Fulgerul, 1914-1915 (Anul 7, nr. 1-52)

1915-10-26 / nr. 52

ANUL VIL No. 52 (574) Un număr 10 bani. ABONAMENTE Pe an . Pe 6 luni 8 lei. ANUNCIURI Pag. IV 20 b. rândul­­ III 30 .. Inserţiuni şi reclame 50 bani rândul.FULGERUL ZIAE INDEPENDENT .......... Apare în fie­care Luni — Luni 26 octombre 1915 ABONAMENTE Pe an Pe 6 luni ANUNCIURI Pag. IV 20 b. rândul » III 30 » * d­nserţiuni şi reclame 50 bani rândul. ap «A N'A? ‘ V -r Redacţia şi Administraţia la Tipografia „Progresul“, Iaşi, Strada Ştefan-« fa re 4, 8 lei Salve fratres ! Cu inima plină de dragoste şi cu gând în siguranţa reuşitei cauzei naţionale, vă primim astăzi pe voi fruntaşii gintei latine din tot sud-es­­tul Europei şi vă spunem : Bine-aţi venit să întăriţi şi 'n a doua capitală a ţărei convingerea că constituirea României mari trebue să se înfăptuiască încă înainte de a se aşeza diplomaţii Europei la masa verde a păcei. Cu arma 'n mână oştirea noastră trebue să pue stâlpii de hotare pen­tru împărăţia română în apus până la Buda-Pesta unde va apune stă­pânirea ungurească, spre miază-noapte până î n Pocuţia, unde Austria va intra în noaptea uitărei şi pănă în Balcani la mează-zi, unde vom scoate la lumina zilei, liberă şi redeştep­tată, Dacia Aureliană. Spor la lucru în unire, pentru u­­nirea cea mare a teritoriilor române ! „Fulgerul“ Când vom zvârli cu buzduganul? XXII. Am promis enumerarea şi a altor discordanţe ce există între puterile Qua­druplei.­Să nu se creadă că, sub acordul plin de disciplină al Austro-Ungariei faţă de Germania, n’ar exista un dezacord pro­­fund. Am demonstrat-o în articolele anterioare şi încă din belşug. Deosebirea însă între alianţa austro­­germană şi cea a Quadruplei este că, la prima, aliaţii şi-au amânat pentru după încheierea păcei regularea deose­bitelor lor interese de rivalitate, dar până atunci Austro-Ungaria ascultă chio­râş de Germania, pe când la Quadru­pla fiecare aliat are câte-o rezervă mintală, câte-un arrierère pensée faţă cu macar unul din ceilalţi aliaţi, dacă nu faţă cu mai mulţi, şi că tinde să-şi rea­lizeze acuma pretenţiile de rivalitate, după care abea să dea tot concursul seu celorlalţi în‘război. De aceea am spus-o că, la Quadru­pla lipseşte pănă acum capul necesar, care s’o conducă unitar şi ’n deplină ascultare. Astfel Italia nu vrea să declare răz­boi Germaniei, de­şi se războeşte cu Austro-Ungaria, dar, ca aliată cu Qua­drupla, nu vrea să trimeată vreo 500 000 de soldaţi în Balcani, fiindcă n'ar vrea ca Rusia, Anglia sau Franţa să stăpâ­nească Bosforul şi Dardanelile ; totodată ea ar vrea să cucerească parte din A­­sia Mică şi Mediterana, râvnite atât de Franţa, cât şi de Anglia. Or, lipsa celor 500.000 de Italieni în Balcani zdruncină prea mult acţiunea franco-engleză de-acolo.­ In ultimul timp, însă, vedem că pu­terile Quadruplei, simţind marea pa­gubă ce rezultă din lipsa de unitate în acţiuni şi din discordanţa lor, au înce­put să-şi schimbe miniştrii de externe cu alţii mai prevăzători şi că au şi ţi­nut, la Londra, consilii la care au parti­cipat factorii cei mai de samă ai Qua­druplei, pentru a îndruma un acord de­plin pentru acţiunea lor militară pe toate fronturile. Tocmai aceasta am cerut-o de mult şi, împreună cu noi, multă lume. Puterile din Quadrupla, cari­ aveau şi au încă de regulat reciproc interese, sunt următoarele : Anglia cu Rusia pentru Constantino­­pol, Dardanele, Asia­ Mică şi Indii. Franţa cu Italia pentru stăpânirea Me­­diteranei şi pentru coloniile din nordul Africei. Franţa cu Anglia pentru comerciul extra-european. Italia cu Rusia pentru supremaţia în Balcani, pentru Dardanele, etc. Italia cu Serbia pentru Adriatica.