Foaia poporului, 1922 (Anul 30, nr. 1-52)
1922-05-14 / nr. 19
Anul unor Asoc. pentru 1532 Literatura Româna yf Loco unul exemplar: 3 Leu Duminecă, 14 Maiu 1922 Apare în fiecare Duminecă Cea mai veche foaie naţională poli-PREŢUL ABONAMENTULUI Pe un an.....................................Lei 40.— Pe o jumătate de an . . . . Lei 20.— Pe un pătrar de an ... . Lei 10.— Pentru America 3 dolari pe un an întreg Redacţia şi Administraţia: Sibiu, six. Mitropoliei (Măcelarilor) No. 12 (lângă poştă) Telefon Nr. 146. Adresa telegrafică: ,,Foaia Poporului“ No. 19 Apare INSERATE se primesc la BIROUL ADMINISTRATES? (strada MitropolieiMăcelarilor} No. 12JL Prețul inseratelor: Un şir petit 3 Lei pentru fiecare pubocem Reforma flgi După ştirile primite în timpul din urmă, guvernul urgentează mereu începerea împroprietăririi ţăranilor noştri din Ardeal. Şi anume să se înceapă cu moşiile Statului, asupra cărora nu mai trebuesc făcute acte de expropriere. După acestea va urma împărţirea moşiilor de mână moartă, ce se expropriază în întregime, iar încheierea lucrărilor se va face cu moşiile particulare, pentru care lucrărilede expropriere sunt în curs. In acest scop s’au dat instrucţiunile necesare serviciilor agricole judeţene, cari împreună cu comitetele comunale vor păşi mai întâi la împărţirea pământului pe comune şi în cuprinsul terenuluidat fiecărei comune se va face împărţirea în loturi celor în drept. * Acest plan de muncă, la prima vedere se pare foarte frumos şi uşor de dus la îndeplinire. Iţi vine sa crezi, că odată lucrul început, în scurtă vreme Va fi isprăvit spre mulţumirea tuturor. Oamenii noştri pălinte 'n torci vor avea pământul. Informaţiile nioastre particulare me spun insă, că Reforma agrară în Ardeal are încă de învins o seanţă degreutăţi. In multe părţi nici nu sunt formate toate comisiile. Intr'un judeţ se tot schimbă preşedintele comisiei judeţene, prin ceea ce lucrările înaintează mai greu ; înalt judeţ nu ieste peste tot preşedinte (cum scriam acum două săptămâni despre Făgăraş); în foarte multe plase lipsesc preşedinţii comisiilor de ocol (care e totdeauna un judecător), fiindcă nu sunt destui judecători, nu sunt ingineri etc. Acolo, (Unde comisia judeţeană m’a funcţionat regulat, e răul celmai mare, deoarece nici comisiile de ocol n’au putut face mai nimic, neavând de unde primi îndrumări şi bani pentru spesele comisiei (asupra acestora dispune preşedintele comisiei judeţene). Acolo, unde comisiile de ocol sunt formate, dar nu este preşedinte-judecător (sau acela se tot schimbă), lucrările încă n’au înaintat cum trebue: tablourile comunale de împroprietărire nu sunt controlate şi verificate (ba poate prin Unele părţi nu sunt nici făcute toate tablourile). * Iată deci, o seamă de piedeci în calea împroprietăririi pe toată linia. Astfel, că, după a noastră părere, anunţarea începerii adevăratei împroprietăriri e mai mult in tră în Ardeal mai de formă. Se vor face unele începuturi, încolo pentru anul ,acesta rămâne tot ce a fost în trecut. Bineînţeles, unde cad la împărţeală moşii de-ale statului şi a fost întâmplător un harnic preşedinte la Comisia judeţeană sau alţi doi-trei judecători la comisiile de ocol, acolo lucrările vor înainta frumos şi sporul va fi vădit. De aceea îndemnăm pe oamenii noştri de la sate, să stărue, ca comisiile judeţene şi de ocol să fie alese Complect şi să lucreze mereu, încunjurându-se după putinţă prea multe schimbări. Acelaşi lucru să-l facă şi sătenii în comisiile locale. Pentru buna funcţionare a comisiilor, oamenii să stărue la Consilieratele agricole judeţene, cari încă pot regulamult mersul lucrărilor. Drept, că după delăturarea greutăţilor de