Foaia poporului, 1902 (Anul 10, nr. 1-52)
1902-10-26 / nr. 42
FOAIA Prețul «N»#.fejK8xt*tai s ;* «1 u . ...................................... . 4 coroano. i*'« «'jumftsfo 33 m . • 3 coroana. Pontra Rsstâai;* 10 tai »scai, «asapuiel« ie facut „T ^«ireifia“, joc. ts acțiuni, Sit.Su. Apare în fiecare Duminecă .Ajuf&i X« Sibila Duminecă, 13/26 Octomvrie 1902 Nr. 42 INSERATE s» puneres» birou! administraţiunel (strada Poplăcii nr. 15). Un şirgsmond prima dată 14 bani, a doua oară 12 bani a treia oară 10 bani. Esposiţia română din Situm Ziua de 19. o. a fost zi de sărbătoare nu numai pentru Sibiiu şi împrejurime, ci şi pentru ţinuturile mai îndepărtate. Din toate părţile s’au grăbit Românii noştri să asiste la deschiderea esposiţiei naţionale române din Sibiiu, care s’a făcut în presenţa unui public foarte număros Intre cei ce au onorat dela început cu presenţa lor esposiţia au fost Espelenţa Sa, metropolitul Ioan Meţianu, patronul »Reuniunii meseriaşilor români din Sibiiu«, comandantul general al corpurii de armată din Transilvania, vicecomitere comitatului Sibiiu, primarul oraşului Sibiiu ş. a. Cei sosiţi au fost întimpinaţi din partea presidentului »Reuniunii de agricultură«, dl D. Coreţe, cu următoarea vorbire : Esedlenţiile Voastre ! Doamnelor şi domnişoarelor! Iubiţilor fraţi! Incepe voia prin a indica originea şi scopul acestei esposiţii. De peste 12 ani încoace am perindat noi, cârmacii reuniunii agricole, comună de comună şi astfel avut-am, ca doar’ nimenea altul, pensie să admirăm earăşi şi earăşi ceea ce ştiu să plăsmuească ţărancele noastre nu ale industriei casnice. Aproape pretutindenea am întâlnit locuinţe încărcate cu ţesături aevea mândre şi Rămânând a esposiţii în mic. Şi nu arareori ni s’au îmbiat ochilor cuseturi şi găteli de o frumseţă şi gingăşie în adevăr rară. A stringe la un loc aceste minunăţii şi a le pune în vederea şi serviciul obştei — a fost şi a rămas o dorinţă, care mereu ne-a ispitit. Deşi croite în stil mere şi altcum bine isbutite, esposiţiile noastre din 1862 şi 1881 n’au lăsat urme mai adânci. în adevăr, fără de a voi să aducem cuiva mustrare, trebuia să mărturisim, că exposiţiile amintite au fost puţin rodnice. Moştenirea lor, aproape singură, tont registrele şi rapoartele, cari şi ele uitării au fost date. Făgăduind a reveni, constat, că ansă nemijlocită la această esposiţia a dat voinica »Reuniune a sodaților români« de aici, care în frunte cu zelosul şi vrednicul ei president, a ţinut să dee o nouă dovadă de hărnicia şi vigoarea sa acum, când tocmai se împlinesc 10 ani dein esposiţia sa dintâiu. Să punem dar’ umăr la umăr şi împreună să aranjăm o esposiţia comună, economi şi meseriaşi, întrunind astfel intr'un singur mănunchiu frăţesc, rodurile muncii şi priceperii, hărniii şi iscusinţei româneşti. Aşa ne-am zis noi, cârmacii şi, lucru de prevăzut, gândul nostru trup s’a făcut. Dovadă esposiţia insaşi, înadins zio, era de prevezit, căci vorba fiind de întreprinderi practice, cari cer trudă gratuită şi abnegaţie, stăruinţă şi jertfe, nu ştim, noi cârmaeii eior 2 reuniuni, decât să mergam înainte fără pregit, înspre ţinta propusă. Drept răsplată ne va servi conştienţa datoriei împlinite şi gândul măreţ de a fi contribuit, prin esposiţie la strîngerea rîndurilor adeseori răsleţe, la propăşirea industriei