diferite activități cu cartea atât în cadrul clubului cit și în sectoarele unităților economice din împrejurimi. Până la această dată au fost ținute un număr de 158 de acțiuni cultural-educative de masă cu cartea cum sunt: seri literare, recenzii de cărți, medalioane literare și muzicale, concursuri „lubi și cartea“, conferințe pe teme științifice și nolitice, concursuri „Cine știe cîștigă“, seri de curiozități, călătorii pe harta patriei noastre, dimineți de basm pentru copii etc., care au Întrunit un număr de peste 15.900 de participanți. Iată ce ne spune tovarășul Gheorghe Becher, muncitor la întreprinderea forestieră Comănești: „Sunt prezent aproape la toate activitățile ce se organizează de bibliotecă la club, activități de la care am învățat multe“, între cititorii prezenți la bibliotecă s-a înfiripat o discuție despre opere, scriitori și eroi. Liviu Rebreanu, Mihail Sadoveanu, Tolstoi, Gorki, Marin Preda sunt cițiva dintre scriitorii ale căror opere le-au citit. Și odată discuțiile deschise au atras atenția celor din jur. La discuții iau parte și alții. Bibliotecarul schițează un zimbet. Procedeul folosit de ei, „sondaje“ printre cititori, are menirea de a dezvolta spiritul de observație la cititori. * Privirile se opresc apoi tind pe tind pe cele peste 60 de lucrări de pictură executate, in ulei, creion și cărbune, cu mult simț artistic, de membrii cercului de artă plastică care-și desfășoară activitatea pe lângă club. Picturile rețin atenția vizitatorilor. Sunt comentate și apreciate. Ele sunt semnate de I. Spulber, muncitor la întreprinderea minieră, Th. Olteanu, Olimpia Gheorghiu și alții care își dedică timpul liber acestei frumoase pasiuni. La etaj într-o sală a clubului răsună vibrante și armonioase melodii de muzică ușoară și populară care te opresc în joc să le asculți. Cuprins în vraja lor așteptăm un răspuns : cine sunt acești maeștri care dau viață notelor muzicale de pe portative ? Pătrund în sală. Un grup de vreo 15 tineri (băieți și fete), majoritatea îmbrăcați în uniforme școlare cu emblema școlii medii din oraș, pe ale căror chipuri se citește entuziasm, pasiune, dăruire de sine, în fața lor un bătrînel încărunții, urmărește atent, înregistrează o cu de mică abatere, ca apoi să reia totul de la început. într-o scurtă pauză am făcut cunoștință cu instructorul Laurențiu Onea, contabil la I. M. Comănești. Formația de mandoline a luat ființă în anul 1950, fiind alcătuita din elemente tinere al căror talent a fost descoperit și cultivat cu multă răbdare și măiestrie de instructor. Formația de mandoline și-a alcătuit un bogat repertoriu. De-a lungul anilor, seară de seară, în timpul liber, membrii formației, s-au pregătit intens dînd programe aproape în toate satele raionului Moinești, cit și în orașe cum ar fi Tg. Ocna, Onești, Bacău etc. La concursurile formațiilor artistice de amatori, această orchestră a ocupat întotdeauna locul I pe raion, locuri fruntașe pe regiune, ajungând la faza finală pe țară în 1956. Dintre cei mai activi membri ai formației amintim pe Romică Onea, electrician, Mihai Onea, mecanic (Rafinăria Dărmănești) Timofte Mena, Napa Florin, elevi la școala medie și alții. Să-i lăsăm pe acești îndrăgostiți de muzică care au făcut ca melodiile interpretate de ei să pătrundă in sufletul celor care le ascultă și să vedem alte aspecte din viata clubului. Sala de spectacole este plină. Un gong și cortina se ridică. Deodată, reflectoare puternice, inundă scena, în fața spectatorilor își face apariția brigada artistică de agitație, într-o ingenioasă împletire de cîntece, versuri și mișcare, tinerii interpreți Lică Cojoc, mecanic C.I.L., Constantin Cojocaru, mecafanic la I. M. Th. Ștefan, electrician, Veronica Stingu, Lia Avram, Aurica Văroneanu, cadre medico-sanitare de la spital, și Valeriu Maiorovici, instructor și interpret, câită viața inimoasă pe care o trăim. Brigada prezintă apoi spectatorilor succesele obținute de colectivele de muncă din întreprinderile comăneștene. Nu lipsește nici „Urzica“ care înțeapă pe