Fulgerul, 1888-1889 (Anul 1, nr. 1-84)

1888-05-26 / nr. 1

le reforme şi de guvernământ. Juni­miştii n’riu acest program, n’au dut­at’ă in vileag oare-cari principii po­litice şi de aceia nu sunt in stare a forma un partid propriu -zis. Tocmai aceasta este causa pentru care numă­rul adherenţilor acestui grup este aşa le restrîns. Chiar in oraşul nostru, leagănul Ju­­nimei, «unde se găfiesc prin urmare cei mai mulţi junimişti, adecă vr’o 15 — 20 in total, şi aceştia in genere fără vr’o popularitate, incă nu găsim atâţia can­didaţi junimişti câte locuri sunt de complectat : 31 consilieri la comună, 24 la judeţ, 10 deputaţi şi senatori. Singura perspectivă ce se oferă ju­nimiştilor este de a se alipi sau la co­lectivitate — lucru ce este peste pu­­tinţa — sau la oposiţiunea­ unită de o­­dinioară, căreia îi datoresc venirea lor la putere şi numai prin al căreia aju­tor se vor putea mănţinea acolo, lăsând bine inţeles la o parte esclusivismul şi pretenţiunea de a forma un partid aparte. Lii* 1 ii i: ii ii ii E. Mulţi dintre pretinşii oameni politici cari pănă ieri susţineau pe colectivişti, ii vedem că caută astă­di, cu ori­ce preţ, a se face junimişti, a trece cu trupul şi sufletul la guvernul actual, bine înţeles pentru ca sa şi poată păs­tra letuşoarele şi avantajele băm o* nift» in-' Ast­fel deputaţi, senatori, foş­t pr­­eo­ţi şi mulţi alţii de aceştia, cari tre­ceau drept stâlpi sprijinitori ai corpc­­vităţei, cari vedeau în I. C. Hrâtianu un geniu, un­­leu, aată-iji şi blamează, injură chiar, lăudând guvernul actual, ■­u mai bine-ijis Îşi dau «iama pe faţă, îi arată valoarea şi meritele lor de hoiele linguşitoare, de râme târâtoare. Ce vra să­­ibcă sacul cu grăunţele! Dacă guvernanţii actuali nu’şi vor li­chide bine ochii, în curând vom fi condemnaţi a ve­dea o jalnică prive.in colectivitatea compusă din speculaui­­. Po­­litici, ceia ce va face ca oamenii uni­şti şi sinceri caii­ au luptat pentru răs­turnarea odiosului regim colectivist, sa caute a răsturna şi pe aieştia, pe­ntr ca să poată ajunge ţeara în mâini­, ie­­lor ce trebue s’o cârmuiască. Să bage bine de seamă guvern ’l ac­tual cine sunt acei cari­ au început a se gudura pe lângă el şi a’i face pr­o­testări de fidelitate şi de supunere. E greu de esplicat cum se poate c­a o sumă de hoţi să fie acoperiţi, ba ch­ar mănţinuţi pe la locurile lor şi cum guvernul junimist se încunjură şi se serves­e de­c­i în diferite ramuri ale administraţiunei publice. O reformă imediată şi radicala e foarte necesară. Fără de aceasta vom fi nevoiţi a înceta să mai credem mi­mai în onestitatea trecută a miniştr­­lor actuali. E de neaparată trebuinţă, pentru cinstea guvernului actual, să se inla­­tureze lichelile, să fie cu multă circi­m­specţiune faţă cu ele şi să nu fie pu­mite ca zestre guvernamentală, or ele nu vor putea da viaţă guvernului de­cât pănă la tomnă. Pe lângă înlăturarea lichelelor îi u, ar trebui să se modereze şi ambiţios cari dau prea multă valore naşter .. nesocotind meritele şi capacitatea. Atât de o­cam dată. O I L E T O YmHu viu j»Tt*stvst«‘ nici o data Nuveletă de Aurelan ticholl Vicomtele de lâzannes îşi făcuse călătoria ! nuntă; el petrecuse trei luni înSviţera şi alia unde plecase cu încântătorea mică Hre­­onă, Jeanne de Kerveu, îndată ce eşiseră î­n biserică după bine-cuvântarea preotului, Y­ann­ râmăsesă agăţată de braţul lui ca o s­feră de ramura unui ulm. La reintorcere făcură visite, căutând ici şi el­o a am­iciţiele din ajun, pentru a