Fulgerul, 1914-1915 (Anul 7, nr. 1-52)
1915-10-26 / nr. 52
ANUL VIL No. 52 (574) Un număr 10 bani. ABONAMENTE Pe an . Pe 6 luni 8 lei. ANUNCIURI Pag. IV 20 b. rândul III 30 .. Inserţiuni şi reclame 50 bani rândul.FULGERUL ZIAE INDEPENDENT .......... Apare în fiecare Luni — Luni 26 octombre 1915 ABONAMENTE Pe an Pe 6 luni ANUNCIURI Pag. IV 20 b. rândul » III 30 » * dnserţiuni şi reclame 50 bani rândul. ap «A N'A? ‘ V -r Redacţia şi Administraţia la Tipografia „Progresul“, Iaşi, Strada Ştefan-« fa re 4, 8 lei Salve fratres ! Cu inima plină de dragoste şi cu gând în siguranţa reuşitei cauzei naţionale, vă primim astăzi pe voi fruntaşii gintei latine din tot sud-estul Europei şi vă spunem : Bine-aţi venit să întăriţi şi 'n a doua capitală a ţărei convingerea că constituirea României mari trebue să se înfăptuiască încă înainte de a se aşeza diplomaţii Europei la masa verde a păcei. Cu arma 'n mână oştirea noastră trebue să pue stâlpii de hotare pentru împărăţia română în apus până la Buda-Pesta unde va apune stăpânirea ungurească, spre miază-noapte până î n Pocuţia, unde Austria va intra în noaptea uitărei şi pănă în Balcani la mează-zi, unde vom scoate la lumina zilei, liberă şi redeşteptată, Dacia Aureliană. Spor la lucru în unire, pentru unirea cea mare a teritoriilor române ! „Fulgerul“ Când vom zvârli cu buzduganul? XXII. Am promis enumerarea şi a altor discordanţe ce există între puterile Quadruplei.Să nu se creadă că, sub acordul plin de disciplină al Austro-Ungariei faţă de Germania, n’ar exista un dezacord profund. Am demonstrat-o în articolele anterioare şi încă din belşug. Deosebirea însă între alianţa austrogermană şi cea a Quadruplei este că, la prima, aliaţii şi-au amânat pentru după încheierea păcei regularea deosebitelor lor interese de rivalitate, dar până atunci Austro-Ungaria ascultă chiorâş de Germania, pe când la Quadrupla fiecare aliat are câte-o rezervă mintală, câte-un arrierère pensée faţă cu macar unul din ceilalţi aliaţi, dacă nu faţă cu mai mulţi, şi că tinde să-şi realizeze acuma pretenţiile de rivalitate, după care abea să dea tot concursul seu celorlalţi în‘război. De aceea am spus-o că, la Quadrupla lipseşte pănă acum capul necesar, care s’o conducă unitar şi ’n deplină ascultare. Astfel Italia nu vrea să declare război Germaniei, deşi se războeşte cu Austro-Ungaria, dar, ca aliată cu Quadrupla, nu vrea să trimeată vreo 500 000 de soldaţi în Balcani, fiindcă n'ar vrea ca Rusia, Anglia sau Franţa să stăpânească Bosforul şi Dardanelile ; totodată ea ar vrea să cucerească parte din Asia Mică şi Mediterana, râvnite atât de Franţa, cât şi de Anglia. Or, lipsa celor 500.000 de Italieni în Balcani zdruncină prea mult acţiunea franco-engleză de-acolo. In ultimul timp, însă, vedem că puterile Quadruplei, simţind marea pagubă ce rezultă din lipsa de unitate în acţiuni şi din discordanţa lor, au început să-şi schimbe miniştrii de externe cu alţii mai prevăzători şi că au şi ţinut, la Londra, consilii la care au participat factorii cei mai de samă ai Quadruplei, pentru a îndruma un acord deplin pentru acţiunea lor militară pe toate fronturile. Tocmai aceasta am cerut-o de mult şi, împreună cu noi, multă lume. Puterile din Quadrupla, cari aveau şi au încă de regulat reciproc interese, sunt următoarele : Anglia cu Rusia pentru Constantinopol, Dardanele, Asia Mică şi Indii. Franţa cu Italia pentru stăpânirea Mediteranei şi pentru coloniile din nordul Africei. Franţa cu Anglia pentru comerciul extra-european. Italia cu Rusia pentru supremaţia în Balcani, pentru