Fulgerul, 1888-1889 (Anul 1, nr. 1-84)

1888-12-04 / nr. 42

ASCL I No. 42. TJn TV o. ÎO 4>anï. npi-AJK I3-TIDE^E^TIDEIxrT. Apare Joia şi Diiiiiinica. Administraţia la Tipografia Lucrătorilor Români Asociaţi laşi Duminică 4 Decembre 1888. . ANUNClURI. Pagina IV 20 b rândul „ III , 30 „ Inseefihni şi redom­. 0.­?. Iaşi, în 3 deceembre 1888. Junimiştii trebue să dispară. ► Invata după venirea la putere a ju­nimiştilor, ei au declarat că, având încrederea Regelui, pe acea a Na­­ţiunei vor câştiga-o în urm­ă. Pentru a capata simpatiele, fie­ca­­re ministru junimist a presentat câte un proiect de lege, în puterea că­ruia a declarat că vrea să căpite în­crederea Naţiunei. Le-au publicat chiar prin „Monitorul Oficial“ spre a le pune în cunoştinţa celui mai de pe urmă notar de comună rurală. Fâcându-se alegerile şi fiind ne­voiţi să primească în cabinet trei mi­niştri pur conservatori iar cei­l­alţi junimişti să fie titluiţi de conserva­tori, aceasta a făcut ca, încetul cu în­cetul, să li se deschidă mormântul. Le trebuea numai o voltă ca să cadă în gropă unde, de voc, n’ar fi voit să se arunce. Puţinii conservatori intraţi în mi­nister au luat proiectile de legi ju­nimiste, le-au modificat şi schilodit aşa ca să nu le mai recunosca nici chiar autorii lor cari, în cele din ur­mă, să prefere mai bine a renunţa la ele, de­cât să fie pres­en­tate în ase­menea stare spre a fi votate. Putem dar­orice astă­zii că nu mai există nici unul din proiectile de legi junimiste. Lipsind aceste preciose lucrări, ju­nimiştii nu mai au cu ce să se mân­­ţie la putere sau a spera să capite încrederea Naţiunei. Dispărând basole, edificiul trebue să cadă. 1 )-nii P. P. Carp, Al. Marghilo­man şi cei­l­alţi, ce mai caută la gu­vern ? Cu cine şi în puterea cărui drept se mai menţin ? Acum, când nimic nu mai leagă guvernul de Naţiune, să vedem cum linguşitorii palatului se vor mânţi­­nea numai de mantia regală. Să ne fie permis a ţiice că, dacă un guvern ajunge a fi expresiunea puterei executive, fără a avea cea mai mică simpatie sau legătură cu [Na­ţiunea apoi trebue a’l considera în agonie, a’i prevedea sfârşitul şi a ne gândi pe cine trebue să aducem la cârma Statului. Ori­cine ar veni, numai junimişti să nu fie, căci e destul de când ome­ni ca Th. Rosetti, P. P. Carp şi tot neamul lor îndrăznesc a sta acolo unde nu li se şade. La păscut mai bine, de cât la gu­vernat Naţiunea românească. Cine împinge la răsvrătire? In ori ce ocasiuni, în alegeri ca şi în timpul resboiului, s’a prom­s săte­nilor păment şi iar păment. Naivi stăteni ! Credend că aceste promisiuni sunt sincere şi pe­rnite din dorul pen­tru binele lor, creştend că stăpânito­­rii mai au şi alte griji de cât de a’şi umplea pungile şi stomachul s’au le­gănat în speranţa de a­ fi pe mâ­ne că va veni o dată stiua când aceste promisiuni vor deveni o realitate şi pentru ei. Aşteaptă aţii, aşteaptă mâni, dar ori­câtă bună voinţă ai avea să aştepţi până la infinit, stomahul şi nevoiele nu vor să te îngădue. In acest timp de aşteptare, ei nu s’au obosit, prin nenumărate petiţiuni adresate la tote autorităţile constitui­te, de la primar până la Rege, a cere să li se deie mult făgăduitul pământ la care aveau un drept încă mai mult câştigat prin sângele lor, a copiilor şi a fraţilor lor cu care s’au udat câm­­pi­le Bulgariei, cimentând independenţa ţărei şi transformând scaunul domnesc în tron regal. Zadarnice le-au fost petiţiunile, du­pă cum zadarnică le-a fost şi aştep­tarea. Faţă cu această rea voinţă ce să­tenii au întâlnit-o în mod constant din partea stăpânitorilor, faţă mai ales cu mizeria în care şi-a cufundat anul tre­cut — un an agricol din cei mai rei— şi cu abusurile şi îaipilurile adminis­traţiei pe de o parte, a arendaşului şi proprietarului răpitor pe de altă par­­te, răbdarea lor ’şi-a ajuns capătul şi satele s’au răsculat în masse pentru a cere pămănturi, o administraţie mai buna şi o mai mare solicitudine pen­tru nenorocita lor sortă. Şi, ca ori­ce mişcare populară, res­­vrătirea de astă-primă­vară s’a întins cu furie. Ea nu s’a făcut într’un mod liniştit. Sătenii au apucat calea fap­telor, lăsănd pe cea a suplicaţiunilor care nu’i dusese la nici un resultat. Ori­ce