Flamura, octombrie 1970 (Anul 18, nr. 1830-1856)

1970-10-20 / nr. 1846

• 2 m Despre ce n-au discutat comuniștii de la laboratoare­­ U.C.M.R. Într-un răstimp de o săptămî­­nă la una și aceeași organizație de partid, cea de la serviciul la­boratoare al U.C.M. Reșița adu­narea de alegeri a trebuit să fie ținută de două ori. Ce a determi­nat această situație ? Cauzele sunt mai multe. în primul rînd, felul cum a fost pregătită și condusă prima adunare și în al doilea rînd lipsa de răspundere de care au dat dovadă membrii de partid pe parcursul lucrărilor ei, gravele Încălcări ale disciplinei de partid. Că darea de seamă nu a oglin­dit gîndirea unui larg colectiv, a întregului birou, că nu a fost a­­nalitică și combativă de la un cap la altul, au exprimat-o in cuvîntul lor mai mulți comuniști. Tonul dat de darea de seamă a fost însușit de majoritatea vorbi­torilor , în loc să se facă o ana­liză critică a felului cum a mun­cit organizația de partid în an­samblul ei pentru înfăptuirea sarcinilor care îi reveneau, să se fi referit mai mult la stilul și metodele folosite de birou pentru asigurarea controlului îndeplinirii hotărârilor, desfășurarea muncii de educație, conducerea organiza­ției U.T.C., a celei sindicale, res­pectarea disciplinei și altele, ma­terialul s-a oprit la probleme mai puțin importante. Singurul care a atras atenția asu­pra celei mai importante probleme ce trebuie rezolvată aici a fost co­munistul Andrei Dane. „La noi sunt cazuri de indisciplină și asu­pra acestui aspect trebuie să ne îndreptăm toată atenția. Unii to­varăși lipsesc de la ședințe, iar la această adunare aproape că nu ne înțelegem om cu om“. Lu­crurile așa au stat. Deși prezidiul adunării a invitat pe cei pre­zenți la respectarea disciplinei, o parte din membrii de partid erau preocupați doar de „pe Cine să propună în noul organ“. Ne alăturăm și noi părerii to­varășului Andrei Dane că pro­blema asupra căreia trebuia in­sistat mai mult în această adu­nare este întărirea disciplinei, cla­rificarea răspunderilor care revin comuniștilor, fixarea măsurilor ce se impun pentru îmbunătăți­rea muncii de educație în viitor. Indisciplina s-a toată amploarea ei manifestat în atunci cînd s-a trecut la punctul doi de pe ordinea de zi. Discuțiile în con­tradictoriu, neseriozitatea din partea unora cînd au făcut pro­­puneri-știind foarte bine că în bi­roul organizației de bază se aleg comuniștii cei mai pregătiți pro­fesional și politic, care prin În­treaga lor comportare merită a­­ceastă cinste — a culminat cu pă­răsirea adunării de către Ion Furcu, Ion Bot, Alexandru Con­stantin, Ion Imbrescu, Gheorghe Anton (fostul secretar, membru în prezidiu, propus din nou pe lista de candidați) și Mihai Ji­­brițchi. Vina este în primul rînd a comuniștilor amintiți, care au încălcat disciplina de partid. Dar. Adunări de dare de seamă și alegeri în organizațiile de partid la această situații s-a ajuns și datorită felului defectuos în care a fost condusă adunarea, modului în care Alexiu Judea, locțiitorul secretarului comitetului de partid din uzină, a pus la vot propune­rea ca Alex. Constantin să fie trecut pe lista de candidați, în final s-a produs o altă abatere de la instrucțiunile C.C. al P.C.R. cu privire la alegeri­ la votare a participat și un membru de partid aflat în evidența altei organizații de bază: în urma sesizărilor făcute de mai mulți comuniști, biroul Co­mitetului municipal de partid a cercetat cele întâmplate la adu­narea amintită și a convocat o nouă adunare a organizației de­­ bază. Aici s-a discutat timp în­delungat despre indisciplină și urmările ei, comuniștii Constan­ța Stan, Silvia Munteanu, Dușan Vulcan, Octavian Munteanu, Eli­­sabeta Zangă și alții au luat po­ziție hotărîtă față de abaterile celor care au părăsit sala de șe­dințe, stabilind