Flacăra, octombrie-decembrie 1992 (Anul 82, nr. 40-52)

1992-10-07 / nr. 40

unul din directorii afacerilor importante ale momentului ar mărturisi că n-a fost securist • MUZEUL de istorie natu­rală din Fălticeni are o sec­ţie de peşti. Muzeografii nu mai au bani cu care să pro­cure oficial hrana peştilor, aşa că le dau hrană neoficială, stavrizi congelaţi. Peştii mă­­nîncă peşti, tot aşa cum ro­mânii mănîncă români • VENIT DIN TIBET, contele vizionar Incapucciato poves­teşte, în revista „Magazin“, că în România sînt aşteptaţi „şapte ani apocaliptici“. De ce trebuia să meargă contele tocmai în Tibet ca să anunţe asta, nu ştiu ! Eu vin de cu­­rînd de la Brăila şi vestesc vreo zece. Şi nici măcar nu ştiu ce­ i mai rău : să avem secetă sau să n-avem? • ZIA­RUL „TOTUŞI IUBIREA“ precizează motivele pentru care cenaclul cu acelaşi nume şi Adrian Păunescu n-au par­ticipat la mitingul P.S.M. de la Bucureşti : se găseau la Craiova. Aşteptăm cu emoţie un spectacol al cenaclului în Piaţa Revoluţiei din Bucu­reşti, cum ar zice Băcanu, „la o oră de vîrf“ . UN TEXT DIN 1948 semnat de Silviu Brucan : „Aceasta (n.n. vînzarea de patrie) se tradu­cea în fapt prin aservirea e­­conomică a bogăţiilor ţării, preluate de trusturile străine, prin închirierea independen­ţei României pe tejghelele că­mătarilor apuseni, în sfîrşit, prin tendinţa de a îngenun­chea poporul la picioarele imperialiştilor englezi şi fran­cezi, apoi ale celor germani“. Cei care au făcut asta, guver­nanţii ţării dinainte de 1945 trebuiau loviţi — conform cre­dinţelor politice din acel an ale lui Silviu Brucan — „fără cruţare, pînă la lichidarea de­finitivă“. Douăzeci de ani mai tîrziu, stipendiat de capita­lişti, Silviu demonstra supe­rioritatea sistemului imperia­list asupra celui socialist. Numai că toţi cei care ar fi putut s-o şi realizeze fuseseră „lichidaţi definitiv“ de Silviu- TUDOR OCTAVIAN . M în cursă M­FA Ecourile alegerilor legislative şi pre­zidenţiale par a se stinge treptat, dis-­­ cret, calculat. Pluteşte, totuşi, o undă­­ de nelinişte în aer. De neîncredere, mai exact spus. Ne-au păcălit din nou Iliescu şi camarila sa ? Poate că nu, poate că da. Tot ce se poate, zic cei mai sceptici. Scenariile se pot face nu doar în stradă şi la Piaţa Universită­ţii, ci şi pe calculator. Chiar mai in­genios. Neadmiterea specialiştilor LADO la „numărarea bobocilor“ vor­­beşte despre aşa ceva. Dacă s-au fă­cut „ciordeli“ la actuala campanie electorală, aspectul este de actualitate, întrucît s-au făcut fraude la lumina zilei şi a serii, mai ales. Oamenii rămîn interzişi la un as­pect. Dl Petre Roman trebuie să ştie cine a plătit INFAS-ul în mai ’90 ! Tot dînsul trebuia să prevină specia­liştii şi reprezentanţii partidelor în legătură cu faptul că firma INFAS din Germania a lucrat cu specialişti de la IRSOP. Cu oameni de teren, mai exact spus, care centralizau da­tele. Calculatoarele sunt cuminţi, în­ghit ce se beagă in ele. Specialiştii sunt la fel de cuminţi. Depinde cine îi plă­teşte. Noi, însă,­­am lăsat pe moment rigiditatea calculatoarelor la o parte şi ne-am coborît în iureşul străzii şi al crîşmelor. Nu spunea Dostoievski faptul că a cunoscut Roma mai de­grabă din crîşmele periferice decit din marile muzee ? La masa verde, faţă-n faţă, am auzit unele replici pe care nu credeam să le pot auzi vreodată. Ele