Foaia poporului, 1905 (Anul 13, nr. 1-52)
1905-06-11 / nr. 22
Pag. 284 FOAIA POPORULUI Muncă şi serbări culturale. Ara amintit de mai multe ori în anii trecuţi, că în vara aceasta în August, îşi vor ţinea în Sibiiu adunările generale cele mai mari însoţiri ale noastre: »Asociaţiunea« şi »Societatea pentru fond de teatru«. Cu acest prilej se va inaugura museul sau casa naţională, se aranjează o esposiție, se vor ţinea prelegeri, şi se vor da diferite serbări. Va fi muncă serioasă și în cadrul ei serbări culturale frumoase. Ca un început al acestor serbări putem considera jubileul »Reuniunii române de musică«, ce se serbează săptămână aceasta şi al cărui program îl dăm în alt loc al foaiei noastre. Punctul culminant al acestei serbări este predarea operetei »Moş Ciocârlan«, care se va representa de 4 ori şi anume Duminecă de două ori, cu deosebită considerare la aceea, ca să poată lua parte la representaţie şi iubitul nostru popor din împrejurimea mai apropiată şi mai depărtată a Sibiiului. Iată deci un prilej bun pentru popor de-a vedea o operetă română, o piesă teatrală mai mult în cântece, cu arii şi doine româneşti, care se petrece în un sat românesc. Nădăjduim deci, că cui numai îi iartă împrejurările va veni Sâmbătă seara sau Duminecă la Sibiiu, aşa că uliţele oraşului şi teatrul să fie carâş împodobite cu mândrul nostru port naţional. Preoţii, învăţătorii şi alţi fruntaşi de pe sate se îndemne poporul la aceasta. In privinţa aceasta avem deja două pilde frumoase. Cum suntem informaţi din Selişte vine la representaţie întreaga reuniune de cântări, şi alţi fruntaşi, iar din Ocna Sibiiului vor veni preste 40 de inşi, în frunte cu preoţii. Astfel trebuie să facem cu toţii, dovedind, că ştim preţul ce-i al nostru, câ ne ştim însufleţi pentru lucruri de artă românească, că ne ştim înveseli sufletul în prestaţiuni de-ale noastre, scoase din sînul nostru, cum e piesa Moş-Ciocârlan a vrednicului domn Tudor cavaler de Flondor. Aşa fac toate popoarele culte şi har Domnului, am apucat şi noi ca popor pe calea mare culturală şi avem revnă de-a da înainte pe aceasta cale. Şi acum, revenind la adunările şi serbările din August, despre cari am vorbit la început, tot aceasta trebue s- o avem în vedere şi la aceste. Prin munca noastră serioasă şi prin presentarea şi purtarea noastră doamnă, trebue să arătăm popoarelor din patrie şi din afară, că număram şi noi ceva pe terenul cultural, economic şi social. Pentru aceste adunări şi serbări trebuie să ne pregătim de cu vreme, în deosebi să facem pregătiri faţă cu esposiţia etnografică şi istorică-culturală, ce se va aranja în Sibiiu, în zilele din 19-28 August, cu prilegiul inaugurării muzeului »Asociaţiunii«. Să luăm parte la aceasta espoziţie, trimiţând spre espunere obiecte din toate ramurile, conform programelor, făcute de comitetul »Asociaţiunii«. In privinţa aceasta un frumos exemplu ne dă despărţământul »Deva« al »Asociaţiunii« şi „Reuniunea femeilor rom“, din Deva. Iată ce se scrie în privinţa aceasta din Deva: »Comitetul desp. »Deva« în şedinţa sa ţinută la 20 Maiu a. c. a hotărît, între altele, a espune la esposiția din Sibiiu, ce se va aranja în August c, mai ales instrumente de vânat şi pescării folosite la popor, car’comitetul »Reuniunei femeilor rom“, în şedinţa sa ţinută la 24 Maiu a decis a espune un răsboiu complet, aşa cum e întrebuinţat în părţile acestea; a instituit apoi mai multe comitete de dame în diferite centre ale comitatului trimiţându-le şi un apel pentru a aduna cât mai multe obiecte frumoase, aparţinâtoare domeniului Industriei de casă, ş. a., ţesături frumoase vechi şi noue, chindisituri originale, eventual alte obiecte de valoare etnografică. »Lucrând astfel toţi factorii culturali din toate părţile ţârii, desigur esposiţia aceasta va fi măreaţă, admirată de străini, şi o mare mângâiere sufletească ne va aduce nene tuturora la coroana princiară pe capul miresei. A urmat apoi actul căsătoriei civile în palat, fiind de faţă rudele cele mai apropiate. Actul a fost îndeplinit de ministrul casei regale, Wedel. După aceasta s’a săvârşit cununia bisericească în capela palatului, unde s’au adunat trimişii streini, miniştri, generalii, admiralii