guvern cu dor de ţară, com­pus din omeni apţi şi demni a guver­na, ar fi căutat să potolească răscola pe cale pacifică, dând dreptate juste­lor pretenţiuni ale sătenilor. Guvernul palatului însă n’a proce­dat ast­fel. A concentrat trupe şi le-a trăiais contra sătenilor răsculaţi. Mulţi din ei au primit­­în adevăr păment şi guvernul palatului e prea sigur că ei vor remânea mulţumiţi cu pământul ce li s’a dat şi nu vor mai cere altul în vecie. Pentru cei cari scria a vrut să nu primăscă păment, guvernul s’a arătat forte indurator şi milostiv şi, pentru le lua ori­ce griji şi nevoi, i-a inter­nat prin temniţi şi prin spitaluri. Armata trămisă de guvernul joui­­mist contra sătenilor răsvrătiţi, în mul­te localităţi, se­dice, s’a dedat la cele mai sălbatice acte. Nu s’au mulţumit cu împuşcarea, maltratarea şi schin­giuirea răsvr­ătiţilor, li s’au jăfuit, avu­tul şi li s’au­ necinstit femeiele. Pressa ne­sgardată întreagă s’a ră­dicat, contra acestor atrocităţi, contra acestor acte sălbatice de vandalism, ce­­rănd anchetarea seriasă a fapte­or. Guvernul însă a tăcut ca pământul. Ba ne înşălăm, primul- ministru a de­clarat că întrevede o mână străină în afacerea răscălelor săteşti. Deputatul sătenilor din Argeş, d. C­­C. Dobrescu, creţi­nd că cel puţin vo­cea unui membru al Parlamentului va fi ascultată, a cerut o anquetă parla­mentară care să cerceteze căuşele răs­­colei, nelegiuirile administraţiei căt şi modul barbar în care ea a ştiut să re­­prime acesta răscolă. Ei b­ine, guvernul s’a opus catego­­ric la acăstă cerere de anquetă şi ser­vila sa majoritate s’a grăbit a’l ajuta şi a răspinge propunerea de anquetă. Da»’, dacă guvernul se crede cu fruntea imaculată, pentru ce fuge de lumină? De ce refusa ca o anquetă imparţială să arate cum s’au petrecut lucrurile, în tără­r­oiciunea lor? De ce nu urmăreşte mister­iosa mână străină ce pretinde că întrevede iu răsvrâtirea sătenilor pentru a ajunge la corpu ce-o portă ? Pentru ce guvernul se o­­pune cu atâta putere şi refusa cu a­­tâta obstinaţiune ca marele ne­cunos­cut al ace­stei nenorocite probleme să fie discoperit? Şi, pe când se refusă lumina în a­­ceastă chestiune, nenorociţii săteni că­rora în loc de pane guvernul le-a dat glonţe şi baionete, în loc de ogdre, morminte, zac prin închisori şi vor fi trimişi înaintea justiţiei spre a fi pe­depsiţi, în urma unei instrucţiuni fă­cută de poruncială, aşa cum îi conve­nea guvernului. Re­fusaţi ca lumina să se facă pe deplin în această nenorocită chestiune, vă temeţi a se cerceta mai de aproape căuşele cari­ au provocat răsvrătirea şi modul infam în care aţi­­reprimat-o, cel puţin fiţi consequenţi şi plecaţi o ureche bine-voitore la glasul celor ce vă cer amnestia nenorociţilor săteni. Aşa cum procedaţi, ţara întreagă e în tot dreptul a se râdica­ şi a vei în­­­treba : Cine împinge la răsvrătire­ dacă nu promisiunile vostre false, incapacitatea de a guverna şi abusul ce-l faceţi de puterea ce-aţi acaparat-o prin intrigi de ante-cameră şi prin înjosite pros­ternări pe treptele tronului ? Asaltul ciocoilor la comuna laşi. Ast ■ tomna, când s’a dat banchetul func­­ţio a a­lor Comunei, spuneam în acest diar că, prea multe linguşiri am observat din par­tea funcţionarilor la adressa ciocoilor ca Po­gor, Grecianu şi alţii, cari stăteau în capul mesei. Cu părere de rău vedem realizate preve­derile nostre. Atunci era înaintea alegeri­lor , acum suntem după alegeri. Ei bine, cele petrecute alaltăieri la Co­mună sunt acte revoltătore, îndreptate pe nedreptul contra unor vechi şi nebănuiţi func­ţionari, încă din săptămâna trecută ciocoii consi­lieri începuse a căuta să’şi pue în aplicaţie dorinţa de a îndepărta pe cea mai mare­­parte din funcţionarii Comunei şi a’i înlocui cu boieri scapataţi cari, perţlendu’şi averile lor, se năpustesc ca nişte disperaţi asupra bietului budget comunal. In şedinţa de joi, după cum am anunţat mai dinainte, ajutorul de primar căpitanul Mavrodi a citit consiliului un lung raport, prin care î i cerea să destitue de­o­cam­dată pe doi funcţionari superiori: d. Alfred Bo­­gusch­ inginer şi d. Al. Velciu cassier Toţi cuconaşii veniseră în per la consiliu. Chiar şi tenorul Al. Cantacuzin Paşcalul

Next