măsuri statutare pentru cinci dintre ei. De ce nu a fost sancționat și Mihai Ji­­brițchi, tot atît de vinovat, nu am înțeles, cum nu am putut în­țelege nici propunerea ca Gheor­ghe Anton, sancționat de data aceasta să fie trecut pe lista de candidați pentru noul birou. Oare în urma celor întîmplate mai merita această cinste ? Aici mai este vorba și de altce­va. Lipsa de maturitate politică a unor membri de­ partid îi împie­dică să trateze problemele cu toată seriozitatea și răspunderea, să analizeze în spirit critic și autocritic neajunsurile și să pro­pună cele mai bune măsuri de înlăturare a lor. Nu este de mira­re că și de data aceasta au ieșit în evidență unele carențe ale mun­cii de educație. Nu toți din cei puși în discuție au dat dovadă de un dezvoltat simț autocritic. Dacă la prima adunare au lipsit de la votare 6 membri de partid, la a doua adunare 4 comuniști erau în concediu, 4 în delegație și unul (ing. Adrian Anastasiu) nemoti­vat. Și mai este încă ceva : nici de data aceasta adunarea nu și-a atins pe de-a întregul scopul, pentru că trei dintre cei propuși pe lista de candidați pentru noul birou au întrunit același număr de voturi. Urmează ca biroul co­mitetului uzinal să confirme pe primii cinci și să stabilească noi alegeri pentru încă doi, așa cum s-a votat în adunarea amintită. O concluzie se desprinde și pen­tru comitetul de partid de la U.C.M.R.: trebuie acordată mai multă atenție felului cum se pre­gătesc adunările de dări de sea­mă și alegeri și îndeosebi se cere dat un ajutor mai mare organiza­ției de bază de la laboratoare, pentru ca și aici să se imprime un climat de muncă sănătos, în vederea îmbunătățirii activității de educație. ȘT. NEGOIU VIAȚA CULTURALĂ Un eveniment ce se impune tradiției: Adunarea condeielor caransebeșene Devenită tradiție, adunarea con­deierilor din Caransebeș s-a do­vedit o acțiune de real interes pentru creatori și public trivă. Deschisă de tovarășul de opo­Ro­mulus Țigu, secretar al comitetu­lui orășenesc de partid și primar al orașului Caransebeș, adunarea a ascultat cuvîntul de bilanț al activității cenaclului „Ioan Sla­vici", rostit de poetul George Sű­ru. între altele, au fost relevate succesele obținute de scriitorii din acest important centru cultu­ral al județului. Au apărut volu­mele de versuri „Bilete pentru imaginație" de Nichifor Mihiuță și „Așteptarea coralilor" de George Suru, se află sub tipar romanul „Verigile" de Horia Vasilescu, iar tineri ca Mircea Birșilă, Ion Geor­ge Șeitan, Cora Stela, Petru Boca s-au impus în paginile presei, u­­nii dintre ei fiind remarcați și de critică. Discuțiile care au urmat, și ca­re s-au bucurat de aportul com­petent al scriitorilor Petru Vinti­­lă și Ion Oarcăsu, au clarificat u­­nele aspecte ale­ creației literare contemporane. O temă care a re­ținut mai mult timp atenția audi­toriului a fost dezvoltarea litera­turii beletristice și raporturile ei cu dezvoltarea științei și tehnicii. De asemenea s-a discutat pe mar­ginea unui subiect generos : creș­terea prestigiului literaturii ro­mâne pe plan universal. Fără a tăgădui importanța și u­­tilitatea unor astfel de dezbateri, sîntem de părere că ar fi fost mult mai necesară o dezbatere am­plă și la obiect pe marginea lite­raturii scrise de creatorii caran­­sebeșeni — a succeselor și poate insucceselor — un fel de bilanț anual, și care nu a fost posibilă din cauză că în afara unei lecturi sumare din propria creație a poe­ților George Suru și Nichifor Mi­huță, ceilalți poeti și prozatori din cenaclu nu au fost incluși in programul ședinței. A doua parte a acțiunii a cu­prins o șezătoare tinută la libră­ria „Ion Creangă". Au citit din creația lor Anghel Dumbrăveanu, Horia Vasilescu, George Suru, Ni­chifor Mihuță, Traian Dorgoșan, iar Petru Vintilă și Ion Oarcăsu au evocat, unele