Foaia Noastră, 1957 (Anul 1, nr. 21-24)

1957-11-01 / nr. 21

SALUT „FOII NOASTRE"! Foaia Noastră apare în zilele în care romînii şi maghiarii împreună aniversează 140 ani de la naşterea lui Arany János şi se pregătesc să cinstească, laolaltă, amintirea lui Ady Endre şi a lui József Attila. Aceaşi stea — steaua victorioasă a socialismului — priveghează şi luminează drumul nostru comun. Amintiri comune, de suferinţi şi izbînzi, întăresc prietenia dintre po­porul maghiar şi poporul român. Vizitînd, aşa cum am făcut eu zilele trecute, Debreţinul şi trecînd prin faţa casei unde şi-a avut, la 1849, cartierul general Kossuth, e cu neputinţă să nu simţi alături de tine o umbră sacră, umbra lui Bălcescu, care, în acele zile, străduindu-se să realizeze frontul comun al revolu­ţionarilor romîni şi maghiari, l-a vizitat nu o dată pe Kossuth. Şi tot la Debreţin e cu neputinţă să nu simţi că visul lui Bălcescu şi al lui Petöfi de a înfrăţi popoarele noastre sub acelaşi steag al dezro­birii celor mulţi a devenit, astăzi, faptă. E deajuns să priveşti stîlpul de granit, împodobit cu flori, care aminteşte că în acele locuri şi-au dăruit sîngele pentru eliberarea Ungariei de sub jugul fascist ostaşii romîni din Divizia „Tudor Vladimirescu“. „Vom institui (ne-a spus tovarăşul Ménes, preşedintele Sfatului po­pular din Debreţin) un concurs pentru a cinsti jertfa ostaşilor romîni printr un impunător monument în marmoră.“ Marmora este o rocă nobilă, şi monumentul de la Debreţin va fi încă o emoţionantă dovadă a frăţiei romîno-maghiare. Frăţia aceasta se reflectă în monumente, în cărţi (spre sfîrşitul ace­stui an va apare în Republica Populară Romînă traducerea admirabilului poem „Toldi“ al lui Arany, ca şi traducerea poemului János Vitéz, făcută de subsemnatul). Mai presus de orice, frăţia aceasta se oglindeşte în ini­mile milioanelor de oameni muncitori maghiari şi romîni. ... Pe generalul Bem, eroul revoluţiei maghiare de la 48, l-a cîntat şi maghiarul Petőfi, dar şi românul Cezar Boliac („Hai să bem, hai să bem, pentru generalul Bem! . . .“ —■ cam aşa mi se pare că sună versurile scrise in aceea vreme de poetul Boliac). Vremurile visate doar de vizionarii şi de poeţii romîni şi ma­ghiari de acum mai bine de un veac — iată-le în faţa noastră. Romînii din Republica Populară Ungară şi maghiarii din Republica Populară Romînă se bucură din partea regimurilor noastre de democra­ţie populară de o oblăduire părintească egală. „Foaia Noastră“, foaie a romînilor din Republica Populară Ungară, va fi, cred, tocmai expresia acestor realităţi, care sunt ale noastre, ale romînilor şi maghiarilor —­ din Republica Populară Romînă şi din Republica Populară Ungară — care sub semnul Marii Revoluţii Socia­liste din Octombrie luptă împreună, se într-ajutorează împreună şi în­ving împreună. Acestei foi, cititorilor ei, le trimit căldurosul meu salut. EUGEN JEBELEANU Tezele politicii agrare a Partidului Muncitoresc Socialist Ungar Tezele P. M. S. U. sunt expuse în patru capitole principale şi anume I. Politica partidului în legături cu unele pături ale ţărănimii; II. Directivele principale ale dez­voltării producţiei în agricultură; III. Directivele principale al transformării socialiste a agricultu­rii; IV. Despre munca de partid la sate. ' faultul se ocupă cu urmă­toarele pături ale ţărănimii:-------. 