Flacăra, octombrie-decembrie 1984 (Anul 33, nr. 40-52)

1984-11-24 / nr. 47

! Mult succes „campioanei unei mari iubiri" in meciul de miercuri, cu Zeleznicear ! Sport 0 echipă pentru Europa- Universitatea Craiova De la Atena la Sarajevo Am scris, in comentariul de doua ma­cini cu Olympiakos, că Universitatea a jucat la Atena ca o echipă mare, domi­­nîndu­-ş­i adversarul la toate capitolele. Unii, mai ales aceia care au cintarit ra­portul de com­erc, net favorabil grecilor (1591), au fost tentaţi să creadă că exa­gerez. Televiziunea însă, programînd simbăta trecută un rezumat, i-a lămu­rit pe deplin : chiar dacă dominată, ce echipă nu se năpusteşte acasă ? Craiova şi-a păstrat singere idee şi­­echilibrul,­ stăpânind partida tactic (a­­vansarea lui Ţicleanu l-a derutat pe­­Kessler, iar marcajul lui Irimescu la Mitropoulos, foarte exact, a scos din joc o „rotiță“ importantă a ofensivei lui Olymp­ia­­cos­, fizic și psihic. Sigur, eli­minarea lui Michos (minutul 63), absolut justificată (fault fără minge asupra lui Cămătaru­), a înlesnit misiunea.Craiovei, omul în plus simţindu-se în economia partidei, dar nu-i mai puţin adevărat că şi pînă atunci jucătorii noştri fuseseră la cîrma întîlnirii, ei ratînd deschiderea scorului în două rînduri, lui Cîrţu („oca­zie fantastică“, am notat în carnet) şi lui Cămătaru lipsindu-le puţin, în minutul 5 şi, respectiv, 9, să înscrie. Dacă adău­găm alte două oportunităţi, uriaşele ra­tări din minutele 61 („bomba“ Mănăilă afară) şi 76 (cind Cîrţu a încercat să se joace cu Sarganis !), avem imaginea unui contraatac tăios, susţinut cu multă risipă de energie de vîrfurile Geolgău (toate fazele periculoase, inclusiv golul, ■au plecat de la oi), Cămătari­ (la fel de muncitor şi de lucid ca la Lisabona, meci de referinţă pentru cariera lui) şi Cîrţu (cu momente sublime), dar şi sprijinit de o linie de mijloc foarte activă; еМ+ш dacă, tocmai din cauza „sacrificiului“, mai puţin văzută în joc.­­Dacă gazdele n-au avut,­in 90 de minute, decit două ocazi de a marca, ambele rezolvate ma­gistral de Lung (plonjon la picioarele lui Anastopoulos şi paradă la „ghiuleaua“ lui Mitropoulos), asta trebuie explicat, cred, prin prestaţia excelentă, devotată şi perfect sincronizată, a apărării cra­­iiovene, condusă cu inteligenţă şi calm de ştefănescu. Nu doar el, care mi s-a părut jucătorul numărul 1 din teren, ci şi­ deopotrivă. Negriţă, Titihoi şi Ungu­­ceanii au evoluat cu multă siguranţa, nccăzînd nici o clipă io panică, nici mă­car in momentele (de „foc" aie lui Olyro­­piatos, care a obţinut, de pildă, 4 . cor­nera­ intr-un singur minut (27), forţînd poarta lui Lung cu 7—6 jucători. Am văzut pe stadionul „Olimpie“ din Atena o echipă sigurii pe mijloacele ei ,de exprimare, variate, dezinvoltă,­ cura­joasă şi cumpănita, iar acea echipa s-a numit, spre satisfacţia noastră, a pum­nului de români din tribune, Universi­tatea Craiova. Ea a câştigat, cum era mai scris, nu doar un meci, şi, implicit, o ca­lificare dintre cele mai preţioase, ci mult mai mult : stima unui public recunoscut pentru patima lui. p public care i-a făcut Craiovei, încă de la sosirea pe aeroport, o primire „fierbinte“ (domolită de poli­ţişti !) şi care a umplut pînă la refuz tribunele stadionului „Olimpic“, înarmat cu tot arsenalul de rigoare, tobe, petarde, steaguri, sirene, focuri bengale etc., pre­gătit pentru a saluta calificarea echipei lui Sarganis şi Mitropoulos. S-a calificat însă, graţie unui­ fotbal mai modern şi mai gîndit, Universitatea, iar publicul, turbulent la început, ostil, s-a lămurit pe parcursul partidei şi a terminat prin a-i aplauda pe oaspeţi la scenă deschisă­ între ostilitatea iniţială şi autografele acordate după meci n-au trecut decît trei ceasuri (Universitatea a ieşit de­vreme