Libertatea Noastră, 1950 (Anul 1, nr. 1)
1950-06-01 / nr. 1
LIBERTATEA NOASTRA In trecut asupriţi, in prezent liberi! După viforul celui de al doilea război mondial, cei care am rămas în vieţa, am simţit necesitatea că popoarele din Basinul Dunării trebue să colaboreze în semnul şi în spiritul democraţiei. Am simţit că viitorul popoarelor dunărene depinde de faptul, oare aceste popoare se apropie sau se îndepărtează unul de altul. Soarta tristă a Ungariei în al doilea război mondial Dar ce s’a întâmplat de fapt în cel de al doilea război mondial? Germania fascista urmărea scopuri imperialiste. Pentru a ajunge la aceste scopuri la atâta poporul român contra celui maghiar şi invers. In acelaşi timp Nemţii declarau că rassa lor este superioară celorlalte rasse. In anul 1939, ei porniră războiul, subjugau mai multe ţări mici, le exploatau şi le tratau în mod brutal. Cu toate că Ungaria era aliata Germaniei, totuşi ea a avut soarta statelor asuprite. Fasciştii germani o jefuiau şi o ruinau până la ultima posibilitate. Scopul lor era distrugerea complectă politică şi economică a muncitorimii maghiare, pentru a o putea întrebuinţa la scopurile josnice ale imperialiştilor hitlerişti. Dar foarte mulţi dintre muncitorii maghiari erau muncitori conştienţi, care îşi iubeau patria şi făceau tot posibilul să scuture jugul fasciştilor de pe trupul Ungariei chinuite. Biruinţa Armatei Roşii. Tovarăşul Stalin cruţează Budapesta Dar fasciştii germani s’au înşelat în socotelile lor. Soarta celui de al doilea război mondial s-a decis deja în anul 1941, în ziua de 22 iunie, când Germania a pornit atacul împotriva primului stat socialist al lumii, împotriva Uniunii Sovietice. Brutalitatea fasciștilor germani, pe teritoriile ocupate în mod provizoriu, era şi mai mare decât în celalte ocupate. Dar se apropiapul luptei dela Stalingrad, unde s’a dovedit puterea de neînvins a sistemului socialist. Glorioasa Armată Roşie a început să alunge pe fasciştii pătrunşi în teritoriul Uniunii Sovietice. Şi în aceste clipe, pline de speranţe, Partidul Comunist (Bolşevic) al Uniunii Sovietice, în frunte cu tovăraşul Stalin, îşi îndreaptă privirea spre ţările mici, spre ţările asuprite, unde curgea sângele muncitorimii şi ţărănimii, şi întreaga populaţie suferea de bombardamentele distrugătoare ale Americanilor. Capitala noastră suferea mult şi timp îndelungat. Populaţia ei a fost expusă foametei. Totuşi, Nemţii fascişti intenţionau să o apere până la complecta distrugere a ei. Dar artileria Armatei Sovietice, la ordinul direct al Generalissimului Stalin a cruţat-o şi nu a distrus-o prin focul artileriei, ci soldaţii sovietici luptau corp la corp împotriva ocupanţilor nazişti, eliberând în aşa mod şi scăpând capitala Ungariei. In ziua de 9 Mai 1945 s’a terminat războiul. Uniunea Sovietică a eliberat jumătatea Europei şi în ţările eliberate s’au format democraţiile populare. Luptele comune ale Ungurilor şi Românilor asupriţi. Democraţia populară este drumul spre socialism. In socialism nu există deosebire între naţionalitate şi naţionalitate. Aici nu mai există nici exploatarea omului de către om. Dar drumul până la socialism a fost lung. In trecut muncitorimea şi ţărănimea Ungariei şi României era asuprită. Această soartă comună a silit ţărănimea română şi maghiară din Transilvania să se răscoale împotriva asupritorilor. Răscoala lui Budai Nagy Antal şi Dózsa György aduna şi ducea la luptă ţărănimea maghiară şi română, fără nici o deosebire de naţionalitate. Dar fără o organizaţie convenabilă şi fără lupta muncitorimii aliate, răscoala a fost înnăbuşită. Conducătorii răscoalei au fost chinuiţi la moarte. Aceeaşi soartă au avut o şi capii răscoalei Moţilor, Horia, Cloşca şi Crişan, care luptau pentru interesele ţărănimii lipite de pământ. Planul Confederaţiei Dunărene Influenţa revoluţiei franceze a pătruns şi în regiunile Basinului Dunării, locuite de Români şi Maghiari. Deja