sus, mai vine încă unul: nu sunt nici pe departe destui ingineri, cari încă sunt de lipsă pentru adevărata împărţire a loturilor de pământ. Acest neajuns se va putea delătura numai în decursul timpului, iar până atunci vormai fi încă multe întârzieri colo sau dincolo. * De încheiere încă o observare pentru sătenii noştri. Cei în drept a căpăta pământ, aveţi de grije să nu vă lase afară, —rea voiesau fără voie, — de pe tablourile comunale de împroprietărire. Cercetaţi apoi tablourile, când se pun, conform legii, spre vedere publică. Tot asemenea trebue avut de grije, să nu se pună pe tablou oameni, cari n’au drept la pământ; iar alţii, poate din consideraţii de partid sau cine ştie ce, să fie lăsaţi afară. Sunt tot momente acestea, asupra cărora acum trebue să avem ochii în patru. Mai târziu va fi totul în zadar. Despre abuzuri, ce s’ar face în cauza împroprietăririi, ca şi despre mersul bun al lucrărilor, rugăm pe cetitori să ne scrie, fie spre orientarea noastră, fie pentru publicare în foaie şi hrană, sub cuvânt, că altcum s’ar scumpi prea tare traiul în ţaranoastră. Tot din a- cest motiv, cine vrea să exporteze vite sau porci, trebue să dea o parte din ele oraşelor, pe un preţ foarte scăzut. Aceste consideraţiuni pentru uşurarea traiului la oraşe, sunt foartefrumoase. Guvernul are însă datoria, să înlesnească traiul şi pentru populaţia de la sate. Numai atunci e cumpăna dreaptă. Faptul însă, că leul nostru e aşa de scăzut în străinătate, iar lanoi în ţară se lucră mult prea puţin prin cele fabrici, cum şi greutăţile cu transporturile şi multe altele, — ne facesă credem, că mărfurile industriale nu numai că nuse vor ieftini, ci din contră, se vor scumpi şi mai tare în viitor. Această stare de lucruri nu se poate nici pe departe îndrepta, cum trebue, prin simple oprelişti de export sau introducerea unui nou joc de-a permisele. La mai mult bine ,s-ar ajunge, de pildă, lăsând comerţul şi exportul absolut liber, fără comedia permiselor, cari sunt isvorul tuturor relelor (îmbierea de mită, protecţia oamenilor de partid şi alte multe). Dacă omul îşi vede bine valorizate produsele lui, atunci el face tot ce poate, ca să producă ia mult. Pe când, în felul practicat azi, unii lucra până nu mai pot, iar alţii favorizaţi cu permise, câştigă peste noapte averi ca 'n poveşti şi duc lume albă. Că permisele nu se mai pot vinde. Sau că vor fi considerate în prima linie societăţile, nu schimbă mai nimic situaţia. Cine cunoaşte culisele, ştie că acestea sunt numai forme pentru cei neorientaţi. Favorizaţii îşi găsesc totdeauna uşiţele lor. * Cât pentru controla cu legea de speculă, — care echipul chemată !să ieftinească mărfurile gata, prin ceeace !să fie ajutată şi țărănimea, — aceasta e o slabă mângâiere în timpul când leul scade cu nemiluita, transporturile nu umblă cum trebue, poșta pentru pachete încăs’a urcat din cale afară etc. etc. Pentru ieftinirea mărfurilor industriale, ar trebui să se lucreze mai mult în fabricile noastre (cine vrea să câştige mult, să lucre mai mult!); pe mărfurile aduse din străinătate, dacă în ţară la aici nu se pot produce, să se pună vămuri mici, deoarece vama nu mai scumpeşte marfa; pentru căpătarea unui vagon necesar la încărcarea de marfă, să nu colinde omul de la Ana la Caiafa, ci să meargă totul mai uşor şi fără ungerea osiilor, iar prin punctele de Noul regim pentru export La ţaltă,pe „al troii "deazi publicăm nouile condiţii pentru exportul de vite şi articole alimentare. O singură privire asupra acestor condiţii ne arată, că ele sunt destul de desavantagioase pentru ţărănimea din Ardeal. Se opreşte exportul ouălor, brânzei, untului, unsoarei şi altor articole pentru