Dardanele, etc. Italia cu Serbia pentru Adriatica. P. S. Mai sânt şi în alte chestii discordante . De pildă nevoia noastră de-a încasa, la timp, abonamentele şi încetineala ne maipomenită, dar foarte românească, a unora dintre abonaţii noştri de a nu achita ce nu datoresc. Administraţia EPIGRAMA Unui muzicant Ai ureche muzicală. Asta-i lauda ta veche. Şi eu cred că este o fată Să fii tare în ureche. Uz. Un punct capital în chestia apei Unul dintre prietenii noştri, în treacăt prin Iaşi, ni comunică un fapt de o importanţă extremă, pe care-l aducem la cunoştinţa administraţiei comunale, având deplină încredinţare că primarul nostru, d. G. G. Mârzescu, va lua imediat măsuri . La prea-plinul de la Brăeşti, o însămnată cantitate de apă continuă să curgă degeaba pe câmpie , dar în Iași nu sosesc decât vreo 12.000 de metri cubi de apă pe zi. După cât se știe însă — din calculile d-lui Tancred Constantinescu— pot veni pe conducta noastră pănă la aproape 19.000 de metri cubi în 24 de oare. Acuma, când lucrările de reparaţii pe linie sânt terminate, după cum afirmă ziarele oficioase şi semi-oficioase, că adică în diferitele puncte unde sa dovedit slăbirea terenului sau făcut lucrările de consolidare ; că sculele necesare sânt pururea la dispoziţie ; că, însfărşit, tot ce a fost detestabil din moştenirea lăsată de celebrul Tancred Constantinescu a fost reparat (aceasta încă de la 23 sept. a. c.) credem că este timpul ce ieşenii să se bucure deo alimentare abundentă cu apă de Timişeşti. De aceea rugăm pe d. primar Mârzescu să poruncească, serviciului apelor, astăzi reorganizat complect şi sporit cu numeroase elemente nouă, să înceteze de-a nu mai da numai două treimi din apa ce vine pănă la Brăeşti, ci să deie şi restul de a treia parte,care acuma curge degeaba pe câmpie şi inundează locurile oamenilor din apropierea Brăeştilor, ceea ce expune comuna la daune—şi a nu mai lipsi oraşul de cei vr'o şăpte mii de metri cubi de apă, cari s'ar putea întrebuinţa cu mult folos pentru buna stare igienică a oraşului. Noi nu vom înceta a cere aceasta , cu stăruinţă administraţiei comunale, în interesul binelui obştesc. Nu uitaţi Iaşii şi Moldova . — ! Se zvoneşte că ministerul se renuniază. Şi bine-ar fi să se întâmple aceasta, căci în actualul minister Moldova mai că nu-i reprezentată, şi’i de mare nevoe ca şi această parte, foarte de samă a României, să’şi aibă delegaţii ei în minister, mai ales când totul e centralizat la Bucureşti şi politicianii din actualul minister deconsideră cu desăvârşire interesele economice ale Moldovei. De mai bine de un an avem un Rege nou. Ei bine, ministerul în actuala formaţie a mers cu desconsiderarea Moldovei aşa de departe, încât nici nu s’a sinchisit să-l îndemne pe Regele Ferdinand I să viziteze Iaşii, a doua capitală a ţărei şi capitala Moldovei. Dacă actuala formaţie a ministerului nu vrea să salveze nici macar aparenţele, apoi nu merită el oare să fie remaniat şi încă cât de curând ? De aceea ne-a satisfăcut zvonul că remanierea se va face şi ne-a bucurat şi un alt zvon , că în minister va întră şi iubitul nostru primar, d. Georgel Mârzescu. Acesta este cel mai indicat. Om lipsit de patima politicianismului, inteligenţă clară, plin de energie, iubit chiar de protivnicii săi politici, deoarece nu -i capabil de ura inculţilor şi a neputincioşilor, om care a dat dovadă că ştie să aprecieze cinstea celor de sub el şi sai apere de loviturile pornite din intrigi nedrepte, Georgel Mârzescu este o figură ce împodobeşte Iaşii şi face mândria Moldovei. In cursul actualului război