1. Ţărănimea din gospodăriile a-­­gricole colective; 2. Ţăranii muncitori, semi-prole­­tari; 3. Ţărănimea cu gospodării mici 4. Ţărănimea mijlocaşă; 5. Exploatatorii de la sate. Politica sătească a partidului se bazează pe ţărănimea din gospodă­riile agricole colective şi pe ţăranii muncitori şi semi-proletari. Ţăranii muncitori şi semi-proletari numeri­­ceşte reprezintă majoritatea la sate, timpul contra revoluţiei au rr­as credincioşi partidului. Să adu­cem în partid pe cei mai conştienţi dintre ei, să-i alegem în sfaturile populare şi în sindicate şi să-i înro­lăm în gărzile muncitoreşti etc. Ţăranii cu gospodării mici sunt mai mulţi de un milion. Au fost în mare măsură ajutaţi prin desfiin­ţarea sistemului de colectare. Parti­dul are sarcina să se ocupe intens cu ei. Să li se arate că toate cîşti­­gurile şi avantajele de care se bu­cură se datoresc în primul rînd cla­sei muncitoare, adică puterii statu­lui democrat-popular, care le-a asi­gurat o situaţie mai bună. Să li se arate drumul pe care trebuie să-l urmeze, care duce spre gospodăriile agricole colective. Ţărănimea mijlocaşă este pătura mai înstărită. Traiul lor faţă de si­tuaţia dinainte de eliberare, s-a îm­bunătăţit şi el în mare măsură. La aceştia se observă o oarecare tendin­ţă de capitalizare. Politica partidului faţă de ţărănimea mijlocaşă însă e fermă. Trebuie evitate greşelile din anii trecuţi, în general ţărănimea mijlocaşă se convinge mai greu de necesitatea gospodăriilor agricole co­lective, în munca de lămurire să fie respectat principiul liberului con­simţămînt. Să căutăm să-i convin­gem pe deplin de superioritatea pro­ducţiei socialiste. Întîi să-i organi­zăm în întovărăşiri mai simple. în anii care urmează trebuie să facem tot posibilul să cîştigăm pentru coo­peraţie pe ţăranii mici gospodari şi pe cei mijlocaşi, sprijinindu-ne în acea­stă muncă pe ţărănimea din gospo­dăriile agricole colective, pe ţărăni­mea muncitoare şi pe semi-proletari. Exploratorii satului îşi cîştigă sau şi-au cîştigat venitul înainte de toate din exploatare. Numărul chiaburimii •3», £ foarte redus. Pe lîngă aceştia însă e destul în mare numărul ace­lora care au nuntat în total sau parţial la pan-mi, şi azi muncesc la mici gospodari, ţărani mijlocaşi, ori ca muncitori agricoli sau industriali. Ar fi o mare greşeală să ducem faţă de ei politica „păcii de clasă“, tot atît de greşită ar fi însă şi politica anilor trecuţi, aceea a „lichidării“. Tocmai de aceea lupta principală împotriva lor trebuie îndreptată în direcţia micşorării influenţei lor po­litice. Să le dăm posibilitatea să de­pună o muncă productivă, dar să le limităm totodată activitatea lor de exploatare speculativă, în cel de al doilea capitol se accentuiază că prin desfiinţarea colectărilor s-a creiat o situaţie nouă şi a devenit necesară introdu­cerea sistemului de achiziţionare şi crearea unei noi politici de preţuri. Al treilea capitol tratînd despre directivele principale ale transformă­rii socialiste în agricultură, defineşte politica partidului în această pri­vinţă. Se subliniază necesitatea unei întreceri sănătoase între gospodării­le agricole colective şi între micii producători individuali, în privinţa comasărilor se arată că în viitor co­masarea nu se poate efectua decît la cererea majorităţii ţăranilor inte­resaţi. în viitor în locul comasărilor să se întrebuinţeze pe o­ scară mai largă schimbul voluntar de