infirmă, categoric, zvonul că po­porul e prost, că au mers la vot ca turma la păscut. Altceva a fost pînă la urmă la mijloc. Activiştii comu­nişti aveau jocul electoral la mină şi la picior. Ei aveau o experienţă de 45 de ani. Romanticii conducători ai partidelor noastre istorice au fost cu adevărat romantici, uitînd că nu au de-a face cu Londra, ci cu Lipscani-ul. Asta e. Deocamdată. A ne iluziona că este altceva, este o nouă iluzie tim­purie. „La Mama Leone" Localul privatizat „La Mama Leo­ne“ se află undeva la intersecţia stră­zilor Acvilei cu Sirenelor, în spatele Poştei Puişor din sectorul 5 al Capitalei. Din cînd în cînd aici se bea o bere bună. Discuţiile n-au pornit ca din senin, ci ele erau deja dema­rate binişor. Multă vină se dă tocmai pe ex-premierul Petre Roman, care n-a făcut suficientă „distincţie“ între un trandafir şi o tufă, dar şi pentru unele aspecte prolixe din activitatea sa. Deşi este socotit „cel mai frumos şi politicos om al anului“, asta nu mai ajută la nimic. „Cum rămîne cu vilele din Primăverii ? Dar cu AIR­­BUS-urile contractate la sume groaz­nice pentru buzunarul gol al ţării ?! Cum rămîne cu privatizaţii lui Seve­rin ?“, întreabă nea Roşea, iar dl Bulai îi ia apărarea, spunînd că s-a vorbit mult rău în numele lui Roman, mai ales după cearta cu „babacu“. Roman şi ai săi tehnocraţi au încer­cat cîteva pîrghii ale reformei. Arunc o nadă. „Reforme, reforme, dar oame­nii lui Iliescu , Bîrlădeanu şi Mar­ţian, puneau frînă la roata din faţă” ...a spus Ilie Şerban, din strada Ion Creangă. „Iliescu nu­­ s-a băgat la mica ciupeală, ca Roman, cu boutigu­­rile neveste-sii; le avea dinainte pe toate“, a spus nea Fane. Nea Stelică, zis şi Croitorul (i-au desfiinţat uni­tatea privatizaţii, cei care au avut „parai“ mai mulţi), zice : „Cei din fruntea ţării şi a bucatelor şi-au îm­părţit între ei diplomele şi medaliile , dar şi fondurile din contul „LIBER­TATEA“ şi chiar din conturile se­crete ale lui Ceauşescu“. Se pronunţă trei nume : Iova Aurel, zis Baban, Iova Constantin, zis Limbă, şi Atana­­sie Stănculescu, zis Gipsomanul. N-am înţeles exact dacă vreunul dintre ei ştie despre acele maşinaţiuni subver­sive, „pen’că“, aşa zice nea Tudorică . „Au moşit-o cu Legea fondului fun­ciar şi ce-a ieşit ? Dar cu Legea 42/ 1990, completată cu Legea 93/1992, ce-a ieşit ? Fiul meu a avut braţul ciuruit. Au mîncat porcii mărgărita­rele dintre grăunţe“... Arunc o altă vorbă pe tarabă, cum se spune. Ce fel de alianţe, ce fel de coaliţii politice se vor face ?... Nea Stelică Tudorache, cunoscut co­mesean la „nea Nelu“, spune, la un moment dat, răspicat : „Guvernul Sto­­lojan a scăpat alegerile din mînă. E tot de-al lor , a răspuns de vămi, pă urmă de finanţe“. Dl Ceartoi Con­stantin pare a se război cu umbrele. La un moment dat intră în vorbă şi nea Ticu Negrilă, iar Fane Spătaru îi ţine isonul „Zi-e p-aia dreaptă". Şi omul o zice : „Cîmpeanu a avut 4 mi­niştri şi 7 secretari de stat în gu­vern. Ce-au făcut în acest timp Raţiu şi Coposu ? Au stat pe marginea şan­­ţului ! Nu poţi cîştiga un război, fără să participi la el". „Domnu , vedeţi că e unu’ de la Mănăstirea Secu. Mai sunt to’ 400 000, care să se mărturi­sească "... Dar voi, ţiganii, mă rog, romii, de ce nu v-aţi ales parlamentarii şi se­natorii voştri?! „Oamenii noştri au dansat cu Iliescu. D’aia l-au uns pe Cioabă la Mănăstirea Bistriţa.