pe gazon tocmai pentru a „scoate din mină“ galeria, a o face să obo­sească pînă la fluierul de începere), dar ele au fost suficiente pentru a răsturna sentimentele spectatorilor greci. Dincolo de acel 1-0 înscris pe tabela de marcaj, cucerirea publicului a fost marea izbândă a Universităţii Craiova la Atena, in ziua de 7 noiembrie 1984. Numai că „roata“ fotbalului nu stă pe toci O bătălie grea a trecut, alta și m­ai grea se profilează, „campioana unei mari iubiri“ urmînd să întâlnească, în turul III al Cupei U.K.F.A., pe Zeleznicear Sarajevo din Iugoslavia, meciul tur fiind programat miercuri, la Craiova. Ce reprezintă,d­in d­ouă vorbe, Zelezni­cear ? Un club vechi (fondat în 1921), fără cine știe ce palmeres intern (o vic­torie în campionat în 1972, o finală de Cupă, pierdută, in 1982),­­dar ajuns, în 1972, pînă in sferturile de finală ale Cupei UJ C.F.A., după ce va fi eliminat pe Bruges, Bologna și St. Johnstone, In 1977. ca o curiozitate, Zeleznicear a jucat in divizia B, pentru un an. Antrenorii echipei sînt Ivi­ca Osim (numit „domnul milimetru“ pe cînd evolua in Franţa, la Strasbourg), Misa Smailovici si Velije Beci Ispah­ici,­ primul dintre secunzi (Smailovici) urmărind pe Universitatea d in meciul de campionul cu Chimia Rm­. Vâlcea,­­după cum şi Silviu Stănescu i-a „spionat“ pe iugoslavi in partidele cu­ Slo­­bopda Tu­zla şi Vojvodina Novi Sad. In rezumat, un adversar redutabil (a trecut in actuala ediţie a Cupei, U.F.,F.A. de Slivşan şi Sion), cu 3—4 internaţionali, între care Bazdareviei şi­­ Ballei au fost titulari în echipa aliniată de „plavi“ la Leipzig (20 octombrie, 3-1-2 pentru Iugo­slavia, primul gol marcat de Bazdareviei), dar nu un adversar de neînvins. Aşa cum eram, Înaintea examenelor cu Betis şi Olympiakos, reţinuţi, introducînd în calcul criza de efectiv a Craiovei (accidentaţi, suspendaţi etc.), aşa suntem­ acum opti­mişti. Meciurile cu Zeleznicear rămân, fireşte, deschise, jucătorii iugoslavi fiind gata oricind de partide excelente, (vezi t.rttul cu care Universitatea a atacat actuala ediţie a Cupei U.F.I .A. (cu antrenorul principal ,\îircea Itădulescu, sus, şi doctorul Vasile Francul­escu), mai puţin ju­cătorii Iluicea şi Mănăilă, acciden­tali la ora realizării Coloffraliei. Mai lipses­t din imagine antrenorul se­cund Silviu Stănescu şi masorul Aurelian Ţîcu. Figurează însă Italaet, care nu s-a mai prezentat la echipă după întoarcerea acesteia de la Atena . Se pare că el innten­­­ţionează un transfer, dar pînă miercuri la prînz, cînd ne-am in­teresat la preşedintele C.J.E.F.S. Dolj, nici o cerere oficială nu fusese înaintată in acest sens. Fină la soluţionarea cazului. Bălăci, ră­nit ne­bun de joc pentru Craiova, calificarea lui Partizan după 2—0 in de­plasare­­( Queens Park Hangers !), dar refacerea fotbaliştilor craioveni (doar Iri­­mescu'va lipsi în jocul tur, datorită car­tonaşului galben dat de­­Ponm­il­iu Atena) şi, mai ales, forma lor în creştere (5 puncte din ultimele 3 deplasări in cam­pionat plus victorie la Atena) ne oferă, greşesc ?, motive să privim mai degajaţi dubla confruntare cu Zeleznicear­ ..Ma­şina de fot­bal“ a Craiovei pare să func­ţioneze din nou la randament maxim . Echipa are, nu încap îndoieli, valoarea, maturitatea şi ambiţia necesare escala­dării celor mai înalte piscuri ale Cupei U.E.F.A. şi ce nu s-a intîmplat In 1933, cînd Universitatea s-a poticnit la uri goi de marea finală, poate deveni realitate in primăvara lui 1985, închei prin a-l fe­licita pe Lung­ .