Flacăra Moinestiului, 1964 (Anul 11, nr. 756-858)

1964-10-14 / nr. 836

Cum își petrec timpul liber fH 158 acțiuni cultural-educative cu cartea organizate de clubul comăneștean SH Rodnică activitate la cercul de pictură El în curînd punerea în scenă a unui nou program de estradă Fiecare muncitor, tînăr sau vîrst­­nic, după 8 ore de lucru își pune o întrebare firească: „Cum îmi voi petrece timpul liber Preferințe sunt multe. Unii se îndreaptă spre terenul de sport, alții sunt îndrăgostiți de muzică, pictură, sau preferă cinematograful, biblioteca etc. Să urmărim pe cîțiva tineri cu preferințe diferite pentru a vedea cum își petrec timpul liber. A Pierdut într-o mulțime de oa­meni tineri și vîrstnici care se în­dreaptă spre clubul „1 Mai“ din orașul Comănești, mă opresc în sala de lectură a bibliotecii sindi­cale. Literatura întrunește aici toa­te virstele și profesiile : elevi, mi­neri, forestieri, constructori, pro­fesori. Interlocutorul, Ioan Gheorghiu, bibliotecar, îmi arată cartea de vi­zită. Peste 20.100 de volume are biblioteca la care se mai adaugă încă trei biblioteci volante. Din fondul de cărți pînă in prezent peste 13.000 de volume au fost citite. Colectivul bibliotecii, cu sprijinul conducerii clubului, orga­nizează diferite activități cu car­tea atât în cadrul clubului cit și în sectoarele unităților economice din împrejurimi. Până la această dată au fost ți­nute un număr de 158 de acțiuni cultural-educative de masă cu car­tea cum sunt: seri literare, recen­zii de cărți, medalioane literare și muzicale, concursuri „lubi și car­tea“, conferințe pe teme științifice și nolitice, concursuri „Cine știe cîștigă“, seri de curiozități, călă­torii pe harta patriei noastre, di­mineți de basm pentru copii etc., care au Întrunit un număr de pes­te 15.900 de participanți. Iată ce ne spune tovarășul Gheorghe Becher, muncitor la în­treprinderea forestieră Comănești: „Sunt prezent aproape la toate ac­tivitățile ce se organizează de bi­bliotecă la club, activități de la care am învățat multe“, între cititorii prezenți la biblio­tecă s-a înfiripat o discuție des­pre opere, scriitori și eroi. Liviu Rebreanu, Mihail Sadoveanu, Tol­stoi, Gorki, Marin Preda sunt ciți­­va dintre scriitorii ale căror ope­re le-au citit. Și odată discuțiile deschise au atras atenția celor din jur. La discuții iau parte și alții. Bibliotecarul schițează un zimbet. Procedeul folosit de ei, „sondaje“ printre cititori, are menirea de a dezvolta spiritul de observație la cititori. * Privirile se opresc apoi tind pe tind pe cele peste 60 de lucrări de pictură executate, in ulei, cre­ion și cărbune, cu mult simț artis­tic, de membrii cercului de artă plastică care-și desfășoară activi­tatea pe lângă club. Picturile rețin atenția vizitatori­lor. Sunt comentate și apreciate. Ele sunt semnate de I. Spulber, muncitor la întreprinderea minie­ră, Th. Olteanu, Olimpia Gheor­ghiu și alții care își dedică timpul liber acestei frumoase pasiuni.­ ­ La etaj într-o sală a clubului ră­sună vibrante și armonioase melo­dii de muzică ușoară și populară care te opresc în joc să le asculți. Cuprins în vraja lor așteptăm un răspuns : cine sunt acești maeș­tri care dau viață notelor muzicale de pe portative ? Pătrund în sală. Un grup de vreo 15 tineri (băieți și fete), majoritatea îmbrăcați în uniforme școlare cu emblema șco­lii medii din oraș, pe ale căror chipuri se citește entuziasm, pa­siune, dăruire de sine, în fața lor un bătrînel încărunții, urmărește atent, înregistrează o cu­ de mică abatere, ca