Foaia poporului, 1912 (Anul 20, nr. 3-51)

1912-09-22 / nr. 37

4 I P Cu paloşul. 8 p oveste vitejască din vremea descălecatului de Rosetti. □ Soarele era aproape de asfinţit când Stroici părăsi peştera spre a se întoarce la Cetate; plecarea lor fusese hotărîtă pentru a doua zi de dimineaţă. Când Ştefan ajunse la Cetate, Părintele Anselm şi cu cavalerul Ulrich sosise. Ei auziră cu mirare hotărîrea luată de oaspete lor și să încercară în zadar să-l înduplece să mai stee vre o câteva zile, arătându-i temerile ce aveau că rănile lui, încă rău vindecate, să nu se deschidă din nou în cursul călătoriei. Ștefan le mulţămi pentru prietenia ce-i o arătau, dar rămase neschimbat în hotărîrea lui. Insă văzându-se din nou cuprins de tm dor nebun de a mai vedea odată pe Maria, rugă pe Părintele Anselm să-i spue că pleacă, în zori de ziuă şi doreşte s’o vadă în acea seară spre a-şi lua ziua bună dela dânsa şi ai mulţumi pentru toate bunătăţile ei. După o zăbavă destul de lungă minoritul se întoarse cu Maria. Fața ei era mai albă decât de obiceiu. — Am auzit că ne părăseşti, zise ea, şi lui Ștefan i se păru că glasul ei atât de dulce tremură, şi mi-a părut rău, căci mă tem ca osteneala drumului să-ţi facă rău. Trebue oare numaidecât să pleci? — Fii încredințată, Doamnă, răspunse Ștefan, că numai temeiuri din cele mai vajnice pot să mă facă să părăsesc mai curând decât credeam această casă, unde am fost primit cu atâta bunătate și unde am petrecut ceasuri ce nu le voiu uita niciodată. Apoi, după ce îi mulţumi pentru îngrijire şi ospătarea îşi luă ziua bună dela dânsa. Nu-şi putea sătura ochii privind-o cât vorbea cu ea, iar când luă mâna ei întinsa şi să plecă ca s’o sărute, i se păru că este pe cale de a părăsi lumina zilei şi a se cufunda în întuneric. — Rămâi sănătos! Să te ajute Dumnezeu ! cu aceste cuvinte Maria părăsi odaia. A doua zi, Ştefan după ce îmbrăţişa pe Părintele Anselm şi pe cavalerul Ulrich, încălecă pe murgul voinic ce il trimisese Părintele Isaia prin Onea. Ochii lui se îndreptară înspre fereastra Măriei, i se păru că, pentru o clipă, perdeaua este ridicată într’o parte şi că doi ochi de nespusă dulceaţă îndreaptă razele lor spre dânsul. XVIII. Părintele Isaia povesteşte ce a făcut la Ţarigrad şi la Roma. Isaia şi cu Mihu aşteptau pe Ştefan în marginea dela deal a oraşului. Cu dânşii erau Onea şi încă două slugi voinice. Ei apucară pe Ozana în jos. La prânzul cel mic trebuiau să ajungă în Cristeşti Pag. 2_____________________________ Partidele opoziţionale din dietă au ţinut săptămâna trecută o conferenţă în Budapesta. Cei mai bătăioşi (cu vorba) au fost de data aceasta koşutiştii, nu justiştii. Koşutiştii se cam deochiaseră, căci prea s’au gudurat pe lângă guverne, de aceea au vrut să dovedească (tot cu vorba !), că ei sunt cei mai grozavi apărători ai „independenţei“, ai „naţiunii“ şi altele. Ba au ameninţat chiar, că vor face scandal chiar şi în delegaţiuni de nu va plecă Lucaci din fruntea guvernului şi Tisa din scaunul de preşedinte. Episcopia de Haidudorog. Gazeta „Unirea“ din Blaj publică actele episcopatului gr.-cat. român cu privire la înfiinţarea unei episcopii gr.-cat. maghiare. Dinactul cel dintâiu se vede, că episcopii noştri încă din anul 1911 au protestat la nunţiul papal din Viena în contra ruperii comunelor româneşti de la episcopiile româneşti şi alăturarea lor la cea maghiară. Se mai vede încă un lucru: primatul romano-catolic şi episcopii romano-catolici din Ungaria au declarat cu toţii, că Papa nu va hotărî înainte de-a întrebă şi pe arhiereii noştri. A fost însă o minciună, căci nu i-au întrebat, dovadă, că ni s’au furat comune curat româneşti, în cari oamenii nu vreau să ştie de batjocura cu liturghia slujită greceşte şi predica spusă ungureşte.— Intre „patrioţi“ s’a pornit o licitaţie pentru reşedinţa episcopiei-batjocuri de IHodoroagă. Acum cere oraşul Dobriţin, ca episcopul să-şi aibă reşedinţa în oraşul acesta, care e gata să facă orice cheltuieli ar trebui. Serbările Ligei Culturale au continuat în zilele de Luni, Marţi şi Mercuri, fiind ajutate acum şi de un timp frumos, care a adus mii de oameni în parcul Carol, unde găsiau tot felul de petreceri. O frumoasă conferenţă naţională a mai ţinut şi dl profesor Zelea Codreanu. In seara din urmă, pe lângă iluminaţiile minunate, a fost asaltul de la Griviţa, executat de două regimente de soldaţi. Tunurile bubuia, dealul cu reduta eră iluminat, dar totodată şi îmbrăcat în fumul