Avram Iancu trebuia să constate ca unii mor de foame, pe când alţii se satură până la refuz. Vrând să elibereze ţărănimea asuprită, el a răsculat-o iar în acelaşi timp Nicolae Bălcescu a vrut să împace poporul maghiar şi cel român, să le unească în lupta impotriva asupritorilor. Bălcescu a şi tratat cu Kossuth despre o confederaţie dunăreană. Planul lor nu le-a reuşit fiindcă sistemul feudalist s’a dovedit încă destul de puternic. Dar după sistemul feudalist a urmat capitalismul, care a produs clasa muncitoare, cel mai înverşunat duşman al exploatării capitaliste. Înfăptuirea scopurilor comune După un veac, ideile luptei pentru libertate din anul 1848, şi străduinţele muncitorimii, s’au realizat. Toate răscoalele menţionate duceau cu un pas înainte eliberarea muncitorimii şi ţărănimii, iar astăzi în Basinul Dunării se simt acasă toţi cei ce muncesc. După asuprirea seculară a popoarelor, s-a realizat ideile revoluţiei franceze : libertate, egalitate, fraternitate. Noi, Români din Ungaria, care am fost asupriţi ca „minoritate“ şi ca muncitorime, suntem liberi acuma ! Am fost eliberaţi din ghiarele exploatării şi ale şovinismului. Pentru această eliberare suntem recunoscători Uniunii Sovietice, Armatei Roşii şi marelui geniu, care a eliberat ţara noastră în mod definitiv. Puterea statului a fost preluată de clasa muncitoare, iar conducătorul acestei clase, elevul tovarăşului Stalin, Rákosi Mátyás, conduce pe muncitorii maghiari, români, slovaci şi sârbi, fără deosebire de naţionalitate, în construirea socialismului. Partidul Celor ce Muncesc din Ungaria aplică politica stalinistă de naţionalităţi Partidul asigură drepturile muncitorilor şi titanilor români, care simt sfinţite prin Constituţia ţării noastre. Republica Populară Maghiară sprijină naţionalitatea română din ţară Imediat după eliberare s’au format instituţiile pentru adâncirea prieteniei maghiare române. Cel mai important dintre aceste instituţii este Uniunea Culturală a Românilor din Ungaria. Această Uniune o caută să adâncească prietenia şi fraţia între cele două popoare. In trecut a domnit duşmănie între Unguri şi Români. Românii nu aveau posibilităţi de viaţă. Muncitorii români, ca şi muncitorii maghiari, au fost înapoiaţi în privinţa desvoltării culturale. Dar democraţia populară ne dă nu numai drepturi ci şi ajutor material la exercitarea acestor drepturi. Ea ne asigură înfiinţarea şi funcţionarea colegiilor şi şcolilor cu limba de predare română. Avem şcoli generale, secundare şi superioare. La Gyula avem un liceu cu limba de predare române. Avem colegii române la Gyula, Budapesta şi Elek. Partidul Celor ce Muncesc din Ungaria face posibil şi educarea pedagogilor români, mai ales la Şcoala Superioară Pedagogică din Budapesta. Pedagogii ieşiţi de aici vor fi oameni de tip nou, care, credincioşi ideilor marxisteleniniste, vor construi socialismul în ţara noastră. Apariţia informativului „Libertatea Noastră.“ Un pas important înseamnă în desvoltarea culturii române din ţară şi apariţia informativului „Libertatea Noastră.“ Faptul că am ajuns până aici, se datoreşte ajutorului moral şi material obţinut din partea guvernului democratic maghiar. Naţionalitatea română conlocuitoare trebue să ştie că ajutorul primit din partea guvernului înseamnă în acelaşi timp şi îndatoriri. Cum putem răsplăti guvernului, democraţiei populare, acele ajutoare materiale şi morale pe care le-am obţinut până acuma şi pe care le vom mai primji în viitor. Răspunsul este pur şi simplu: Ne angajăm în lupta pentru victoria socializmului, pentru înfrăţirea tuturor popoarelor, pentru internaţionalismul muncitorilor, pentru pacea întregei lumi, pentru urmarea drumului arătat de Partidul Celor ce Muncesc din Ungaria, după exemplul Marii Uniuni Sovietice, eliberatoarea popoarelor şi apărătoarea păcii universale. PETRU POMUCZ secretar general al Uniunii Culturale. ^j)iepsa k ne învaţă ________§i ne conduse! 3