Ştefănescu şi ceilalţi pentru superba victorie de la Atena, unindu-le pentru miercuri, în numele tuturor iubitorilor fotbalului românesc, mult succes in fata lui Zeleznicear. OVIDIU IOANITOAIA Martor ocular Ca şi anul trecut, când am avut posibi­litatea fericită de a însoţi reprezentan­tele fotbalului nostru, Universitatea Cra­iova la Lisabona şi echipa naţională la Bratislava, anul acesta am fost martorul unui important succes al fortbaliştilor craioveni, victoria şi calificarea lor in dauna nu atît puternicei dar neastâmpă­ratei şi obraznicei echipe de suflet a Greciei. „Rapidul* elen, Olympiakos Pireu. Iată cîteva însemnări fugare. • Dovedind încă o dată interesul pen­tru binele fotbalului românesc, Mircea Lucescu a reuşit să descurce iţele şi să clarifice intr-un timp foarte scurt pro­blema deplasării fundaşului Ungureanu, fiind ajutat (pe plan local, la Craiova) şi de Titihoi, acesta fiind în stare să-l scoată cred şi din buzunarul halatului bunicii pe Ungureanu, care renunţase să mai vină la aeroport • Nesiguri pe şansa corectă a echipei lor, grecii ne-au întâmpinat încă de la aeroport și au încercat să ne intimideze, fie prin cuvinte „dulci“ (e drept că s-au muncit să le traducă în română), fie prin motocicletele cu care au înconjurat autocarul în drum spre hotel, prin semne sau zgomote bizare. Este totuşi limpede că pe terenul de fotbal nu-ţi trebuie motocicletă, ei doar talent şi un Cîrţu la timpul potrivit Şicanele au continuat : distanţa de apro­ximativ 49 km dintre hotel şi stadion sau lipsa apei de orice fel de după antrena­mentul­­ din seara sosirii căutînd să tul­bure concentrarea echipei • Moralul nos­tru însă a rezistat şi am avut plăcerea să văd cu cită mîndrie pot spune că­ joacă la cea mai mare echipă de fotbal a României tinerii nou veniţi — Mănăilă, Octavian Popescu, Matei, Sorohan, Stă­­nescu • Ziua de marți a fost mai linişti­tă, am reuşit să vedem o parte a Atenei, Acropole cu eroicul său Parthenon, cîteva bulevarde şi pieţe, stadionul olim­pic de marmură, unde s-au reluat în 1896 olimpiadele moderne, un imens parc cu vegetaţie mediteraneană situat in imediata apropiere a Parlamentului. Şi totuşi noi venisem în Grecia pentru fotbal, aşa că vedeam in fiecare l­ană un Lung, fiecare coloană era un Ştefă­­nescu, fiecare arbore conţinea nu frunze, ci Georgăi sau Cîrţi • Pentru a nu putea fi o clipă liniştiţi, in ziua meciului, cu două ore înainte de începerea meciului, „din întâmplare“ autocarul pus la dispo­­­ziţie cu atita „amabilitate“ de gaz,de a rămas in pană, cu cutia de viteză spartă şi deci fără nici o posibilitate de a ajunge la stadion în timp util, mai ales că Atena iţi oferă şi cea mai mare aglo­meraţie rutieră cu putinţă. Nevrînd to­tuşi să-şi rişte pielea şi rezultatul, orga­nizatorii ne-au oferit in ultimul moment un autocar, cu sentimentul unui cine ştie ce cadou, acesta fiind de fapt un lucru normal şi obligatoriu pentru orice gazdă • Apropiindu-ne de stadion şi trecînd prin mulţimea ce se îndrepta către locul de desfăşurare a meciului, eram priviţi ca nişte bieţi­ şi sărmani amatori mer­­gind pe ultimul lor drum (fotbalistic),, „modestia grecilor“ (vorba lui Ungurea­nu) văzîndu-se în palmele întinse (deci­­5 goluri trebuia să luăm) spre noi cu «ma largheţe, că dacă va fi nevoie Vom ■lua şi 6—7 . Totuşi, printre atâţia at­e­­nienii mai tinili sau mai puţin anti-Craio­­va, am avut marţi prilejul să curtesc pe stradă un bătrânel inimos, care, după ce ne-a îndrumat spre locurile (cu nume ciudate ca bulevardul „Pahepistaniah“, piaţa „Canigas“, cartierul „Kifisia“, stră­zile „Kokoni“ sau „Pazmazoglu“) de care-l întrebasem, şi după ce a aflat că suntem­ români veniţi cu Craiova, în loc să ne înjure şi să-şi ia străzile înapoi, a tresărit şi a spus : „Rumania, da, da,­­Rumania — Ceauşescu“. Emoţionant • Mai era o oră pînă la începutul me­ciului şi autocarul ne-a adus, în sfîrşit, la stadionul­ Olimpic din Atena, luminat şi chiar in răi­nit de o instalaţie de noc­, turnă de care şi Craiova are atita­ ne­voie. Aşa Cum ne