pravului de puşcă. A fost o frumuseţe nemaipomenită şi celor ce n’au putut-o vedea, poate să le pară rău. Românii de pretutindeni trebuie să fie adânc mulţumitori Ligii şi îndeosebi dlui N. Iorga, sufletul ei. Episcopia gr. cat. maghiară. Şardul săcuiesc încă a avut nenorocirea să fie dat în ghiarăle episcopiei gr.cat. maghiare, cu toate că toţi locuitorii sunt Români şi vorbesc numai româneşte. Ei au făcut însă greşala mare, ba păcatul de-a-şi părăsi şcoala lor naţională confesională şi de-a primi şcoala străină de stat. Cu toate acestea, acum sunt hotărîţi să lupte pentru biserica şi limba românească, de care numai moartea îi poate despărţi. Proiecte nouă de legi ale minstrului Zichy. Ministerul de culte şi instrucţie publică a terminat următoarele proiecte de legi: despre autonomia catolică, despre regularea salariilor învăţătoreşti de stat, comunali şi confesionali, urcarea salariilor la preoţi prin gradaţii (cvincvenale), regularea salariilor la conducătoarele de grădini de copii şi a învăţătorilor şi învăţătoarelor de la şcoalele agricole săteşti, despre învăţământul agricol în şcoalele de la sate şi despre regularea instrucţiei din seminariile învăţătoreşti şi cele pentru conducătoarele de grădini de copii. Toate proiectele acestea cuprind şi dispoziţiuni îndreptate împotriva naţionalităţilor, îndeosebi proiectul despre autonomia catolică ameninţă de nou libertatea bisericei române gr.-cat., iar cel despre regularea instrucţiei în seminarii va îngreuna şi mai mult munca autorităţilor noastre bisericeşti de-a ne da învăţători, cari să fie Români buni şi buni crescători ai copiilor noştri. Şcoală românească în Cleveland (America). Românii noştri emigraţi la America s’au gândit întâiu şi întâiu la datorinţele religioase, îngrijindu-se să aibă biserici româneşti, în cari să se poată închină şi ai căror slujitori să fie gata a le face îndatinatele slujbe sfinte. Inmulţindu-se acum numărul celor căsătoriţi şi ai copiilor, au trebuit să se gândească şi la învăţătura în limba românească a băieţilor şi fetelor, cum s’au gândit de mult celelalte naţiuni. Vestim cu bucurie, că părintele Aurel Hăţegan a pornit o mişcare frumoasă pentru înfiinţarea unei şcoli româneşti în Cleveland. Ii dorim izbândă şi poporului nostru pricepere pentru a-l sprijini din toate puterile la înfăptuirea binefăcătorului gând al vrednicului nostru părinte. Partid republican în Ungaria. Nagy György, fostul deputat koşutist pe timpul coaliţiei, condamnat pentru lesa majestate (batjocorirea împăratului), cunoscut ca cel mai mare gălăgios nebun şi om fără ruşine când eră vorba să-şi bată joc de Români, a înfiinţat un partid republican, adecă un partid, care vrea să lucreze, ca în ţara aceasta să nu mai fie împărat, ci să se aleagă numai câte un preşedinte pe un timp anumit. Nagy a mai găsit câţiva nebuni de sama lui, aşa că partidul are acum şi un comitet. Pentru fraţi. Preoţii din Serbia au ţinut o mare adunare la Belgrad (capitala Serbiei), protestând în contra răpirii autonomiei bisericei sârbeşti din Ungaria şi Croaţia, înfierând cu tărie slăbiciunea arhiereilor sârbi, cari s’au plecat în faţa guvernului din Pesta şi rugând pe mitropolitul-primat al Serbiei să lucreze pentru mântuirea fraţilor lor din Ungaria, ameninţaţi în legea şi limba lor. Prigonirile contra Şvabilor. Abia au trecut câteva săptămâni, de când a fost condamnat la patru luni închisoare de stat bunul naţionalist şvab, dl Fritz Hess din Novisad (Ungaria de meazăzi), pentru că a răspândit o carte naţionalistă germană (Götzendämmerung), şi iată că acum e un urmărit un alt Şvab naţionalist, dl Nicolae Schmidt din Paripas pentru aceeaş carte. Jandarmii au făcut la el acasă o perchiziţie (cercetare) foarte amănunţită, dar de carte n’au dat, cu toate că dl Schmidt ia spus verde, că a cetit cartea şi i-a plăcut. Un popor asuprit nu se deşteaptă la o viaţă adevărat naţională pănă ce nu s’au jertfit mai mulţi pentru libertatea naţională. Lucrul acesta s’a văzut şi se va mai vedea încă la noi Românii. FOAIA POPORULUI Nr. 37 Goana în contra învăţătorilor noştri. Inspectorul şcolar din comitatul Bihorului a cerut cercetare disciplinară împotriva învăţătorului nostru Dumitru Pop din Roşia (cercul Beiuşului), pentru că elevii din clasa a cincia ştiu din limba ungurească numai ionupot Şi insicat (bună ziua şi noapte bună). Roşia e o comună curat românească şi dacă n’am fi într’o a doua Siberie, copiii n’ar avea trebuinţă nici de atâta.