momente din via­ța literară a Caransebeșului. Pre­zentarea scriitorilor a fost făcută de către tovarășul Ion Man, direc­tor al Centrului de librării din Re­șița, ceea ce a contribuit la mai buna cunoaștere a scriitorilor res­pectivi in rindurile publicului. Din păcate, amatorii de autografe au trebuit să se mulțumească cu blod-notesurile, întrucît cărțile autorilor prezenți la șezătoare nu s-au găsit la... librărie. Poate că un efort mai susținut și făcut din vreme ar fi dus la aprovizionarea cu volumele scriitorilor care au fost de fată la intîlnirea cu publi­cul. La viitoarele ediții ale „Adună­rii condeielor caransebeșene" ar trebui să se acorde importanța cu­venită dezbaterii profunde și te­meinice, cu aportul unor critici de prestigiu, a creației membrilor ce­naclului „Ioan Slavici", ceea ce ar ridica nivelul și consistenta creatoare a unor astfel de întâl­niri. ION CRIȘAN Aspect de la cea de a doua adunare a condeierilor caransebeșeni care a avut loc duminică. SPANILY DIETWALD — Oțelu Roșu : Ce am putea să vă spunem in plus, afară măsura pe care a-ți luat-o de și singur, aceea de a vă adresa direct organului in competința căruia cade obiectul sesizării dumneavoastră ? ANTON MUDRA — Rudă­­ria : Scrisoarea civ. stă in a­­tenția redacției. CORNEL NAGHIU — Ca­ransebeș . Am verificat încă odată cazul semnalat și am a­­juns la același rezultat pe ca­re vi l-am comunicat anterior, intr-o scrisoare trimisă cu poș­ta. NICOLAE MARTINESCU — Băile Herculane . Redacția făcut demersurile necesare pe­­ lingă Consiliul popular din Herculane pentru rezolvarea sesizării dv. IOAN MAYER — Rusca Montană . Am primit și ulti­mele scrisori, care vor fi fo­losite ca material informativ și documentar. CONSTANTIN BORLOVAN — Caransebeș : In mare parte problemele ridicate de dv. au fost aduse la cunoștința re­dacției și de alți cititori. Ele au fost trimise spre rezolvare organelor în drept. RADUCEANU MELENCU. UN GRUP DE CETĂȚENI— Marga : Problemele ridicate in scrisorile dv. au fost tri­mise spre cercetare Inspecto­ratului județean de miliție. IOAN VLAD — Sălbăgelu Nou : Intr-adevăr, la restau­rantul „Modern“ din Caran­sebeș, fiind de categoria in­­tima, nu se poate intra decit intr-o ținută vestimentară co­respunzătoare. Aceasta nu scu­ză, insă, lipsa de tact și poli­tețe a ospătarului respectiv. Rubrică realizată de C. GALESCU Să stăm­ de vorbă ­! ' | Pe agenda caselor­­ orășenești \ •I de cultură­­ i' B Oravița \ '■ \ | | Formațiile Casei de cultură­­ pregătesc in aceste zile mai­­ \ multe programe artistice. Ast­­a i­a fel, peste o săptămînă, ansam­­­­blul folcloric va prezenta la \ * Ciuchici un spectacol artistic­­­­ intitulat: „Doină și cintec că- i l­rășan". Formația de teatru va J­i oferi vineri locuitorilor orașu­­­­­­lui Anina piesa Camera de i ^ alături de Paul Everac. j ■ B Băile Herculane \ \ i ! Oaspeților din stațiune le ? sunt oferite momente plăcute \ f de destindere (seri culturale s i distractive, concursuri etc.) și i in același timp acțiuni instruc­­­­­­tiv-educative prin care sunt­­ \ inițiați în unele secrete ale i­m­puterilor tămăduitoare ale J­­ Băilor Herculane sau li se ofe­­­ *­ră posibilitatea de a cunoaște \ \ frumoasele împrejurimi ale i | stațiunii. Au putut fi viziona­­t ] te, de asemenea, mai­i spectacole intre care cel mult e­­ pre­­­ /­zentat de Teatrul de stat din­­ * Reșița cu drama lui Camil­­­­ Petrescu. Suflete tari. Seri­a­­ a avut loc Un program­-concurs, 1 / cu participarea oaspeților pen­­­­­­tru a stabili „Cel mai bun so­­­­­­list al seriei“, iar astă-seară, i 1 Teatrul german din Timișoara ?