Foaia poporului, 1921 (Anul 29, nr. 1-51)

1921-12-04 / nr. 48

Pag. 2 FOAIA POPORULUI departe la­olaltă. De pildă între Partidul toaţional-liberal şi cel ţărănesc (ambele din vechiul Regat) e foarte mare deosebire de păreri. Pe aceste două partide e din cale afară de greu a le putea apropia. S'a mai întâmplat apoi, tot astăvară, că Partidul ţărănesc din vechiul Regat a primit în sinul Său pe profesorul Stere, nou alesul deputat la Soroca (în Basarabia). Acest profesor în timpul ocupaţiei germane (1916—1918) a părtinit pe Nemţi, ba într’un rând făcea mare propagandă pentru pace separată cu Nemţii. Asta nu i-o iartă dl Iorga ,care nu­­ mai vrea să ştie de partidul ţărănesc, de când Stere a fost primit în el. Aceste şi multe alte piedeci au făcut cu neputinţă până acum formarea unui gu­vern din toate acele partide, cari astăvară au eşit din Parlament. In săptămânile din urmă s’a fost ajuns insă la o apropiere între Partidul naţional­­liberal din vechiul Regat şi Partidul naţio­nal ardelean, cel basarabean şi cel buco-­­ Vinean. Dar când erau lucrurile aproape pe sfârşite şi lumea aştepta formarea noului , guvern, din nou s'au ivit­­deosebiri de păreri­­ între Partidul naţional-liberal din Regat şi­­ Partidul naţional ardelean. Neînţelegerea­­ mai de seamă a fost din cauză, că fraţii­­ din Regat au cerut­­să fie siguri la nouile alegeri de un număr mare de deputaţi în Ardeal. Cu asta nu s-a putut învoi Partidul naţional ardelean, fiindcă atunci fraţii din vechiul Regat ne vor porunci mai târziu de la București, cum vreau ei, fără a ne m­ai întreba și pe noi, că ce zicem la una sau alta. Doar vedem ce fac cu noi de pre­zent Averescanu­. Astfel consfătuirile dintre aceste două partide au fost d­e curând întrerupte. Că pentru totdeauna sau numai pe timp mai scurt, nu putem proroci acum. Deocamdată vedem însă, că neputându-se forma un nou guvern, din cauza neînțelegerilor susnumite, iar pe ceealaltă parte apropiindu-se ziua desciniderei parlamentului (28 Noemvrie), guvernul acesta averescan, cu toată slăbi­­ciunea lui, rămâne încă la conducere. Ba mai vedem şi aceea, că Averesca­­niilor le-a succes, în zilele din urmă, să mo­mească Partidul ţărănesc din vechiul Regat ,să se întoarcă în parlament. Cu toate a­­cestea, lumea serioasă nu crede că Ave­rescanii vor mai putea sta mult la putere. Sub conducerea lor ţara sufere din cale a­­fara de mult. Asta o vede oricare dintre noi, la fiecare pas. Unde am ajuns? Acolo, că la deschiderea parlamentului, în 28 Noemvrie, sala a fost in mare parte goală. Au lipsit deputaţii liberali, naţio­nalişti ardeleni, naţionalişti-democraţi, mulţi din Basarabia şi Bucovina. Aceştia toţi au declarat, că­ ei nu se mai întorc în acest parlament, care numai aşa cum­ trebue nu este. Ţărăniştii au declarat, că se întorc. Că ce ispravă vor face în viitor, vom vedea pe prezent au dovedit, că astă vară una au vorbit, iar acum alta au făcut. Ce va fi în viitor? Precis e­­ greu de prevăzut. Guvernul începe a Ameninţa, că va face noui alegeri, in locul acelor deputaţi, cari nu iau parte la şedinţele Parlamentului. Mai ştii, dacă deputaţii