româneşti, la împreună lucrare economică şi la încrederea în marile destoinicii, proprii neamului nostru. Asemenea surorilor ei din trecut, esposiţia de faţă va servi între altele ca dovadă, că portul ţărănesc original vrednic este de a fi menţinut cu sfinţenie, una fiindcă se distinge prin gust, concepţia artistică şi culori bine potrivite, alta fiindcă, lucru hotărît, deodată cu portul se echitaba şi caracterul poporului. Drept aceea prigonit fără milă ar trebui obiceiul, durere răspândit, de a împestriţa mândra şi trainica îmbrăcăminte originală cu pene străine, cu găteli şi cârpiind adeseori proaste şi chiar cu soirenţe netrebnice. Marele concert, representaţia teatrală şi ceielalte sărbări datorite tant şi ela esposiţiei. Aş pute continua, dar’ mă opresc şi zic: toate aceste sunt lucruri trecătoare. Privirile noastre însă aţintite au fost, din capul locului, şi asupra viitorului mai îndepărtat şi astfel hotărîre am luat de a făptui ceea ce alţii, doară mai chemaţi, încă n’au apucat să făptuească. Intre altele am comandat şi peste câteva zile avem speranţă de a vă presente, in plină lucrare, un răsboiu de metal, foarte spornic, îndemânatic şi făcut anume pentru ţărance. Acest răsboiu va costa, cu vamă şi transport cu tot, peste 500 coroane. Este proprietatea reuniunei noastre agricole, care va aduce, în folosul ţărancelor, alta câteva războaie la fel, dacă exemplarul dintâiu se va arăta ca împlinind condiţiile aşteptate. Acelaş comitet va pune în serviciul urmaşilor lamura atâtor minunăţii femeeşti. Un modest inceput s’a făcut prin îmbrăcarea duzinii de păpuşi adespuse în frumosul port neaoş românesc. Cominna FOITA. 9 Măiestri şi plugari.*) — Stroie ocazionale. — Români cu fruntea în sudoare O clipă lucrul voi lăsaţi Şi ’n astă zi de sărbătoare Ca fraţi cu fraţi te adunaţi! Un dulce glas pe toţi vi chiamă Din munţi înalţi, din verzi câmpii. E al naţiunii glas de mamă, Ce mult doreşte pe-ai sei fii. Corul plugarilor. De veacuri lungi străbunalie Cu ferul ager noi brăzdăm Şi 'n holdă mândră, aurie Câmpii şi dealuri îmbrăcăm. *) Dedicate esposiţiei industriale din Sibiiu, aranjată de »Reuniunea română de agricultură din comitatul Sibiiu« şi de »Reuniunea Nodalilor români din Sibiiu«. Corul meseriaşilor. Mai tineri noi, cu hărnicie Unealta ’n mâni am apucat Şal nostru braţ cu măiestrie Isteţe lucruri a creat. Corul plugarilor. Dar spicele de aur pline Noi in cununi le împletim Şi ori şi când, în rău şi ’n bine Voioşi cu voi le împărţim. Corul meseriaşilor. Şi noi cu drag vă facem parte De tot ce braţe făptuesc; Când greul vieţii se împarte In toate, fraţii buni sporesc. Împreună. O naţiune, mamă sfântă, L’altarul tău îngenunchiăm Şi ’n faţa ta, ce ne încântă, Frăţie ’n veci noi azi jurăm! Spre slava ta voioşi munci-vom Cu gând deştept cu braţe tari Ş altarul teu uniţi păzi vom, Români măiestri şi plugari. Braşov, Iulie 1902 Andreia Bârseana. Din vremea regelui Mateiu Corvinul. 1458—1490. (La dezvălirea monumentului din Cluj). ^Urmare şi fine). Atunci eu mă întorsei Cătră buni argaţii mei Şi aceste le zisei: »Mergeţi la primar în curte, Dintre lemnele lui multe, Să-mi aduceţi cele trei Scrise de craiul Matei, Cu o ceruşă roşie, Că mai bine să se ştie! Argaţii pre apucate Aduc lemnele ’nsemnate. Atunci eu cam mânios Privind crunt spre păcătos