apoi să reia totul de la început. într-o scurtă pauză am făcut cu­noștință cu instructorul Laurențiu­ Onea, contabil la I. M. Comă­nești. Formația de mandoline a luat ființă în anul 1950, fiind alcătuita din elemente tinere al căror talent a fost descoperit și cultivat cu multă răbdare și măiestrie de in­structor. Formația de mandoline și-a al­cătuit un bogat repertoriu. De-a lungul anilor, seară de sea­ră, în timpul liber, membrii forma­ției, s-au pregătit intens dînd pro­grame aproape în toate satele ra­ionului Moinești, cit și în orașe cum ar fi Tg. Ocna, Onești, Bacău etc. La concursurile formațiilor artis­tice de amatori, această orchestră a ocupat întotdeauna locul I pe raion, locuri fruntașe pe regiune, ajungând la faza finală pe țară în 1956. Dintre cei mai activi membri ai formației amintim pe Romică O­­nea, electrician, Mihai Onea, me­canic (Rafinăria Dărmănești) Ti­­mofte Mena, Napa Florin, elevi la școala medie și alții. Să-i lăsăm pe acești îndrăgos­tiți de muzică care au făcut ca melodiile interpretate de ei să pă­trundă in sufletul celor care le ascultă și să vedem alte aspecte din viata clubului.­­ Sala de spectacole este plină. Un gong și cortina se ridică. Deo­dată, reflectoare puternice, inundă scena, în fața spectatorilor își face apariția brigada artistică de agi­tație, într-o ingenioasă împletire de cîntece, versuri și mișcare, tinerii interpreți Lică Cojoc, mecanic C.I.L., Constantin Cojocaru­, meca­fa­nic la I. M. Th. Ștefan, electrician, Veronica Stingu, Lia Avram, Au­rica Văroneanu, cadre medico-sa­­nitare de la spital, și Valeriu Ma­­iorovici, instructor și interpret, câi­­tă viața inimoasă pe care o trăim. Brigada prezintă apoi spectatorilor succesele obținute de colectivele de muncă din întreprinderile co­­măneștene. Nu lipsește nici „Ur­zica“ care înțeapă pe acei (puțini la număr) care mai comit unele abateri. Cortina se lasă, mijlocul interpreților, în culise, in directorul clubului, Dumitru Popa, discută cu înflăcărare. „Băieți — spune direc­torul — vom organiza o formație de estradă". Vestea este repede răspîndită și viitorii interpreți cer lămuriri. Acest lucru ne face să așteptăm cu înfrigurare premier. Seara s-a lăsat de mult: într-o altă sală a clubului, iubitorii micului ecran, urmăresc cu atenție progra­mul la televiziune, în altă sală se joacă șah. „­­m arătat cîteva aspecte dintre interesantele activități c­ultural-ar­­tistice care au loc la Clubul „1 Mai“ din orașul Comănești, activi­tăți care mobilizează in jurul lor multi oameni ai muncii din loca­litate. C. SUMAN responsabilul Comitetului de re­dacție al Centrului de radioficare Comănești C­i­n­­s­t­e­lor! La sediul Comitetului raional pentru cultură și artă, Secția cine­matografică Moinești, se află un panou intitulat: „Cinste fruntași­lor în munca cu filmul!“. De proporții modeste, acest pa­nou expune aspecte ale muncii cu filmul în mediul sătesc din raionul nostru. Spre exemplu, in cadrul a două fotografii, simetric dispuse, sunt surprinse aspecte referitoare la modul cum se face populari­zarea filmului în comuna Solonț. Din fotografii se disting panourile mari cu afișe de popularizare a filmelor, cu ilustrația adecvată. De asemenea, in cadrul acestui panou sunt expuse fotografiile frun­tașilor în munca cu filmul din ra­ionul nostru, cum ar fi : I. It­gan (Văsilești), Alex. Nicolae (Băsești), Vasile Măciucă (Berești-Tazlău), N. Volmer (Brusturoasa), C. Cucu­ și M. Toia (Solonț), I. Ciobanu­ (Tescani), C. Petcu (Leontinești), I. Stoian (Dărmănești) și