Fulgerul, 1888-1889 (Anul 1, nr. 1-84)
1889-01-15 / nr. 51
i Ut ‘I discuției, partizanii d-bd CMargiu ntii^ai), în ncolaiji timp, contr.-« îm-hiderei. Un scandai formidabil se produce. la timpul acestui seau ini, d. N. 111aremberg se urca la tribuna și spune că discuția, nu se p6te închide pană când raportorul porto-bancurilor nu va vorbi. Scandalul însă continuă, junimiştii de o parte vociferează cerând închiderea discuţiei, iar Catargeştii cerând continuarea. In mijlocul acestui scandal, d-nii I* Carp şi l'ilipssu se suie la fotoliul preşedenţia) şi îndeamnă pe d. Pogor, care presida, să părăsească fotoliul. L). Pogor se retrage de pe fotolul prezidenţial în mijlocul acluiaşi scandal care din minut în miut ia prorţii mai considerabile. Deputaţii conservatori împreună cu liberalii din opoziţie venind că d. Pogor se retrage, încep să strige : D. Catargiu să prezideze ! 1). Catargiu ocupă fotoliul pesedenţial şi consultă Camera dacă discuţia trebue să continue o mulţime de mâini (in Cameră şi tribune se râd că, cerând continuarea discuţiei şi d. Catargin dă atunci cuvântul d-lm Blaremberg. D. Blaremberg începând discursul, toţi junimiştii şi Vernesciştii în cap cu Pake încep iarăşi vociferărle, bătând cu pumnii în bănci şi cu capacele pu.lutj'edor. 1 mpuKiuii—wTfc interoga ceva in mijlocul acestui scandal infernal. Scandalul a început la ora 5 fără un sfert și la ora 0 dura încă, de „Lupta*. Punâidu-se apoi la vot proiectul pentru reînfiinţarea porto-fil.incurior, el Va respins. In urma acestui vot, după informaţiunele ce avem, d. Luscar Catargiu a demisionat din prezidenţie şi din Cameră. Votul de vineri, va aduca positiv un nou eveniment. E probabil că corpurile legiuitoare vor fi disolvate şi o maniare ministerială să . ibă loc. T OILETOIT Chestii Teatrale I ÎEd.'U.ca.tivinsa artistică, A li actor, neutru unii, se pare lucrul cel mai lent. Pentru grosul publicului teatrul nu rup* resiutft alta-ceva decât un loc «le petrecere, «Iu caraghioslâc. * 1 ’l.«i bleut să rida sau »Il plângă, e «lii ajuns. Nici nuţi pretinde mai mult. Dar nu despre public v«»iu sa vorbesc, nici despre cuncuţiunea lui artistica. Publicul e un copil iisfatat. l)e multe ori treime au tu 'închini lui, câte «»data insa, printr'u munca teribila, taci de te a acultfi Dar acei «Ic cari voiu sa vorluse sunt tocului acei cari se devotează artei Mi-Ipomenei, sunt tinerii viitori artişti. F U L G E R U I. SITU ATIUNEA Atitudinea şi leclaraţiunea făcuta alalt ieri de A d. Lascar Catargi, deschide un nou orizont, luptelor nostru politice. Pănă azi, numai noi liberalii îndependenţi am combătut guvernul actual ca fiind un minister personal şi ilegal şi lucram pentru răsturnarea lui. Acum, iată că unul din foştii leaderi ai opoziunei unite şi şiful autorizat al conservatorilor curaţi, vine să recunoscu şi dânsul, în plin Parlament, că actuala stăpânire este o nouă colectivitate ale cărţi iute nu sunt rezultatul unui program politic bine şi mai înainte definit, ci numai dictate de acel spirit oportunist, care te duce din greşală în greşală. I). Lascar Catargi a făcut ori această decl,naţiune, cu ocazia discuţiei proiectului de lege pentru restabilirea regimului de porto-franc la Brăila şi Galaţi. Ceea ce e dictat însă bătrânului şef al conservatorilor curaţi să ia acestă atitudine sunt tote isprăvile săvârşite de regimul personal în cele nouă luni ale domniei sale. 1. Catargi a profitat numai de incidentul de alaltaeri pentru a si manifesta in public părerile ce are si sentimentele ce hrăneste contra actualului guvern personal. Suntem siguri că d. Catargi care a «laturi un frumos exemplu de cinste si moralitate politică va remăne stat. • * *•' 1 • nimic nu îl va putea abate şi că, pe viitor îl vom avea alăturea cu noi în lupta contra guvernului personal ce stăpâneşte astăzi ţara. („Naţiunea“) Specie de proiect de lege. Ca 37 deputaţi, în