Foaia noastră, 1978 (Anul 28, nr. 1-39)

1978-03-15 / nr. 6

Anul XXVIII. Nr. 6 — Miercuri, 15 martie 1978. Prețul: 80 mill. Cugetări despre politica faţă de naţionalităţi In ajunul congreselor uniunilor în luna noiembrie a.c. se vor con­voca congresele uniunilor naţionalită­ţilor conlocuitoare din ţara noastră. Acest eveniment constituie un prilej nimerit organelor conducătoare de partid, administrative respective, pre­cum şi organelor obşteşti competente, de a analiza experienţele, rezultatele şi concluziile care se desprind din po­litica faţă de naţionalităţi din ultimii zece ani, dînd reperele necesare evo­luţiei viitoare, de perspectivă. Aceste analize reale şi profund concludente dovedesc justeţea politicii marxist-le­­niniste faţă de naţionalităţi din ţara noastră, adeverind că realizarea aces­tei politici este temeinică şi de succes, orientîndu-se în concordanţă cu ţelu­rile noastre de bază, servind unitatea noastră naţională, interesele populaţiei noastre de naţionalitate şi ţelurile le­găturilor noastre internaţionale. Aces­te analize sunt totodată menite să tre­zească interesul şi iniţiativele cu pri­vire la sarcinile de viitor. î’' ' ;­e ■ urm­eaz* vom '".'.den4''0 c’­teva cugetări legate de aceste iniţiative şi sarcini, reminiscenţele acestei practici n-a dis­părut cu totul nici pînă în zilele noas­tre. Din esenţa politicii noastre gene­rale - şi în special a politicii noastre faţă de naţionalităţi - derivă că fie­care cetăţean e liber să decidă singur apartenenţa sa naţională, iar acest lu­cru trebuie sprijinit cu toate mijloace­le. Asistenţa şi posibilităţile de cultu­ralizare nu se pot limita doar la „efec­tivul statistic”, precum nu se poate reduce doar la populaţia rurală. E drept că cea mai mare parte a locui­torilor de naţionalitate trăiesc în me­diu rural, la sate. Dar în ultimele de­cenii a crescut numărul acelora care s-au stabilit în oraşele şi centrele in­dustriale de pe teritoriile de naţiona­litate sau din alte regiuni. Mulţi sînt care s-au ridicat din rîndurile po­pulaţiei de naţionalitate, lucrînd ca angajaţi, intelectuali, în cele mai va­riate domenii social-culturale, dove­dind prin munca devotată ataşamen­tul de cetăţeni ai acestei patrii. Iar politica faţă de naţionalităţi nu poate trece cu vederea nici exigenţele cul­turale ale acestor cetăţeni. Chiar mai mult, culturalizat a maselor de naţio­nalitate trebuie să ia în seamă tot mai mult şi interesul crescînd al popula­ţiei maghiare faţă de tradiţiile de lim­bă şi cultură ale naţionalităţilor. Despre numărul naţionalităţilor... în sens restrîns considerăm locuitori de naţionalitate pe toţi cei care ei în­şişi - în mod benevol şi făţiş - se con­sideră aparţinători unei naţionalităţi conlocuitoare (aceştia constituind ,,efectivul statistic” ). Într-un context mai larg însă nu­mărăm în această populaţie şi pe cei care mai păstrează încă ceva din a­­partenenţa lor de naţionalitate ante­rioară, fie prin cunoaşterea limbii, a tradiţiilor şi obiceiurilor, resimţindu­­se la aceştia încă o anumită legătură de naţionalitate, fără ca aceşti cetăţeni în discuţie să aparţină propriu-zis na­ţionalităţii respective. Avînd în ve­dere toate aceastea, s-a stabilit „efec­tivul aproximativ”. Dar această cifră nu poate fi identică cu efectivul ,,de facto” al populaţiei de naţionalitate din ţara noastră, căci această catego­rie socială cuprinde în sine pături so­ciale destul de felurite,această popu­laţie fiind foarte eterogenă din punct de vedere al structurii sociale. Efec­tivul precis al populaţiei de naţionali­tate este pe undeva prin mijloc, în­tre ,,efectivul aproximativ” şi „efec­tivul statistic”. Dar unde anume, e greu de precizat. Dar nici nu acest lu­cru e esenţial. Iar dacă ne străduim să aflăm date ct mai precise, cît mai apropiate de realitate, acest lucru îl facem în scopul satisfacerii exigenţelor culturale şi de culturalizare. Dar, pre­cizarea cifrei cît mai exacte poate fi semnificativă - în afară de scopul amintit mai sus - şi pentru a stabili o stare istorică generată din dezvoltarea socială, avîndu-se în vedere faptul că erau perioade, vremuri cînd populaţia de naţionalitate era în regres, cînd unii oameni