Foaia noastră, 1977 (Anul 27, nr. 1-24)
1977-09-15 / nr. 18
Anul XXVII. Nr. 18 — Joi, 15 septembrie 1977. Prețul: 80 fill. în general şi concret Plantele păioase ca furajere Ca urmare a creşterii nivelului de trai, în ţara noastră structura alimentaţiei este într-o continuă schimbare. Pe lîngă creşterea permanentă a consumului, exigenţele se deplasează spre alimentele mai preţioase, cum sunt proteinele şi vitaminele, în anii următori consumul de proteine va creşte cu aproximativ 1o la sută, iar creşterea consumului proteinelor de origine animală va fi şi mai rapidă. în consecinţă, în anii următori se va ridica şi interesul faţă de alimentele de această origine. Astfel, în viitor va trebui să fim cu şi mai multă băgare de seamă la creşterea animalelor. Rezultatele producţiei creşterii animalelor - pe lîngă rasa şi tehnologia de întreţinere - sînt influenţate în mod hotărîtor de felul de nutrire a acestora, de speciile de furaje şi structura nutririi. Fiindcă în patria noastră - ca rezultat al alimentaţiei mai sănătoase - necesitatea cantitativă a alimentaţiei scade, creşte posibilitatea cultivării, pe teren mai întins, a plantelor furajere, dintre care se va intensifica cultivarea porumbului. Mărirea producţiei de plante furajere face posibilă accelerarea ritmului de dezvoltare şi a creşterii animalelor. între alimentele de origine animală cele mai importante vor fi şi pe mai departe carnea de porc, de vită şi cea de păsări, laptele şi ouăle, precum şi preparatele din acestea, în zootehnie, dar mai ales în creşterea porcilor şi în avicultură s-au generalizat diferite furaje preparate. Din acest motiv hrănirea porcilor şi a păsărilor este relativ mai simplă. Trebuie să acordăm o deosebită atenţie amestecării abracurilor preparate pentru diferitele grupuri de animale, în unităţile agricole, împreună cu răspîndirea tehnologiilor intensive şi moderne, în aceste două secţii, hrănirea animalelor se face, aproape în întregime, cu abrac. Mai variată este nutrirea vitelor. Problema principală a creşterii vitelor este nutrirea, în domeniul îngrăşării vitelor sistemul de hrănire are deja un caracter industrial. Acest fapt înseamnă o creştere intensivă în greutate şi reducarea timpului de producţie. Tot acest caracter face posibilă mecanizarea procesului de nutrire, care are o mare importanţă din punct de vedere al economiei braţelor de muncă. O problemă mai dificilă constituie nutrirea eficace şi economică a vacilor. Evident, hrănirea vacilor nu se poate face independent de unitatea agricolă. Cultivarea plantelor furajere trebuie să avanseze paralel cu creşterea efectivului de vaci, asigurînd continuitatea necesităţilor de hrană a animalelor. La creşterea vitelor baza de hrană trebuie să fie constituită de plantele păioase şi zemoase, de aşa-numitele nutreţuri în masă. Alimentarea unilaterală sau excesivă cu abrac nu este avantajoasă, în primul rînd din punct de vedere fiziologic-digestiv, dar nu este indicată nici din motiv economic. Hrănirea cu abrac, într-o măsură mai mare, este motivată numai la vacile de rasă cu o mare capacitate de producţie, dar şi aici numai după consumarea fiziologic necesară a furajelor în masă, pentru a se satisface exigenţele nutritive necesare înaltei producţii de lapte. Furajele în masă trebuie administrate nu pentru că sunt mai ieftine, ci pentru că, din punct de vedere fiziologic, sunt indispensabile. Conţinutul lor de fibră digestibilă, de amidon şi de zahăr are o importanţă majoră pentru animalele rumegătoare, în domeniul cultivării furajelor