frunte cu d. G. I. IhAghiei, au făcut o propunere, în şedinţa Camerei de la 9 decembre 1888, pentru modificarea, în parte, a legei actuale de pensiuni, ca nefiind equitabilă. Art 8 al modificărilor propuse sună: Tote pensiunile existente se vor controla și, nu fiind conforme legei presente, se vor reduce sau anula cu totul. Iată un adevărat tip despuitor de lege, căci cu acest text—daca el s ar admite—ar trebui ca tote drepturile dobândite sub imperiul legilor vechi să sufere, unile o ştirbire în parte, dar altele să se desfiinţeze cu totul, şi eata pentru ce. Funcţionarii asociaţi la pensiune, după legea veche, pentru servicii făcute până la 15 fevruarie 1868, sunt regulaţi în ordinea următore: o treime din leafa postului, pentru un termin de opt ani; două treimi pentru două termine; leafa întreagă a postului pentru trei termine. Femeia, ca şi copii de sex femeiesc au dreptul de succesiune la întreaga pensiune a tatălui lor, pănă la vrâsta legiuită. După modificările propuse, acum ar trebui ca pensiunele acordate pentru trei termine să fie reduse cu 50 °/a, cele pentru două termine cu 65 °/a și cele pentru un termen de opt ani să fie desființate cu totul, căci propunerea modificărilor fixeaza cel antiu termen de servicii la ziece ani împliniţi şi soţia pensionarului încetat din viaţa să primească numai jumătate din pensiunea redusă a bărbatului. Asemenea copii, fie de sex femeiesc, fie de sex bărbătesc, să primească a patra parte din pensiunea redusă. Trebue să se ştie ca, afară de doue, trei escepţiuni, pensiunile vechi sunt forte mici, căci numai de la anul 1860 în cece s’au mbunâtăţit mai simţitor letile funcţionarilor civili şi militari aşa că, în modul propus, pensiunile vechi s’ar reduce la o sumă ridicola şi unile din ele s’ar anula, cu totă garanţia sancţionată prin anume legei. Unde este clar equitatea şi dreptatea ce-au inspirat pe acei doi deputaţi cari au subscris propunerea modificărilor ? De a se desfiinţa drepuri şi indatorii dobândite prin sancţiuni de fapt, să fie ore o cunoştinţă consumată a legifera? Şi unde am —!“—O-------«VW.» » QUUl «W o««-----ţionează astăz h s’ar da putererea retroactivă, răsturnându-sâ şi desfiinţăndu-se tot ce s’a făcut în trecut? Foto că unii din aceşti dni au voit să’şi resbune contra pensionarilor independenţi ce nu le-au dat votul în ultimele alegeri?! In orice cas, propunerea nu poate fi calificată de cat ca model tip de legislator, ce nu pote ieşi de cât dintr’o concepţiune forte îngustă (păstrez expresiunea cea mai moderată) de ore ce sunt convins că unii din d-le lor au pus semnătura fără să’şi dea bine sama de enormitatea resultatelor nenorocite ale acestei propuneri. Se mai ajice la art. 5 din propunere: ca femeia căsătorită cu un pensionar nu pdte avea drept la succesiunea soţului ei de nu va avea copii. Apoi propunătorii de ce n’au bine-voit să citească deposiţiunile legei di la 1 aprii 1872, care regulează posiţiunea femei«lor ce se mărită cu pensionari, şi s ar fi scutit a mai nlăngi penalităţi pentru pensionarii ce se căsătoresc la adinei betrâneţe —de şi forte rar s’au ivit caşuri de asemenea porniri nejustificate. In ce priveşte pe fuiuiorarii cari au a sa regula la pensie, deşi modificările propuse par a ameliora posiţiunea lor prin condiţiunea vrâstei, reduse la 50 ani şi prin urcarea «plantului de pensiune în Utile ce sunt astă-«di mai mari decât acelea ce le-au avut funcţionarii pană la anul 1808 mai ales că el* nu se opresc la o cifră anumită, cum face legiuitorul din 1808, care mărgineşte pensiunea la suma de lei vechi 1200 sau lei noi 555 bani 55 pe lună, oricât de mare ar fiura funcţionarului; totuşi propuotorii modificărilor nu s’au gândit de loc mijloacele de plată, căci legea din 1863 fixază fondurile cassei pensiunilor la o subvenţie amidă de lei vechi cinci milione, sau lei noi 1,885,885 şi la reţinerile ce s’ar produce în