de naţionalitate nu se de­clarau cetăţeni de naţionalitate, iar r '• Ceea ce e fundamental... Viaţa şi viitorul populaţiei noastre de naţionalitate sunt determinate în mod fundamental de dezvoltarea şi progresul construirii societăţii noastre socialiste dezvoltate, cantitatea şi va­­loricarea bunurilor materiale şi spi­rituale acumulate de-a lungul anilor. Din acest lucru rezultă contribuţia şi sarcina socială de bază care revine po­pulaţiei noastre de naţionalitate. Ace­stei populaţii nu-i lipseşte conştiincio­zitatea şi adeziunea. Căci, membrii na­ţionalităţilor noastre sunt la fel cons­tructori creatori ai societăţii noastre comune, ca oricare alt cetăţean care trăieşte şi munceşte în această ţară. Ca atare, şi ei le oficiază - în raport şi pe baza uai­­ desfăşurate - de bunurile produse de cuceririle şi rea­lizările social-cur­ate, ridicîndu-se ca atare şi nivelul trai al acestor ce­tăţeni. Şi totuşi, nu putem aproba princi­piul conform căruia egalitatea politi­că, economică şi socială ar rezolva în mod automat problema naţionalităţi­lor, contribuţia fără piedici şi necon­diţionată a populaţiei de naţionalitate la construirea societăţii noastre socia­liste şi a ridicării şi propăşirii genera­le naţionalităţilor noastre. Rolul politicii leniniste faţă de naţionalităţi... Politica noastră faţă de naţionalităţi are un triplu rol. Cel de bază: să asi­gure dezvoltarea liberă a convieţuirii şi conlucrării dintre populaţia ma­ghiară şi cea de naţionalitate, întări­rea permanentă a colaborării depline în scopul unităţii socialiste naţionale. Bucurîndu-se pe deplin de drepturile cetăţeneşti, populaţia de naţionalitate îşi îndeplineşte în mod conştient înda­toririle sociale şi cetăţeneşti. Dar, ro­lul politicii faţă de naţionalităţi mai constă - tocmai în interesul celor de mai sus­­ şi în asigurarea exigenţelor şi necesităţilor specifice ale naţionali­tăţilor în ceea ce priveşte îngrijirea limbii şi a culturii de naţionalitate, a drepturilor lor cetăţeneşti. Şi în sfîr­­şit, politica noastră faţă de naţionali­tăţi face posibil­­ statul sprijinind le­găturile multilaterale ale populaţiei noastre de naţionalitate cu ţările so­cialiste de limba naţioaniltăţilor şi cu culturile din aceste ţări­­ ca priete­nia şi legăturile cu aceste ţări şi popoa­re să fie ajutate de populaţia de na­ţionalitate, care să-şi asume tot mai mult rolul de intermediar, rol care să devină din ce în ce mai pregnant. Numai pe baza interacţiunii comu­ne a acestor elemente, pe baza influ­enţelor comune se poate forma buna atmosferă cetăţenească a locuitorilor de naţionalitate, valabilitatea căreia se bazează pe străduinţa şi voința co­mună a populației maghiare și de naționalitate. Rezultatele acestei politici... Pe baza experienţelor din ultimele decenii ale politicii noastre faţă de na­ţionalităţi putem declara cu conştiinţa împăcată că în patria noastră se afir­mă şi se asigură drepturile oamenilor muncii de naţionalitate. în ultimii cinci-zece ani s-a adîncit şi egalitatea în drepturi, s-a lărgit egalitatea de limbă, s-au obţinut rezultate pe planul învăţămîntului de naţionalitate, dez­­voltîndu-se şi lărgindu-se îndeosebi culegerea şi îngrijirea tradiţiilor şi a culturii prin cele mai felurite forme. La fel, în concordanţă cu necesităţile sociale şi cu politica noastră externă, s-au dezvoltat şi legăturile externe ale naţionalităţilor noastre, relaţiile cu ţă­rile de limbă şi cultură maternă. Un rezultat demn de remarcat al politicii noastre faţă de naţionalităţi îl consti­tuie dezvoltarea activităţii spirituale creatoare a intelectualităţii de naţio­nalitate - deşi putem vorbi doar des­pre o dezvoltare foarte lentă în acest sens - şi interesul sporit al locuitori­lor maghiari faţă de viaţa, limba şi cultura populaţiei de naţioaniltate. Se poate constata că, în principiu, pro­blema naţionalităţilor din ţara noas­tră este rezolvată. Politica noastră fa­ţă de naţionalităţi este în concordan­ţă cu principiile construirii societăţii socialiste, iar ca urmare rezolvarea sarcinilor practice, concrete ale politi­cii faţă de naţionalităţi progresează şi se perfecţionează odată cu dezvoltarea societăţii noastre socaliste. Miini