recon­nu! o societate oare­care in Parisul mişcat de cele două asedii ce le suferisă. După trei luni de lacuri și ghețari, de mu­r­e și de macarone, cine­va nu se pate şu­tea n’și regăsi vecinie obiceiuri. Lui Roger de Cazannes părea că acesta ’i se o mare plăcere. Cinele erau forte vesele, a­lte­le apropo nebunatice, at­eată că intr’o seră, după masă, vicom­ BULETIN POLITIC Nu se ştie ce aduce­a Jiua de mâi . — a­­Jis nu mai ştiu care om de stat— şi observând cum se petrec lucr­urii acuma în Europa, cu îngrijire trebue s’o spunem că, într’adever nu se ştie ce va aduce­­Jiua de mâine. Mai cu seamă doue fapte au pasio­nat mult Europa politica în acest din urmă timp şi anume: Măsurile luate de cătră Germania cât priveşte pătrun­derea Francesilor în Alsacia şi discur­­esa adresa brusc bărbatului seu acesta în­trebare : — Când mergem la ţară ? — Dar.... pe la mijlocul primăverei. Şi­ te plictiseşti la Paris? — Nu tocmai. — Ore nu ’ți-a plăcut vr’un lucru în pur­tarea mea ? — Domne! de sigur ești un barbat esco­­lent, dar mi se pare că e ceva la mijloc. — Nu înțeleg. deanne luă un album de pe o raesutâ inct­ pu a’i întorce tilele pentru a se putea stăpâni și cină cu ironie . — Ai cules adusa merile vecinului.... — Cine ’ți-a putut spune ?. ... — Totă lumea. — De sigur te gândești, Jeanne, că, din tliua in care te-am veslut și care e aceia , in care te-am iubit, perdeaua a cărut peste aCeste aventuri ale tinereței, de cari nici chi. nu mi mai amintesc. La bărbați este, scum­­pa in­ amică, un trecut de opt sau t1­ce ani care rămâne pe pragul bisericei. Căsă­toria e ca un al doilea botez: picătura d­e s .­ d- r­u . Tissa cât priveşte Exposiţia s­iviceză din 1889. Dar, mai cu samă iuţeala cu care a succedat aceste doue evenimente, au neliniştit lumea. Şi cum era să remâe lumea liniştită ae îdi, îndată după măsurile de repre­­i­ii luate de Germania şi mişcare­a pro­­dusă de aceste măsuri în Francia, după interpelările făcute în camera francesă, imediat după toate aceste iată şi dis­cursul d­lui Tisza. Şi trebue denotat, în Francia popo­­u e ţinut într’o încontinuă iritaţie. Gloria lui Boulanger în Joc de a­ca­dete, creşte din ce în ce mai mult şi tidla Revanşei se întinde tot mai mult Deci în fie­care moment trebue să te aştepţi la un eveniment critic. Şi c­u toate că astăzi, după admirabilul discurs al ministrului Goblet, spiritele le’au mai liniştit, focul însă nu e stîns ni­­ şi, într’o bună dimineaţă, o scinteiă poate a’l reînsufleţi. Cu îngrij­re deci trebue să ne gân­dim ce ne poate aduce­­Jitia de mâine! Van der Politic. Alegerile­­le Senatori­ ­­ată resultatul es­tet­il alegerilor parţiale cru senat efectuate în ziua de 2 Maiu . COLEGIUL I Judeţul Iaşi D A. Holban a fost ales cu 133 voturi. Judeţul laici:* Ale­t­ori înscrişi 81. V­otanţi 44 0 Alecsandru Negi aţi a fost ales cu una­­rte de 44 voturi. COLEGIUL II Judeţul Tut­o­v­a AL­ectori înscrişi 196. Votanţi 117. Buletine anulate­­0. 1 (George P. Petrescu a fost ales cu u­­nani­mitate de 107 voturi. Judeţul Muscel Alegători înscrişi 148. Votanţi 117. Nicolae Creţulescu a fost ales cu una­nimitate de 117. SĂGEŢI. Ministrul justiţiei, d. Marghiloman,a visi­tat Iaşul în zilele de mercuri pănă vineri, în care timp a inspectat tribunalul şi cur­tea de apel, căutând a lua cunoştinţă de mer­sul justiţiei şi de cei cărora le e încredinţată împărţirea dreptăţei. U­şa a mai visitat şi pe diferite persone marcante din localitate, cu cari s’a întreţi­­nut asupra