Foaia noastră, 1974 (Anul 24, nr. 1-24)

1974-09-15 / nr. 18

Anul XXIV. Nr. 18— Duminică, 15 septembrie 1974. Prețul: 80 fill. Anul în curs marchează o dată însemnată în viaţă social-culturală a cetăţenilor de naţionalitate română din ţara noastră. Se împlinesc 25 de ani — lăsaţi în urmă cu o rodnică şi bogată activitate — de la constituirea primei organizaţii obşteşti-culturale, cu o rază de activitate asupra tuturor aşezărilor unde trăiesc cetăţeni de naţionalitate română, purtînd denumirea de Uniunea Culturală a Românilor din Ungaria, avînd rolul şi misiunea de a fi mobilizator şi propagator al cultivării limbii materne şi a tradiţiilor şi obiceiurilor izvorîte din cultura naţională populară.Evenimentul istoric — constitui-Urea Uniunii Culturale — a stîrnit un mare interes şi a fost primit cu multă bucurie şi satisfacţie de'IWUl lorii interesaţi din comunele şi satele noastre. în urma ajungerii la putere a clasei muncitoare abia de-acum s-a înţeles tot mai clar şi conştient că regimul democrat-popular — călăuzit pe baza politicii unui partid revoluţionar — nu numai luptă ci şi asigură drepturi egale în toate domeniile vieţii şi naţionalităţilor conlocuitoare, garantează libertatea necesară executării acestor drepturi şi crează condiţii tot mai favorabile aplicării în mod consecvent a principiilor declarate şi consfinţite în legea de bază a ţării, Constituţia — a cărei 25-a aniversări de la intrarea în vigoare am sărbătorit-o abia cu cîteva săptămîni în urmă. Statul a devenit acum republică populară — s-a îngrijit încă din primele zile ca naţionalităţile să beneficieze şi să se folosească de posibilităţile oferite, punîndu-le la dispoziţie totul ce-i necesar pentru exercitarea drepturilor cetăţeneşti după nevoile şi necesităţile prezentate şi exprimate tocmai de acei în cauză. Uniunea noastră — la formarea căreia au participat delegaţi din fiecare localitate populată şi de români — la începutul activităţii sale a avut mai mult un caracter cultural, în preocuparea ei avînd ca sarcină de bază trezirea conştiinţei libertăţii, a întăririi ataşamentului faţă de noua orînduire socială, de a reîmprospăta folosirea limbii materne şi cultivarea tuturor acelor tradiţii şi obiceiuri care caracterizează viaţa cetăţenilor de naţionalitate română din acastă ţară şi de pe aceste meleaguri. Fiind vorba de constituirea unei uniuni fără precedent, neavînd nici experienţă pentru funcţionare şi nici cadre pregătite pentru îndrumarea acelei activităţi care i-a fost prevăzută, bineînţeles că la început a fost nevoie să se depună o muncă de lămurire asiduă, de educare şi de convingere, chiar în rîndurile acelora, în folosul cărora s-a format această uniune. O dată cu trecerea anilor, tot mai mulţi cetăţeni au înţeles rostul şi rolul ce-i revenea acestei uniuni, dîndu-şi concursul tot mai mulţi la acele manifestări, cari marcau o influenţă binefăcătoare a activităţii uniunii în dezvoltarea socialculturală a localităţilor populate şi de cetăţeni de naţionalitate română. Uniunea, prin contribuţia inimoşilor activişti voluntari, a devenit organizatoarea învăţămîntului în limba maternă, a creat condiţii necesare pentru înfiinţarea echipelor culturale cărora le-a revenit sarcina de păstrare, prezentare şi dezvoltare a tradiţiilor naţionale progresiste, a organizat şezători şi programe de cluburi, turnee culturale şi festivaluri, a mobilizat pentru mitinguri de pace şi prietenie, a editat gazete, calendare şi alte publicaţii în limba română, a participat la toate acţiunile de mobilizare socială care au servit atît culturalizarea maselor cit şi creşterea bunăstării, propagarea ideilor şi învăţăturilor înaintate. Preocupările uniunii, după o scurtă perioadă de antrenare, s-au extins pe o scară tot mai mare şi au cuprins o gamă tot mai largă. Datorită acestui fapt, precum şi a procesului de dezvoltare survenită în viaţa politico-socială a ţării, prin