pămînt, bazat pe învoială reciprocă. în legătură cu munca de partid de la sate se scoate în evidenţă im­portanţa activităţii organizaţiilor de bază, se atrage atenţia asupra mo­dului de organizare şi de întărire a acestor organizaţii de partid, ajun­­gînd la concluzia, că numai printr-o muncă bună de organizare se poate obţine ridicarea producției agricole şi a nivelului de trai. FOAIA NOASTRĂ O mică aniversare în pragul lui 7 Noiembrie Ansamblul cultural al naţionalităţilor din Aletea a împlinit 10 ani de muncă Eliberarea de sub asuprirea dublă a fascismului lui Horthy a deschis larg drumul spre o viaţă nouă pen­tru romînii din Aletea. Odată cu eli­berarea s-a schimbat şi viaţa econo­mică a locuitorilor. In trecut 95% din locuitorii de naţionalitate romî­nă erau lipsiţi de pămînt; erau doar argaţi sau zileri supuşi exploatării nemiloase a moşierilor şi chiaburi­lor. După eliberare, ţărănimea ro­mînă a primit pămînt din proprie­tăţile moşiereşti, deci de acum înain­te a putut să muncească pe pămîn­­tul propriu. Dar s-a schimbat şi via­ţa culturală a locuitorilor. Nu mai era nevoie să se ducă pe furiş la „joc“, aranjat în locuinţele particu­lare. Nu se mai temeau că li se vor­ spune „valachi puturoşi“ atunci,­ cînd cutezau să vorbească în limba lor maternă. Membrii familiei Rotiş sau­ Ivan nu mai trăiau in­ frica de jandarmi, că vor ajunge la închi­soare pentru că au permis tineretu­lui să aranjeze un „joc“ în casa lor. Romînii din Aletea s-au şi folosit de libertatea culturală cîştigată în urma eliberării, întocmai cum aşteaptă se­mănăturile de primăvară ploile din mai, tot cu atîta patimă doreau şi romînii din Aletea să-şi cultive lim­ba lor maternă. In vederea realizării acestei dorinţe, romînii din Aletea încă în anul 1946 au înfiinţat şi au întreţinut din propriile lor puteri o casă culturală. Tot în acest an au aranjat'WrrlL.U­utte serate cu program ih limba romihăT' lu-final 1947 pe scena din Aletea tineretul ISIPmn a prezentat cele mai frumoase dan­suri populare romîneşti, spre marea bucurie şi delectare a publicului. Oare cine au fost aceia care au luat iniţiativa aranjării acestor spectaco­le“? Să nu creadă nimeni că aceste serate culturale s-au aranjat con­form ordinelor date de cineva. Nu! Foştii argaţi şi zileri s-au ocupat cu toată inima de cultivarea şi dezvol­tarea tradiţiilor lor naţionale. Intre aceştia erau în frunte Gheorghe Tur­la, soţia lui Gheorghe Borgye, Ioan­. Purces, Ioan Kure şi încă mulţi, dintre foştii argaţi. Uniunea demo­cratică a romînilor din Ungaria a­ fost prima organizaţie care a urmă-, rit cu mare atenţie munca sănătoasă a grupei culturale din Aletea, dînd tot ajutorul necesar pentru prospe­­rarea ei. Romînii din Aletea au do-'­ rit ca în viaţa şi munca grupei lor', culturale să ia parte activă şi cele-', laite naţionalităţi. In vederea reali­­­zării acestei dorinţe s-a înfăptuit mai întîi unirea grupei culturale ro­mâne cu cea maghiară, care funcţio-', na deja de mai multă vreme, apoi­, s-a asociat şi grupa germană, for­­­mată mai tîrziu, şi la urmă s-au pre­zentat pentru primire şi mai mulţi slovaci. Au trecut zece ani de la prezenta­rea primului program dat de naţio­nalitatea romînă. In aceşti zece ani, din grupa culturală mică de odinioa­ră, s-a dezvoltat un mare ansamblu cultural compus din patru naţionali­tăţi, care a repurtat multe succese. Ansamblul