Foaia noastră, 1972 (Anul 22, nr. 1-24)
1972-01-15 / nr. 2
2 Cu ocaza celei de-a 30-a aniversări de la minarea Partidului Muncitoresc Unit Polone conducătorii de partid au depus coroane de flori la monumentul revoluţionarilor ucişti de nazişti Noul secretar general al O.N U.: KURT WILMEIK /• La 22 decembrie, Adunarea Generală a O.N.U., la recomandarea Consiliului de Securitate, a ales în funcţia de secretar general al Organizaţiei Naţiunilor Unite pe Kurt Waldheim, fost ministru al afacerilor externe al Austriei şi reprezentant permanent al Austriei la O.N.U. Kurt Waldheim, care a preluat această funcţie la 1 ianuarie a.c. este al patrulea secretar general al O.N.U., după Trygve Lie (Norvegia), Dag Hammarskjöld (Suedia) şi U Thant (Birmania) Cu privire la rolul O.N.U., Kurt Waldheim a declarat: „Organizaţia Naţiunilor Unite constituie un cadru potrivit pentru ca statele membre să examineze şi să-şi aducă contribuţia la soluţionarea problemelor lumii contemporane. Problemele care se pot ivi, trebuie aduse în faţa Consiliului de Securitate înainte ca ele să ducă la luptă ". In problema Orientului Apropiat, el a relevat că a sprijinit întru totul propunerile lui Gunnar Jarring și speră ca această problemă va fi rezolvată pe calea negocierilor. Cîteva date biografice ale noului secretar general, Kurt Waldheim s-a născut la Viena în 1918, într-o familie de profesori. După cursurile universitare terminate la Viena, a urmat, în 1938, Academia consulară. În anul 1945 intră în diplomaţie şi participă la negocierile in vederea Tratatului de stat austriac. Intre anii 1948—1951 a ocupat postul de secretar de legaţie la ambasada austriacă din Paris. Şef al serviciului personalului din Ministerul Afacerilor Externe în perioada 1951—1955, Kurt Waldheim a fost trimis ulterior ca observator pe lingă Organizaţia Naţiunilor Unite. Intre 1956—1960 ocupă funcţia de ambasador în Canada. Incepînd din 1934 este reprezentantul permanent al Austriei la O.N.U., calitate în care a prezidat mai multe comisii ale organizaţiei internaţionale. La 17 ianurie 1968 Kurt Waldheim a preluat portofoliul afacerilor externe. A participat la alegerile parlamentare din 1970, ca reprezentant al Partidului democrat-creştin (populist) şi in aprilie 1970 părăseşte ministerul de externe, reluîndu-şi funcţia de reprezentant permanent al Austriei la O.N.U. In martie 1971 a publicat lucrarea, „Drumul austriac”, în care prezintă politica externă a Austriei din 1918 pînă în prezent. FOAIA NOASTRĂ R.S. Romania IWTMAn«n 9nn in Mil 1 uul (lulul luUll dlB Mil lulrlt/l J Marea Adunare Naţională a investit cu putere de lege planul de dezvoltare economico-socială pentru perioada 1971—1975, program care va asigura realizarea unor paşi înainte pe calea progresului multilateral al societăţii socialiste româneşti. Planul pentru această perioadă s-a elaborat în concordanţă cu Directivele Congresului al X-lea al partidului, care a definit acest cincinal drept o etapă importantă în procesul istoric de făurire a societăţii socialiste multilateral dezvoltate. El vizează continuarea procesului de dezvoltare a unei economii moderne, bazată pe o industrie puternică şi o agricultură înaintată, pe folosirea superioară resurselor ţării, pe cuceririle ştiinţei şi tehnicii contemporane, pe o înaltă productivitate a muncii, care creează condiţii de viaţă din ce în ce mai bune tuturor cetăţenilor ţării. CREŞTERE ECONOMICA DINAMICĂ, EFICIENTA întreaga construcţie a planului a fost orientată spre o creştere economică dinamică şi eficientă, ca urmare a găsirii de posibilităţi suplimentare, de natură să asigure ritmuri de creştere a producţiei materiale, a eficienţei economice şi a nivelului de trai superioare celor avute în vedere iniţial. în toate ramurile economiei naţionale au fost prevăzute ritmuri înalte de dezvoltare, care