­­ P. S. Mai sânt şi în alte chestii dis­cordante . De pildă nevoia noastră de-a încasa, la timp, abonamentele şi încetineala ne mai­pomenită, dar foarte românească, a unora dintre abonaţii noştri de­ a nu achita ce nu datoresc. Administraţia EPIGRAMA Unui muzicant Ai ureche muzicală. Asta-i lauda ta veche. Şi eu cred că este­ o fată Să fii tare în ureche. Uz. Un punct capital în chestia apei Unul dintre prietenii noştri, în trea­căt prin Iaşi, ni comunică un fapt de­ o importanţă extremă, pe care-l a­­ducem la cunoştinţa administraţiei co­munale, având deplină încredinţare că primarul nostru, d. G. G. Mâr­zescu, va lua imediat măsuri . La prea-plinul de la Brăeşti, o în­­sămnată cantitate de apă continuă să curgă degeaba pe câmpie , dar în Iași nu sosesc decât vreo 12.000 de metri cubi de apă pe zi. După cât se știe însă — din cal­­culile d-lui Tancred Constantinescu— pot veni pe conducta noastră pănă la aproape 19.000 de metri cubi în 24 de oare. Acuma, când lucrările de reparaţii pe linie sânt terminate, după cum a­­firmă ziarele oficioase şi semi-oficioase, că adică în diferitele puncte unde sa dovedit slăbirea terenului sau făcut lucrările de consolidare ; că sculele necesare sânt pururea la dispoziţie ; că, însfărşit, tot ce­ a fost detestabil din moştenirea lăsată de celebrul Tancred Constantinescu a fost reparat (aceasta încă de la 23 sept. a. c.) credem că este timpul ce ieşenii să se bucure de­o alimentare abundentă cu apă de Timişeşti. De aceea rugăm pe d. primar Mâr­­zescu să poruncească, serviciului ape­lor, astă­zi reorganizat complect şi spo­rit cu numeroase elemente nouă, să înceteze de-a nu mai da numai două treimi din apa ce vine pănă la Bră­eşti, ci să deie şi restul de a treia parte,care acuma curge degeaba pe câmpie şi inundează locurile oameni­lor din apropierea Brăeştilor, ceea ce expune comuna la daune—şi a nu mai lipsi oraşul de cei vr'o şăpte mii de metri cubi de apă, cari s'ar putea întrebuinţa cu mult folos pentru buna stare igienică a oraşului. Noi nu vom înceta a cere aceasta , cu stăruinţă administraţiei comunale, în interesul binelui obştesc. Nu uitaţi Iaşii şi Moldova . — ! Se zvoneşte că ministerul se renu­­niază. Şi bine-ar fi să se întâmple a­­ceasta, căci în actualul minister Moldova mai că nu-i reprezentată, şi’i de mare nevoe ca şi această parte, foarte de samă a României, să’şi aibă delegaţii ei în minister, mai ales când totul e centra­lizat la Bucureşti şi politicianii din ac­tualul minister deconsideră cu desăvâr­şire interesele economice ale Moldovei. De mai bine de­ un an avem un Rege nou. Ei bine, ministerul în actuala formaţie a mers cu desconsiderarea Moldovei aşa de departe, încât nici nu s’a sinchisit să-l îndemne pe Regele Ferdinand I să viziteze Iaşii, a doua capitală a ţărei şi capitala Moldovei. Dacă actuala formaţie a ministerului nu vrea să salveze nici macar aparen­ţele, apoi nu merită el oare să fie rema­niat şi încă cât de curând ? De­ aceea ne-a satisfăcut zvonul că remanierea se va face şi ne-a bucurat şi un alt zvon , că în minister va întră şi iubitul nostru primar, d. Georgel Mâr­­zescu. Acesta este cel mai indicat. Om lip­sit de patima politicianismului, inteli­genţă clară, plin de energie, iubit chiar de protivnicii săi politici, de­oare­ce nu -i capabil de ura inculţilor şi a neputin­cioşilor, om care­ a dat dovadă că ştie să aprecieze cinstea celor de sub el şi sai apere de loviturile pornite din intrigi nedrepte, Georgel Mârzescu este o figură ce împodobeşte Iaşii şi face mândria Moldovei. In cursul actualului război