V. Bal­­canu (Agăș). „FLACĂRA MOINEȘTIULUI" ANUL XI — Nr. 836 (1037) Pagina a II-a O Teste mult așteptata De cîteva zile colectivul Biblio­tecii raionale din Moinești a în­ceput­­ cu pasiune și seriozitate să întocmească fișele sistematice ale volumului de tipărituri aflate aici. Este o muncă migăloasă, care cere multă atenție, dar de o deosebită importanță pentru cititor îndeo­sebi, întocmirea fișierelor va da posibilitatea creșterii operativității în servirea cititorilor conform pre­ferințelor. Cititorul, indicînd cota volumului solicitat, îl poate obți­ne intr-un timp mult mai scurt, și, în plus, în ediția dorită, pentru că și așa cititorii nu puteau avea ac­ces decit la raftul ajutător și nu în depozitele bibliotecii. întocmirea acestor fișe este deosebit de necesară și di­n cauză că volumul de cărți al bibliotecii este în continuă creștere. Tri­mestrial crește cu aproximativ 6- 700 volume cu profil variat. Anul acesta elevii din comuna Pri joi (satul de centru) învață în noua școală care a fost ridicată nu de mult. (Foto: FL. PRISECARU) VVW. Ei Prima zi de școală constituie un moment important in viata fiecărui copil. Tocmai un asemenea moment important l-a surprins pe peli­culă tov. C. Moise, unul dintre corespondenții ziarului nostru. IN CLIȘEU, un aspect de la deschiderea cursurilor într-una din clasele celor mai mici elevi de la Școala medie Moinești. „Almanah științific cinematografic“ Aici, la Măgirești, s-a făcut cu­noștință cu ineditul. Locuitorii din comună, participanții din partea tuturor comitetelor raionale de cul­tură și artă din regiune, au urmă­rit o manifestare culturală de un tip nou, deosebit de antrenantă și eficace. Inițiativa aparține Comitetului raional pentru cultură și artă Moi­nești. La reușita realizării și-au a­­dus însă contribuția Comitetul re­gional pentru cultură și artă Ba­cău, Întreprinderea regională ci­nematografică, intelectualii comu­nei Măgirești, sătenii... Avînd un specific nou, manifes­tarea a fost urmărită cu viu inte­res de mulți activiști de partid, culturali, ziariști, în ce a constat de fapt manifes­tarea ? Pentru o explicație succin­tă sînt suficiente doar citeva fra­ze : expunerea unor materiale, pe teme dintre cele mai interesante și atractive, și ilustrarea lor cu filme documentare pe care între­prinderea regională cinematografi­că Bacău le va pune, ca și pînă a­­cum, cu generozitate la indemîna tuturor. Aici, la Măgirești, pentru început a vorbit Iov. Petre Bejan, directo­rul Școlii generale de 8 ani din comună. Tema expunerii sale a fost din domeniul istoriei patriei. După ce a învins în memoria audi­torilor episoade din glorioasa și zbuciumata noastră istorie, a o­­glindit situația prezentului, cind­ patria noastră cunoaște o viață în­floritoare. în acest fel, locuitorii comunei au aflat că patria noastră produce mărfuri foarte mult cerute pe piața externă, că tocmai datori­tă acestui lucru facem comerț cu 80 de țări, de pe toate continen­tele globului. Filmul, care a între­git și îmbogățit, care a făcut mai convingătoare cuvintele prin in­termediul imaginilor, s-a intitulat­­ România pe meridianele lumii". Expunerea tovarășului I. Maftei, profesor la aceeași școală, a vor­­­­bit despre istoria locurilor aces­tea, întovărășind Trotușul în dru­mul său. Urmărind apoi filmul „Trotușul și oamenii“, spectatorii au făcut cunoștință cu munții Cah­­ului, cu locurile de unde se naș­te, la început sărac și timid, acest rîu de munte care a intrat de mult în legendă, dar care acum, datorită Oneștiului