etc. cum şi alţi invitaţi. Mirele purta uniforma primului regiment de gardă, mireasa avea pe cap coroană, cunună de mirt şi văl. Cununia a săvârşit-o preotul de curte, Dr. Driander Vorbirea lui Driander a avut ca motto sentenţa din cartea lui Ruth: »Unde mergi tu, acolo voiu merge şi eu«. Când mirii au schimbat inelele, s’au dat 12 salve de tunuri. Actul cununiei s’a sfirşit cu un cântec coral. După cununie părechea împărătească şi mirii s’au dus în sala albă, unde au fost felicitaţi de şirul nesfîrşit al oaspeţilor. Ospăţul s'a ţinut în sala cavalerilor, unde s’a luat prânzul (dineul); oaspeţii au fost în număr de 1700 împărţiţi în mai multe odăi, împăratul Wilhelm a ţinut o vorbire mai lungă pentru noii căsătoriţi. In aceasta lucrare au să-şi facă datorinţa naţională, în afară de despărţămintele »Asociaţiunii«, toate însoţirile şi toţi fruntaşii noştri, sprijiniţi de obştea românească, înainte deci şi la lucru! Forţa. * Nunta unui prinţ. — Cununia prinţului moştenitor al Germaniei, cu princesa Cecilia. — Marţi în 6. c. s’a făcut în Berlin cununia prinţului moştenitor al Germaniei, Wilhelm Fridrich, cu princesa de Meklenburg- Schwerin, Cecilia. Deja cu câteva zile înainte au sosit ca oaspeţi trimişii tuturor ţărilor şi domnitorilor, ducând unii din ei daruri preţioase de nuntă. Mireasa a sosit în Berlin Duminecă, în 4. c. însoţită de părinţii săi şi de alţi membrii ai familiei. Primirea ei a fost strălucită. Oraşul, şi cu deosebire uliţele pe cari avea să treacă princesa până la palatul împărătesc, erau împodobite cu steaguri şi bogate ghirlande de flori, predomnind cu deosebire colorile alb şi roşu. Marţi a urmat actul cununiei. Vremea era foarte frumoasă. Pe la orele 4 d. a. împărăteasa ca soacră mare a pus Nr. 22 împăratul şi regele nostru, după ce va inspecţiona pe la sfirşitul lunei cu regimentul de artilerie nr. 6 în Semmering, va pleca la Ischl, unde va petrece partea cea mai mare a verii. Sărbările de la Constanţa. Săptămâna trecută a fost botezat la Costanţa un nou vapor român »România« şi a fost aşezat cablul submarin (telegraf sub apă) între Constanţa-Constantinopol. La aceste a luat parte şi familia regală. Cu acest prilej s’au dat sărbări frumoase, car’ regele a schimbat telegrame de felicitare cu Sultanul şi împăratul Germaniei. Prin cablul submarin România o să aibă mari foloase, cu deosebire pe teren economic, Românii din Basarabia. Am vestit în anul trecut, că Sultanul a recunoscut ca naţionalitate deosebită pe Românii din Turcia, cari în urma acesteia să pot desvolta firesc pe teren bisericesc şi cultural-şcolar. Acum vine ştirea, că sfântul sinod al bisericei ruseşti a dat voie Românilor din Basarabia să-şi tipărească toate cărţile bisericeşti în limba română, dar cu slovecirile (buchi.) De la Moscoviţii despotici şi atât e destul!! Din Lume. Regele Spaniei in Paris. Regele Spaniei, Alfonzo XIII a făcut săptămâna trecută visită presidentului republicei franceze, Loubet, în Paris. El a fost primit cu mare pompă, dându-se serbări frumoase în cinstea lui. In Paris tinerul rege era să cadă jertfă unui atentat anarchist. Joi noaptea când mergea de la teatru în trăsură, împreună cu Loubet, la un colţ de stradă a fost aruncat. Ospăţul s’a sfîrşit cu jocul de făclie (un joc deosebit la lumina făcliilor) şi cu alte jocuri jucate de miri şi de părinţii lor. De ce lemnul de brad are noduri. Ci că la început când a făcut Dumnezeu lumea, lucra şi Satana toată ziua. Dumnezeu de pildă făcea meri, peri, cireşi, nuci şi alţi pomi roditori, car’ Dracu — să nu se lase şi el mai pe jos, — făcea şi el salcâmi, cătină (drăcilă) rugi, porumbei, păducei, măceşi, mă rog tot felul de mărăcini. Sămănă Dumnezeu iarbă, flori, grâu şi alte ierburi bune, sămănâ şi Satana ciulini, scaeţi, lauri mătrăgună, cucută, urzici şi alte burueni rele. Ba cică şi moara a făcut-o tot Satana. El a potrivit-o pe apă, ’i-a făcut roate în apă, ’i-a cioplit şi ’i-a potrivit petrile, ’i-a făcut coş, şi postava, ’i-a făcut tot, tot ce trebuie la moară, dar nu-’l tăia capu să-’i facă şi bădărău aşa că, trebuia să stea un om şi să dea mereu cu mâna icoanele ca să curgă între petri. După ce a tăcut moara s’a gândit să facă şi căruţă.