ţărănişti s’ar dovedi nişte bune coade de topor, guvernul averescan e poate în stare să încerce şi aşa ceva! După alte semne ale vremii, între ca­re şi cuvintele Maiestăţii Sale Regelui la deschiderea parlamentului, că adecă la con­ducerea ţării trebuesc chemaţi fruntaşii tu­turor partidelor vrednice, cu greu ne vine a crede, că guvernul Averescu vă încerca astfel de alegeri. Mai curând credem, că cârpeala mo­mentană a Averescanilor cu câţiva Ţără­nişti, va ţine de joi pân' mai apoi. Floa­rea conducătorilor neamului, din Regat ca şi din Ardeal, e afară din Parlament şi de­­lăturată dela conducerea ţării Un astfel de guvern nu mai poate dura mult, ci într’o bună zi se va prăbuși, ca și când n'ar mai fi fost. Din vremuri mari. — O picătură din suferinţele Ardelenilor.— In ziua de 5 Decembrie anul 1918, se ţinea adunare mare şi obştească, la Lăpuş. Suflarea românească din împreju­rimi, cu înalt avânt, lua parte la sărbă­toare. Urechile tuturora i s'au deschis, ca să asculte ceeace încă n'au auzit părinţii, din veacurile toate. Se lămuriau hotărârile dela adunarea din Alba-Iulia. Şi era zi de târg în Lăpuş, înveşmântaţi în veşminte mândre de pa­radă păşiau stegarii în fruntea mulţimei. Ai fi zis, că această mulţime venea să în­­timpine pe Isus­­Hristos. Ea se strângea ca să audă respicat bătaia ceasului de în­viere naţională. Părintele Ludu, protopopul, vorbeşte întâi. El este cel primit şi ascultat cu lacrimi în ochi. Mii de glasuri strigau: „Aşa! Să trăiască neamul nostim !“ Şi s'au înţeles. Sufletele tuturora s’au încărcat de bucurie mare. Se sărutau unii cu alţii. Bătrânele­­strângeau pe copii la sân, femeile îşi îmbrăţişau fetele. Ninsoarea stătuse o clipă, încremenise şi ea de atâta bucurie murmurătoare la Lă­puş. Eris în Lăpuş strigătul de bună liber­tate. Se aprindea imai viu focul furat de la Alba-Iulia. Foc furat din inima tuturor ce­lor cari au ridicat mâna dreaptă sus către cer, de au vorbit cu Dumnezeu, împăcaţi în ziua aceea de 1 Decemvrie 1918. Dar ochiul dracului pândeşte în umbră. Secuii blestemaţi aşează două mitraliere în bătae şi deschid focul. Stegarii se prăbu­şesc la pământ. Ţipete, vaere — mitralie­rele răpăesc. Se prăbuşesc românii unii peste alţii. Cad preoţi ca brazii, cad învă­ţători ca stejarii, cad în brânci femeile şi copiii. Mor în marii zori ai lum­inei. Secuii coborâseră din Băiuţ. Au ştiut de adunare. Viermele părerii lor de rău li-a ros inima şi n’o puteau vindeca, decât spălându-o cu sânge Vărsat nevinovat. Ei au omorât trupul. Dar n'au înţeles nici­odată, că pecetluită cu sânge acea adunare de preamărire s'a învecinieit mai cu splen­doare, în amintirea urmaşilor. Şi îşi vor aminti, că peste cei 40 de­­ morţi, mare parte rostogoliţi în apa Lăpu- •­şului şi peste cei mai mult de 100 răniţi,­­ se înalţă umbra lui Vasile Filip. Om tâ­­năr, român adevărat, ostaş vrednic, el şi-a­­ dat sfârşitul deopotrivă ca Horea şi Cloşca.­­ Pe Filip l’au prins în noaptea aceea de grozavă înfrigurare spre 6 Decembrie. L’au­­ prins în cuibul iubirii lui — ascuns — spre­­ zori de ziuă. El — vinovat! Vinovat pentru­­ multa lui iubire de neam! Şi l’au ridicat. Şi ridicându-i el i striga: „Trăiască Româ-­­ nia mare!