Foaia poporului, 1907 (Anul 15, nr. 1-52)
1907-09-15 / nr. 36
Pmg. 468 duce Înainte de vreme in mormânt. Foarte multe casări din cei ce nebunesc tot in urma înflainţei alcoholului să Întâmplă. Aceasta să poate dovedi şi din statisticile unor state, cari înteresându se au studat mai de aproape lucrul şi sa constatat, că da, intru adevăr, aşa este, că alcoholul aduce şi desele caşuri de nebunie. Am amintit mai sus că ce ie fiuinţă păgubitoare are alcoholul asupra creerilor şi spiritului, dar nu numai atât, unii ca acestea să hăbăucesc, li să târopeşte mintea, li-să strică memoria, sunt idioţi, nu mai pot judeca echitabil, sunt cu un cuvânt încurcaţi In toate lucrurile lor. Nu vine nici un incident mai mare asupra omului, la care să nu fie causa alcoholul. Aceasta încă ar fi destul, dacă respectivul alcoholist ar rămânea plătit numai cu sine, însă durere prea curând s’a adeverit că toate acestea neputinţe trec ca o moştenire şi ca un fel de trezire şi asupra urmaşilor acestor soiii de oameni, aşa că urmele lui, adecă morturile acestea, să ivesc şi la a patra a cincia seminţie. De acea copii oamenilor beţivi sunt de regulă nesănâtoşi, nedesvoltaţi, tâmpiţi la minte, slabi la judecată, poartă adecă fidel icoana părinţilor lor. Vai cât de nenorociţi sunt astfel de băeţi, ei sărmanii nevinovaţi sâ Îndure pedeapsa pentru păcatele părinţilor sau eventual a moşului lor. Din astfel de nenorociţi, cari să înţelege de regulă sunt lăsaţi In grija sorţii, să aleg nişte oameni decăzuţi in societatea omenească, înmulţindu să astfel şi prin aceasta periforii i de foame şi umplând închisorile. Şi tocmai aci zace pericolul cel mai mare al alcoholului, pentrucă el ruinează nu numai pe oamenii beţivi, ci acestea urmări tristre trec şi asupra copiilor, nepoţilor şi strănepoţilor, ba chiar şi asupra unei generaţiuni întregi, pănă ce în urma urmelor să prăpădesc total. Câte familii nu să prăpădesc în felul acesta. In privinţa aceasta numai statisticile făcute anume ne ar putea da o icoană fidelă, precum o familie în urma alrchaiului în modul arătat să prăpădeşte, degenerează, tot asemenea şi un popor dedat beţiei, adecă întru de a consuma în măsuţă mai mare beuturi alcoholice, în urmă degenerează pănă ce cu încetul dispare dintre limbile cele vii. Ş findcă tocmai şi în poporul român vedem că s’a încuibat consumarea alcoholului devenind azi aşa zicând un sport predilect a lui, pănă când încă nu ia estenziuni şi mai meri să vedem şi folosim totodată toate mijloacele postile şi de present legale şi ilegale pentruca încă în germene să putem năduşi aceasta boală lipicioasă. _______(Va urma.) Despre învăţătură. — Disertaţie cetită în Nădăşelul-ung., în a. 1905. — De Chimu. Cine nu învaţă la tinereţe, Va plânge la bătrâneţe. Iată cuvintele, cari m’au îndemnat să vorbesc azi despre învăţătură, despre aceasta lumină ce ni să îmbie tuturora, numai să o primim cum să cuvine. M’am îndemnat a scrie despre învăţătură, auzind zilnic plângeri de felul acesta: Vai, să ştiu numai ceva scrie şi ceti, altcum a-şi şti trăi în lume. Va să zică să împlineşte vorba de mai sus, că cine nu învaţă la tinereţe, va plânge la bătrâneţe, şi cred tare că unul fiecare îmi va da dreptul că aşa este, învăţătura în zilele noastre e preţioasă, aşa zicând cea mai preţioasă armă ce există în lume. De aceea în timpul de acum pre cel fără de învăţătură îl numesc dobitoc sau animal şi cu drept cuvânt putem şi noi să o întărim aceasta. Mai demult, adecă în trecutul depărtat nu putem zice aşa ceva, pentru că deşi omul nu ar fi voit să rămână fără învăţătură, nu avea unde a să adăpa cu aceasta apă mult preţioasă; mai de mult nu erau şcoli de loc, ci omul trăia ea el aşa fără şcoală şi învăţătură. Mai apoi era, ici-colo câte o şcoală, dar nu le era iertat la toţi să guste din fructele ei; nu era iertat să o cerceteze ori şi cine. La aceasta cred tare că-mi veţi răspunde. Vezi domnule, atunci nu era atâta şcoală şi totuşi le mergea oamenilor mai bine, erau mai fericiţi. Bine dragii mei, o las, şi e foarte dreaptă aceasta afirmare a D-voastră, dar altă lume a fost atunci şi altă lume e azi. Pe acelea timpuri şi cei din jurul nostru erau mai pe jos cu învăţătura; de prezent ei s’au ridicat, dar s’au ridicat foarte mult, prin urmare şi noi trebuie să ne ridicăm conform înaintării în cultură a celorlalte popoară. Azi fără pic de învăţătură nu am putea trăi în lume, pe zi ce merge trebue să ne deşteptăm dacă vrem sâ fim. Azi fiecare om sâ bate într’acolo cum să poată trăi mai pe uşor şi mai bine, ş’apoi aceasta numai aşa să poate întâmpla fără trudă, dacă trăieşte de pe spinarea altuia. Pentrucă ce-i mai uşor a te folosi de neştiinţa altuia, trăind tu fără