și Borzeștiului, trăiește o istorie nouă. Tovarășa dr. veterinar Claudia Ulea și-a a­­xat expunerea pe o temă mai a­­propiată de treburile zilnice ale colectiviștilor : cum să facă, ce metode să folosească pentru ca vacile să producă mai­­ mult lapte, în ajutorul colectiviștilor a venit filmul documentar „Mai mult lap­te“, care le-a sugerat numeroase metode valoroase de muncă. Filmul care a ilustrat expunerea­­ medicului Filomena Gramatic­i,­­ s-a numit .,Prevenirea și combate­rea bolilor molipsitoare". Răspunzând unei alte necesități,, tema expunerii și filmului comen­tat de învățătorul Eugen Banașu, s-a intitulat „Ploaia și grindina“. ★ Să facem un bilanț, a cuprins această manifestație culturală is­torie, geografie nouă, socialistă, știință popularizată pentru comba­terea credințelor învechite, mistice, zootehnie, medicină umană la ni­velul de înțelegere al tuturor. Și toate acestea, care pot părea la un moment dat aride, au devenit a­­tractive, plăcute. S-a dovedit a fi o manifestare culturală bogată, ac­cesibilă și antrenantă. Organizatorii au numit-o „Alma­nah științific-cinematografic“. Un a­­­semenea almanah a avut loc apoi și la Tescani. ==W»W Ana a venit astăzi mai devre­me ca de obicei. S-a îmbrăcat în „ținuta de casă“ —­ cum zice ea — și cu o grabă neobișnuită a dereticat prin odăi, dîndu-se un aspect cit mai primitor, cit mai plăcut. Din ch­id în c­înd privește înciu­dată la ceasul din perete. Sora mai mică, Lucreția, promisese că-i va da o mină de ajutor, întirzia­­se mai mult decit ar fi fost ne­cesar. Pînă și bondocul de San­dei nu sosise cu cele tîrguite din oraș. Și cind se gindește că... ar fi de ajuns să-i vină mama de la combinat înainte de a fi totul pregătit, așa cum stabilise cu tra­in mai mici și surpriza s-ar goli de orice farmec, simte că o cu­prind toate furiile împotriva lui Săndel îndeosebi, într-o ramă inimoasă, special comandată, era așezată o fotogra­­fie izbutită, reprezentînd-o pe maică-sa la masa de studiu. Fo­tografiase chiar Ana. Numai pen­tru realizarea pe hirtie corespun­zătoare și la dimensiunile dorite s-a adresat unui specialist de la cooperativa meșteșugărească din localitate. Un buchet multicolor de Hori abia așezat intr-o vază nouă, iți incintă privirea și-ți satisface mi­rosul cu parfumul lor. Alături se află un tort uriaș pe care-l scris: „Să ne trăiești mulți ani, mămica noastră­­“. Astăzi la policlinică Ana, unde fusese încadrată ca medic după terminar­ea facultății, se gindise mult la surpriza, pe care o­ dorea cit mai izbutită, pentru mama sa. Își admira mama din toate punc­tele de vedere : sacrificiile pe care le-a făcut pentru a-și crește copiii, priceperea cu care a știut să îmbine munca la combinat și activitatea în gospodărie după moartea soțului, căldura și dra­gostea cu care și-a înconjurat in permanență copiii, eforturile de­puse pentru ca ei să crească în­tregi la minte și la suflet. Ana își amintește ca prin vis de una din scrisorile trimise de Lucreția, sora mai mică, pe cînd se uita în anul III de facul­tate, în care se referea la înscrierea mamei la cursul serai. Atît n-a mai rămas in memorie, din cele citite. Ce a determinat-o să se înscrie la cursul seral nici astăzi nu știe prea bine. Atîta doar că o parte din „vacanțele mari“, pe­trecute acasă, trebuiau rezervate ajutorării mamei. Se descurca mai greu cu ecuațiile chimice, proble­mele la matematică și la limbile străine, i-a trebuit mult timp, spre exemplu, până să înțeleagă cum de este posibil să reprezinți in ecuații chimice