­­ prezintă un spectacol. î t Spectacol de operă Opera de st­at din Timișoara o­­feră astăzi publicului reșițean do­uă spectacole (orele 16,30 și 20) la sala Casei de cultură a sindi­catelor cu un „Triptic de balet". Programul se compune din Bolero (tablou coregrafic după muzica lui Maurice Ravel), Simfonia fan­tastică (după „Memoriile unui ar­tist“ de Hector Berlioz) și Șehera­­zada (poem coregrafic după „1001 de nopți" pe muzica lui Rimski Korsakov). Avancronică la un proces Ascultăm o bandă de magneto­fon. Deși cunoaștem cele imprima­te, totuși ascultăm. Ascultăm pen­tru că un tînăr de 19 ani, ajuns în fața anchetatorului, își deapă­nă povestea scurtei lui vieți. Glasul îi tremură. Se pare că abia acum își dă seama de gravi­tatea faptei. Vocea este a unui om obosit, care cere iertare. Dar, altă iertare se poate acorda unui vis care se face vinovat de tâlhă­rie ? *- Regret sincer ceea ce am fă­cut și-mi aștept pedeapsa. Știu că va fi aspră, dar o merit. Banda se rotește agale, iar cu­vintele curg lent, rostogolindu-se peste respirația povestitorului. — Pe tata nu-l cunosc, iar ma­ma m-a lăsat în apele mele. La 16 ani, cu încă patru prieteni de vîrstă apropiată, aveam la activ 4 spargeri. Aflasem gustul țuicii și ne-o procuram de prin și restaurante. Și domnului burete pro­fesor îi plăcea țuica. Beam îm­preună. Ne-a prins însă miliția și ne-a condamnat pe diferite ter­mene cu suspendarea pedepsei. Dacă ar fi fost mai aspri cu mine atunci, poate că azi... Marian se întrerupe. Suspină a­­dînc. Ce o fi gîndit în acea clipă ? „Țurcă, prieteni, domnul profesor, bufete, restaurante .. Oprim magnetofonul și încercăm să-l analizăm din punct de vede­re psihologic pe acest tînăr. Pare absolut normal. Gîndește vorbește­ cursiv, și, ceea ce clar, ne surprinde, își interpretează fap­tele logic, cu spirit critic. Poate cu prea mult spirit critic ! Pen­tru că, dacă la virstă de 16 ani a ajuns să comită 4 furturi, iar la 19 ani revine în fața organelor de anchetă, nu este el singurul vi­novat. „Pe tata nu-l cunosc, iar mama.. Provenind dint­r-o familie dezor­ganizată, Marian Heger din satul Rafnic, comuna Lupac, a fost lip­sit de supravegherea necesară for­mării sale ca om integru, folosi­tor societății. A abandonat cartea și a pornit pe drumul aventurii. Se dezvolta in el dorința de a se situa mai sus decât cei de-o virstă cu el. Avea rata de ageră, îndemi­­nare și era conștient de aceste însușiri, dar nu găsea calea să și le afirme. Nu i-o jalonase nimeni. Cartea nu era grea pentru el, dar nu-i plăcea. Ar fi vrut să fie deodată mare, puternic și deștept, să nu-i stea nimeni in cale. Pro­fesorii l-au categorisit „derbedeu" și l-au lăsat in plata domnului, iar familia l-a pierdut de sub con­­trol — îmi plac cărțile de aventuri. Am citit multe. Scenele tari mă cuceresc. Creșteam­. Mă simțeam în putere și mi-a venit ideea să devin și eu erou. Dar cum ? Timp de un an am tot făcut la planuri. Furtul simplu mă dez­gusta. Voiam ceva mai mult. Ce­va care să... Povestitorul s-a oprit din nou. A făcut­ o pauză, apoi și-a reluat firul povestirii. —­ Mi-a căzut atunci în mină o carte mai veche care mi-a sugerat să-mi procur un pistol. — Pentru ce aveai nevoie de o armă ? — Nu știam încă și nici nu m-am gîndit la treaba asta, preocupat de procurarea Eram prea pistolu­lui. Mi-am făcut fel și fel de scheme. Să-l fur? M-ar fi prins și, gîndeam atunci, picam ca un prost. Trebuia să-l obțin prin for­ță. Simțeam această nevoie și mi-am întocmit planul de acțiu­ne, îmi propusesem să atac un paznic înarmat. Timp de un an de zile am umblat prin locurile pe unde se aflau paznici înarmați­­i-am studiat, am recunoscut te­renul. Mă angajasem la U.C.M Reșița, iar ca să nu dau de bă­nuit, îmi vedeam de treabă și Câștigam bine. — Aveai vreun prieten ? — Prieten? Dacă se poate nu­mi așa, da, și aveam pe fostul pro­fesor D. Butnaru. Lui de fapt î-am împărtășit planul meu. Cu el m-am sfătuit asupra modului de a acționa. Mi-a dat un ciorap de plastic să-l folosesc