“. Cum d-aia ?! „Păi, ai noştri s-au înţeles bine şi cu miliţienii lui Ceauşescu şi se înţeleg bine şi cu poliţiştii lui Iliescu“. Cum e, bre, cu lebedele alea din Viena şi cu pisicile din Frank­furt ?, mai arunc o frază. Apoi vine vorba despre Germania şi pretenţiile „regelui“ Cioabă. O „ch­irandă" cu un plod în braţe aruncă vorba că tocmai 5 kg cântăreşte coroana lui Cioabă Altul, mai poţ, spune că e făcută din „inele, măsele şi din mahmudele“. Eu cred că va fi al treilea tur­ de scrutin la preşedinţie, fiindcă şi ale­gerile legislative se vor repetă, spun: „Nu se poate ca 13—15 la Sută din votanţi să fi fost atît de tîmpiţi, in­cit să nu ştie unde să pună ştampila ! Nici asta nu se poate ca un milion (1000 000) de romăni să se fi plimbat de la Ana la Caiafa, exact în ziua alegerilor !“. Asta a spus el Con­stantin Danielescu. Atitudine la care dnii Cornel Pop şi Mircea Sperm­en­­zeu au adăugat. ..Aşa e. Aşa e.“ Re­porterul ce să comenteze in plus sau în minus ? Cine a plătit INFAS ul ? Această întrebare e tot mai frec­­ventă în ultimele zile. „Dl. Rom.nu știe cine a plătit INFAS-ul in mai ’90. Acum dl Cherechean­u s-a pus cu ancheta parlamentară iar pe urmele domniei sale". Am fericita ocazie să întîlnesc un inginer, care a lucrat la CEPECA, fostul „institut" de instruire a cadrelor. Să­­ spunem dl Drago­­mir, fiindcă a refuzat să-și dea nu­mele întreg îl avertizez că in peri­oada domniei lui Ceaușescu am apă­rat un inginer foarte capabil de la CEPECA, iar dînsului îi este frică acum, în plină libertate a cuvântului Nu pot să-l clintesc din loc. Dl Dragomir spune cîteva aspecte fundamentale : „Neadmiterea specia­liştilor LADO vorbeşte de la sine. Plaudele electorale nu s-au semnalat doar la Craiova, ci mai peste tot ! Eu mă mir sincer că nici FSN-ul şi nici CDR-ul n-au fost pregătiţi pentru aşa ceva. Convenţia Democratică ar trebui să propună anularea alegerilor legis­lative. La aceste alegeri să fie un control sever". Ce spune nea Udilă ? Că „România este singura ţară cripto­­comunistă din fostul bloc răsăritean“. Că „ne-am făcut de băcănie“. Că bio­grafia foştilor comunişti, aciuaţi la FDSN, iese la suprafaţă „ca o baligă plutitoare". Totuşi, am­ refuzat să cred că sîntem­ un „popor de proşti, de tîmpiţi"4.­ Răbdarea şi toleranţa româ­nului nu pot fi confundate în toate situaţiile cu prostia. II. apropiere sînt două bisericuţe cochete, absolut frumoase pentru stră­zile acestea mărunte, aproape insig­nifiante. In zona „Pieţei Coşbuc“ mi s-a făcut puţin frică. Mulţi bruneţi şi manglitori dar, mai ales, mulţi oa­meni beţi, la o oră cînd încă ziua se înglnă cu noaptea. In preajma celor două bisericuţe, situate la vreo 250 m una de alta, gindul mi s-a îndreptat la cele biblice. Riposta apăsătoare a lui Rică Udilă, zis şi Carcarache, îmi şfichiuie şi acuma în urechi­­ ,­­Stolo­­jan a scăpat alegerile din mînă cu bună ştiinţă. Este omul lui Iliescu“. Nici nu mai ştiu dacă nea Nelu sau Udilă a spus asta. Dar aveam să mă conving că oamenii aveau perfectă dreptate. Atit, A. Năstase, cît şi T. Sto­­lojan sunt oamenii lui Iliescu, mai mult sau mai puţin declarat. Aşa sus­ţin oamenii. ,,Se vede cu ochiul liber". Aflu că intre timp am pierdut clau­za. Aflu veşti despre groaznicele inad­vertenţe şi fraude electorale. Aflu că tineretul nu a participat la vot. Aflu că „prostimea“ l-a votat iar pe Ilies­cu. Aflu că Oltenia lui Ceauşescu şi Moldova lui Druc au mers pe mina moartă a lui Iliescu. Dar mă apropii de bisericuţă şi aprind 16 luminări. Preotul parcă mă ştie de undeva, dar nu zice nimic. Mă reculeg în sinea mea bulversată. La un moment dat, Îmi aduc­ aminte cum Lazăr l-a între­bat pe Fiul Omului : „Cînd, Doamne, va fi împărăţia lui Dumnezeu ?