cultural din Aletea în zi­lele trecute a sărbătorit aniversarea de 10 ani de la înfiinţare. Cu acea­stă ocazie s-a făcut sumarea activi­tăţii culturale depusă pînă în pre­zent şi s-a constatat cu mare bucu­rie, că acest ansamblu cultural şi-a cîştigat un renume în toată ţara. Au cutreerat toată Ungaria şi au debu­tat şi în Republica Populară Ro­mînă. Contrarevoluţia din toamna anu­lui 1956 a vrut să răpească şi liber­tatea culturală a oamenilor muncii romîni din Aletea. Planul contra­revoluţionarilor însă n-a reuşit, de­oarece, ţările socialiste în frunte cu Uniunea Sovietică, ne-au dat tot sprijinul şi ajutorul necesar, în lup­ta victorioasă a celor ce muncesc din Ungaria. Românii din Aletea au fost între primii care au luat parte in menţinerea ordinei şi în asigurarea consolidării puterii celor ce mun­cesc, exprimînd şi cu această atitu­dine, că nu doresc reînvierea şovi­nismului. Sîntem recunoscători Marii Revo­luţii Socialiste din Octombrie pen­tru că ne-a dat şi nouă posibilitatea să trăim intr-o ţară liberă, în care împreună cu naţionalităţile conlo­cuitoare, bucurîndu-ne de drepturi egale, putem contribui cu munca noastră la clădirea fericitei noastre patrii socialiste maghiare. Gh. Nyistor O amintire frumoasă CU ANSAMBLUL DIN ALETEA PRIN ŢARĂ în ziua aceea m-am sculat de dimineaţă şi am pornit foarte emoţionată spre casa culturală. Aici s-au adunat deja aproape toţi care s-au pregătit de plecare. Casa culturală era un adevărat furnicar. Am plecat. Autobusul parcă a zburat pe be­tonul şoselei. Niciodtă în viaţa mea nu am fost dincolo de hotarele judeţului nostru şi acuma se desfăşoară înaintea ochilor mei frumuseţile regiunii transdanuboiene, se înşiră în faţa mea coline, sate mici, izvoa­re şi târaie zburdalnice şi zgomo­toase. Am fretat­at peste Tisa. La Kecskemét, am vizitat oraşul, apoi am continuat drumul. O altă surpriză ne-a aşteptat când s-a văzut în zare o fîşie lată de apă: Dunărea. Pe malul înalt case mici şi vechi, iar mai încolo se înălţau mândru furnalele înalte ale combinatului de pe Dunăre. Era Oraşul Stalin. Dunărea curgea do­mol, pe apa ei bărci şi cîte o remorcă. Am continuat călătoria fără să ne oprim în Oraşul Stalin. Lîngă şosea, pe unde am trecut, s-au înşirat sate, semănături, iar mai tîrziu păduri. Nu departe de Kaposvár ne-am dat jos din autobus lîngă o pădue mare. După o scurtă­­ odihnă, continuând drumul, am­­ sosit la Kaposvár. Aici am aflat, că , prima reprezentaţie o vom da în­­ comuna Polány. Pe înserate, toţi , foarte dispuşi, am sosit la Polány.­­ Am fost primiţi cu dragoste şi am I fost invitaţi la o mică gustare. ; înainte de reprezentaţie toţi am I fost emoţionaţi. După începerea I programului însă emoţia a trecut şi I spectacolul a reuşit foarte bine.­­ Publicul din Polány a părăsit sala , foarte mulţumit. ■ A doua reprezentaţie am avut-o în comuna Nemesdéd. Aici după prînz I am vizitat viile de la Nemesdéd,­­ apoi am trecut şi pe la colonia­­ ţiganilor din pădure. Seara la spec­­­­tacol şi aici am avut mare succes. „ Oamenii muncii din comună au fost foarte recunoscători şi ne-au aplaudat mult. Tot atît de plăcute amintiri ne leagă şi de comuna Csokonya­­visonta. Comuna este mare şi foarte frumoasă, în comunele Potony şi Lukácsa am ajuns foarte aproape de Drava, cam la o depărtare, cît ar fi de la Aletea la Chitighaz. Nu vom uita niciodată dragostea mani­festată faţă de n­oi în comuna Lukácsa şi florile cu care ne-au copleşit. Ultima localitate unde am avut o reprezentaţie tot atît de reuşită, a fost Marcali. Tocmai în ziua aceea a fost organizată în comună o întîlnire a gărzilor muncitoreşti. La serbarea organizată cu acest prilej am­ dat şi noi o reprezentaţie. Am plecat ab.