aşteptăm, „prietenii“ noştri ne-au întâmpinat deasupra intră­rii de la cabine şi doar Zeii Olimpului i-a­u salvat pe Cămătaru de nişte cutii de suc aruncate de sus ; este adevărat că dacă ni le-ar fi oferit pline şi intr-un mod civilizat după meci, le-am­ fi mulţu­mit cu plecăciune deoarece după un efort ca acela al unui meci cu Olym­piakos sucurile greceşti sint binevenite • Vestea sosirii craiovenilor la stadion ■s-a răspîndit şi lumea, care umplea înce­t­­irieet stadionul, s-a unit intr-o singură voce, şi-a început să-şi încurajeze echipa in toate felurile posibile. Spectatorii greci, suporterii lui Olympiakos, trebuie totuşi respectaţi datorită felului unic în care-şi susţin preferaţii, ei organizîn­­du-şi cântecul în reprize de aplauze, urmate de cite două „bombe“ „O­lym-pia­­kos“ şi de zeci de petarde şi fumigene alb-roşii, apoi de ninsori de hârtiuţe — papolitas ? ? — şi alte strigăte се-ţi fur­nică întreg trupul, dîndu-ţi sentimentul că da, trebuie să te supui şi să le laşi favoriţii să triumfe • în această atmos­feră vulcanică, jucătorii, încă neechipaţi pentru joc, au intrat pe gazon să se do­cumenteze asupra terenului, să le intre în firesc zbuciumul tribunelor, să se obişnuiască cu atmosfera. Un moment ce-mi va rămîne multă vreme în suflet este acela în care, îndreptindu-mă îm­preună cu Sorin Cîrţu, culmea, spre poarta în care urma să marcheze peste puţină vreme, el mi-a spus cu o vădita tensionare : „Се-ar fi să le înfig un gol grecilor în plasele alea portocalii, unu­lt­­ihăcar, unul“... A avut dreptate, şi o ţară întreagă a fost şi este fericită de acel gol mare al lui Cîrţu . 7 noiembrie 1976 înseamnă debutul lui Geolgău; în divizia A. 7 noiembrie 1979 înseamnă începutul unei mari cariere europene a Craiovei cu acel 2—0 de la Leeds. 7 noiembrie 1984 înseamnă confirmarea prin acest 1-0 de la Atena in faţa lui Olympiakos Pireu a valorii echipei oltene, „campioana unei mari iubiri“. ANDREI PAUNESCU ■ Mir­cea Stădulescu le dă ziariştilor greci „reţeta“ pentru 1—0 ! Puţină istorie înfiinţată (odată cu clubul) in 1948. Universitatea n-a promovat in divi­zia A deci­ in 1964, asta după ce, ca o curiozitate, in 1955 juca în divi­zia C ! La 10 ani după promovare, a devenit campioana ţării, ispravă pe care a mai repetat o in 1980 şi 1981. Ilia si-a inscris in 4 rînduri, 1977, 1978, 1981 şi 1982, numele pe lista ciştigă­­torilor Clipei României, în cupele europene. Universitatea Craiova evoluează anul acesta pentru a 12-a oară, după următorul „grafic“ : Cupa campionilor : 1974, 1980, 1981 ; cea mai bună performanţă ; 1981, cind a eliminat pe Olympiakos Pireu (3—0, 0—2) și R. K. Copenhaga (0—1, 4—1), cetit­ul iu turul III lui Bayern Mün­chen (0—2, 1—1) . Cupa cupelor : 1977, 1978 (un an neinscrisă) ; cea mai bună performan­ță : 1977, cînd a pierdut în turul II (eliminase pe Olympiakos Nicosia) la Dinamo Moscova ; Cupa K­.E.I.A. ; 1971 (prima ei participare internaţională oficiala, 2—1 si 0—3 cu Pees Rozsza). 1973, 1975, 1979, 1982, 1983, 1984 : cea mai bună performanţă; 1983: cînd a ajuns pînă in semifinale, cea dinţii formaţie ro­mânească similinalistă intr-o rompe­tiţie europeană, după o suită de­­ ca­lificări, 3—1 şi 0—1 cu F­iorentina, 2—0 şi 3—0 cu Shamrock Rovers, 0—1 şi 2—0 cu Bordeaux, 2—3 şi 1—0 cu F. C. Kaiserslautern ; a ratat intra­rea în finală fără să fi fost învinsă : 0—0 şi 1—1 (la Craiova) cu Benfica Lisabona. Din 1971 pină azi, Universitatea a susţinut in competiţiile europene 16 de meciuri. A cîştigat 20, a terminat la egalitate 9 şi a pierdut 17, avind un golaveraj pozitiv 58—47. A acumulat, calculul e simplu. 49 de puncte. O ultimă statistică : la partidele ei au asistat aproximativ 1 500 000 de spec­tatori, dintre care aproape 800 000 pe stadionul „Central“.

Next