mondial, care a produs crize economice negândite în ţară, Georgel Mârzescu, ca primar al Iaşilor, s-a ilustrat prin măsurile de prevedere pentru binele oraşului, iar ca deputat a srălucit prin indicaţii date guvernului spre binele ţărei. Om de convingere, rezolut în acţiuni obiective, şi-a câştigat stima întregului oraş şi a ţărei. In Iaşi, chiar opoziţia simpatizează şi nici l-a combătut serios în actele sale. Ba de multe ori i-a recunoscut meritele. Cu înalta sa cultură, împodobită de prudenţă şi modestie, Georgel Mârzescu, ca ministru, va fi o aquisiţie excelentă pentru interesele ţărei şi o forţă dătătoare de prestigiu pentru minister, de forţă nouă pentru colegii sei şi de încredere a ţărei în acţiunile ministerului. Dar, la urma urmelor, nu trebue să se uite că capitala Iaşii are dreptul să fie reprezentată în minister printr’uz fiu de samă al ei, mai ales în vremea aceasta de grea cumpănă a ţărei şi a neamului nostru. Cât pentru urmaşul seu la primărie, cel mai indicat e desigur actualul primajutor de primar, d. Mihai Tomida, care s a dovedit destoinic şi cu simţ foarte practic. Micile lui nacafale de dascal poroncitor au să dispară, căci are dezvoltat în el simţul dreptăţei şi al cinstei, şi, ca atare, distinge, fără s’o manifesteze. Cel atins îl înţălege, cartă şi uită. Ca un altul să’l urmeze pe d. G. Mârzescu la Comună, ar fi să se încalce dreptul d-lui M. Tomida. O spunem, căci acesta’i adevărul şi astfel cere dreptatea, deşi poate d. M. Tomida nu agrează pe acela care semnează. Scandalul bisericesc din Eparhia Râmnicului Clerul de mir în unanimitate dă vot de blam Episcopului Sofronie (.Pentru d. Ministru al Cultelor) In zilele de 29, 30 şi 31 dec. 1914, Episcopul Sofronie Vulpescu, prin organele administrative ale eparhiei pe care o necinsteşte, a convocat o adunare preoţească, la care au participat reprezentanţii întregului cler de mir din toate judeţele Olteniei, în frunte cu protoereii şi cu revizorul bisericesc, care a făcut cunoscut preoţimei, că episcopul Sofronie cere aprobarea clerului oltean pentru înfiinţarea unei societăţi clericale în Oltenia, sub denumirea „ Visteria Ajutorul conform unor statute imprimate în câteva sute de exemplare, cari s’au vândut preoţilor cu câte 25 bani broşura. Dorinţa episcopului era —după afirmaţia revizorului—, ca aceste statute să fie aprobate fără discuţie. Se mai ştie iarăşi că aceste statute fusese aprobate de către o parte din preoţii eparhiei, fără să le cunoască, afară de preoţii vâlceni, cari se opuseseră în mod energic, constatând că înfiinţarea unei societăţi în baza lor, ar fi însămnat prăbuşirea pentru vecie a demnităţii preoţilor de mir din Oltenia. Adunaţi în R. Vâlcea preoţii din toate judeţele, s a încins o vie discuţie în cabinetul protoeriei, discuţie în care reprezentanţii vâlceni au arătat celorlalţi dezastrul ce se pregătea bisericei din Oltenia, pe terenul moral şi material,, prin înfiinţarea societăţii preconizată de episcopul Sofronie. Rezultatul discuţiei a fost că clerul, în unanimitate, a recunoscut temeinicia împotrivirei vâlcenilor şi atunci, printr'un vot unanim, s’au respins statutele compromisului episcop Sofronie şi astfel statutul episcopal a trecut la reformă pentru totdeauna. In acele trei zile, episcopul Sofronie, ca niciodată, a şăzut la reşedinţă, aşteptând rezultatul. Iar când revizorul eclesiastic, în calitate de preşedinte, i-a comunicat hotărârea energică a clerului, episcopul Sofronie, în loc să-şi pună sac şi cenuşe, luând drumul mănăstirei, cu un cinism ce-ţi denotă pe omul lipsit