vor contribui nemijlocit la creşterea venitului naţional cu 11—12 la sută, faţă de 7,7 — 8,5 la sută cît se întrevăzuse în momentul elaborării Directivelor. Creşterea venitului naţional şi stabilirea unei cote a fondului de acumulare de 30—32 la sută, va permite statului să investească din fondurile centralizate 470 miliarde lei, faţă de 420—435 miliarde lei cît se stabilise la Congres. Reevaluarea priveşte îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă materială, socială şi culturală a oamenilor muncii. Se vor crea cca. un milion de locuri de muncă, în cadrul căruia vor fi atrase din agricultură cca. 400 mii de persoane, ceea ce va duce şi la schimbarea structurii pe ramuri a populaţiei ocupate, prin scăderea ponderii celor din agricultură şi cerşterea ponderii celor din industrie. Legat de aceasta, trebuie subliniat faptul că veniturile totale din salarii vor creşte cu peste 50 la sută, salariul real crescînd şi el cu 20 la sută, iar veniturile ţărănimii, provenite din producţia agricolă, calculate pe o persoană activă, vor spori cu 22—30 la sută. Grija pentru cei ce, datorită vîrstei, se retrag din viaţa activă este reflectată de faptul că pensia medie de asigurări sociale de state va fi mărită cu peste 18 la sută. De asemenea, din fondurile de investiţii ale statului sînt repartizate 52 miliarde lei pentru acţiuni cu efecte directe asupra condiţiilor de viaţă ale întregii populaţii. Sînt prevăzute construirea de către stat a 520 mii de apartamente, faţă de 30 mii în cincinalul trecut, sporirea confortului locuinţelor, precum şi fonduri însemnate pentru lucrări de gospodărie comunală, lărgirea şi modernizarea bazei materiale a învăţămîntului, artei, culturii, ocrotirii sănătăţii. Producţia industrială cu ritmuri de creştere cuprinse între 11—12,2 la sută, comparativ cu 8,9—9,5 la sută cît se prevăzuse în Directive, rămîne cea mai dinamică ramură a economiei, iar în cadrul acesteia, industria mijloacelor de producţie urmează să se dezvolte cu un ritm mediu anual de 11,7—13 la sută şi producţia bunurilor de consum cu 9,5—11 la sută. Această orientare va face ca în actualul cincinal industria noastră să fie capabilă să acopere cca. 70 la sută din necesarul de utilaje al ţării, să furnizeze de aproape 1,5 ori mai multe mărfuri pentru fondul pieţei şi de 1,9 ori mai multe produse pentru export. Asemenea ritmuri vor face ca, pentru o serie de produse industriale de o deosebită importanţă, cum sînt: energia electrică, oţelul, îngrăşămintele minerale, cimentul, ţesăturile şi zahărul, România să se situeze, pe locuitor, la nivelele apropiate de realizările obţinute în ultimii ani de unele ţări dezvoltate. PROCES INTENS DE MODERNIZARE, ÎNALTA CALITATE O trăsătură caracteristică a industrializării ţării în acest cincinal o constituie intensificarea procesului de modernizare a structurilor pe ramuri şi subramuri. Pe această bază se înscriu orientările cu privire la dezvoltarea mai rapidă a industriei constructoare de maşini şi a ramurei industriei chimice în ansamblu. Toate aceste orientări, pentru a deveni şi eficiente, trebuie să meargă mînă în mînă cu creşterea productivităţii muncii, care urmează să fie mai mare cu 42 la sută, concomitent cu 11—12 la sută a cheltuielilor la 1000 de lei producţie marfă industrială. Planul cincinal acordă, de asemenea, o importanţă deosebită calităţii produselor, criteriu esenţial în aprecierea rezultatelor. în lumina acestor considerente, s-a elaborat un program special de ridicare a nivelului tehnic şi a calităţii produselor care orientează toate ramurile economiei naţionale spre realizarea de noi mărfuri, modernizarea unora dintre cele ce se fabrică în prezent şi sistarea celor care au la bază o tehnică învechită. Ponderea produselor noi sau modernizate va trebui să ajungă în anul 1975, pe ansamblul industriei, la 