păioase avem mari posibilităţi. Este cunoscut faptul că, pe cînd la cultivarea cerealelor obţinem doar 8-12 g de proteină, la plantele furajere păioase putem realiza 16-20 g la hectar. Ţinerea în evidenţă a acestui fapt este o sarcină continuă a competenţilor. în cooperativa agricolă de producţie „Munkácsy” din Giula furajarea vacilor este rezolvată pe baza principiilor de mai sus, prin cultivarea de furaje ieftine, dar cu o valoare biologică mare. Crescătoria de vaci lăptoase a gospodăriei este o fermă model, cu o structură de întreţinere liberă, compusă din unităţi cu cîte 50 de locuri iniţial. într-o unitate toate muncile sunt făcute de un singur muncitor. Baza alimentării este asigurată de pajiştea din jurul fermei. Ca urmare a cultivării intensive, un hectar asigură hrana a unei vaci pe întregul an. Pajiştea este compusă din 5-6 specii de iarbă şi plante papilionacee, care este tot atunci irigată şi administrată cu 350-400 kg de substanţă efectivă, deci îngrăşăminte chimice. La Giula, cum e şi firesc într-o gospodărie modernă, se folosesc cu succes de cele două perioade de hrănire. Baza aşa-numitei nutriri de vară este păşunatul, care se asigură în porţiuni. Cîte o porţiune asigură necesităţile animalelor pe o durată de aproximativ cinci zile. Vacile pasc după plac. Conform măsurărilor făcute, o vacă consumă zilnic o cantitate de 53-66 kg de nutreţ verde, dar în afară de păşunat se mai administează zilnic 4-5 kg de fîn pe cap de vită. Păşunea din jurul fermei asigură şi necesarul de nutreţ în masă pentru perioada de iarnă, pentru că şeptelul de vaci nu consumă întreaga producţie de iarbă, astfel terenul nepăşunat se coseşte. Din iarba cosită se prepară siloză şi fîn. însilozarea se face în siloz acoperit. Tot aici, deasupra silozei, este depozitat şi fînul în baloturi. Hrănirea se întîmplă direct din depozitul de siloză, iar din siloză vacile pot consuma după plac. Atît în perioada de vară, cît şi în cea de iarnă hrănirea cu abrac se face în timpul mulsului, în postul de muls. în acest fel fiecare vacă primeşte zilnic 7-7,5 kg de abrac. Nutrirea vacilor cu abrac în cazul cooperativei „Munkácsy” este justificată, în primul rînd pentru că este vorba de vaci cu un potenţial mare de producţie. Şeptelul lor este compus din vaci de rasă Holstein-Fries, de cîmpie canadiană şi olandeză. Crescătoria de vaci cu lapte a cooperativei a realizat pînă acum rezultate foarte bune, în anul trecut, de exemplu, media de producţie a fost de 4 900 litri pe cap. Bazîndu-se pe experienţele favorabile, conducerea cooperativei a hotărît să dezvolte şi mai mult crescătoria de vaci. Completarea fermei este deja în curs, în anul acesta cooperativa a cumpărat încă 50 de tuncane de rasă Holstein-Fries. Rezultatele bune ale gospodarilor de la „Munkácsy” au fost hotărîtoare - după datele statistice din prima jumătate a anului curent şi în ceea ce priveşte producţia medie de lapte a oraşului Giula, dintre cele zece unităţi administrative din judeţul Bichiş aici a fost cea mai ridicată, acest succes datorindu-se în primul rînd tocmai grijii şi atenţiei acordate alimentării într-un sistem cît mai modern, cît mai eficace. Ioan Cefan Uscatoria furajerelor păioase a unităţii agricole „Munkácsy” In prima zi de şcoală La şcoala cu limba de predare română din Chitighaz elevii de clasa intii au primit simbolicul creion şi caiet din partea conducerii şcolii (Fotoreportaj în pag. a 3-a) Aprecierea socială a cadrelor didactice De cînd a apărut hotărîrea C.C. al P.M.S.U. din anul 1972, cu privire la politica