acei (puțini la număr) care mai comit unele abateri. Cortina se lasă, mijlocul interpreților, în culise, in directorul clubului, Dumitru Popa, discută cu înflăcărare. „Băieți — spune directorul — vom organiza o formație de estradă". Vestea este repede răspîndită și viitorii interpreți cer lămuriri. Acest lucru ne face să așteptăm cu înfrigurare premier. Seara s-a lăsat de mult: într-o altă sală a clubului, iubitorii micului ecran, urmăresc cu atenție programul la televiziune, în altă sală se joacă șah. „m arătat cîteva aspecte dintre interesantele activități cultural-artistice care au loc la Clubul „1 Mai“ din orașul Comănești, activități care mobilizează in jurul lor multi oameni ai muncii din localitate. C. SUMAN responsabilul Comitetului de redacție al Centrului de radioficare Comănești Cinstelor! La sediul Comitetului raional pentru cultură și artă, Secția cinematografică Moinești, se află un panou intitulat: „Cinste fruntașilor în munca cu filmul!“. De proporții modeste, acest panou expune aspecte ale muncii cu filmul în mediul sătesc din raionul nostru. Spre exemplu, in cadrul a două fotografii, simetric dispuse, sunt surprinse aspecte referitoare la modul cum se face popularizarea filmului în comuna Solonț. Din fotografii se disting panourile mari cu afișe de popularizare a filmelor, cu ilustrația adecvată. De asemenea, in cadrul acestui panou sunt expuse fotografiile fruntașilor în munca cu filmul din raionul nostru, cum ar fi : I. Itgan (Văsilești), Alex. Nicolae (Băsești), Vasile Măciucă (Berești-Tazlău), N. Volmer (Brusturoasa), C. Cucu și M. Toia (Solonț), I. Ciobanu (Tescani), C. Petcu (Leontinești), I. Stoian (Dărmănești) și V. Balcanu (Agăș). „FLACĂRA MOINEȘTIULUI" ANUL XI — Nr. 836 (1037) Pagina a II-a O Teste mult așteptata De cîteva zile colectivul Bibliotecii raionale din Moinești a început cu pasiune și seriozitate să întocmească fișele sistematice ale volumului de tipărituri aflate aici. Este o muncă migăloasă, care cere multă atenție, dar de o deosebită importanță pentru cititor îndeosebi, întocmirea fișierelor va da posibilitatea creșterii operativității în servirea cititorilor conform preferințelor. Cititorul, indicînd cota volumului solicitat, îl poate obține intr-un timp mult mai scurt, și, în plus, în ediția dorită, pentru că și așa cititorii nu puteau avea acces decit la raftul ajutător și nu în depozitele bibliotecii. întocmirea acestor fișe este deosebit de necesară și din cauză că volumul de cărți al bibliotecii este în continuă creștere. Trimestrial crește cu aproximativ 6- 700 volume cu profil variat. Anul acesta elevii din comuna Pri joi (satul de centru) învață în noua școală care a fost ridicată nu de mult. (Foto: FL. PRISECARU) VVW. Ei Prima zi de școală constituie un moment important in viata fiecărui copil. Tocmai un asemenea moment important l-a surprins pe peliculă tov. C. Moise, unul dintre corespondenții ziarului nostru. IN CLIȘEU, un aspect de la deschiderea cursurilor într-una din clasele celor mai mici elevi de la Școala medie Moinești. „Almanah științific cinematografic“ Aici, la Măgirești, s-a făcut cunoștință cu ineditul. Locuitorii din comună, participanții din partea tuturor comitetelor raionale de cultură și artă din regiune, au urmărit o manifestare culturală de un tip nou, deosebit de antrenantă și eficace. Inițiativa aparține Comitetului raional pentru cultură și artă Moinești. La reușita realizării și-au adus însă contribuția Comitetul regional pentru cultură și artă Bacău, Întreprinderea regională cinematografică, intelectualii comunei Măgirești, sătenii... Avînd un specific nou, manifestarea a fost urmărită cu viu interes de mulți activiști de partid, culturali, ziariști, în ce a constat de fapt manifestarea ? Pentru o explicație succintă sînt suficiente doar citeva fraze : expunerea unor materiale, pe teme dintre cele mai interesante și atractive, și ilustrarea lor cu filme documentare pe care întreprinderea regională cinematografică Bacău le va pune, ca și pînă acum, cu generozitate