întărirea relaţiilor socialiste s-au creat şi premisele avansării la o treaptă mai înaltă a formei de organizare şi a desfăşurării activităţii uniunii, sfera preocupărilor şi bazele devenind tot mai temeinice şi susţinute de însăşi masele populare, interesele şi năzuinţele cărora se văd astfel pe deplin realizate. Uniunea noastră devine o organizaţie obştească de masă avînd organele ei de conducere alese, care în cadrul mişcării Frontului Popular Patriotic îndeplinesc acum nu numai funcţia de reprezentant al intereselor culturale, ci a intereselor generale cetăţeneşti ale locuitorilor de naţionalitate română. Noua formă de funcţionare presupune şi executarea sarcinilor crescânde la un nivel tot mai înalt, uniunea devenind astfel o organizaţie care-şi desfăşoară o vie activitate cu un randament din ce în ce mai mare şi bogat. Lucrătorii, activiştii, membrii aleşi în diferitele organe de conducere precum şi toţi susţinătorii muncii noastre muncesc cu multă însufleţire, conştiinciozitate, sinceritate şi pricepere, servind interesele tuturor cetăţenilor de naţionalitate română, interese care coincid cu interesul general şi uman al tuturor locuitorilor ţării, acela de a contribui cu toată înţelepciunea şi energia la construirea orînduirii societăţii socialiste multilateral dezvoltată. Acum — în pragul celei de-a XXX-a aniversări a eliberării patriei — cînd ne pregătim pentru sărbătorirea evenimentului care ne-a adus atîtea satisfacţii şi bucurii, e bine să trecem în revistă drumul parcurs, să menţionăm acele realizări şi rezultate care au devenit dovezi grăitoare de declarare şi mărturisire că politica partidului în problema naţională este justă şi reală, ea se bazează pe principiile învăţăturii marxist-leniniste, politică care ne-a călăuzit şi ne va conduce şi în viitor pe drumul îndeplinirii cu cinste a rolului ce ne revine în reprezentarea intereselor naţionalităţii noastre române şi în mobilizarea tuturor forţelor pentru obţinerea de noi şi valoroase succese. P. Silaghi In preajma unei însemnate aniversări — Pregătiri pentru festivitatea celei de-a 25-a aniversări a constituirii Uniunii — „Roata norocului” la Aletea în şirul manifestaţiilor organizate la Aletea în cinstea celei de a 250-a aniversări a recolonizării comunei şi 30 de ani de la Eliberare, s-a înscris şi cea de-a 36-ei tragere la loto din anul curent. Evenimentul emoţionant a fost anticipat de un program de estradă, aşadar se înţelege, de ce sala mare a Casei de cultură din Aletea s-a umplut pînă la refuz, în clişeu, se-nvîrte, se-nvîrte „roata norocului”. 30 DE ANI DE LA ELIBERAREA BULGARIEI în vîrtejul dansului bulgar tradiţional „racşenica”. Membrii Ansamblului popular de stat prezentîndu-şi programul pe o scenă din Sofia în învăţămîntul de naţionalitate. Perseverenţă şi conştiinciozitate . In faţa învăţămîntului nostru de naţionalitate stau astăzi sarcini noi, dar şi prespective noi, posibilităţi încă nevalorificate, legate de cerinţele noi, dictate de etapa actuală de dezvoltare a învăţămîntului nostru, de noua etapă a construcţiei socialiste, de cerinţele generate tocmai de aceasta. Dar trăsăturile noi din învăţămînt nu sînt determinate numai de aceste realităţi sociale, ci şi de documente noi, elaborate din timp de către Ministerul Învăţămîntului. Pe lingă sarcinile şi obiectivele generale ale învăţămîntului, o serie de trăsături specifice, legate de învăţămîntul de naţionalitate, aşteaptă să fie realizate. La baza acestor obiective specifice stă — din nou drept carte de căpătîi — articolul 61 al Constituţiei noastre noi, socialiste, prin cerinţa sa de bază, prin drepturile sale de bază, asigurarea şi realizarea la nivelul potrivit a învăţămîntului de naţionalitate, iar în etapa acestei cerinţe de bază se adaugă particularităţile etapei respective. Acestea aduc cu sine sarcini legate de programele noi şcolare, de problema supraîncărcării elevilor, şi respectiv, cea