mondial, care­ a produs crize economice negândite în ţară, Georgel Mârzescu, ca primar al Iaşilor, s-a ilustrat prin măsurile de pre­vedere pentru binele oraşului, iar ca de­putat a srălucit prin indicaţii date gu­vernului spre binele ţărei. Om de convingere, rezolut în acţiuni obiective, şi-a câştigat stima întregului oraş şi­ a ţărei. In Iaşi, chiar opoziţia­­ simpatizează şi nici l-a combătut serios în actele sale. Ba de multe ori i-a recunoscut meritele. Cu înalta sa cultură, împodobită de prudenţă şi modestie, Georgel Mârzescu, ca ministru, va fi o aquisiţie excelentă pentru interesele ţărei şi o forţă dătă­toare de prestigiu pentru minister, de forţă nouă pentru colegii sei şi de în­credere a ţărei în acţiunile ministerului. Dar, la urma urmelor, nu trebue să se uite că capitala Iaşii are dreptul să fie reprezentată în minister printr’u­z fiu de samă al ei, mai ales în vremea aceasta de grea cumpănă a ţărei şi a neamului nostru. Cât pentru urmaşul seu la primărie, cel mai indicat e de­sigur actualul prim­­ajutor de­ primar, d. Mihai Tomida, care s a dovedit destoinic şi cu simţ foarte practic. Micile lui nacafale de dascal poron­­citor au să dispară, căci are dezvoltat în el simţul dreptăţei şi al cinstei, şi, ca atare, distinge, fără s’o manifesteze. Cel atins îl înţălege, cartă şi uită. Ca un altul să’l urmeze pe d. G. Mâr­zescu la Comună, ar fi să se încalce dreptul d-lui M. Tomida. O spunem, căci acesta’i adevărul şi ast­fel cere dreptatea, de­şi poate d. M. Tomida nu agrează pe acela care semnează.­­ Scandalul bisericesc din Eparhia Râmnicului Clerul de mir în unanimitate dă vot de blam Episcopului Sofronie (.Pentru d. Ministru al Cultelor) In zilele de 29, 30 şi 31 dec. 1914, Episcopul Sofronie Vulpescu, prin orga­nele administrative ale eparhiei pe care­ o necinsteşte, a convocat o adunare preo­ţească, la care­ au participat reprezentan­ţii întregului cler de mir din toate jude­ţele Olteniei, în frunte cu protoereii şi cu revizorul bisericesc, care­ a făcut cunos­cut preoţimei, că episcopul Sofronie cere aprobarea clerului oltean pentru înfiinţa­rea unei societăţi clericale în Oltenia, sub denumirea „ Visteria Ajutorul con­form unor statute imprimate în câteva sute de exemplare, cari s’au vândut preo­ţilor cu câte 25 bani broşura. Dorinţa episcopului era —după afirmaţia revizo­rului—, ca aceste statute să fie aprobate fără discuţie. Se mai ştie iarăşi că a­­ceste statute fusese aprobate de către o parte din preoţii eparhiei, fără să le cu­noască, afară de preoţii vâlceni, cari se opuseseră în mod energic, constatând că înfiinţarea unei societăţi în baza lor, ar fi însămnat prăbuşirea pentru vecie a demnităţii preoţilor de mir din Oltenia. Adunaţi în R. Vâlcea preoţii din toate judeţele, s a încins o vie discuţie în ca­binetul protoeriei, discuţie în care re­prezentanţii vâlceni au arătat celorlalţi dezastrul ce se pregătea bisericei din Oltenia, pe terenul moral şi material,, prin înfiinţarea societăţii preconizată de epis­copul Sofronie. Rezultatul discuţiei a fost că clerul, în unanimitate, a recunos­cut temeinicia împotrivirei vâlcenilor şi atunci, printr'un vot unanim, s’au res­pins statutele compromisului episcop So­fronie şi astfel statutul episcopal a tre­cut la reformă pentru totdeauna. In acele trei zile, episcopul Sofronie, ca niciodată, a şăzut la reşedinţă, aştep­tând rezultatul. Iar când revizorul ecle­­siastic, în calitate de preşedinte, i-a co­municat hotărârea energică a clerului, e­­piscopul Sofronie, în loc să-şi pună sac şi cenuşe, luând drumul mănăstirei, cu un cinism ce-ţi denotă pe omul lipsit

Next