Flacăra, iulie-septembrie 1977 (Anul 26, nr. 27-39)
1977-09-15 / nr. 37
TOVARĂŞUL NICOLAE CEAUŞESCU a sosit ieri dimineaţă în judeţul Iaşi pentru un nou dialog de lucru cu oamenii muncii din această parte a ţării O relatare a primelor momente ale vizitei in pagina a 2-a Un nou an la şcoala muncii Ca o succesiune ciclică, toamna, anotimpul culesului roadelor din natură, de pe ogoarele mănoase ale Patriei, corespunde începutului dean şcollar, prin urmare momentului în care începe cultivarea viitoarelor roade ce vor fi culese în vara viitoare, în egală măsură ale discipolilor şi dascălilor, precum şi ale părinţilor şi întregii obşti. Grija pa care partidul şi statul o acordă învăţămîntului de toate gradele, grijă care începe cu dotarea materială şi continuă cu asigurarea unor programe temeinice şi adecvate momentului pe care-l străbatem, cu reaşezarea pe o nouă bază a tuturor treptelor şcolare, conform reglementărilor elaborate de Ministerul Educaţiei şi învâţămîntului, în urma hotărîrilor adoptate de partid şi mai ales cu permanenta preocupare ca fiecare absolvent al diverselor trepte şcolare să fie util societăţii, în raport cu profilul pentru care a fost pregătit şi cu aptitudinile sale, toate acestea creează la fiecare început de an şcolar un climat de încredere şi siguranţă, de stabilitate şi seriozitate, proprii învăţămîntului nostru actual. Căci niciodată n-a existat o asemenea preocupare pentru racordarea, cit mai deplină a înclinaţiilor şi aspiraţiilor individuale cu nevoile societăţii, singurele capabile să valorifice disponibilităţile şi talentul, să le afirme şi să le dea amploarea cuvenită. Consecvenţa şi rigoarea cu care statul nostru, mai ales după Congresul al XI-lea al P.C.R., urmăreşte problema finalizării sociale a rezultatelor şcolii de toate nivelurile, prin îmbinarea armonioasă a înclinaţiilor şi pregătirii individului cu nevoile societăţii reprezintă singura alternativă posibilă şi necesară. Căci, să fie limpede, pînă şi cel mai dotat, mai talentat individ, depinde de obştea în care trăieşte, în afara căreia totul poate deveni sterilitate. De aceea problema opţiunii tineretului pentru profesiunea pe care o va îmbrăţişa trebuie considerată fundamentală şi decisivă. După care urmează, desigur, conştiinţa că destinul propriu depinde, considerabil, de efortul propriu, de voinţa afirmării şi dorinţa de a-ţi sluji, cu devotament, Patria. Iată de ce credem că prima zi de şcoală trebuie să însemneze efectiv şi prima zi de muncă pentru elevi şi profesori. Altfel spus e POMPILIU MARCEAL (Continuare în pagina 9) Constantin Iucaci — Spaţiu şi lumină 8 REPORTERI INTR-UN SCHIMB DE 8 ORE PE PLATFORMA MILITARI Citiți reportajele în pag. 4—5—6. Ontec de Toamnă Colilie, colilie, Toamnă Luminată O Melancolie fine firea toată. Dar Păstorul-Cel-Pîrît, Ce-avea oi mai multe ; Uite-aici l-au doborît Maşinaţiuni oculte. Peste El e-un munte, Peste munte, sînt cetăţi — Sade să se-nfrunte Cu noi toţi , Luminată Luminoasă e tăria Zodia-n prosperitate, lată Harmonia In Cetate Soarele de-a dura Cit o mai străbate. Să ne dea căldura In Luciditate. Nu contorsiunile Celor sterpi, rataţi — Eu invoc Dimensiunile Omului de la Carpaţi. Cine se încruntă Să ne-ndrepte — Aivă loc la Nuntă, Trepte, de vreo trepte. Nu senini şi proşti ! Gravi şi concentraţi ! Viaţa are două oşti. Nu trăim neinrolaţi. Dar şi prost şi rău E fără măsură — O, El, nu îndură In Unicul Său ! Slavă Marilor Contrarii, Slavă dreptelor dispute ; Dar nicicum in sanctuariu. Cu stindardele vîndute. Nu Derută ! Claritate — O, neprefăcută Mumă Kalitate ! Cei ce pescuiesc in ape tulburate — Jur c-am să-i strivesc Prin Libertate. ION GHEORGHE . SPIRIT REVOLUŢIONAR COMUNIST, ÎNALTĂ CONŞTIINŢA POLITICĂ, GRIJA PENTRU OM Dînd expresie voinţei lor de a răspunde prin fapte comandamentelor formulate de secretarul general al partidului la consfătuirea de lucru consacrată propagandei, în paginile 10—11 ale revistei noastre îşi împărtăşesc gîndurile primul secretar al Comitetului judeţean Covasna al P.C.R., Nagy Ferdinand, oţelarul Ştefan Tripşa, Erou al Muncii Socialiste, compozitorul şi dirijorul Marin Constantin, artist emerit, secretarul cu propaganda al Comitetului judeţean Timiş al P.C.R., Radu Bălan, scriitorul Dinu Săraru, directorul Teatrului Mic. I DOI COPII işi REGĂSESC MAMA Multe din ideile mari care traversează lumea şi-ar putea-o face mai bună par inaccesibile şi imposibil de tradus în viaţă pentru că în locurile în care ar urma să aibă loc încercarea, zborul de probă, întîia lor transformare în realitate, oamenii nu sînt suficient pregătiţi pentru asta, sînt comozi, obosiţi sau pur şi simplu n-au forţa morală de a deveni purtători de idei. Formidabile binefaceri ale omenirii întîrzie să existe nu pentru că minţi strălucite, transformatoare şi generoase nu ar fi intuit calea de urmat pentru a se ajunge la acele binefaceri, ci pentru că în concretizarea acelor idei au fost piedici, de multe ori fireşti, cîteodată supraomeneşti, piedici ale naturii umane însăşi, dar uneori şi piedici ale diverselor interese pe care rezolvarea problemelor într-o anumită direcţie le-ar fi atins, le-ar fi jenat sau, în anumite cazuri, le-ar fi lovit de-a dreptul Cu mult mai fericită ar fi fost omenirea dacă măcar o parte din marile gîndiri ale revoluţionarilor ei autentici ar fi putut deveni armă a mulţimii. Dar pentru asta trebuia să existe acel mijloc de transport curat dinspre ideea genială înspre oamenii care aveau nevoie de întruchiparea ei. Este evident — cit de evidentă poate fi o idee — că, nu totdeauna din lipsă de vocaţie în a primi noul, sînt oameni care îl resping, ci din vechi şi păcătoase interese economice, din nevoi personale, din pasiuni pecuniare, din dorinţa unei vieţi mai uşoare pentru ei, indiferent cum e viaţa pentru restul lumii. Dar ceea ce e zguduitor, ceea ce nu se poate să nu pună semne de întrebare majorităţii cinstite — căci totdeauna a existat o majoritate săracă şi cinstită —, ceea ce intrigă şi doare e ADRIAN PAUNESCU . (Continuare în pagina 7)