a reducerii materialului de studiu, a intensificării învăţămîntului de limba maternă etc. In anul şcolar trecut s-a pus un accent mai mare pe activitatea mai diversificată a elevilor, pe activitatea independentă a acestora, pe intensificarea acumulării de cunoştinţe practice, pe discutarea temelor de casă. Un accent mai mare va trebui acordat problemelor specifice legate de studiul şi de însuşirea limbii materne. In legătură cu aceasta trebuie remarcat că s-a îmbunătăţit situaţia aprovizionării cu material intuitiv, audio-vizual, dar pe acest plan mai rămîn foarte multe de făcut. în legătură cu şcolarizarea, începutul anului şcolar ne poate mulţumi. Şcoala din Micherechi — cu un efectiv de 266 de elevi — a înscris 46 de elevi în clasa întîi, aceasta devenind — alături de clasa a 3-a, a 4-a şi a 6-a — a patra clasă paralelă. La Chitighaz numărul elevilor din clasa întîi este de 18. Un număr mai mic de elevi există în celelalte şcoli, dar peste tot este asigurat efectivul necesar. Şi în grădiniţe este asigurat numărul de copii, ba chiar mai mult — la Micherechi şi Aletea nu s-au putut rezolva cererile tuturor solicitanţilor. Situaţia asigurării şcolilor cu cadre didactice este mulţumitoare, în şcolile noastre mai mari (Micherechi, Chitighaz şi Aletea) toate catedrele sunt ocupate. Problematică este doar situaţia în şcolile în care se predă limbă română, căci — mai ales acolo — cadrele didactice sunt nevoite să predea discipline care nu le intră în specialitate. Din nou se resimte lipsa de învăţătoare şi educatoare. Dar există toate perspectivele, ca pe viitor institutele din Szarvas şi Debreţin să ajute la rezolvarea acestor insuficienţe. O împrejurare îmbucurătoare cu caracter general este că în învăţămîntul nostru de naţionalitate corpurile didactice sunt relativ stabile, garda de profesori, învăţători şi educatori ai căminelor de zi şi a colegiului este destul de închegată, avem doar foarte puţini navetişti, iar mulţi dintre cadrele didactice tinere se preocupă cu gîndul de a se stabili definitiv în localităţile în care funcţionează. O problemă care trebuie să preocupe toate cadrele didactice este munca şi legătura permanentă cu organizaţiile de tineret, cu organizaţiile de masă. Prin acestea se intensifică atît munca instructiv-educativă, cît şi — concomitent — conştiinţa politică şi se întăresc convingerile şi concepţiile ideologice ale tinerei generaţii. La fel trebuie intensificată legătura şcolii cu părinţii, concordanţa dintre familie şi şcoală trebuind să aducă un aport mai serios la munca de educaţie a tineretului nostru. Aceste sarcini nu sunt noi, nu sunt necunoscute, dar trebuie accentuate, căci de ele depind — în mare parte — rezultatele întregului proces educativ şi instructiv. Dar pe lângă toate aceste sarcini majore ale cadrelor noastre didactice, mai trebuie să avem în vedere şi un alt lucru. Se vorbeşte tot mai frecvent de înlăturarea supraîncărcării elevilor. Acelaşi lucru este însă valabil şi la profesorii şi învăţătorii noştri, la educatoarele de grădiniţă sau la pedagogii din cămine şi colegiu. Să ne preocupe şi acest gînd. Căci munca de calitate nu se poate pretinde şi realiza cu oameni suprasolicitaţi, o împărţire riguroasă, înţeleaptă şi raţională a sarcinilor şi a tuturor activităţilor, în afara clasei, poate să preîntîmpine cu succes supraîncărcarea şi epuizarea prematură — fizică şi intelectuală — a cadrelor noastre didactice. Sarcinile majore, care aşteaptă rezolvarea în învăţămîntul nostru, trebuie realizate cu succes şi maximă competenţă, dar pentru rezolvarea în acest mod cadrele noastre didactice, precum şi elevii noştri constituie o garanţie sigură. Sîntem convinşi că şi la sfîrşitul anului şcolar 1974/75 rezultatele şi obiectivele atinse nu vor dezamăgi aşteptările, reuşitele examene de admitere ale elevilor noştri vor constitui — ca şi în acest an — dovada cea mai grăitoare în acest sens.