sudoare? Dacă nu voim deci să fim despoiaţi, ne trebue învăţătură, care să ne deschidă ochii şi inima spre a vedea lumea şi a trăi în ea „Ai carte ai parte, n’ai carte n’ai parte“. Cuvintele acestea ne sunt cea mai buna dovadă despre folosul învăţăturei. In lumea de acum dacă voim să avem parte trebue mai întâi să învăţăm carte, căci alteum n'o putem câştiga, ci din contră uşor o putem pierde şi pe care o avem. Iar’ dacă avem carte, va să zică învăţătură, nesmintit trebue să avem şi parte, căci cartea ne luminează cum şi în ce chip să trăim. Bine, îmi veţi zice iarăş, dar cum putem fi noi toţi învăţaţi ? cum putem fi noi toţi domni ? Ei dragii mei, când zic să învăţăm nu zic că doar toţi să fim domni în cine ştie ce ranguri, ci zic să învăţăm fiecare atâta, cât putem şi cu cât ne putem folosi în lume. Azi dragii mei nici economii sau lucrătorii de pământ nu mai pot fi fără învăţătură. Pe economii fără învăţătură îi înşeală oamenii speculanţi după placul lor, pentrucă aceştia sunt uşor crezători, ei cred ori şi cui, ş’apoi cum n’or crede speculanţilor, cari totdeauna sunt buni de gură şi lungi la vorbă? Iţi vorbesc de parcă i-ai tot asculta; îţi vorbesc după gustul tău şi în acestea vorbe ale lor te înşeală după plac, pentru că eşti uşor crezător, dai vorbele lor lor crezământ şi faci ceea ce cer ei, prin urmare te scot din minte, ca să poată trăi ei. Iată dar lipsa învăţăturei! Dacă numai ceva te-ai pricepe la învăţătură, ai şti cu ce fel de oameni ai de făcut şi nu ai da vorbelor lor crezământ, fie acelea vorbe cât de dulci, cât de linguşitoare. Azi economilor le trebuie carte, pentru ca să poată lucra chiar şi pământul. Oamenii s’au înmulţit, din iugârele multe de pământ moştenite dela taţi şi moşi noauă abia ni sa venit unu-doauă, pentrucă fiind mulţi fraţi în multe părţi au trebuit împărţite. Deci cum vom putea sâ trăim noi cu familia noastră din un iugăr doue ca taţii şi moşii noştri din o moşie întreagă ? Desigur nu putem să trăim aşa. Dar aici earăş ne ajutoră învăţătura, cărţile ne dau fel de fel de învăţături, poveţe cum şi în ce chip să ne lucrăm puţinelui pământ moştenit, ca din el să putem trăi. Cartea ne spune că pământ rău nu este, iar economi răi, tot ea ne spune cum să-l lucrăm ca să ne aducă roadă, fie acela pământ lutos, nisipos, fie pe deal sau rozoară, fie pe şes. Iată dar că tot cartea ne dă şi aceasta învăţătură. Tot cu cartea, tot cu învăţătura ne putem aplica, putem Îmbrăţişa şi măestriile sau meşteşugurile. In timpul de acum cu un meşteşug bun mai bine şi mai uşor putem trăi ca badea Vasilie cu şeasă boi înjugaţi. Priviţi numai la oraşe. Cutare pantofar, lăcutar, croitor ori alt meşteşugar are o droie de copii, şede la casă arendată, n’are nice un petec de pământ şi totuşi veţi fi băgat de seamă, că mai bine trăieşte ca d-voastre şi ca noi toţi ceşti de pe sate El, care are un trai aşa de scump de chiar şi apa o cumpără cu bani, totuşi poate trăi şi încă mai bine şi mai pe uşor ca noi. Şi cine l-a fericit pe acesta? Desigur că învăţătura cu a cărei ajutor a putut ajunge la măestrie şi prin măestrie la susţinerea vieţii. Iată dar şi aci ce poate face învăţătura. -------------- (Va urma.) Nr. 36 Icoane sfinte. — Aviz. — De an timp Încoace o mulţime de jidovi necăpătuiţi au Început a cutriera satele ca agenţi a unor firme jidovite, Îndemnând poporul să şi procure dela ei icoane sfinte, asigurându i fel şi formă şi storcându-le astfel bani scumpi câştigaţi cu sudoare şi muncă cinstită, trimţându le In schimb nişte mâzgălituri nefiind vrednice nici cel puţin jumătate din preţul cumpărării lor. La noi fiind aşa de mare simţul de reliositate, jidovimea profită de ocasiune, Înşelând poporul, ba pe mulţi din ei li vezi pârâţi pe la judecată, făcându-li-se cheltueli, pentru că nu şi au putut plăti ratele la terminul lor. Pentru a evita astfel de cazuri neplăcute, am deschis un atelier de pictură bisericească sub conducerea pictorului nostru Ioan Tudor, care la comandă va executa orice lucrare aparţinătoare artei acesteia. Preţul icoanelor după mărime e următorul: Grupa l-mă. Mărimea în cm. 35/50 45/62 52/65 63/79 70/92 Coroane. . .12. 14.10 16.20 24.20 28.40 De grupa aceasta să ţin următoarele icoane: Adormirea Maicii Domnului, Buna-vestire, Naşterea Domnului, Fuga la Egipet, Isus în bis. (copil), La nunta din Cana, Isus pe mare, Isus învie pe Lazar, Schimbarea la faţă, Punerea în mormânt, învierea, înălţarea, Floriile, Pogorârea Duchului sf. Grupa II-a. Mărimea în cm. 35/50 45/62 52/65 63/79 76/92 Coroane. . . 10.16 12.— 14.10 20.80 26.— De grupa aceasta să ţin următoarele icoane: Isus pe cruce, înălţarea sf. Cruci, Ilie proroc în car de foc, Tăerea capului sf. loan.