drept mască Si m-a invătat să lovesc paznicul cu un sac cu nisip pentru a nu lăsa urme. Ciorapul l-am pierdut, iar sacul cu nisip m-ar fi dat de gol. Mi-am procurat două cutite si o rozetă de robinet. Le purtam in permanentă asupra mea, fiind ga­ta să acționez la momentul o­­portun. Prilejul însă Intima să se ivească. In data de 25 aprilie am ieșit de la schimb și m-am în­dreptat spre un post de pază. In jur nu se afla nimeni. M-am a­propiat de paznic. Mergeam ne­păsător, lăsînd impresia că umblu fără rost. Paznicul m-a somat să-i prezint legitimația. Am dus mîna la buzunar și în loc de legitima­ție am scos rozeta de robinet, iz­­bindu-l pe paznic în față. A că­zut. Ii lovisem puternic și eram sigur că nu-și va reveni curînd. Mi-am scos cuțitul, am tăiat, cu­­reaua pistoletului și cu toc cu tot l-am pus în sin, pornind spre casă. Nu m-a văzut nimeni, dar imi era totuși frică- Două luni am țînut pistolul ascuns in podul casei. într-o zi i l-am arătat profeso­rului Butnaru. „Dacă-mi aduci un kg de winsky îți fac rost de 20 de cartușe" — mi-a spus ei s­­tuhcî. ■ t Nu mi-a făcut rost de cartușe și am plecat in București, la data de 13 iunie. Aveam de gînd să atac o bancă. Două zile m-am în­­viruit pe lingă bancă, dar m-am dat seama că risc prea mult și am renunțat, la idee. M-am gîndit apoi să atac Banca din Reșița. Intenționam ca in pli­nă zi, cu­ somația bold-up să-mi însușesc o sumă de bani, pe ca­re apoi să-i ascund și peste vreo 10 ani să-m­i cumpăr o mașină. — Și pînă atunci ? — La asta n-am mai avut timp să mă gîndesc, pentru că am fost identificat, și arestat. — Ți-ai pus problema că nu ți-ar reuși atacul ? — Dar în acest caz m-aș fi si­nucis. — Ce te-a determinat totuși să comiți acest act tîlhăresc ? — Știu că mă dezaprobați. Și toți oamenii cu mintea întreagă mă dezaprobați. Dar, sub înflăcă­rarea unei imaginații desechilibra­­te de romane polițiste și ambiția de a deveni erou cu orice preț, cei de-o virstă cu mine ... Marian Heger, aflat la virstă de 19 ani, nu mai poate fi socotit un copil. Și totuși, neglijat de către cei din jur, influențat de anumiți oameni decăzuți, luînd doar aven­tura din cărți și-a făcut un zeu din aventură Și nu a pregetat să comită o tâlhărie­ pentru a-și pune planul în acțiune. Poat­e că am fi tenta­ți să cre­dem că Hegel este un defechili­­brat, un om pierdut pentru socie­tate. Poate. Considerăm însă că fapta sa are implicații în felul în care anumite familii însuși în­țeleg să-și crească și educe copiii, în modul defectuos, condamnabil chiar cu care anumite cadre di­dactice declară incorigibili diferiți copii mai neasu­mpărați, mai impulsivi. Marian Helfer va compare în a­­ceste zile în fața instanței pentru a da socoteală asupra faptelor sa­le. A comis o tîlhărie și trebuie să-și primească pedeapsa. U­rmînd firul evenimentelor, condițiile, mediu! în care acestea s-au desfășurat­, apar o serie de autori morali ai tib­ăriei lui Hegel. Vor apare și aceștia în fața completului de ju­decată ? D. PETRESCU J. MUNTEANU REGRETUL SINGUR NU ESTE SUFICIENT! FLAMURA^ 1.84Ä Am fost recent martorii unui act din suita spectacolelor prezenta­te in cadrul dialogului pe aceeași scenă „Treptele măiestriei artisti­ce“ care, de data aceasta, a reu­nit formațiile sindicatelor din in­­vățămînt și domeniul sanitar. In programul acestei întreceri erau prevăzute genuri artistice mai puțin abordate de celelalte sindicate — orchestre de cameră, grupuri vocale, soliști vocali și instrumentiști de muzică cultă etc. Urmărind evoluția pe scenă a grupului vocal de la sindicatul in­­vățămînt, ne-am dat seama de po­sibilitățile de afirmare a acestui gen de artă în municipiul nostru- Ascultând ale ambelor orchestrele de cameră sindicate, dar mai ales aceea a sindicatului învăță­­mînt, am rămas cu convingerea că sunt