“, în­trebare , la care Mîntuitorul nostru Iisus Christos a răspuns lapidar: „Va fi, Lazăre, va fi !“. DORIN SĂLĂJAN ■ Ina neagră a h­sop ■ —mmm ' ■ ti ~ —t~ n­r rm mi rr~ r~ "miercuri, 7 octombrie 1992 ROMÂNIA ROŞIE Multă vreme ţara noastră a fost in Europa răsăriteană doar o insulă latină. Acum ea este şi o insulă roşie. Fiindcă, una peste alta, România de după 27 septembrie 1­992 este mai de stingă decit cea de după 20 mai 1990. Atunci, în conglomeratul fesenist se amestecau mai toate culorile şi era greu de stabilit cota de roşu. Acum roşul, vizi­bil de la distanţă, este prepon­­derent. De ce s-a întîmplat aşa ? De­sigur, au jucat aici un rol, şi încă unul important, şi fraude­le, şi scandaloasa afacere a bu­letinelor de vot anulate, şi sfo­răriile de culise şi manevrele oculte fedeseniste, şi întreaga mafie iliescenistă, şi utilizarea de către stăpînire în scopuri e­­lectorale a tuturor mijloacelor materiale, administrative, de constrîngere ş.a .pe care le-a avut pe gratis la dispoziţie, şi machiavelismul, tenacitatea şi tupeul dlui Iliescu, şi televiziu­nea, şi sondajele­­ IRSOP— INFAS, şi multe altele. Hotărî­­tor a fost insă un­ alt factor : faptul că la noi, la nivelul „maselor“, al mulţimii fără conştiinţă politică, dar care al­­­cătuieşte marea majoritate a electoratului, omul nou s-a for­mat şi-l avem. Nu desăvârşit, insă suficient de modelat şi de programat ca să poată consti­tui pentru dl Iliescu şi ai săi o pradă uşoară, o masă de mane­vră ideală. Rob al spiritului gregar, omul nou s-a dezobiş­nuit să fie el însuşi, el se sim­te parte dintr-un întreg şi nu vrea să se mişte decât cu în­tregul şi ca întregul. In conse­cinţă, pe omul nou îl aranjea­ză să gîndească altul pentru el şi să aibă altul grijă de ziua lui de mîine, asigurîndu-i cas­­tronul cu ciorbă. El a dat as­cultare cehi, care i-a promis toate acestea. Şi a pus ştempe­­lui pe cei trei trandafiri. Postura României de insulă roşie va aduce locuitorilor ţării noastre multe dezavantaje, pa­­gube, neplăceri şi suferinţe. Mai mnntlt de toate, ceea ce s-a numit reformă, adică progra­­mul de trecere a României de la socialism la capitalism, este în pericol : F.D.S.N.-ul ar pu­­tea s-o blocheze­. Sunt compro­mise raporturile economice cu străinătatea (a se vedea ne­­acordarea clauzei americane), perspectivele investiţiilor stră­­ine. Intrarea noastră in Europa este frinată şi aminată sine die. De asemenea, se îndepăr­tează şi mai mult momentul înfăptuirii­­reîntregirii, al de­venirii Basarabiei. la', patria­­marini. • ; i . t ri - 4 *; par studiul în roşu- i)? spina­­' iseâ, 'rhibănitor' im *va dura o veşnicie.­ Timişul şi .viaţa vor decolora concepţiile . greşului corpului electoral românesc, şi atunci România se va izbăvi de roşu. Totul' va depinde de­ vi.­rteza cil bare omul» nou din Ro. .. mâniai de azi se­ va retransfor­­ma in om vechi. Adică adevă­rat. Adică normal. ION D. GOIA . PAGINA 3

Next