47 la sută, din care, în unele ramuri, această pondere urmează să fie mult mai mare: 63 la sută în construcţiile de maşini şi 52 la sută în industria metalurgică, iar în industria uşoară, practic, sortimentele de produse vor fi în întregime reînnoite. DINAMICA PRODUCŢIEI ÎN PRINCIPALELE RAMURI Datorită efortului ce se va depune pentru modernizarea economiei în general şi a industriei în special, ramurei energiei electrice îi revine un rol deosebit de important, ca producţia acesteia să crească de la 35,1 miliarde kwh în anul 1970, la 58,0—60,8 miliarde kwh în 1975. După cum este ştiut, rolul metalului într-o economie modernă este determinant, fapt care se concretizează prin stabilirea unui nivel al producţiei de oţel la 9,7 milioane tone, cu aproape 50 la sută mai mare decît în anul 1970. Va creşte producţia de laminate de peste 1,5 ori şi se va dezvolta cu prioritate fabricarea produselor plate — table şi benzi — precum şi cea de profile, ce conferă un grad mai ridicat de prelucrare a metalului. Totodată, producţia de aluminiu va creşte peste 1,5 ori. In industria constructoare de maşini, ramură-cheie a dezvoltării întregii economii, se prevăd în continuare ritmuri înalte de creştere a producţiei — în medie cu 14,1—15,fi la sută. Astfel, producţia industriei electrotehnice, asociată cu modernizarea rapidă a structurii ei interne, — aparate de măsură şi control, mijloace de automatizare, tehnică de calcul — va creşte aproape de două ori. Industria de mecanică fină şi optică va trebui să capete o poziţie din ce în ce mai importantă, tendinţă ilustrată de dublarea greutăţii ei specifice în această ramură. Necesitatea valorificării cît mai eficiente a unor resurse materiale, a impus ca în ramura chimiei ritmul de creştere să fie cuprins între 16,2—17,5 la sută, aceasta rămînînd cea mai dinamică ramură a industriei. Pentru industria uşoară s-au prevăzut sporuri însemnate de ţesături şi tricotaje, confecţii, încălţăminte, marochinărie, sticlărie etc., această ramură urmînd să-şi organizeze astfel producţia pentru a folosi pe scară largă materiile prime sintetice fabricate în ţară, în industria alimentară volumul produselor va creşte pînă în anul 1975 cu peste 64 la sută faţă de cel atins în 1970, ceea ce înseamnă de 2,2 ori mai multă carne, de 2,2 ori mai mult lapte şi produse lactate, de peste 4,8 ori mai mult peşte, de 2,6 ori mai multe conserve de legume şi fructe. Ţinînd seama de cerinţele dezvoltării în ansamblu a economiei, de importanţa deosebită a agriculturii în condiţiile noastre, planul cincinal are în vedere intensificarea valorificării resurselor mari de care dispune această ramură, sporirea aportului ei la creşterea venitului naţional şi la ridicarea nivelului de trai. Investiţiile alocate acestei ramuri vor însuma cca. 100 miliarde lei, din fondurile centralizate ale statului, adică de 2 ori mai mult decît cincinalul anterior. Producţia globală urmează să fie cu cca. 36—49 la sută mai mare ca media anilor 1966—1970. La elaborarea planului cincinal s-a ţinut seama şi de faptul că în lumea contemporană, toate statele vor trebui să fie antrenate intens în schimbul mondial de valori materiale şi spirituale. în acest scop s-a avut în vedere participarea activă a României în Consiliul de Ajutor Economic Reciproc, dezvoltarea colaborării bilaterale şi multilaterale cu ţările care fac parte din această organizaţie şi cu toate celelalte ţări socialiste. în legea de adoptare a planului cincinal se subliniaă că se vor lua toate măsurile pentru realizarea prevederilor cuprinse în „Programul complex al adîncirii şi perfecţionării în continuare a colaborării şi dezvoltării integrării economice socialiste a ţărilor membre CAER”, promovînd forme, căi şi metode de lărgire continuă a colaborării economice şi tehnico-ştiinţifice. Virgil Pop secretar de ambasadă