pricepute şi ochi ageri (articol în pag. a­na) Meritul cui... Garanţia de bază a realizării prac­tice a politicii noastre faţă de naţio­nalităţi a fost şi va fi şi pe viitor fe­lul cum se folosesc oamenii muncii de naţionalitate de drepturile şi posibili­tăţile care li se asigură, cum se inte­grează naţionalităţile in fizionomia so­­cial-cuniiară unitară din ţar noastră, cum se traduc în viaţă principiile po­liticii statului faţă de naţionalităţi, în ce măsură se păstrează condiţiile for­mării politicii faţă de naţionalităţi ca parte integrantă a politicii sociale ge­nerale, în ambele privinţe se poate constata o dezvoltare apreciabilă în ultimii ani. în acest proces complex de realizare a politicii statului nostru faţă de na­ţionalităţi un rol de seamă revine uniunilor democratice ale naţionalită­ţilor, care de fapt îndeplinesc un rol dublu: constituie o parte intrinsecă a naţionalităţii respective, constituind organul reprezentativ al acesteia, ex­­primînd conştiinţa, pretenţiile şi conş­­tienţa acesteia. Dar, pe de altă parte, uniunile constituie în acelaşi timp şi instituţii prin care se traduce în fapte această politică, uniunile ajutînd la realizarea acestei politici mai ales în domeniul cultural şi al îngrijirii lim­bii materne. Căci, un domeniu de ac­ţiune major al uniunilor îl constituie îngrijirea limbii materne. Dar, ca or­gane obşteşti, uniunile dispun şi de o sferă largă de acţiune şi de influenţă. Ca atare, prin legăturile directe cu po­pulaţia de naţionalitate şi prin presa lor, desfăşoară activitatea lor politică, mobilizează populaţia de naţionalitate pentru realizarea sarcinilor de cons­trucţie socialistă, ca purtătoare de cu­­vînt a năzuinţelor societăţii noastre. Şi, în această privinţă, uniunile sunt în concordanţă cu aşteptările, desfăşu­­rând în ultimii ani o activitate tot mai bogată. Probleme încă nerezolvate... Rezultatele obţinute pînă acum sînt însemnate, dar nu putem fi prezum­­ţioşi, căci sînt încă destule probleme nerezolvate atît în domeniul general­­social, cît şi în domeniul naţionalită­ţilor. In continuare va trebui să lăr­gim bazele obşteşti în rezolvarea ace­stor probleme, totodată mai sunt o se­rie de posibilităţi neexploatate în ca­drul drepturilor de naţionalitate. Mai sunt încă exigenţe, dar mai sunt şi po­sibilităţi încă nevalorificate în dome­niul lărgiri egalităţii de limbă. Dar mai sunt probleme şi cu privire la asi­gurarea cadrelor de specialitate, şi mai pot fi îmbunătăţite condiţiile ma­teriale din învăţămîntul şi culturaliza­rea naţionalităţilor, în sfera informa­ţiilor şi a răspîndirii cunoştinţelor cul­turale şi ştiinţifice, în domeniul îmbu­nătăţirii condiţiilor şi posibilităţilor de muncă ale uniunilor şi altele. Dar, nu mai puţine sunt sarcinile în­că în curs de rezolvare în sfera uni­unilor. Tocmai pentru că s-a lărgit sfe­ra grijilor şi străduinţelor legate de problemele naţionalităţilor, au crescut şi sarcinile şi interesul faţă de acestea. Aşadar, e necesar ca uniunile să acor­de o însemnătate sporită intensificării legăturilor cu organele de partid, ad­ministrative de stat şi obşteşti, să se integreze şi mai intens in procesul ge­neral-social de traducere în viaţă a politicii faţă de naţionalităţi. Deşi putem constata că cea mai în­semnată dezvoltare este cea din do­meniul culturalizării de naţionalitate, chiar şi aici sunt încă multe de făcut, mai ales în domeniul lărgirii sferei de acţiuni şi de influenţă a culturalizării, al ridicării nivelului artistic al cultu­rii de naţionalitate. Rezolvarea aces­tei sarcini pretinde într-un mod mai intens acordarea şi concordanţa strînsă a uniunilor cu organele teritoriale şi centrale competente (Ministerul Cul­turii, organele judeţene, instituţiile culturale). Dar, din punct de vedere al ridicării nivelului culturii şi al în­grijirii tradiţiilor oamenilor muncii de naţionalitate, sunt importante mai ales legăturile internaţionale ale locuitori­lor de naţionalitate şi ale uniunilor. Tocmai de aceea rămîne şi în conti­nuare o sarcină importantă şi perma­nentă a uniunilor valorificarea şi des­coperirea de noi posibilități în cadrul acestor legături. (Continuarea în pag. a­na)

Next