reacțiile, dife­ritele substanțe amestecate în retortă la laborator. Ana i-a dat explicații cu Iaci și răbdare. Ochii „elevei“ radiau în asemenea mo­mente satisfacție deplină, o admi­rație nemărginită pentru pricepe­rea fiicei. A ajuns chiar să în­țeleagă modul de reacție chimică in singe a diferitelor medicamente împotriva toxinelor, la rindul ei puțind să-i explice in mod clar și curgător. Intr-o zi, sub impresia aluziilor celor din jur, asupra „inutilității înscrierii la cursul mediu, avind alil­a greutăți“, chiar i s-a și destăinuit Anei, care a rămas la fel de surprinsă de cele auzite ca și oricine altcineva in locul ei. ■« Schiță „Pricepi Ana, nu mă interesează diploma, cum ar crede unii. De aceea poate și spun... cite spun despre așa-zisa „inutilitate“ a ceea ce fac. Am copii de îngrijit și muncesc și la combinat. E a­­devărat nu mai am puterea de muncă din tinerețe. Mă interesea­ză insă volumul de cunoștințe care îl capăt cu acest prilej. Uite vezi... nu știu cum să-ți spun. Tare m-a emoționat hotărî­rea ta de a cere încadrarea in localitatea natală, pe lângă noi... Pentru mine a fost o adevărată răsplată pentru tot sprijinul pe care fi l-am dat pentru a avea tot ce-fi trebuie în timpul studiilor... M-am­ gindit că in casă să ai și tu cu cine... rupe o vorbă, dar nu numai despre îmbrăcăminte și erou­si, chiar și cu mine. De alt­fel, majoritatea colegelor mele au urmat studii superioare, dar a­­tunci cind trebuia. Eu, cu toate că am fost cea mai bună din pro­moția mea, după aprecierea una­nimă a tuturor profesorilor, un anumit concurs de împrejurări, in parte cunoscut de tine, m-a împie­dicat să fac la fel. Nimeni nu se naște învățat. Totul se face cu sirguință și pricepere, iată de ce m-am hotărit să mă înscriu la cursul seral și să-l termin aproa­pe o dată cu tine... De bine de rău acasă scăpasem de griji. Lu­­creția mă mai putea ajuta, iar Săndel crescuse îndeajuns pen­tru a nu mai avea grija lui. Am vrut in același timp să fiu un în­demn și pentru Lucreția, care, de ce n-aș recunoaște-o, este mai inimoasă decât sine dar de o su­­perficialitate îngrijorătoare. Vrea ca totul să obținä de la viață pe căi cil mai ușoare, fară prea multă osteneală. Așa se și explică măritișul ei mult prea timpuriu. Soțul ei e un copil cuminte. Nici nu-i de nasul ei. Nu știu in ce măsură va fi o căsnicie trai­nică. Cum își va așterne așa vă dormi... Dar, dacă aș fi avut, măcar pentru un moment, impresia că încurc pe cei de la școală, m-aș fi retras. Profesorii sunt surprinși de sirguință și puterea mea de asimilare. Au stăruit să mă pre­zint la examenul de maturitate... Tu ce părere ai, Ana ? Am gindit bine ?“. La asemenea întrebări Ana a răspuns laconic, uimită parcă și ea de cele auzite : „Firește mamă. Nu întotdeauna gîndești bine...“. Ana își amintește apoi cu aită bucurie mama le-a arătat diploma de maturitate obținută. Nu știe de ce dar azi, cind pre­gătește surpriza, Ana și-a amintit in permanentă cu aită plăcere a primit ea însăși surprizele ma­m­ei de fiecare dată. Ar fi dorit tare mult ca surpriza ei să-i facă o plăcere deosebită mamei. Tocmai ștergea parchetul de niș­te pete, „operă“ mai veche de-a lui Sandu, cind auzi din spate ușa, în prag, chiar mama ei, zîm­­bitoare și cu ochii înlăcrâmați de bucurie, o bucurie nemărgi­nită. Privea cind la fotografia din ramă, la tori, buchetul de Hori, cinc la Ana. Pe Ana insă privirea stăruia mai mult, intr-un fel aparte, cu o căldură și un sen­timent greu de redat in cuvinte. I. TUDOR Surpriza Anei

Next