“ Şi apoi l’au dus în bătăi până­­ la şcoală, pălmuit şi scuipat. Acolo, lângă j­a’­orţii întinşi, pe pietre, l’au silit să­­ strige: „Jos România mare!“ Dar el dim-­­ potrivă, tot mai straşnic striga: „Trăiasetă România mare !“ Şi i-au sacos frumoşii lui ochi şi el striga: „Trăiască România mare!“ Şi i-au sfârticat buzele şi el striga: „România, mare!“ Patruzeci şi patru de împunsături im curatul lui trup, l'au făcut să strige­­fc 44­ ori „România mare !“ Şi l’au silit să se culce pe trupurile moarte ale fraţilor luî; dar el n'a vrut. Şi atunci un glonţ la culcat pe veci peste celelalte cadavre. Astăzi, amintirea Ta, Vasile Filip, &* părţile Lapuşului, trâeşte cu noi cei vH. Mare şi viteaz român în iubire de ţară şi dincolo de moarte te-ai arătat! Eu am văzut sângele tău încbiegat pe colţul pietrelor şi m'am închinat lui. Fe­ricit eşti, că ai murit pământeşte în aureola gloriei nemuritoare! Volbură Poiană- No. 41 Starea semanitarilor ti toana! până in jumătatea a doua a lunei Noemvrie. Ploile din toamnă au fost foarte priel­nice pentru nouile semănături și pentru desvoltarea acestora, muind pământul uscat în urma secetei, încât s'a putut ara mai u­­șor. Prin unele locuri s'au sporit șoarecii, încât au stricat foarte mult recoltelor. In urma situaţiei, care s-a creat cu a­­rândările forţate, mulţi ţărani au semănat numai pentru necesităţile proprii, pentru­ nu ştiu, că ale cui vor fi roadele acestora şi se tem şi de noui rechiziţionări cu pre­ţuri maximale. Vitele încă se mână la păşunat, însă, din cauza, că pe unele locuri râturile sunt apătoase, numai pe locurile deluroase pase. In părţile de la şes în special, este mare lipsă de nutreţ. Starea veterinară a vitelor este destul de mulţumitoare, afară de câ­teva cazuri de boală de gură şi unghii, ivite prin unele părți. Economia de vite. Exportul vitelor. Direcţiunea zootehnică din Cluj face cunoscut unele date interesante cu privire la exportul vitelor. Astfel din Ardeal şi Bănat s'au exportat (în străinătate) dela 1 Maiu 1921 până la 1 Octomvrie 1921: 16.294 boi, 33 tauri neproductivi, 529 vaci, 302 bivoli, 30 bivoliţe, 23.369 porci şi 200 oi. Dela 1 până la 31 Octomvrie 1921 sau exportat din judeţele Cojocna, Bistriţa, Bihor, Sătmar, Solnoc-Dobâca, Selaj, Ma­ramureş şi Turda-Arieş la­olaltă: 6267 boi, 32 tauri neproductivi, 239 vaci, 4508 porci şi 834 oi, iar dela 1 până la 15 Noemvrie 3445 boi, 6 tauri neproductivi, 427 vaci, 4511 porci şi 935 oi. Preţul vitelor în ultimul timp s-a urcat mereu. Motivul este: boalele ivite prin unele părţi şi opri­rea târgurilor, efori au dat prilej la cum­părări de speculă pe delături. Mai este apoi de considerat, că vânzarea vitelor din lipsa nutreţului pentru iarnă e pe sfârşite. Cine n’a vândut vita până acum, acela şi-a cam făcut rost de nutreţ, astfel dă nu o mai vinde aşa uşor, după cum făceau unii oameni până acum. In Cluj bunăoară preţul vitelor e ca­ următorul: porci slabi 10—16 lei kilogra­mul, porci graşi se caută, dar sunt puţini, de aceea se vând cu 16—20 lei kilogramul.

Next