cursul anului din leiile înscrise în budgetul Statului şi, în curs de a nu se putea acoperi plata pensioarilor, să se recurgă la repartiţiune, ne find determinată la un ore-care minimum» ea pote merge pana la a se reduce pensiunea la cea mai in uimă expresie a cifrelor, aşa încât, orice imbunataţie a sortii pensionărilor devine ilusorie în faţa disposiţiunilor legei existente. Aşadar, orice măsuri de îmbunătăţire, nu’şi pot avea efectul daca nu se va avisa mai antâiu de trite la regularea cestiunei financiare, care urmeaza asupra tuturor celorlalte disposiţiuni ale unei ligi equitabile, când e vorba de îndeplinit drepturi şi îndatorir pecuniare; căci legiuitorul din 1868 a fos cam aspru şi chiar nedrept cu pensionarii când a determinat modul plăţilor El n’a voit să ţie sama că la acea epocă cassa pensiunilor ce se administra direct de patru stat avea o reservaţie peste 300 indiene lei vechi, care se contopisă între veniturile budgetare în curs de 35 ani şi se întrebuinţase la cheltuelile ordinare. Era dar mai avantajos pentru cassa pensiundor a i se restitui capitalul produs din economii, şi, in aşa cai, nu numai ofi pen- sionarii ar fi fost plătiţi pe deplin din produsul fondului, dar încă, mişcânidu-se banii prin operaţiuni financiare şi chiar cu titluri asigurate de Stat cassa pensielor ar fi ajuns să dispue totdeauna de fonduri respectabile şi putea face faţă la tote trebuinţele. Aşadar Statul este angajat prin amestecul seu su suporte tote sarcinile şi să plătească pensiunele vechi până la stingerea lor, cari e miraculiisă uşurinţa cu care cineva devine actor în ţara românească. Tânărul X cu chiu cu vai a absolvit—daca le-a absolvit — cele 4 clase elementare. Se duce la teatru şi nimereşte tocmai când se jucă comedia robunii din Faţă**. l’h sa, i place, iar Dimitrescu c admiram! in i,-i ul nebunului. Atunci copilul nostru se transformă, t.'ini)—îşi (,liceul—credeam că e mai greu d*: a fi actor, dar aţi pune o perucă caraghioasa şi a cânta „ca şi frumja toamnei ir rele’*, nu i mare lucru. Ai di apoi cşind din sală, fredonează încet aria de mai sus şi sfârşind cu refrenul liopsai, hopsai, hop, sn sa s’a lua târât il a deveni actor.— Până acum fete bune. Arta dramatică este o pasiune puternică, cineva se simte atras spre dânsa chiar fără de voe. Dar atâta nu ajunge. Chiar talent să ai şi talentul ţi se ingropă, neavând ca basă educaţiunea artistică. Căci neştiind cel puţin însemnătatea teatrului, neavând cea mai mică idei, despre literatura ei, ori şi cât de elastic ţi-ar fi talentul, nu poţi trece peste mediocritate. Şi să se noteze : la noi nu are cineva unde să capete o astfel de educaţiune, ci pe sâma fie căruia e lăsată această instrucţiune. Căci în classa de declamaţiune din conservatorele nostre nu se predă elevilor decât niste mici noţiuni de practică, precum : Gesturi, mişcări, intonaturi etc. dar teorie, pace. Prin urmare elevul chiar dacă absolveşte cursul Conservatorului, totuşi relativ n’a folosit tocmai mult. Dar unii nici nu aşteaptă finitul cursului, ci dau îndată busită in teatru. Dintr’aceştia puţini sunt modeşti, cari stau câte 4—5 ani ca elevi şi în acest interval, printr'o muncă incontinuă, îşi formează ei singuri propria lor educaţie. Alţii—mai curajoşi — cum soseşte primavara, cum dau năvală intr’un orăşel mai mic şi imediat se anunţă : Debutul Celebrului Artist X. Absolvent al Conservatomlui. Şi lumea vine la teatru şi se uită, imărmuritâ, căci, ori ei nu’l înţeleg pe artistul în chestiune, ori celebrul artist nici fiu ştie să vorbească date ce i trist, forte trist, căci prin acest mod se compromite întreaga artă dramatică. Daci până când un guvern se va milostivi de a introduce câte un curs de literatura dramatică pe lângă clasa de declamaţiune, ar trebui ca şi tinerii să-şi feie bine de samă și înainte de a deveni artist, sâ’și dea mai puteiu bine sama ce este teatru. .Vax.