instruirii, atenţia societăţii se îndreaptă din ce în ce mai frecvent spre unele „probleme”, ca şcoala, educaţia-instruirea, sistemul învăţămîntului, reforma diferitelor programe, regulamente şcolare, documente ale învăţămîntului în pregătire, care vor fi introduse la sfrşitul anilor şaptezeci. Societatea noastră înţelege tot mai bine că acumularea cunoştinţelor noi este un proces care nu se termină odată cu absolvirea unei sau altei şcoli, unui sau altui grad de învăţămînt. Şcoala nu mai poate fi considerată drept unicul focar, unicul institut care ar putea „rezolva” singură educarea şi instruirea tineretului nostru. Şcoala nu se poate angaja la „transmiterea” tuturor cunoştinţelor „menite” a fi cunoscute de către generaţiile noi. Pe lîngă o selectare raţională în cadrul programelor, învăţămîntul trebuie să pregătească tineretul pentru studiul permanent, nefiind cunoştinţe „încheiate”. Pentru educarea şi instruirea cît mai bună a tineretului nostru e nevoie de majorarea continuă a partenerilor şcolii, hotărîţi să participe cu responsabilitate la această muncă. Educarea şi instruirea tineretului nostru este de interes social,, şi prin urmare e şi o sarcină a întregii societăţi. Conform politicii juste a partidului nostru, societatea noastră înţelege din ce în ce mai bine acest lucru, educarea şi instruirea devenind o cauză comună. Tot astfel împrejurările de viaţă şi de muncă cadrelor didactice constituie probleme vii ale vieţii noastre sociale. Datorită unui şir de măsuri şi rezoluţii, schimbările ultimilor ani - în această privinţă - sunt foarte importante. E natural, deci, că aprecierea şi stima cadrelor didactice - la orice grad al învăţămîntului - din partea societăţii creşte mereu. Fără îndoială, majorarea generală a salariilor cadrelor didactice şi ale angajaţilor din învăţămînt are menirea să îmbunătăţească împrejurările de viaţă ale acestora şi - luînd în considerare sumele puse la dispoziţie şi îndrumările referitoare la folosirea acestora - poate fi considerată pe drept o problemă importantă de politică a nivelului de trai în societatea noastră socialistă. Această majorare constituie totodată şi o nouă dovadă a aprecierii şi a recunoaşterii sociale. Propriu-zis nu e vorba numai de o majorare a salariilor, ci de rezolvarea mai multor probleme care s-au ivit pe parcurs, şi care au fost sesizate mereu de către cadrele didactice. Astfel, reducerea numărului orelor obligatorii la învăţători, asigurarea unui supliment pentru diriginţi, în cadrul căruia este cuprinsă onorarea prin alocaţii a tuturor sarcinilor şi obligaţiilor care depăşesc îndatoririle de bază ale pedagogului. E important de remarcat că, în mod obligatoriu, marea majoritate a sumelor puse la dispoziţie au fost folosite în scopul majorării salariilor de bază. Sunt doi componenţi importanţi în cadrul sumelor primite de pedagogi şi angajaţi: o parte obligatorie şi una atribuită în urma unei diferenţieri, în funcţie de munca calitativă depusă. Efectul acestor măsuri nu poate fi încă sesizat pe deplin, dar încă de la bun început se pot aduna foarte multe impresii, păreri, aprecieri, etc. ale cadrelor didactice şi ale angajaţilor. începătorii - în mod sigur - îşi vor efectua mai uşor anii de ,,ucenicie” decît înaintaşii lor. Pedagogii vor fi şi ei recunoscători, desigur, începînd noul an şcolar într-o atmosferă plăcută, în care simt din nou că societatea le recunoaşte, le apreciază munca lor obositoare, vor fi şi mai hotărîţi de a face tot posibilul pentru obţinerea unor rezultate cît mai frumoase. I. Budai