chestiunilor la ordinea glitei şi a reformelor necesare, aşa că trebue să ne aş­teptăm la îmbunătăţiri şi schimbări imediate­ în magistratură, unde colectiviştii au între­dus poht­ia în locul dreptăţi­i. Dacă încă nu va fi cunoscut totul, dacă nu va fi luat cunoştinţă de toate nulităţile, de nepotismul şi chiar de vid­ele uriciose ceti­t­uază în unule din autorităţile nostre judec­ă toreşti, luăm noi angajamentul a i le destăini se înmulţesc Miticanii şi Angheleştii. A­ceşti colectivişti de specia cea mai murdara nu se găsesc numai in Bucureşti, ci furnic­i în totă ţara. Ast­fel ni se afirmă că la Pr­măria de Iaşi s'ar fi dat de urma unor hoţii enorme şi că unii onorabili din fosta ad­ministraţie comunală vor fi poftiţi a da so­­cotală justiţiei de puţin cinstitul mod în care au ştiut a administra averea comunei. Şi la epitropiea Sf. Spiridon s’au desco­perit mulţime de hoţii. Arhitectul Xenopol, gine ale fostului prefect Gane, care­ a fost în­sărcinat cu construcţiuni de milioane la Slă­­nic şi aiurea, şi-a dat demisia şi s’a retras... în sinul familiei. Prod­, pomăzuit ca intendent al spitalului central din Iaşi, pentru torturarea bolnavilor prin mizerabila hrana ce ie-o dădea, nu se spune c’a fost dat in judecată. Iată colectiviştii ! La Creditul fonciar urban din Iaşi, câta ^ de funcţionari mai însemnaţi s’ar putea numi, cu drept cuvânt, o societate de exploatare, în a căreia mâni dacă cade cel care se îm­prumută, când sfârşeşte actele nu’i mai ră­mâne nimic. S’a dat privilegiul, sau, mai bine ,zis, monopolul afacerilor, la câte­va persone, şi aceştia ştiu admirabil de bine cum să ex­ploateze situaţiunea. Comisarul guvernului e tare bun şi blând — un colectivist tolerat şi tolerant—care şi-a lăsat în mâna funcţionarilor Creditului pe­cetea de însemnat scrisurile fond­ate şi nici no pară păcatul original, şi veriga de la gotin­­ deschide un caiet alb şi o viaţă nouă. — Fără îndoială, ast­fel o înţelesesăm. Hoger se apropia. Ei bine ! ai de formulat vr’o plângere? ..­a’mi face vr’un reproş ? — Nu tocmai. — Și... precisând lucrurile ? ' mue păru că se înarmâză cu o hotărîre dată, (Jisă ea, vreau să fiu de tot francă ,u ii-ta. Din bunele noroce de altă dată, ’ţi-a­­-v- uu ştiu ce esces de încredere în d ta, cai loveşte şi răneşte. V­orbeşti cu femeile cu ton de superioritate ; într’un cuvânt, e p ire că vrei să ^nici : „Ai noroc că sunt usT.Lt, mlt-lei n ar trebui mult ca să me Şugueşti . . . Ualuşi de puţin. Dacă n’ar fi aşa, n’a&i ii volut-o. Iţi cer un exemplu. Fata unul dintr’o mie, Joia trecută, vut la masă pe d. şi d-na de Charmenoy I m i :i,e, prietena mea din copilărie, femeie *• J îsică, măritată abea de câte­va luni. .. De două sau «le trei ori ai privit-o cu un aer așa de straniu, în­cât u am putut să nu raâ gândesc . Roger se înșală pe socoteala Paulinei — Ce vrei să­­Jici ? — Vreau să Jic că ai o părere rea des- ^ pre femei. j» — Am o părere escele­ntă despre d-ta, eată ceia ce știu. — Asta nu’i de ajuns. Gândești că Pau­line e o femeie dintr’acelea cari ascultă de­claratele ori cui ? — Pre legea mea ! strigă Roger, nu știu nimic, n’am încercat. Jeanne se rădică rapide: — Te-am prinsi strigă ea, nai încercați Ei bine ! încearcă, amice, îți dau voe s’o faci. — Şuguești, îngână Roger. — Nu şuguesc nici­odată cu lucruri seri­ose. Fă curte Paulinei, îmi trebue acastă satisfacțiune. — Și dacă refuz ? — îmi iau pălăria, m­ă duc la mătuşa., și voi fi supurată cinci-spre-Jece «Jile. — Serios, vrei ? !

Next