la indemîna tuturor. Aici, la Măgirești, pentru început a vorbit Iov. Petre Bejan, directorul Școlii generale de 8 ani din comună. Tema expunerii sale a fost din domeniul istoriei patriei. După ce a învins în memoria auditorilor episoade din glorioasa și zbuciumata noastră istorie, a oglindit situația prezentului, cind patria noastră cunoaște o viață înfloritoare. în acest fel, locuitorii comunei au aflat că patria noastră produce mărfuri foarte mult cerute pe piața externă, că tocmai datorită acestui lucru facem comerț cu 80 de țări, de pe toate continentele globului. Filmul, care a întregit și îmbogățit, care a făcut mai convingătoare cuvintele prin intermediul imaginilor, s-a intitulat România pe meridianele lumii". Expunerea tovarășului I. Maftei, profesor la aceeași școală, a vorbit despre istoria locurilor acestea, întovărășind Trotușul în drumul său. Urmărind apoi filmul „Trotușul și oamenii“, spectatorii au făcut cunoștință cu munții Cahului, cu locurile de unde se naște, la început sărac și timid, acest rîu de munte care a intrat de mult în legendă, dar care acum, datorită Oneștiului și Borzeștiului, trăiește o istorie nouă. Tovarășa dr. veterinar Claudia Ulea și-a axat expunerea pe o temă mai apropiată de treburile zilnice ale colectiviștilor : cum să facă, ce metode să folosească pentru ca vacile să producă mai mult lapte, în ajutorul colectiviștilor a venit filmul documentar „Mai mult lapte“, care le-a sugerat numeroase metode valoroase de muncă. Filmul care a ilustrat expunerea medicului Filomena Gramatici, s-a numit .,Prevenirea și combaterea bolilor molipsitoare". Răspunzând unei alte necesități,, tema expunerii și filmului comentat de învățătorul Eugen Banașu, s-a intitulat „Ploaia și grindina“. ★ Să facem un bilanț, a cuprins această manifestație culturală istorie, geografie nouă, socialistă, știință popularizată pentru combaterea credințelor învechite, mistice, zootehnie, medicină umană la nivelul de înțelegere al tuturor. Și toate acestea, care pot părea la un moment dat aride, au devenit atractive, plăcute. S-a dovedit a fi o manifestare culturală bogată, accesibilă și antrenantă. Organizatorii au numit-o „Almanah științific-cinematografic“. Un asemenea almanah a avut loc apoi și la Tescani. ==W»W Ana a venit astăzi mai devreme ca de obicei. S-a îmbrăcat în „ținuta de casă“ — cum zice ea — și cu o grabă neobișnuită a dereticat prin odăi, dîndu-se un aspect cit mai primitor, cit mai plăcut. Din chid în cînd privește înciudată la ceasul din perete. Sora mai mică, Lucreția, promisese că-i va da o mină de ajutor, întirziase mai mult decit ar fi fost necesar. Pînă și bondocul de Sandei nu sosise cu cele tîrguite din oraș. Și cind se gindește că... ar fi de ajuns să-i vină mama de la combinat înainte de a fi totul pregătit, așa cum stabilise cu train mai mici și surpriza s-ar goli de orice farmec, simte că o cuprind toate furiile împotriva lui Săndel îndeosebi, într-o ramă inimoasă, special comandată, era așezată o fotografie izbutită, reprezentînd-o pe maică-sa la masa de studiu. Fotografiase chiar Ana. Numai pentru realizarea pe hirtie corespunzătoare și la dimensiunile dorite s-a adresat unui specialist de la cooperativa meșteșugărească din localitate. Un buchet multicolor de Hori abia așezat intr-o vază nouă, iți incintă privirea și-ți satisface mirosul cu parfumul lor. Alături se află un tort uriaș pe care-l scris: „Să ne trăiești mulți ani, mămica noastră“. Astăzi la policlinică Ana, unde fusese încadrată ca medic după terminarea facultății, se gindise mult la surpriza, pe care o dorea cit mai izbutită, pentru mama sa. Își admira mama din toate punctele de vedere : sacrificiile pe care le-a făcut pentru a-și crește copiii, priceperea cu care a știut să îmbine munca la combinat și activitatea în gospodărie după moartea soțului, căldura și dragostea cu care și-a înconjurat in permanență copiii, eforturile depuse pentru ca ei să crească întregi la minte și la suflet. Ana își amintește ca prin vis de una din scrisorile trimise