­ Marcali cu amintiri plăcute. La reîntoarcere, pe baza progra­mului întocmit înainte, am făcut un popas la Balatonlelle, lîngă lacul Balaton. Am fost găzduiţi într-o clădire mare, frumoasă şi lumi­noasă. „Marea maghiară“ — deşi era seară — ne-a impresionat adînc. Iar dimineaţa lacul s-a ară­tat în toată splendoarea lui. Apa părea o oglindă albăstruie, iar munţii de pe malul celălalt au alcătuit un decor minunat. Nu-l vom uita niciodată. Cred că se înţelege dacă drumul nostru spre acasă nu a fost tot atît de vesel, ca la plecare. Ştiu bine, că în gînd toţi erau departe, în acele regiuni frumoase pe care eu le-am văzut prima oară în viaţa mea. Ne-am gândit la dragostea cu care am fost primiţi şi înconjuraţi de noii prieteni cîştigaţi cu ocazia acestei vizite în localităţile din regiunea de dincolo de Dunăre. Iar a doua zi toţi ne-am continuat îndeletnicirile noastre: unii pe cîmp, alţii în uzine sau în şcoli. Eu m-am simţit mai bogată cu aceste amintiri frumoase. Margit Püspöki din Ansamblul Naţionalităţilor Aletea 3 Redacţiei FOAIA NOASTRĂ BUDAPESTA „Salutăm cu mare bucurie apariţia gazetei „Foaia Noastră.“ Sîntem siguri, că apariţia acestei gazete va ajuta mult la dezvoltarea politică şi culturală a oamenilor muncii de naţionalitate romînă din R. P. Ungară. Vă dorim mult succes şi spor la muncă.“ PÉTER KOVÁCS, Secţia Naţionalităţilor — Mi­nisterul Culturii. * „Salutăm cu bucurie apariţia gazetei Foaia Noa­stră. Constituie o deosebită fericire pentru noi fap­tul, că gazetele noastre — factori importanţi în viaţa culturală a naţionalităţilor — vor apărea din nou şi vor duce lumină şi informaţii în limba maternă iu­bită pentru familiile de diferite naţionalităţi. Vă do­rim mult succes în munca d-voastră de lămurire şi de popularizare, iar cititorilor dragi romîni, recreare plăcută după activitatea de fiecare zi.“ Uniunea democratică a oamenilor muncii ger­mani din Ungaria: DR. FRIGYES WILD, secre­tar general; Redacţia gazetei „Neue Zeitung“: ANA GÁBOR, redactor responsabil. „Cu ocazia apariţiei gazetei oamenilor muncii ro­­mâni vă transmitem salutările noastre prieteneşti. Vă dorim ca gazeta Foaia Noastră să-şi îndeplinească cu succes misiunea ce ii revine in domeniul dezvoltă­rii culturale a naţionalităţii române, în întărirea Re­publicii Populare Ungare şi a păcii mondiale.“ Uniunea democratică a slovacilor din Ungaria:­­ GYÖRGY BIELIK secretar; Redacţia gazetei „Ludové Noviny“, JÁNOS HANKÓ redactor resp. Salutăm cu bucurie sinceră apariţia gazetei naţio­nalităţii române. Sîntem convinşi că apariţia gazetei Foaia Noastră constituie o nouă dovadă a politicii juste faţă de naţionalităţi a partidului şi a guvernu­lui nostru. Redacţia săptămînalului Narodne Novine şi Uniunea democratică a sîrbilor din Ungaria Vă doresc mult succes în munca dvoastră dusă în inte­resul construirii Ungariei socialiste. Uniunea democratică a sîrbilor din Ungaria­ MILAN OGNYENOVICS, secretar general; Re­dacţia săptămînalului Narodne Novine: MILU­­TIN SZTEVANOVITY, redactor responsabil.

Next