perspective de reînviere a activității muncii simfonice în Reșița și, prin colaborarea ambe­lor genuri de formații, a operetei. Am ascultat cu plăcere interpreta­ si NAI NARE EFORT CREATOA­ rea solistelor Elisabeta Denese și Hermina Kiss și ne-am gîndit că asemenea elemente se mai găsesc în rîndul intelectualității pu­tlnd completa unele echipe artistica municipale. Dar, dacă astfel de numere din­­ spectacol ne-au dat sentimentul satisfacției, dacă am mai remarcat preocuparea sindicatului sanitar de a selecționa și constitui un mia cor și în același timp de a depis­ta elemente dornice de a fi pre­zente pe scenă, ca interprete de muzică populară și ușoară, am­ ră­mas totuși cu regretul că efortul unor activiști sindicali și a unor cadre de conducere nu a fost mai intens susținut. al Am fi dorit ca în grupul vocal sindicatului sanitar să zărim medici, farmaciști, cadre de con­ducere și nu numai asistente sani­tare, recent venite de pe băncile școlii (sau casnice, pensionare!)» am fi vrut să ascultăm în cadrul orchestrei de cameră și alți cu­noscători ai secretelor interpreta­­tive ale viorii, flautului, clarine­tului, cornului sau altor instru­mente. Ne amintim de asemenea că în urmă cu cîțiva ani la sindicatul sanitar activa o brigadă artistică de agitație care era mult aprecia­tă de salariații sanitari și cetățenii orașului. Am rămas apoi cu un gust a­­mar văzînd multele locuri goale ii; sală, deși biletele fuseseră vîndute. Ne întrebăm unde este interesul și preocuparea număru­lui mare de intelectuali de a fi alături de colegii lor, de a încerca să se integreze acestei mișcări uri­așe de amatori, de a-și pune în valoare talentul, capacitatea și calitățile de care sunt caracteriza­ți ? Am fi dorit, genuri specifice muncii și pregătirii înalte a celor ce s-au prezentat în concurs, un mai mare efort creator. Geo Nico­­lovici, de exemplu, care și-a re­­citat o creație proprie, nu putea să scrie un text de brigadă pe care să-l fi valorificat o formație sanitară? Poate concursul însuși trebuia să stimuleze, în toate în­­tilnirile, producțiile proprii ale unor talente locale. Rezumînd, putem conclude că mai mult interes din partea orga­nelor sindicale ale acestor insti­tuții este imperios necesar, cerin­­du-se a fi însoțite de o intensă muncă educativă și de atragere a elementelor care pot fi mai mult prezente pe scena artiștilor ama­tori. I.C. COSTIN Oaspeți nobili in pădu­rile de la lersig îmbogățirea fondului de vî­­nătoare din județul nostru re­prezintă o preocupare constan­tă pentru asociația vânătorilor și pescarilor și pentru organele silvice. Cu cîteva zile în ur­mă informam cititorii despre popularea fondurilor de vînă­­toare cu un însemnat număr de căprioare și fazani. De la Inspectoratul silvic județean am primit vestea că cele peste 9 000 de hectare de pădure de la lersig găzduiesc, la rîn­dul lor, pentru prima dată, un nu­măr de 19 cerbi lopătari. Cele 7 perechi de cerbi, a­­duse de cîteva luni din jude­țul Timiș, s-au și înmulțit, in noua vatră, avînd de acum cinci pui. Peste cîteva zile se încheie perioada de aclima­tizare și întregul efectiv de cerbi va fi lăsat liber pe fon­dul silvic, întrucît aceste ari m­le constituie o podoabă pen­tru pădurile județului nostru, suntem­ siguri că ele vor fi o­crotite, nu numai de organele silvice și de vînători, care au această obligație, ci și de toți cetățenii. In curînd, în aceeași pădu­re vor fi aduse și șase căpri­oare din fondurile județului Tim­­iș. Prin aceasta se urmă­rește realizarea unei infuzii­­­, populația locală de căprioare. în perioada următoare, se va continua acțiunea de popu­lare a diferitelor fonduri cu un însemnat număr de fazani. Prin acestea, în anii viitori ne putem aștepta la o îmbunătă­țire substanțială a fondului de vînătoare din județ.

Next