de Lucreția, sora mai mică, pe cînd se uita în anul III de facultate, în care se referea la înscrierea mamei la cursul serai. Atît n-a mai rămas in memorie, din cele citite. Ce a determinat-o să se înscrie la cursul seral nici astăzi nu știe prea bine. Atîta doar că o parte din „vacanțele mari“, petrecute acasă, trebuiau rezervate ajutorării mamei. Se descurca mai greu cu ecuațiile chimice, problemele la matematică și la limbile străine, i-a trebuit mult timp, spre exemplu, până să înțeleagă cum de este posibil să reprezinți in ecuații chimice reacțiile, diferitele substanțe amestecate în retortă la laborator. Ana i-a dat explicații cu Iaci și răbdare. Ochii „elevei“ radiau în asemenea momente satisfacție deplină, o admirație nemărginită pentru priceperea fiicei. A ajuns chiar să înțeleagă modul de reacție chimică in singe a diferitelor medicamente împotriva toxinelor, la rindul ei puțind să-i explice in mod clar și curgător. Intr-o zi, sub impresia aluziilor celor din jur, asupra „inutilității înscrierii la cursul mediu, avind alila greutăți“, chiar i s-a și destăinuit Anei, care a rămas la fel de surprinsă de cele auzite ca și oricine altcineva in locul ei. ■« Schiță „Pricepi Ana, nu mă interesează diploma, cum ar crede unii. De aceea poate și spun... cite spun despre așa-zisa „inutilitate“ a ceea ce fac. Am copii de îngrijit și muncesc și la combinat. E adevărat nu mai am puterea de muncă din tinerețe. Mă interesează insă volumul de cunoștințe care îl capăt cu acest prilej. Uite vezi... nu știu cum să-ți spun. Tare m-a emoționat hotărîrea ta de a cere încadrarea in localitatea natală, pe lângă noi... Pentru mine a fost o adevărată răsplată pentru tot sprijinul pe care fi l-am dat pentru a avea tot ce-fi trebuie în timpul studiilor... M-am gindit că in casă să ai și tu cu cine... rupe o vorbă, dar nu numai despre îmbrăcăminte și erousi, chiar și cu mine. De altfel, majoritatea colegelor mele au urmat studii superioare, dar atunci cind trebuia. Eu, cu toate că am fost cea mai bună din promoția mea, după aprecierea unanimă a tuturor profesorilor, un anumit concurs de împrejurări, in parte cunoscut de tine, m-a împiedicat să fac la fel. Nimeni nu se naște învățat. Totul se face cu sirguință și pricepere, iată de ce m-am hotărit să mă înscriu la cursul seral și să-l termin aproape o dată cu tine... De bine de rău acasă scăpasem de griji. Lucreția mă mai putea ajuta, iar Săndel crescuse îndeajuns pentru a nu mai avea grija lui. Am vrut in același timp să fiu un îndemn și pentru Lucreția, care, de ce n-aș recunoaște-o, este mai inimoasă decât sine dar de o superficialitate îngrijorătoare. Vrea ca totul să obținä de la viață pe căi cil mai ușoare, fară prea multă osteneală. Așa se și explică măritișul ei mult prea timpuriu. Soțul ei e un copil cuminte. Nici nu-i de nasul ei. Nu știu in ce măsură va fi o căsnicie trainică. Cum își va așterne așa vă dormi... Dar, dacă aș fi avut, măcar pentru un moment, impresia că încurc pe cei de la școală, m-aș fi retras. Profesorii sunt surprinși de sirguință și puterea mea de asimilare. Au stăruit să mă prezint la examenul de maturitate... Tu ce părere ai, Ana ? Am gindit bine ?“. La asemenea întrebări Ana a răspuns laconic, uimită parcă și ea de cele auzite : „Firește mamă. Nu întotdeauna gîndești bine...“. Ana își amintește apoi cu aită bucurie mama le-a arătat diploma de maturitate obținută. Nu știe de ce dar azi, cind pregătește surpriza, Ana și-a amintit in permanentă cu aită plăcere a primit ea însăși surprizele mamei de fiecare dată. Ar fi dorit tare mult ca surpriza ei să-i facă o plăcere deosebită mamei. Tocmai ștergea parchetul de niște pete, „operă“ mai veche de-a lui Sandu, cind auzi din spate ușa, în prag, chiar mama ei, zîmbitoare și cu ochii înlăcrâmați de bucurie, o bucurie nemărginită. Privea cind la fotografia din ramă, la tori, buchetul de Hori, cinc la Ana. Pe Ana insă privirea stăruia mai mult, intr-un fel aparte, cu o căldură și un sentiment greu de redat in cuvinte. I. TUDOR Surpriza Anei